PANAFEN 400 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4655/2004/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Panafen 400 mg capsule
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Excipien t: Amarant (E 123).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu cap şi corp de culoare roşu opac , care conţin pulbere omogenă de culoare albă până la alb-
galbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Panafen 400 mg este indicat pentru:
- ameliorarea durerilor de inten sitate uşoară până la moderată: dureri osteo-articulare, inclusiv
reumatismale, dureri musculare, lombalgii, cefalee, inclusiv cefalee de tip migrenă, dureri dentare,
dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei asociat e ră celei sau grip ei.
4.2 Doze ş i mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi (vârsta peste 12 ani ): doza recomandată iniţial este de 400 mg ibuprofen şi, dacă
este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 -6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg
ibuprof en pe zi.
Capsule le se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil după masă.
Copii cu vârsta sub 12 ani : nu se recomandă administrarea capsulelor la copii cu vârsta sub 12 ani,
pentru aceştia fiind disponibile forme farmaceutice adecvate vârstei.
P acienţi vârstnici : nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care este prezentă
insuficienţa renală sau hepatică; în acest caz, dozele trebuie individualizate.
Tratamentul cu Panafen trebuie reevaluat dacă simptomele persistă sau se agravează după 3 zile.
4.3 Contraindica ţii
- H ipersensibilitate la ibuprofen, la alte AINS s au la oricare dintre excipienţi.
2
- U lcer gastro -duodenal activ sau în antecedente, hemoragi e gastro -intestinal ă, colită ulceroasă .
- A ntecedente de bronhospasm, rinit ă, urticarie, în special asociate tratamentului cu acid acetilsalicilic
sau alte antiinflamatoare nesteroidiene .
- I nsuficienţă cardiacă severă.
- I nsuficienţă renală severă.
- I nsuficienţă hepatică severă.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie a ctivă.
- Tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată.
- L upus eritemat os sistemic sau alte colagenoze.
- U ltime le 4 luni de sarcină.
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea în asociere, de Panafen cu alte AI NS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro -int estinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arteria lă şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistu l) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg ziln ic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro- intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro -intestinale este superior odată cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă disponibilă.
Tratamentul în asociere cu p rotectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni) trebuie avut în ve dere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită tratament în
asociere cu doze mici de aspirină sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-
intestinale.
Ibuprofenul se administrează cu pr ecauţie la pacienţii cu insufici enţă renală sau hepatică uşoară până
la moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece
se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS. În general , administrarea obişnuită a analgezicelor,
mai ales a asocierilor de analgezice poate determina apariţia unor leziuni renale permanente cu risc de
apariţie a insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice, tratamentul cu ibuprofen poate precipita
bronhospasmul.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la
pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante.
3
Pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de reacţii adverse grave.
Cefaleea poate să apară în timpul tratamentului îndelungat, cu doze de analgezice mai mari decât cele
recomandate; tratamentul acesteia nu trebuie efectuat cu doze mai mari de analgezic.
În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
La copii i cu vârsta sub 12 ani se recomandă administrarea unor forme farmaceutice adecvate vârstei .
Consumul concomitent de alcool etilic cu AINS poate accentua reacţiile adverse ale substanţei active,
în special cele gastro -intestinale sau ale sistemului nervos central.
Panafen 400 mg conţine Amarant (E 123), care poate provoca reacţii aler gice.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
Administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene
poate creşte incidenţ a reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) poate avea ca rezultat creşterea riscului de hemoragii gastro-
intestinale.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), a beta-blocantelor
adrenergice şi a antihipertensivelor, cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(inhibitorii ECA) .
Corticosteroizi i pot să determine o creştere a incidenţei reacţiilor adverse cu risc crescut de hemoragii
gastro -intestinale.
Utilizarea concomitentă de Panafen şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 4 zile) nu
este obligatorie verificarea con centraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
Studii clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între AINS şi antidiabetice (derivaţi de
sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de
sulfoniluree, în cazul administrării în asociere a acestor medicamente se recomandă verificarea
valorilor glicemiei.
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere de tacrolimus cu ibuprofen.
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici cu infecţie HIV
care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate determina
toxicitate severă a metotrexatului , mergând până la deces.
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea în asociere a anumitor
antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poa te fi exclus în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Sarcină
În primele 5 luni de sarcină administrarea ibuprofenului se va face numai dacă este ab solut necesar şi
numai sub supraveghere medicală.
4
În ultimele 4 luni de sarcină , administrarea ibuprofenului este contraindicată, deoarece poate
determina:
- asupra fătului: toxicitate cardio –pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
pr ematură a canalului arterial), disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu
oligohidroamnios;
- la mamă şi făt (la sfârşitul sarcinii): creşterea timpului de sângerare;
- la mamă : inhibarea contracţiilor uterine, edeme.
Alăptare
Deo arece antiinflamatoarele nesteroidiene se excretă în concentraţii mici în laptele matern, se
recomandă evitarea administrării acestora la femeile care alăptează.
Fertilitate
Există unele dovezi care indică faptul că inhibarea ciclooxigenazei/sintezei pro staglandinelor pot
determina reducerea fertilităţii la femei prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Deoarece, în cazul utilizării Pa nafen 400 mg în doze mari , pot să apară reacţii adverse la nivelul
sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată, uneori, capacitatea de a
conduce sau de a folosi utilaje. Aceasta este potenţată în cazul asocierii cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente:
≥1/10
Frecvente:
≥1/100 şi 1/10
Mai puţin frecvente:
<1/1000 şi 1/100
Rare:
≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare:
<1/10000 cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrarea pe cale orală.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţi onat faptul că sunt, în principal,
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro -intestinală. În special la
vârstnici, pot apare ulcere gastro -duodenale, perforaţii sa u hemoragii gastro-intestinale, uneori letale.
În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale boli i
Crohn. Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro -intestinale este dependent de dozele utilizate şi de durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescu t de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
5
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.
Tulburări hematologice şi limfatice
F oarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţie, iritabilitate sau astenie.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina anemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită u lcerativă, agravarea colitei şi a bolii Crohn, gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.
Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau
hematemezei.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.
De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea
concentraţiilor sanguine de acid uric.
De aceea, este necesară monito rizarea periodică a funcţiei renale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul
varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Infecţii şi infestări
Foarte rar, au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasciitei necrozante), care au coincis cu utili zarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu Panafen apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă ca
paci entul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de trata ment
antiinfecţios/antibiotic.
6
Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoarea cefii, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: re acţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize
de astm bronşic (posibil însoţite de scăderea tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratam entul
cu Panafen .
Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţia căilor aeriene, detresă respiratorie, tahicardie, scăderea tensiunii
arteriale până la şoc cu potenţial letal.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Tulburări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
4.9 Supradozaj
Tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierderea
conştienţei (de asemenea şi convulsii mioclonice la copii) ca şi dureri abdominale, greaţă şi vărsături
pot apare ca simptome ale supradozajului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale, precum şi
tulburări hepatice şi renale. Mai mult, poate apărea hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi
cianoză.
Tratamentul constă în lavaj gastric şi, dacă este necesar, corectarea tulburărilor electrolitice. Nu există
antidot specific şi se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele c onvenţionale de
inflamaţie din experimentele la animale, s- a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
La om, ibuprofen are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei. Efectul terapeutic
antiinflamator rezultă din inhibarea activităţii prostaglandin -sintetazei. În plus, ibuprofen inhibă
agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atun ci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într -unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farma ceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
7
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Ibuprofenul s e absoarbe rapi d din tractul gastro- intestinal. Se leagă în proporţie de peste 90 % de
proteinele plasmatice şi are timpul de înjumătăţire plasmatică de 0,9 - 2,5 ore. Timpul de înjumătăţire
plasmatică scurt nu permite acumularea medicamentului. În lichidul sinovial, ibuprofenul îşi menţine
concentraţia stabilă 2 -8 ore după ingestie; concentraţia sinovială maximă reprezintă aproximativ o
treime din cea plasmatică. După 24 de ore de la administrarea dozelor de 400 mg ibuprofen, la
intervale de 6 ore la mamele care alăptează, cantitatea găsită în lapte a fost sub 1 mg.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2 - hidroxibuprofen şi 2 - carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată
(aproximativ 9%).
La pacienţii vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi c ronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofen. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen.
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale l a şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista exci pienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon pregelatinizat
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Capsulă
Amarant (E 123)
D ioxid de titan (E 171)
G elatină
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
8
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere a câte 6 capsule.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerin ţe speciale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
GLAXOSMITHKLINE CONSUMER HEALTHCARE S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1- 5, Opera Center One
Etaj 6 (Zona 2), Sector 5, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZA ŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
4655/200 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
A utorizare -August 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie , 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4655/2004/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Panafen 400 mg capsule
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Excipien t: Amarant (E 123).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu cap şi corp de culoare roşu opac , care conţin pulbere omogenă de culoare albă până la alb-
galbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Panafen 400 mg este indicat pentru:
- ameliorarea durerilor de inten sitate uşoară până la moderată: dureri osteo-articulare, inclusiv
reumatismale, dureri musculare, lombalgii, cefalee, inclusiv cefalee de tip migrenă, dureri dentare,
dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei asociat e ră celei sau grip ei.
4.2 Doze ş i mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi (vârsta peste 12 ani ): doza recomandată iniţial este de 400 mg ibuprofen şi, dacă
este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 -6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg
ibuprof en pe zi.
Capsule le se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil după masă.
Copii cu vârsta sub 12 ani : nu se recomandă administrarea capsulelor la copii cu vârsta sub 12 ani,
pentru aceştia fiind disponibile forme farmaceutice adecvate vârstei.
P acienţi vârstnici : nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care este prezentă
insuficienţa renală sau hepatică; în acest caz, dozele trebuie individualizate.
Tratamentul cu Panafen trebuie reevaluat dacă simptomele persistă sau se agravează după 3 zile.
4.3 Contraindica ţii
- H ipersensibilitate la ibuprofen, la alte AINS s au la oricare dintre excipienţi.
2
- U lcer gastro -duodenal activ sau în antecedente, hemoragi e gastro -intestinal ă, colită ulceroasă .
- A ntecedente de bronhospasm, rinit ă, urticarie, în special asociate tratamentului cu acid acetilsalicilic
sau alte antiinflamatoare nesteroidiene .
- I nsuficienţă cardiacă severă.
- I nsuficienţă renală severă.
- I nsuficienţă hepatică severă.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie a ctivă.
- Tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată.
- L upus eritemat os sistemic sau alte colagenoze.
- U ltime le 4 luni de sarcină.
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea în asociere, de Panafen cu alte AI NS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro -int estinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arteria lă şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistu l) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg ziln ic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro- intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro -intestinale este superior odată cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă disponibilă.
Tratamentul în asociere cu p rotectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni) trebuie avut în ve dere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită tratament în
asociere cu doze mici de aspirină sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-
intestinale.
Ibuprofenul se administrează cu pr ecauţie la pacienţii cu insufici enţă renală sau hepatică uşoară până
la moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece
se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS. În general , administrarea obişnuită a analgezicelor,
mai ales a asocierilor de analgezice poate determina apariţia unor leziuni renale permanente cu risc de
apariţie a insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice, tratamentul cu ibuprofen poate precipita
bronhospasmul.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la
pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante.
3
Pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de reacţii adverse grave.
Cefaleea poate să apară în timpul tratamentului îndelungat, cu doze de analgezice mai mari decât cele
recomandate; tratamentul acesteia nu trebuie efectuat cu doze mai mari de analgezic.
În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
La copii i cu vârsta sub 12 ani se recomandă administrarea unor forme farmaceutice adecvate vârstei .
Consumul concomitent de alcool etilic cu AINS poate accentua reacţiile adverse ale substanţei active,
în special cele gastro -intestinale sau ale sistemului nervos central.
Panafen 400 mg conţine Amarant (E 123), care poate provoca reacţii aler gice.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
Administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene
poate creşte incidenţ a reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) poate avea ca rezultat creşterea riscului de hemoragii gastro-
intestinale.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), a beta-blocantelor
adrenergice şi a antihipertensivelor, cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(inhibitorii ECA) .
Corticosteroizi i pot să determine o creştere a incidenţei reacţiilor adverse cu risc crescut de hemoragii
gastro -intestinale.
Utilizarea concomitentă de Panafen şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 4 zile) nu
este obligatorie verificarea con centraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
Studii clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între AINS şi antidiabetice (derivaţi de
sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de
sulfoniluree, în cazul administrării în asociere a acestor medicamente se recomandă verificarea
valorilor glicemiei.
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere de tacrolimus cu ibuprofen.
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici cu infecţie HIV
care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate determina
toxicitate severă a metotrexatului , mergând până la deces.
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea în asociere a anumitor
antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poa te fi exclus în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Sarcină
În primele 5 luni de sarcină administrarea ibuprofenului se va face numai dacă este ab solut necesar şi
numai sub supraveghere medicală.
4
În ultimele 4 luni de sarcină , administrarea ibuprofenului este contraindicată, deoarece poate
determina:
- asupra fătului: toxicitate cardio –pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
pr ematură a canalului arterial), disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu
oligohidroamnios;
- la mamă şi făt (la sfârşitul sarcinii): creşterea timpului de sângerare;
- la mamă : inhibarea contracţiilor uterine, edeme.
Alăptare
Deo arece antiinflamatoarele nesteroidiene se excretă în concentraţii mici în laptele matern, se
recomandă evitarea administrării acestora la femeile care alăptează.
Fertilitate
Există unele dovezi care indică faptul că inhibarea ciclooxigenazei/sintezei pro staglandinelor pot
determina reducerea fertilităţii la femei prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Deoarece, în cazul utilizării Pa nafen 400 mg în doze mari , pot să apară reacţii adverse la nivelul
sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată, uneori, capacitatea de a
conduce sau de a folosi utilaje. Aceasta este potenţată în cazul asocierii cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente:
≥1/10
Frecvente:
≥1/100 şi 1/10
Mai puţin frecvente:
<1/1000 şi 1/100
Rare:
≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare:
<1/10000 cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrarea pe cale orală.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţi onat faptul că sunt, în principal,
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro -intestinală. În special la
vârstnici, pot apare ulcere gastro -duodenale, perforaţii sa u hemoragii gastro-intestinale, uneori letale.
În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale boli i
Crohn. Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro -intestinale este dependent de dozele utilizate şi de durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescu t de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
5
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.
Tulburări hematologice şi limfatice
F oarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţie, iritabilitate sau astenie.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina anemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită u lcerativă, agravarea colitei şi a bolii Crohn, gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.
Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau
hematemezei.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.
De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea
concentraţiilor sanguine de acid uric.
De aceea, este necesară monito rizarea periodică a funcţiei renale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul
varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Infecţii şi infestări
Foarte rar, au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasciitei necrozante), care au coincis cu utili zarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu Panafen apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă ca
paci entul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de trata ment
antiinfecţios/antibiotic.
6
Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoarea cefii, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: re acţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize
de astm bronşic (posibil însoţite de scăderea tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratam entul
cu Panafen .
Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţia căilor aeriene, detresă respiratorie, tahicardie, scăderea tensiunii
arteriale până la şoc cu potenţial letal.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Tulburări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
4.9 Supradozaj
Tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierderea
conştienţei (de asemenea şi convulsii mioclonice la copii) ca şi dureri abdominale, greaţă şi vărsături
pot apare ca simptome ale supradozajului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale, precum şi
tulburări hepatice şi renale. Mai mult, poate apărea hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi
cianoză.
Tratamentul constă în lavaj gastric şi, dacă este necesar, corectarea tulburărilor electrolitice. Nu există
antidot specific şi se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele c onvenţionale de
inflamaţie din experimentele la animale, s- a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
La om, ibuprofen are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei. Efectul terapeutic
antiinflamator rezultă din inhibarea activităţii prostaglandin -sintetazei. În plus, ibuprofen inhibă
agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atun ci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într -unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farma ceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
7
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Ibuprofenul s e absoarbe rapi d din tractul gastro- intestinal. Se leagă în proporţie de peste 90 % de
proteinele plasmatice şi are timpul de înjumătăţire plasmatică de 0,9 - 2,5 ore. Timpul de înjumătăţire
plasmatică scurt nu permite acumularea medicamentului. În lichidul sinovial, ibuprofenul îşi menţine
concentraţia stabilă 2 -8 ore după ingestie; concentraţia sinovială maximă reprezintă aproximativ o
treime din cea plasmatică. După 24 de ore de la administrarea dozelor de 400 mg ibuprofen, la
intervale de 6 ore la mamele care alăptează, cantitatea găsită în lapte a fost sub 1 mg.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2 - hidroxibuprofen şi 2 - carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată
(aproximativ 9%).
La pacienţii vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi c ronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofen. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen.
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale l a şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista exci pienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon pregelatinizat
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Capsulă
Amarant (E 123)
D ioxid de titan (E 171)
G elatină
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
8
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere a câte 6 capsule.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerin ţe speciale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
GLAXOSMITHKLINE CONSUMER HEALTHCARE S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1- 5, Opera Center One
Etaj 6 (Zona 2), Sector 5, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZA ŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
4655/200 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
A utorizare -August 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie , 2014
