DOBUTAMINA PANPHARMA 250 mg/20 ml
Substanta activa: DOBUTAMINUMClasa ATC: C01CA07Forma farmaceutica: CONC. PT. SOL. PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 5 flac. din sticla incolora, prevazute cu capsa din Al si capac detasabil din PP care contin 20 ml conc. pt. sol. perf.
Producator: ROTEXMEDICA GMBH - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DOBUTAMINĂ PANPHARMA 250 mg/20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare un ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14,01 mg).
Fiecare flacon a 20 ml conţine dobutamină 250 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 280,2 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg.
Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie.
pH-ul cuprins între 2,5 şi 5,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
DOBUTAMINĂ PANPHARMA este indicat la adulţii care necesită suport inotrop în tratamentul
insuficienţei cardiace cu debit scăzut, din cauza unor afecţiuni cum sunt infarctul miocardic, chirurgia pe
cord deschis, cardiomiopatia non-obstructivă, embolia pulmonară severă, valvulopatia, şocul septic sau şocul
cardiogen.
DOBUTAMINĂ PANPHARMA poate fi de asemenea utilizat pentru testul de stres cardiac, ca alternativă la
exerciţiul fizic, la pacienţii la care activitatea fizică de rutină nu poate fi efectuată în mod satisfăcător.
Această utilizare a dobutaminei trebuie efectuată numai în structuri specializate în efectuarea testului de stres
farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare.
4.2 Doze şi mod de administrare
NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ
DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie diluat în cel puţin 50 ml înainte de administrare cu una dintre
soluţiile intravenoase prezentate în continuare, utilizate ca solvenţi:
clorură de sodiu 0,9%
dextroză 5%
glucoză 5%
2
soluţie de Ringer lactat 1,85%
Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de 250 micrograme/ml, 500
micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Concentraţia finală de dobutamină depinde de doza şi de cantitatea
de lichid necesare fiecărui pacient.
Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt, DOBUTAMINĂ PANPHARMA se administrează
numai sub formă de perfuzie intravenoasă continuă. După diluţie, medicamentul trebuie administrat prin
intermediul unui ac sau cateter intravenos, utilizând o pompă de perfuzie pentru a se asigura administrarea
constantă şi sistematică.
Exemplu de posologie şi viteza de perfuzie pentru sisteme de distribuţie intravenoasă:
Concentraţie 1 flacon 2 flacoane 4 flacoane
250 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 500 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 1000 mg dobutamină
în 1000 ml soluţie
perfuzabilă
250 micrograme/ml 500 micrograme/ml 1000 micrograme/ml
Doză
micrograme/kg şi
minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut
2,5 0,01 0,005 0,0025
5 0,02 0,01 0,005
7,5 0,03 0,015 0,0075
10 0,04 0,02 0,01
12,5 0,05 0,025 0,0125
15 0,06 0,03 0,015
Doză pentru seringa pompă
Conţinutul unui flacon DOBUTAMINĂ PANPHARMA diluat până la un volum de soluţie de 50 ml
(concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi.
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră*
(ml/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 1,5
(0,025) 2,1
(0,035) 2,7
(0,045)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 3,0
(0,05) 4,2
(0,07) 5,4
(0,09)
Ridicat
10 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 6,0
(0,10) 8,4
(0,14) 10,8
(0,18)
Doze
Adulţi
Susţinerea inotropă a miocardului
Doza uzuală de dobutamină este 2,5 până la 10 micrograme/kg/min. Ocazional, o doză redusă, de 0,5
micrograme/kg şi minut produce un răspuns. În ocazii rare, dozele pot fi crescute 40 micrograme/kg şi minut.
Ritmul administrării şi durata tratamentului trebuie ajustate în funcţie de răspunsul pacientului, determinat de
frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, diureză şi debitul cardiac. Se recomandă reducerea graduală a dozei
de dobutamină clorhidrat în locul opririi bruşte a tratamentului.
3
În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului hemodinamic,
care face necesară creşterea dozei.
Doze pentru testul de stres
Dobutamina trebuie utilizată pentru testul de stres numai în unităţi care sunt specializate în testul de stres
farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare (incluzând disponibilitatea unui defibrilator
şi prezenţa unui personal specializat în resuscitare).
Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la 5 micrograme/kg şi
minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg/min, fiecare doză fiind administrată în perfuzie în decurs
de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este
necesară monitorizarea continuă prin electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei
unei denivelări a segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o creşterea a segmentului
ST > 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace
semnificative.
Perfuzia cu dobutamină trebuie întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă
prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a tensiunii
arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a peretelui
cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă.
Vârstnici
Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurezei şi
perfuziei ţesuturilor periferice.
Copii şi adolescenţi
Trebuie anticipate diferenţe farmacocinetice şi farmacodinamice comparativ cu adulţii. Dozele necesare
pentru copii şi adolescenţi trebuie crescute cu atenţie. Se recomandă o doză iniţială de 0,5
micrograme/kg/min.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie administrat în următoarele cazuri:
Hipersensibilitate la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii
listaţi la pct 6.1.
Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de ejecţie
ventriculară, sau ambele, cum ar fi tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice, pericardită
constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică hipertrofică idiopatică.
Pentru testul de stres: disecţie acută de aortă, hipertensiune arterială necontrolată, infarct miocardic
recent (în ultimele 3 zile), angină pectorală instabilă, aritmii grave necontrolate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie utilizat numai sub supravegherea directă a medicilor care au la
dispoziţie structuri pentru monitorizarea sistematică, intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali.
În timpul administrării DOBUTAMINĂ PANPHARMA, trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul
cardiac, tensiunea arterială şi ritmul perfuziei. La începerea tratamentului se recomandă monitorizarea
electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil.
Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se
accentuează o aritmie, doza de DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie redusă sau administrarea
DOBUTAMINĂ PANPHARMA întreruptă temporar.
4
Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, dar acest lucru determină rareori
tahicardie ventriculară sau fibrilaţie ventriculară.
Având în vedere faptul că dobutamina facilitează conducerea A-V, fiind posibil ca pacienţii cu flutter atrial
sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid.
Există posibilitatea ca dobutamina să producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace sau a tensiunii
arteriale care poate să inducă, accentueze sau să extindă ischemia miocardică, cauzând dureri anginoase şi
supradenivelarea segmentului ST; Se impune prudenţă atunci când se administrează dobutamină la pacienţii
cu cardiopatie ischemică sau post-infarct miocardic (vezi pct. 4.3).
Medicamentele cu efect inotrop, inclusiv dobutamina, nu vor îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi
pacienţi cu obstrucţie mecanică care afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele.
Răspunsul inotrop poate fi inadecvat având complianţa ventriculară redusă marcat, tamponadă cardiacă,
stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică.
Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială severă
(tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid, reducerea dozei sau
întreruperea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale tensiunii arteriale.
Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată.
Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi
presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare utilizarea
unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu norepinefrina sau dopamina.
Pacienţii cu hipertensiune arterială pre-existentă par a fi mai predispuşi la dezvoltarea unui răspuns
hipertensiv.
Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică, se
recomandă monitorizare atentă.
Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt, dăunătoare
pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi rata de
supravieţuire.
Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet zaharat
trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată.
Înainte de începerea tratamentului cu dobutamină, hipovolemia trebuie corectată prin tratament de substituţie
lichidiană. Acidoza posibilă sau hipoxia - sau ambele - şi hipokaliemia posibilă trebuie de asemenea
corectate.
Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori de
monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor crescute a
concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri marcate ale tensiunii
arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor.
După întreruperea tratamentului pe termen lung (peste 7 zile) cu dobutamină s-au observat scăderea debitului
cardiac şi creşterea presiunii pulmonare blocate (pulmonary wedge pressure (PWP)).
DOBUTAMINĂ PANPHARMA conţine metabisulfit de sodiu în formula farmaceutică. La anumite
persoane sensibile, acest lucru poate provoca reacţii de tip al
ergic, inclusiv anafilaxie şi episoade astmatice
cu risc vital sau mai puţin severe. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la populaţia generală nu este
cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară mai frecvent la pacienţii cu astm
bronşic (vezi pct. 4.3).
5
Acest medicament conţine sodiu 0,0504 moli (1,06 mg) per flacon. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Copii şi adolescenţi
Dobutamina a fost administrată la copii cu stări cu debit cardiac scăzut ca urmare a insuficienţei cardiace
congestive, intervenţiilor chirurgicale cardiace şi şocului cardiogen sau septic. Unele efecte hemodinamice
ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Administrarea dobutaminei la copii trebuie monitorizată atent, având în vedere diferenţele posibile faţă de
adulţi.
Testul de stres cu dobutamină
Au existat raportări de rupturi cardiace acute letale în timpul testului de stres cu dobutamină efectuat în
timpul exerciţiului fizic. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de dinaintea externării la pacienţi
spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În cazurile raportate de ruptură de perete
miocardic, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi subţierea peretelui inferior. De aceea,
pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu
atenţie înainte de testare.
A fost raportat un caz de criză acută de feocromocitom accelerat de testul de stres cu dobutamină.
Se recomandă întreruperea testului de stres cu dobutamină în timpul testului având ca scop diagnosticarea
ischemiei dacă apar(e) unul (sau mai multe) dintre următoarele criterii finale diagnostice :
atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],
scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg,
creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg,
simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),
artitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)
tulburări de conducere progresive,
tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente)
dezvoltate recent,
creşterea volumului endosistolic,
apariţia de tulburări de repolarizare (manifestate prin subdenivelarea orizontală sau descendentă a
segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 ms după punctul J comparativ cu valorile iniţiale,
supradenivelarea progresivă sau monofazică a segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct
miocardic anterior,
atingerea dozei maxime,
alte complicaţii severe.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
IMAO
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi IMAO poate duce la o creştere marcată a tensiunii arteriale şi
frecvenţei cardiace şi la o frecvenţă crescută a aritmiilor. Pot apărea de asemenea evenimente cu risc letal
cum sunt criza hipertensivă, colapsul cardiovascular, hemoragia intracraniană şi aritmiile.
Teofilină
În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă a teofilinei împreună cu dobutamina a determinat o
creştere a frecvenţei cardiace.
Dopamina
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi dopaminei determină o creştere marcată a tensiunii arteriale
sistemice şi previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dobutaminei
în monoterapie.
Vasodilatatoare periferice
6
Vasodilatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiatul de sodiu) în asociere cu dobutamina pot creşte
debitul cardiac şi scădea rezistenţa periferică sistemică şi presiunea de umplere ventriculară în mod mai
marcat comparativ cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie.
Vasoconstrictoare periferice
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi vasoconstrictoarelor periferice, cum este noradrenalina,
determină creşterea mai marcată a tensiunii arteriale sistemice comparativ cu oricare dintre aceste
medicamente administrate în monoterapie.
Inhibitori ai ECA
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi a inhibitorilor ECA (de exemplu captopril) poate duce la
creşterea debitului cardiac asociată cu o creştere a consumului de oxigen la nivel miocardic. În cazul acestei
asocieri a fost raportată apariţia durerii toracice şi a aritmiilor.
Entacaponă
Efectele dobutaminei pot fi crescute prin administrarea concomitentă a entacaponei. Efectele hipertensive ale
dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice.
Doxapram
Există un risc crescut de hipertensiune arterială în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu
doxapram.
Ergotamină / Metisergid
Există un risc crescut de ergotism în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu ergotamină /
metisergid.
Oxitocină
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi oxitocinei poate provoca hipertensiune arterială (din cauza
efectelor vasopresoare mărite).
Anestezice halogenate
Cu toate că este puţin probabil ca adrenalina să cauzeze aritmii ventriculare, dobutamina trebuie utilizată cu
multă precauţie în timpul anesteziei cu ciclopropan, halotan şi alte anestezice halogenate.
Beta-blocante
Efectul inotrop al dobutaminei este rezultatul stimulării receptorilor cardiaci β1, care este prevenită prin
administrarea concomitentă a β-blocantelor. S-a demonstrat că dobutamina antagonizează efectul
medicamentelor β-blocante. În doze terapeutice, dobutamina are proprietăţi agoniste uşoare asupra
receptorilor alfa-1 şi beta-2. Administrarea concomitentă a unui beta-blocant neselectiv, cum este
propranolul, poate determina creşterea tensiunii arteriale din cauza vasoconstricţiei alfa-mediate şi
bradicardiei reflexe. Beta-blocantele care prezintă de asemenea efecte alfa-blocante, cum este carvedilolul,
pot provoca hipotensiune arterială în timpul administrării concomitente a dobutaminei ca urmare a
vasodilataţiei cauzate de predominanţa receptorilor beta-2.
Adăugarea dipiridamolului la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială cu
efecte nocive potenţiale.
Testului de stres cu dobutamină
În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt beta-
blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste.
De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea ecografiei
în timpul testului de stres cu dobutamină.
Adăugarea de sulfat de atropină îmbunătățește creșterea frecvenței cardiace indusă de dobutamină și poate
contracara decelerarea ritmului cardiac ocazional observate la testele de stres cardiac cu dobutamină.
Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea treptată a
dozei, există un risc crescut de reacții adverse.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om. Studiile
la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea
embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează
placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Dobutamina nu trebuie utilizată în
timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale pentru femeie depăşesc riscul pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapte la animale sau la om. Decizia privind
continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie luată
ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de
înjumătăţire plasmatică al acesteia.
4.8 Reacţii adverse
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată tranzitorie, febră,
eozinofilie şi bronhospasm.
Rare: Reacţie la metabisulfit, metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi
reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: Hipokaliemie, similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice de potasiu.
Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au raportat mioclonii.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice acute, bătăi cardiace neregulate,
aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian, supradenivelare a segmentului ST pe electrocardiogramă.
Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a ventriculului
stâng.
8
Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică, ruptură cardiacă soldată letală în
timpul testului de stres cu dobutamină (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice indică supradozajul (vezi
pct. 4.5).
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară vasoconstricţie, în special la
pacienţii trataţi anterior cu β-blocante.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi „Tulburări ale sistemului imunitar”).
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Dureri toracice nespecifice.
Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise reacţii inflamatorii locale ca urmare a administrării
paravenoase.
Foarte rare: Necroză cutanată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul s-a raportat rar.
Simptome
Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee,
dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi cronotrop
pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie miocardică şi fibrilaţie
ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei.
Tratament
Durata de acţiune a DOBUTAMINĂ PANPHARMA este în general scurtă (timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 2 minute). Perfuzia de dobutamină trebuie întreruptă temporar până la stabilizarea stării
pacientului.
Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare.
Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi benefice.
Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie impredictibilă de la nivelul cavităţii bucale şi
tractulului gastro-intestinal.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
9
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente adrenergice şi
dopaminergice, codul ATC: C01CA07.
Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex.
Se crede că efectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze
terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1 adrenergici,
care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului vascular.
Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor terapeutice de
dobutamină este stimularea cardiacă.
În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal pe calea
stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea alfa-1-
adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în principal, din
stereoizomerul-(-) al medicamentului.
Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi determină
o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a volumului bătaie.
Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă. La
doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu toate acestea, presiunea
sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi crescute din cauza fracţiei de
ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu este modificată substanţial.
Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de regulă, crescute din cauza contractilităţii
miocardice crescute.
Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări neimportante în
conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate fi uşor mai mică decât
cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului sau a altor catecolamine.
Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi valoarea medie a presiunii arterei
pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că dobutamina nu influenţează receptorii
dopaminergci şi nu determină vasodilataţie renală sau mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate
creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie cardiace.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului gastro-intestinal.
După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după 2 minute. Concentraţiile
plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute de la iniţierea perfuziei
intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea perfuziei.
Distribuţie
Nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este
metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus inactiv, 3-O-
metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Metaboliții conjugaţii dobutaminei şi 3-O-
metildobutaminei sunt eliminaţă în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
10
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen al
dobutaminei.
Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efect dăunător asupra fetusului şi nici efecte teratogene.
Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că dobutamina este incompatibilă cu soluţii alcaline şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de
sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină, furosemidă. Au apărut precipitate în cazul
amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină, diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor
incompatibilităţi fizice, DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie amestecată cu alte medicamente în
aceeaşi soluţie.
DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau
etanol.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament trebuie protejat de lumină.
După diluare, soluţia trebuie utilizată imediat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de administrare, Dobutamină Panpharma trebuie diluată cu: soluţie de glucoză 5% sau soluţie de
dextroză 5%, sau soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau lactat de sodiu 1,85% pentru a obţine un volum final
de cel puţin 50 ml.
Soluţia care conţine Dobutamină Panpharma poate deveni roz, care se accentuează în special cu trecerea
11
timpului.
Această schimbare de culoare este datorată unei oxidări uşoare a medicamentului, dar nu reprezintă nici o
reducere a eficienţei activităţii produsului.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Panpharma
Z.I. du Clairay
35133 Luitré
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6330/2014/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DOBUTAMINĂ PANPHARMA 250 mg/20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare un ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14,01 mg).
Fiecare flacon a 20 ml conţine dobutamină 250 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 280,2 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg.
Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie.
pH-ul cuprins între 2,5 şi 5,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
DOBUTAMINĂ PANPHARMA este indicat la adulţii care necesită suport inotrop în tratamentul
insuficienţei cardiace cu debit scăzut, din cauza unor afecţiuni cum sunt infarctul miocardic, chirurgia pe
cord deschis, cardiomiopatia non-obstructivă, embolia pulmonară severă, valvulopatia, şocul septic sau şocul
cardiogen.
DOBUTAMINĂ PANPHARMA poate fi de asemenea utilizat pentru testul de stres cardiac, ca alternativă la
exerciţiul fizic, la pacienţii la care activitatea fizică de rutină nu poate fi efectuată în mod satisfăcător.
Această utilizare a dobutaminei trebuie efectuată numai în structuri specializate în efectuarea testului de stres
farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare.
4.2 Doze şi mod de administrare
NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ
DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie diluat în cel puţin 50 ml înainte de administrare cu una dintre
soluţiile intravenoase prezentate în continuare, utilizate ca solvenţi:
clorură de sodiu 0,9%
dextroză 5%
glucoză 5%
2
soluţie de Ringer lactat 1,85%
Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de 250 micrograme/ml, 500
micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Concentraţia finală de dobutamină depinde de doza şi de cantitatea
de lichid necesare fiecărui pacient.
Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt, DOBUTAMINĂ PANPHARMA se administrează
numai sub formă de perfuzie intravenoasă continuă. După diluţie, medicamentul trebuie administrat prin
intermediul unui ac sau cateter intravenos, utilizând o pompă de perfuzie pentru a se asigura administrarea
constantă şi sistematică.
Exemplu de posologie şi viteza de perfuzie pentru sisteme de distribuţie intravenoasă:
Concentraţie 1 flacon 2 flacoane 4 flacoane
250 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 500 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 1000 mg dobutamină
în 1000 ml soluţie
perfuzabilă
250 micrograme/ml 500 micrograme/ml 1000 micrograme/ml
Doză
micrograme/kg şi
minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut
2,5 0,01 0,005 0,0025
5 0,02 0,01 0,005
7,5 0,03 0,015 0,0075
10 0,04 0,02 0,01
12,5 0,05 0,025 0,0125
15 0,06 0,03 0,015
Doză pentru seringa pompă
Conţinutul unui flacon DOBUTAMINĂ PANPHARMA diluat până la un volum de soluţie de 50 ml
(concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi.
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră*
(ml/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 1,5
(0,025) 2,1
(0,035) 2,7
(0,045)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 3,0
(0,05) 4,2
(0,07) 5,4
(0,09)
Ridicat
10 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 6,0
(0,10) 8,4
(0,14) 10,8
(0,18)
Doze
Adulţi
Susţinerea inotropă a miocardului
Doza uzuală de dobutamină este 2,5 până la 10 micrograme/kg/min. Ocazional, o doză redusă, de 0,5
micrograme/kg şi minut produce un răspuns. În ocazii rare, dozele pot fi crescute 40 micrograme/kg şi minut.
Ritmul administrării şi durata tratamentului trebuie ajustate în funcţie de răspunsul pacientului, determinat de
frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, diureză şi debitul cardiac. Se recomandă reducerea graduală a dozei
de dobutamină clorhidrat în locul opririi bruşte a tratamentului.
3
În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului hemodinamic,
care face necesară creşterea dozei.
Doze pentru testul de stres
Dobutamina trebuie utilizată pentru testul de stres numai în unităţi care sunt specializate în testul de stres
farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare (incluzând disponibilitatea unui defibrilator
şi prezenţa unui personal specializat în resuscitare).
Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la 5 micrograme/kg şi
minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg/min, fiecare doză fiind administrată în perfuzie în decurs
de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este
necesară monitorizarea continuă prin electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei
unei denivelări a segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o creşterea a segmentului
ST > 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace
semnificative.
Perfuzia cu dobutamină trebuie întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă
prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a tensiunii
arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a peretelui
cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă.
Vârstnici
Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurezei şi
perfuziei ţesuturilor periferice.
Copii şi adolescenţi
Trebuie anticipate diferenţe farmacocinetice şi farmacodinamice comparativ cu adulţii. Dozele necesare
pentru copii şi adolescenţi trebuie crescute cu atenţie. Se recomandă o doză iniţială de 0,5
micrograme/kg/min.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie administrat în următoarele cazuri:
Hipersensibilitate la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii
listaţi la pct 6.1.
Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de ejecţie
ventriculară, sau ambele, cum ar fi tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice, pericardită
constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică hipertrofică idiopatică.
Pentru testul de stres: disecţie acută de aortă, hipertensiune arterială necontrolată, infarct miocardic
recent (în ultimele 3 zile), angină pectorală instabilă, aritmii grave necontrolate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie utilizat numai sub supravegherea directă a medicilor care au la
dispoziţie structuri pentru monitorizarea sistematică, intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali.
În timpul administrării DOBUTAMINĂ PANPHARMA, trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul
cardiac, tensiunea arterială şi ritmul perfuziei. La începerea tratamentului se recomandă monitorizarea
electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil.
Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se
accentuează o aritmie, doza de DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie redusă sau administrarea
DOBUTAMINĂ PANPHARMA întreruptă temporar.
4
Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, dar acest lucru determină rareori
tahicardie ventriculară sau fibrilaţie ventriculară.
Având în vedere faptul că dobutamina facilitează conducerea A-V, fiind posibil ca pacienţii cu flutter atrial
sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid.
Există posibilitatea ca dobutamina să producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace sau a tensiunii
arteriale care poate să inducă, accentueze sau să extindă ischemia miocardică, cauzând dureri anginoase şi
supradenivelarea segmentului ST; Se impune prudenţă atunci când se administrează dobutamină la pacienţii
cu cardiopatie ischemică sau post-infarct miocardic (vezi pct. 4.3).
Medicamentele cu efect inotrop, inclusiv dobutamina, nu vor îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi
pacienţi cu obstrucţie mecanică care afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele.
Răspunsul inotrop poate fi inadecvat având complianţa ventriculară redusă marcat, tamponadă cardiacă,
stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică.
Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială severă
(tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid, reducerea dozei sau
întreruperea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale tensiunii arteriale.
Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată.
Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi
presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare utilizarea
unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu norepinefrina sau dopamina.
Pacienţii cu hipertensiune arterială pre-existentă par a fi mai predispuşi la dezvoltarea unui răspuns
hipertensiv.
Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică, se
recomandă monitorizare atentă.
Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt, dăunătoare
pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi rata de
supravieţuire.
Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet zaharat
trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată.
Înainte de începerea tratamentului cu dobutamină, hipovolemia trebuie corectată prin tratament de substituţie
lichidiană. Acidoza posibilă sau hipoxia - sau ambele - şi hipokaliemia posibilă trebuie de asemenea
corectate.
Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori de
monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor crescute a
concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri marcate ale tensiunii
arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor.
După întreruperea tratamentului pe termen lung (peste 7 zile) cu dobutamină s-au observat scăderea debitului
cardiac şi creşterea presiunii pulmonare blocate (pulmonary wedge pressure (PWP)).
DOBUTAMINĂ PANPHARMA conţine metabisulfit de sodiu în formula farmaceutică. La anumite
persoane sensibile, acest lucru poate provoca reacţii de tip al
ergic, inclusiv anafilaxie şi episoade astmatice
cu risc vital sau mai puţin severe. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la populaţia generală nu este
cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară mai frecvent la pacienţii cu astm
bronşic (vezi pct. 4.3).
5
Acest medicament conţine sodiu 0,0504 moli (1,06 mg) per flacon. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Copii şi adolescenţi
Dobutamina a fost administrată la copii cu stări cu debit cardiac scăzut ca urmare a insuficienţei cardiace
congestive, intervenţiilor chirurgicale cardiace şi şocului cardiogen sau septic. Unele efecte hemodinamice
ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Administrarea dobutaminei la copii trebuie monitorizată atent, având în vedere diferenţele posibile faţă de
adulţi.
Testul de stres cu dobutamină
Au existat raportări de rupturi cardiace acute letale în timpul testului de stres cu dobutamină efectuat în
timpul exerciţiului fizic. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de dinaintea externării la pacienţi
spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În cazurile raportate de ruptură de perete
miocardic, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi subţierea peretelui inferior. De aceea,
pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu
atenţie înainte de testare.
A fost raportat un caz de criză acută de feocromocitom accelerat de testul de stres cu dobutamină.
Se recomandă întreruperea testului de stres cu dobutamină în timpul testului având ca scop diagnosticarea
ischemiei dacă apar(e) unul (sau mai multe) dintre următoarele criterii finale diagnostice :
atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],
scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg,
creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg,
simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),
artitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)
tulburări de conducere progresive,
tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente)
dezvoltate recent,
creşterea volumului endosistolic,
apariţia de tulburări de repolarizare (manifestate prin subdenivelarea orizontală sau descendentă a
segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 ms după punctul J comparativ cu valorile iniţiale,
supradenivelarea progresivă sau monofazică a segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct
miocardic anterior,
atingerea dozei maxime,
alte complicaţii severe.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
IMAO
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi IMAO poate duce la o creştere marcată a tensiunii arteriale şi
frecvenţei cardiace şi la o frecvenţă crescută a aritmiilor. Pot apărea de asemenea evenimente cu risc letal
cum sunt criza hipertensivă, colapsul cardiovascular, hemoragia intracraniană şi aritmiile.
Teofilină
În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă a teofilinei împreună cu dobutamina a determinat o
creştere a frecvenţei cardiace.
Dopamina
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi dopaminei determină o creştere marcată a tensiunii arteriale
sistemice şi previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dobutaminei
în monoterapie.
Vasodilatatoare periferice
6
Vasodilatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiatul de sodiu) în asociere cu dobutamina pot creşte
debitul cardiac şi scădea rezistenţa periferică sistemică şi presiunea de umplere ventriculară în mod mai
marcat comparativ cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie.
Vasoconstrictoare periferice
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi vasoconstrictoarelor periferice, cum este noradrenalina,
determină creşterea mai marcată a tensiunii arteriale sistemice comparativ cu oricare dintre aceste
medicamente administrate în monoterapie.
Inhibitori ai ECA
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi a inhibitorilor ECA (de exemplu captopril) poate duce la
creşterea debitului cardiac asociată cu o creştere a consumului de oxigen la nivel miocardic. În cazul acestei
asocieri a fost raportată apariţia durerii toracice şi a aritmiilor.
Entacaponă
Efectele dobutaminei pot fi crescute prin administrarea concomitentă a entacaponei. Efectele hipertensive ale
dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice.
Doxapram
Există un risc crescut de hipertensiune arterială în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu
doxapram.
Ergotamină / Metisergid
Există un risc crescut de ergotism în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu ergotamină /
metisergid.
Oxitocină
Administrarea concomitentă a dobutaminei şi oxitocinei poate provoca hipertensiune arterială (din cauza
efectelor vasopresoare mărite).
Anestezice halogenate
Cu toate că este puţin probabil ca adrenalina să cauzeze aritmii ventriculare, dobutamina trebuie utilizată cu
multă precauţie în timpul anesteziei cu ciclopropan, halotan şi alte anestezice halogenate.
Beta-blocante
Efectul inotrop al dobutaminei este rezultatul stimulării receptorilor cardiaci β1, care este prevenită prin
administrarea concomitentă a β-blocantelor. S-a demonstrat că dobutamina antagonizează efectul
medicamentelor β-blocante. În doze terapeutice, dobutamina are proprietăţi agoniste uşoare asupra
receptorilor alfa-1 şi beta-2. Administrarea concomitentă a unui beta-blocant neselectiv, cum este
propranolul, poate determina creşterea tensiunii arteriale din cauza vasoconstricţiei alfa-mediate şi
bradicardiei reflexe. Beta-blocantele care prezintă de asemenea efecte alfa-blocante, cum este carvedilolul,
pot provoca hipotensiune arterială în timpul administrării concomitente a dobutaminei ca urmare a
vasodilataţiei cauzate de predominanţa receptorilor beta-2.
Adăugarea dipiridamolului la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială cu
efecte nocive potenţiale.
Testului de stres cu dobutamină
În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt beta-
blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste.
De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea ecografiei
în timpul testului de stres cu dobutamină.
Adăugarea de sulfat de atropină îmbunătățește creșterea frecvenței cardiace indusă de dobutamină și poate
contracara decelerarea ritmului cardiac ocazional observate la testele de stres cardiac cu dobutamină.
Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea treptată a
dozei, există un risc crescut de reacții adverse.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om. Studiile
la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea
embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează
placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Dobutamina nu trebuie utilizată în
timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale pentru femeie depăşesc riscul pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapte la animale sau la om. Decizia privind
continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie luată
ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de
înjumătăţire plasmatică al acesteia.
4.8 Reacţii adverse
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată tranzitorie, febră,
eozinofilie şi bronhospasm.
Rare: Reacţie la metabisulfit, metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi
reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: Hipokaliemie, similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice de potasiu.
Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au raportat mioclonii.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice acute, bătăi cardiace neregulate,
aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian, supradenivelare a segmentului ST pe electrocardiogramă.
Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a ventriculului
stâng.
8
Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică, ruptură cardiacă soldată letală în
timpul testului de stres cu dobutamină (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice indică supradozajul (vezi
pct. 4.5).
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară vasoconstricţie, în special la
pacienţii trataţi anterior cu β-blocante.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi „Tulburări ale sistemului imunitar”).
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Dureri toracice nespecifice.
Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise reacţii inflamatorii locale ca urmare a administrării
paravenoase.
Foarte rare: Necroză cutanată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul s-a raportat rar.
Simptome
Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee,
dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi cronotrop
pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie miocardică şi fibrilaţie
ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei.
Tratament
Durata de acţiune a DOBUTAMINĂ PANPHARMA este în general scurtă (timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 2 minute). Perfuzia de dobutamină trebuie întreruptă temporar până la stabilizarea stării
pacientului.
Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare.
Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi benefice.
Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie impredictibilă de la nivelul cavităţii bucale şi
tractulului gastro-intestinal.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
9
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente adrenergice şi
dopaminergice, codul ATC: C01CA07.
Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex.
Se crede că efectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze
terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1 adrenergici,
care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului vascular.
Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor terapeutice de
dobutamină este stimularea cardiacă.
În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal pe calea
stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea alfa-1-
adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în principal, din
stereoizomerul-(-) al medicamentului.
Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi determină
o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a volumului bătaie.
Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă. La
doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu toate acestea, presiunea
sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi crescute din cauza fracţiei de
ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu este modificată substanţial.
Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de regulă, crescute din cauza contractilităţii
miocardice crescute.
Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări neimportante în
conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate fi uşor mai mică decât
cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului sau a altor catecolamine.
Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi valoarea medie a presiunii arterei
pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că dobutamina nu influenţează receptorii
dopaminergci şi nu determină vasodilataţie renală sau mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate
creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie cardiace.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului gastro-intestinal.
După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după 2 minute. Concentraţiile
plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute de la iniţierea perfuziei
intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea perfuziei.
Distribuţie
Nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este
metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus inactiv, 3-O-
metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Metaboliții conjugaţii dobutaminei şi 3-O-
metildobutaminei sunt eliminaţă în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
10
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen al
dobutaminei.
Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efect dăunător asupra fetusului şi nici efecte teratogene.
Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că dobutamina este incompatibilă cu soluţii alcaline şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de
sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină, furosemidă. Au apărut precipitate în cazul
amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină, diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor
incompatibilităţi fizice, DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie amestecată cu alte medicamente în
aceeaşi soluţie.
DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau
etanol.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament trebuie protejat de lumină.
După diluare, soluţia trebuie utilizată imediat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră prevăzut cu capac din polipropilenă și capsă din aluminiu a 20 ml
concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de administrare, Dobutamină Panpharma trebuie diluată cu: soluţie de glucoză 5% sau soluţie de
dextroză 5%, sau soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau lactat de sodiu 1,85% pentru a obţine un volum final
de cel puţin 50 ml.
Soluţia care conţine Dobutamină Panpharma poate deveni roz, care se accentuează în special cu trecerea
11
timpului.
Această schimbare de culoare este datorată unei oxidări uşoare a medicamentului, dar nu reprezintă nici o
reducere a eficienţei activităţii produsului.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Panpharma
Z.I. du Clairay
35133 Luitré
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6330/2014/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
