PARASINUS
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3193/2003/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
PARASINUS , comprimate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat contine paracetamol 500 mg, maleat de clorfeniramina 3 mg si clorhidrat de
pseudoefedrina 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
PARASINUS este indicat pentru profilaxia si tratamentul rinitelor alergice si vasomotorii
si pentru tratamentul simptomatic al racelii comune si gripei (pentru ameliorarea stranutului, rinoreei,
congestiei ,nazale si sinusale, febrei, cefaleei si durerilor musculare).
4.2 Doze şi mod de administrare:
- Adulti: 1- 2 comprimate PARASINUS de 3 ori pe zi (nu se vor administra mai mult de 6 comprimate/zi
si mai mult de 2 comprim ate/priza).
- Copii intre 12 - 15 ani: 2 - 3 comprimate PARASINUS /zi (nu se vor administra mai mult de 3
comprimate/zi ~imai mult de 1 comprimat/priza).
In caz de insuficienta renala cu clearance- ul creatininei < 10 ml/min, intervalul intre 2 doze trebuie s a
fie de cel putin 8 ore.
Comprimatele se vor administra cu o jumatate de ora inainte de mese; se recomanda ingestia
comprimatelor cu o cantitate suficienta de lichid.
4.3 Contraind icaţii
Hipersensibilitate la paracetamol, fenacetina sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reactii alergice);
hipersensibilitate la clorfeniramina sau alte antihistaminice; hipersensibilitate la pseudoefedrina sau
alte amine simpatomimetice; hipersensibilitate la oricare dintre excipientii produsului.
Deficit de glueozo- 6-fosfat -dehidrogenaza.
Insuficienta renala severa (riscul de reactii adverse renale poate fi crescut in cazul administrarii
prelungite de doze mari).
Tulburari uretro -prostatice cu risc de retentie urinara.
Glaucom cu unghi inchis sau predispozitie la glaucom cu unghi inchis; glaucom cu unghi deschis.
Hipertensiune arteriala severa.
Insuficienta hepatocelulara
2
Insuficienta coronariana severa.
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) non- selective
Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se reeomanda sa nu se depseasca dozele recomandate.
Daca apar reactii de hipersensibilitate, tratamentul va fi intrerupt imediat.
Tratamentul va f i intrerupt daca apar palpitatii, tahicardie, greata
Paracetamol
Se impun precautii in caz de alcoolism si afectiuni hepatice, incluzand hepatita virala (creste riscul
hepatotoxicitatii) si in caz de insuficienta renala grava (numai in tratamentul de lunga durata cu doze
mari, in tratamentul ocazional fiind acceptabil). Este necesara monitorizarea functiilor hepatice in
cazul tratamentului de lunga durata si cu doze mari la pacientii cu leziuni hepatice preexistente.
Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroi diene se va face la doze adaptate si se va evita administrarea
pe termen lung.
Clorfeniramina
In caz de insuficienta renala grava se impune prudenta, datorita riscului de acumulare.
Clorfeniramina se va administra cu precautie la pacientii cu afectiuni car diovasculare (mai ales la
hipertensivi), presiune intraoculara crescuta, astm bronsic, ulcer gastro -duodenal, obstructie pilorica si
epilepsie.
Este neeesara prudenta la copii si la varstnici.
Datorita prezentei clorfeniraminei, nu se recomanda administrar ea concomitenta de PARASINUS eu
alcool etilic sau medicamente care contin alcool etilic
Pseudoefedrina
Similar celorlalte .simpatomometice se impune prudenta la pacienti cu hipertiroidie, boli
cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica etc.), diabet zaharat si psihoze. Este
necesara supravegerea atenta a pacientilor cu tulburari de mictiune, indeosebi varstnici cu adenom de
prostata, datorita actiunii alfa -simpatomimeticelor asupra sfincterului vezical intern.
Sportivii trebuie atentionati ca produsul contine pseudoefedrina care poate da rezultate pozitive la
testele practicate la controlul antidoping.
Nu se recomanda asocierea cu simpatomimetice.
Administrarea indelungata poate scadea sau inhiba secretia salivara, prin aceasta contri buind
la dezvoltarea cariilor, bolilor periodontale, candidozei orale.
Varstnici
Se recomanda prudenta la varstnici deoarece:
- au un risc crescut de aparitie a hipotensiunii ortostatice, vertijului sau sedarii;
- pot prezenta constipatie eronica (risc de ileus paralitic)
- exista o probabilitate crescuta de hipertrofie de prostata corelata cu varsta, ceea ce necesita ajustarea
dozelor.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase si alte forme de interacţiune
Paracetamol
-alcool ul (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice, primidona,
carbamazepina, hidantoina, rifampicina, sulfinpirazona, estrogeni si contraceptive estroprogestative) si
cele hepatotoxice cresc riscul afectarii hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu
paracetamol. De asemenea, riscul hepatotoxicitatii poate creste la asocierea cu antifungice derivati de
imidazol, carmustina si inrudite, doxorubicina si inrudite, izoniazida si inrudite, mercaptopurina,
metotrexat, saruri de aur ;
- tratamentul cronic cu barbiturice sau primidona reduce efectul paracetamolului
- dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice probabil prin reducerea
sintezei hepatice de profactori ai coagularii; in cazul administrarii dozelor m ari de paracetamol (peste
2 g pe zi) pe perioade lungi este necesara monitorizarea timpului de protrombina; nu este necesar in
cazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.
3
-asocierea paracetamolului cu salicilati sau alte antiinflamatoare n esteroidiene pe termen lung si la
doze mari creste riscul de nefropatie, necroza papilara renala, cancer renal si vezica urinara. Asocierea
paracetamol -salicilati trebuie administrata pe termen scurt; diflunisalul creste cu 50% concentratia
plasmatica a paracetamolului si mareste astfel riscul hepatotoxicitatii acestuia.
- ciclosporina: apare o crestere a potentialului nefrotoxic al cic1osporinei prin inhibitia de catre
paracetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator si deci protector renal.
Prin scaderea functiei renale poate apare astfel o crestere a concentratiei cic1osporinei, cu accentuarea
nefrotoxicitatii sale. Asocierea trebuie evitata.
- agonistii morfinici, antiacidele, carbunele activat si anticolinergicele scad viteza de ab sorbtie a
paracetamolului, dar nu si cantitatea totala absorbita;
- cisaprida: cisaprida, prin efectul ei de stimulare a evacuarii gastrice, in doze mari va creste rata de
absorbtie a paracetamolului, cu accelerarea instalarii efectului acestuia;
- fenicol i: rezultatele clinice ale acestei interactiuni sunt contradictorii. Poate sa apara o forma
reversibila de deprimare medulara atunci cand concentratiile plasmatice ale cloramfenicolului
depasesc un anumit nivel. Este necesara supraveghere c1inica si hemato logica.
- interferoni: paracetamolul poate reduce reactiile adverse legate de administrarea interferonului.
Clorfeniramina
Asocieri contraindicate:
- alcool etilic: crese efectul sedativ al clorfeniraminei; in timpul tratamentului cu clorfeniramina
trebui e evitat consumul de alcool etilic sau medicamente ce contin alcool etilic;
- sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada varfurilor;
- IMAO: administrarea concomitenta poate prelungi si intensifica efectele secundare anticolinergice si
deprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfeniraminei; asocierea este contraindicata.
Asocieri care necesita prudenta:
- deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadona,
neuroleptice, anxiolitice, alcoo l etilic): asocierea cu clorfeniramina creste riscul de deprimare centrala;
- atropina si alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene anticolinergice centrale,
antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potente aza efectele de tip
parasimpatolitic (constipatie, retentie urinara) prin efect aditiv cu clorfeniramina.
- fenitoina: s -au descris cresteri ale concentratiei plasmatice ale fenitoinei la pacientii tratati cu
clorfeniramina, probabil prin actiunea acestuia de inhibare a metabolismului hepatic al fenitoinei. In
plus, fenitoina stimuleaza metabolismul hepatic al substantei asociate, cu scaderea nivelelor
plasmatice ale acesteia.
Pseudoefedrina
Asocieri contraindicate:
- antidepresive inhibitoare ale monoamino oxidazei (IMAO) neselective - aceasta asociere poate
provoca pusee hipertensive, cu potential letal; datorita actiunii de lunga durata a IMAO, aceasta
interactiune este posibila timp de 15 zile dupa intreruperea tratamentului cu aceste antidepresive.
Asoci eri care necesila prudenta:
- pseudoefedrina anuleaza efectul antihipertensival guanetidinei sau al produsilor inruditi;
- risc de pusee hipertensive post -operatorii in cazul utilizarii anestezicelor volatile halogenate
Inleractiuni cu testele de laborator
Paracetamolul influenteaza:
- sistemele de masurare a glicemiei (Chemstrip bG, Dextrostix, Visidex II), inducand scaderi de >20%
ale valorilor medii ale glicemiei;
- determinarea concentratiei plasmatice de acid 5 -hidroxiindolacetic; paracetamolul poate
determina rezultate fals -pozitive la testele de screening calitativ care utilizeaza ca reactiv
nitrosonaftolul; testul cantitativ nu este afectat;
- testarea functiei pancreatice cu bentiromida: administrarea paracetamolului inainte de testul cu
bentiromida va invalida rezultatul testului, deoarece paracetamolul este, de asemenea, metabolizat
pana la o arilamina si astfel va creste cantitatea aparenta de acid paraaminobenzoic. De aceea, este
recomandat sa se intrerupa administrarea paracetamolului cu cel put in 3 zile inainte de administrarea
bentiromidei;
- determinarea concentratiei plasmatice de acid uric: paracetamolul poate cauza o falsa crestere a
concentratiei plasmatice de acid uric;
4
- determinarea concentratiilor plasmatice ale bilirubinei, lactat -dehidrogenazei, transaminazelor si
timpului de protrombina; valorile acestora pot fi crescute, indicand hepatotoxicitate, mai ales la
alcoolici, pacienti la care se administreaza alti inductori ai enzimelor hepatice sau pacienti cu
hepatopatii pre -existente, cand paracetamolul se administreaza fie in dozetoxiceunice(mai mult de 8 -
10g), fie in doze mici(mai mult de 3 - 5 g/zi), dar timp indelungat.
Clorfeniramina influenteaza testele cutanate de hipersensibilitate care utilizeaza extracte alergenice
(poate i nhiba raspunsul histaminic cutanat, inducand astfel rezultate fals- negative, de aceea este
recomandabil sa se opreasca administrarea clorfeniramineicu cel putin 72 de ore inainte de efectuarea
testului).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Fertilitate:
Studiile de toxicitate cronica efectuate la animale au demonstrat ca dozele mari de paracetamol
detennina atrofie testiculara sau inhibarea spermatogenezei. Nu se cunoaste daca la om paracetamolul
are acelasi efect. Nu au fost ef ectuate studii cu clorfeniramina la om. In studiile la animale
clorfeniramina s- a dovedit a nu afecta capacitatea de reproducere.
Sarcina
Paracetamolul traverseaza bariera fetoplacentara.
Experienta clinica privind administrarea paracetamolului in timpul s arcinii nu a evidentiat efecte
malformative sau fetotoxice, la administrarea pe termen scurt si in dozele terapeutice.
Administrarea zilnica continua in doze mari a detenninat anemie severa la mama si afectare renala
letala la nou -nascut. Desi nu exista do vezi ca ar exista vreo legatura intre administrarea
paracetamolului si malformatiile congenitale, s- au raportat 3 cazuri de luxatie congenitala de sold dupa
administrarea paracetamolului.
Nu exista date clinice despre administrarea clorfeniraminei la gravi de. In studiile la animale
clorfeniramina nu a detenninat reactii adverse la fat. Totusi, nu se recomanda administrarea
clorfeniraminei la femeile insarcinate.
Nu au fost efectuate studii cu pseudoefedrina la gravide. Studiile la animale au aratat ca
pseu doefedrina nu are efecte teratogene. Totusi, pseudoefedrina intarzie cresterea in greutate si in
lungime si reduce rata osificarii scheletului la fetusul animal.
In consecinta, PARASINUS nu se recomanda la gravide.
Alaptare
Paracetamolul este excretat in l aptele matern. Desi au fost masurate concentratii plasmatice maxime de
10 - 15 mcg/ml in laptele matern la 1 - 2 ore dupa administrarea pe cale orala a unei doze unice de 650
mg, paracetamolul sau metabolitii sai nu au fost detectati in urina sugarilor. Ti mpul de injumatatire in
laptele matern este de 1,35 - 3,4 ore. Nu s-au raportat reactii adverse la sugari.
Clorfeniramina se excreta in cantitati mici in laptele matern si nu este recomandata administrarea la
mamele care alapteaza din cauza ca poate provo ca reactii adverse la sugari (agitatie sauiritabilitate).
Pseudoefedrina este, de asemenea, excretata in laptele matern. Utilizarea la mamele care
alapteaza nu este recomandata din cauza riscului crescut de aparitie al reactiilor adverse la
sugar, mai ales pentru nou- nascuti si prematuri.
In consecinta, PARASINUS nu se recomanda femeilor care alapteaza.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Datorita reactiilor adverse pe care le are ( de exemplu somnolenta, vertij, tulb urari de acomodare etc.),
produsul poate influenta capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Paracetamol
- reactii adverse hematologice: rar anemie hemolitica (manifestata prin stare de oboseala si slabiciune
neobisnuite), agranulocitoza (manifestata prin febra cu sau fara frisoane, ulceratii sau pete de culoare
alba la nivelul buzelor sau mucoasei bucale, ulceratii la nivelul faringelui), neutropenie, leucopenie,
pancitopenie, trombocitopenie (care apare rar si se manifesta prin sangerari neobisnuite si aparitia de
hematoame);
- reaclii de hipersensibilitate: eruptii cutanate, urticarie, eczema, purpura, edeme, foarte rar edem
Quincke, soc.apafilactic,prurit, febra;
5
- reactii adverse uro -genitale: colica renala, in suficien!a renala acuta, piurie sterila; paracetamolul
poate induce o insuficienta renala acuta suficient de severa sa evolueze pana la stadiul de uremie, mai
ales daca se administreaza doze mari, timp indelungat, la pacienti cu alterare preexistenta a fun ctiei
renale. De asemenea, de~i nu a fost stabilita 0 rela!ie cauzala, un studiu retrospectiv a sugerat ca
utilizarea zilnica timp indelungat a paracetamolului poate fi asociata cu un risc crescut de insuficienta
renala cronica (nefropatie indusa de analge zice) la persoane fara o afectare preexistenta a functiei
renale;
- altele: hipoglicemie, hepatita.
Clorfeniramina
- reactii adverse hematologice: anemie hemolitica, neutropenie, trombocitopenie (manifestate prin
ulceratii la nivelul faringelui si febra, s angerari si echimoze neobisnuite, stare de oboseala si slabiciune
neobisnuita);
- reactii adverse neurovegetative: sedare si somnolenta, efecte atropinice (uscaciune a gurii, nasului si
gatului, constipatie, tulburari de acomodare, midriaza, palpitatii, tulburari de mictiune); hipotensiune
ortostatica, tulburari de echilibru, vertij, scaderea memoriei si capacitatii de concentrare, incoordonare
motorie, tremor, confuzie, halucina!ii si, foarte rar, agitatie, nervozitate, insomnie.
- reactii de hipersensibil izare: eritem, eczema, prurit, purpura, urticarie, edeme, foarte rar edem
Quincke, soc anafilactic.
- efecte anticolinergice: uscaciunea gurii, constipatie, retentie urinara, tulburari de acomodare vizuala.
palpitatii;
- hipotensiune arteriala ortostatica;
Pseudoefedrina:
- rar: convulsii, halucinatii, palpitatii, bradicardie, scurtarea respiratiei, dispnee;
- frecvent: nervozitate, neliniste, tulburari de somn;
- mai putin frecvent: tulburari de mictiune, ameteli, cefalee, transpiratii, greata, varsaturi, t remur,
dispnee, paloare, stare de slabiciune.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Datele din literatura de specialitate au aratat ca supradozajul acut al paracetamolului provoaca
pierderea apetitului alimentar, greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, hepatomeg alie, icter.
somnolenta, confuzie, aritmii, hipotensiune arteriala, transpiratii profuze, stare de rau, putand evolua
pana la insuficienta hepato -renala acuta. Totusi, adesea nu apar simptome sau semne precoce specifice
supradozajului. Manifestarile clinic e si modificarile testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate
nu apar de obicei decat dupa 48 - 72 ore. Astfel, evolutia clinica a toxicitatii la paracetamol cuprinde 4
stadii:
- stadiul I (in primele 12 - 24 ore de la ingestia supradozei): greata, varsaturi, anorexie, transpiratii
profuze;
- stadiul 2 (la 24 - 48 ore de la ingestie): starea clinica se amelioreaza, dar incep sa creasca
concentratiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei si protrombinei;
- stadiul 3 (la 72 - 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maxima;
- stadiul 4 (dupa 7 - 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.
Doza minima toxica de paracetamol este de 109 (140 mglkg), dar s-a raportat afectare hepatica chiar si
dupa administrarea une i doze unice de 5,85 g. Doza minima letala este de 15 g (200 mglkg).Daca s -a
ingerat o doza ≥ 150 mg/kg sau daca doza ingerata nu poate fi determinata, se recomanda determinarea
concentratiei plasmatice a paracetamolului cat mai curand posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la
ingerare. De asemenea, se recomanda efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore.
Poate aparea encefalopatie hepatica (cu modificari ale functiilor cerebrale, confuzie, agitatie sau
stupoare), convulsii, deprimare res piratorie, coma, edem cerebral, tulburari de coagulare, sangerari
gastro -intestinale, coagulare intravasculara diseminata, hipoglicemie, acidoza metabolica, aritmii
cardiace, colaps cardio -vascular si deces.
Concentratii plasmatice mai mari decat 300 mcg/m l la 4 ore dupa ingestie sunt intotdeauna asociate cu
afectare hepatica, aceasta fiind minima daca concentratiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120
mcg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate daca concentratia plasmatica de paracetamol
l a 12 ore dupa ingestie este mai mare de 50 mcg/ml. In plus, daca timpul de injumatatire plasmatica
este mai mare de 4 ore, este probabil sa existe necroza hepatica. iar daca este mai mare de 12 ore, este
probabil sa se instaleze coma hepatica.
6
Supradozajul cronic constand in administrarea zilnica de doze de 5 - 8g de paracetamol timp de cateva
saptamani sau de doze de 3 - 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatica, precum
si necroza tubulara renala si afectare miocardica acuta. Necroza tubulara renala poate evolua pana la
insuficienta renala si este cel mai adesea asociata cu hepatotoxicitatea.
Supradozajul acut al clorfeniraminei se manifesta prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii
cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesiva, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinatii,
convulsii) si hipotensiune arteriala.
Supradozajul pseudoefedrinei determina convulsii, halucinatii, nervozitate, neliniste sau agitatie,
cresterea tensiunii arteriale, bradi - sau tahicardie, scurtarea respiratiei si dispnee.
Tratament:
Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar daca manifestarile sunt minore:
- Pentru scaderea absorbtiei se evacueaza continutului gastric prin provocarea de varsaturi si lavaj
gastric cu solutie izotonica de ser fiziol ogic. Pentru accelerarea eliminarii se foloseste la nevoie
hemodializa sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice daca N -acetilcisteina nu poate fi administrata
in primele 24 ore dupa ingestia unei supradoze masive; pentru a creste eliminarea se poate admin istra
un purgativ salin;
- Administrarea antidotului specific - N -acetilcisteina. In intoxicatii grave se introduc intravenos 150
mg/kg (in 200 ml solutie glucozata izotona) in decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (in 500 ml) in 4 ore
si ulterior 100 mg/kg ( in 1000 ml) in urmatoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc in 20 de ore).
Este recomandat ca N -acetilcisteina sa fie administrata cat mai curand posibil dupa ingestia supradozei
sau macar in primele 24 de ore. In intoxicatii usoare se administreaza met ionina 2,5 g la intervale de 4
ore, pana la 0 doza totala de 109;
- Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentratiilor plasmatice de paracetamol la cel
putin 4 ore dupa ingestie (din cauza ca determinarile efectuate mai devreme de acest i nterval nu sunt.
relevante pentru evaluare corecta a riscului de hepatotoxicitate). Concentratii plasmatice initiale de
peste 150 mcg/ml la 4 ore, 100 mcg/ml la 6 ore, 70 mcg/ml la 8 ore, 50 mcglmlla 10 ore, 20 mcglml la
15ore, 8 mcglml la 20 de ore sau 3,5 mcg/ml la 24 de ore dupa ingestie indica o posibila
hepatotoxicitate si necesitatea de a efectua intreaga schema terapeutica cu N -acetilcisteina. Daca
determinarile initiale indica concentratii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci
admini strarea N -acetilcisteinei poate fi oprita. Cu toate acestea, unii clinicieni recomanda efectuarea
mai multor determinari succesive pentru a afla concentratia plasmatica maxima si timpul de
injumatatire plasmatica al paracetamolului inainte de a decide opri rea administrarii N-acetilcisteinei;
- Efectuarea testelor functionale hepatice (AST, ALT, bilirubina, timpul de protrombina) la intervale
de 24 ore pentru cel putin 96 ore postingestie daca concentratiile plasmatice de paracetamol indica risc
de hepatotox icitate; daca nu sunt determinate anomalii in 96 de ore, nu sunt necesare alte determinari.
Este necesara monitorizarea functiilor renala si cardiaca si administrarea unei terapii adecvate;
- Terapie suportiva, care consta in mentinerea echilibrului hidro -electrolitic, oxigenoterapie, corectarea
hipoglicemiei si administrarea de vitamina K (daca timpul de protrombina depaseste 1,5xN) si de
plasma proaspata congelata sau concentrat de factori de coagulare (daca timpul de protrombina
depaseste 3xN); pentru tr atarea delirului si convulsiilor se administreaza diazepam intravenos;
hipokaliemia poate fi tratata la nevoie prin perfuzarea lenta a unei solutii diluate de clorura de potasiu,
cu masurarea concentratiilor plasmatice de potasiu; .
- La pacientii la care ingestia voluntara de supradoza este cunoscuta sau suspectata este necesar un
consult psihiatric.
5. PROPRIETATI FARMACOLOG ICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuticii: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinatii
Cod ATC: R01BA52
PARASINUS contine substante cu actiune analgezica, antipiretica, antihistaminica H
1 si
decongestionanta, f iind indicat pentru ameliorarea temporara a congestiei nazale si sinusale, precum si
a cefaleei, durerilor musculare si disconfortului general provocate de raceala, gripa sau alergii.
7
Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol, fiind principalul metabolit activ al fenacetinei si
acetanilidei, dar este mai putin toxic la dozele recomandate uzual. Paracetamolul este indicat pentru
tratamentul simptomatic al durerilor usoare pana la moderate si ca antipiretic. Sediul si mecanismul
actiunii analgezice nu sunt pe deplin cunoscute. Actiunea analgezica se bazeaza pe inhibarea sintezei
prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central si, in mai mica masura, la nivel periferic.
Actiunea periferica poate, de asemenea, sa se datoreze inhibarii sintezei pros taglandinelor sau inhibarii
sintezei sau actiunii altor substante care sensibilizeaza receptorii durerosi la stimularea mecanica sau
chimica. Paracetamolul reduce febra probabil prin actiune directa la nivel central asupra centrilor
hipotalamici ai termore glarii, producand vasodilatatie periferica cu cresterea fluxului sanguin catre
piele, transpiratie si pierdere de caldura. Actiunea centrala implica probabil inhibarea sintezei
prostaglandinelor in hipotalamus. Paracetamolul inhiba actiunea pirogenilor endogeni asupra centrilor
tennoreglatori.
Clorfeniramina este un derivat al propilarninei (alkilarnina), cu efecte sedative slabe, activitate
anticolinergica moderata, dar proprietati antihistaminice marcate. Isi exercita actiunea antihistaminica
prin antagonizarea competitiva a histarninei in ocuparea situsurilor receptorilor H
1 de pe suprafata
celulelor efectoare, dar nu se leaga de histamina pentru a o inactiva. Prin aceasta previne, dar nu
inverseaza raspunsul mediat prin histamina. Clorfeniramina nu blocheaza eliberarea histaminei,
productia de anticorpi sau interactiunea antigen - anticorp.
Clorfeniramina antagonizeaza, in grade variate, majoritatea efectelor histarninei, inclusiv urticaria si
pruritul. Ea potenteaza efectele pseudoefedrinei si induce o am eliorare a congestiei nazale, rinoreei si
stranutului datorita efectelor anticolinergice de diminuare a secretiilor mucoase.
Clorhidratul de pseudoefedrina este un simpatomimetic indirect, cu actiune mixta, predominant alfa,
care detennina vasoconstrictia mucoasei nazale, reducand in acest fel rinoreea si congestia nazala.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbtie
Absorbtia paracetamolului dupa administrare orala este rapida si aproape completa de la nivelul
tractului gastro -intestinal, avand o biodisponibilitate medie de 88%. Absorbtia poate fi redusa daca se
administreaza dupa o masa cu continut ridicat de glucide si favorizata de ingestia unei cantitati mari de
lichid. Clorfeniramina se absoarbe bine dupa administrarea orala. iar legarea de proteinele plasmatice
se realizeaza in proportie de 72%.
Distributie
Paracetamolul se distribuie rapid in mediile lichidiene. Concentratia plasmatica maxima este atinsa in
0,5 - 2 ore, iar in caz de supradozaj absorbtia este completa in 4 ore. Dozele uzuale cu efect analgezic
(doze de pana la 650 mg) realizeaza concentratii plasmatice de 5 – 20 mcg/ml. Nu se poate face o buna
corelatie intre concentratia plasmatica si efectul analgezic.
Efectul maxim se manifesta la 1 - 3 ore dupa administrarea orala, actiunea paracetamolului durand 3 -
4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este nesemni ficativa la doze care produc concentratii
plasmatice sub 60 mcg/ml si poate sa atinga valori moderate,ce variaza intre 20 - 50% la doze mari sau
toxice.
Metabolizare
Paracetamolul este extensiv metabolizat (aproximativ 90 - 95% din doza) in principal in fi cat prin
conjugare cu acid glucuronic, acid sulfuric si cisteina. O mica fractiune (aproximativ 4%) este
transformata prin interventia citocrom P -450 -oxidazei pana la un metabolit intermediar toxic care este
in mod normal inactivat prin conjugare cu glutat ionul hepatic si excretat, in urina sub forma de
conjugati de cisteina si acid mercapturic. Cand paracetamolul ,este administrat timp indelungat sau pe
perioada scurta in doze mari, depozitele de glutation sunt epuizate, putandu- se instala necroza
hepatica . Acest metabolit este hepatotoxic si nefrotoxic.
Timpul mediu de injumatatire plasmatica este de 1 - 4 ore. Timpul de injumatatire nu este modificat in
caz de insuficienta renala, dar poate fi prelungit in caz de supradozaj acut, in anumite afectiuni
hepa tice (ex: la cirotici), la varstnici si la nou -nascuti (2,2- 5 ore). Uneori, timpul de injumatatire poate
fi scurtat la copii.
Metabolizarea clorfeniraminei se realizeaza la nivel hepatic prin sistemul citocromului P -450.
Timpul de injumatatire plasmatica este de 14 - 25 de ore. Concentratia plasmatica maxima este atinsa
dupa 2 - 6 ore de la administrare, iar efectul maxim este la 6 ore de la administrare, durata actiunii
fiind de 4 - 8 ore.
8
EIiminare
Paracetamolul se elimina pe cale renala, mai ales sub f onna de metaboliti glucuronoconjugati (60 -
80%) si sulfoconjugati inactivi (20 - 30%). Paracetamolul este excretat si sub forma neschimbata in
proportie de 2 - 4%.
Prin hemodializa se elimina 120 ml/min sub forma metabolizata, dar si metabolitii sunt, de asemenea,
epurati rapid.
Prin hemoperfuzie se elimina 200 ml/min, iar prin dializa peritoneala mai putin de 10 ml/min.
Eliminarea clorfeniraminei se face pe cale renala sub forma de metaboliti, intr -un interval de 24 ore de
la administrare.
5.3 Date precl inice de siguranţă
Nu au fost efectuate, studii pe termen lung la animale pentru a evalua potentialul genotoxic si
carcinogen al produsului.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidona, amidon pregelatinizat, acid stearic, talc, stearat de magnezi u
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere a cate 10 comprim ate.
6.6. Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
GLAXOSMITHKLINE CONSUMER HEALTHCARE S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1- 5, Opera Center One
Etaj 6 (Zona 2), Sector 5, Bucureş ti, România
8. NUMARUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
3193/2003/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Februarie, 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3193/2003/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
PARASINUS , comprimate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat contine paracetamol 500 mg, maleat de clorfeniramina 3 mg si clorhidrat de
pseudoefedrina 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
PARASINUS este indicat pentru profilaxia si tratamentul rinitelor alergice si vasomotorii
si pentru tratamentul simptomatic al racelii comune si gripei (pentru ameliorarea stranutului, rinoreei,
congestiei ,nazale si sinusale, febrei, cefaleei si durerilor musculare).
4.2 Doze şi mod de administrare:
- Adulti: 1- 2 comprimate PARASINUS de 3 ori pe zi (nu se vor administra mai mult de 6 comprimate/zi
si mai mult de 2 comprim ate/priza).
- Copii intre 12 - 15 ani: 2 - 3 comprimate PARASINUS /zi (nu se vor administra mai mult de 3
comprimate/zi ~imai mult de 1 comprimat/priza).
In caz de insuficienta renala cu clearance- ul creatininei < 10 ml/min, intervalul intre 2 doze trebuie s a
fie de cel putin 8 ore.
Comprimatele se vor administra cu o jumatate de ora inainte de mese; se recomanda ingestia
comprimatelor cu o cantitate suficienta de lichid.
4.3 Contraind icaţii
Hipersensibilitate la paracetamol, fenacetina sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reactii alergice);
hipersensibilitate la clorfeniramina sau alte antihistaminice; hipersensibilitate la pseudoefedrina sau
alte amine simpatomimetice; hipersensibilitate la oricare dintre excipientii produsului.
Deficit de glueozo- 6-fosfat -dehidrogenaza.
Insuficienta renala severa (riscul de reactii adverse renale poate fi crescut in cazul administrarii
prelungite de doze mari).
Tulburari uretro -prostatice cu risc de retentie urinara.
Glaucom cu unghi inchis sau predispozitie la glaucom cu unghi inchis; glaucom cu unghi deschis.
Hipertensiune arteriala severa.
Insuficienta hepatocelulara
2
Insuficienta coronariana severa.
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) non- selective
Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se reeomanda sa nu se depseasca dozele recomandate.
Daca apar reactii de hipersensibilitate, tratamentul va fi intrerupt imediat.
Tratamentul va f i intrerupt daca apar palpitatii, tahicardie, greata
Paracetamol
Se impun precautii in caz de alcoolism si afectiuni hepatice, incluzand hepatita virala (creste riscul
hepatotoxicitatii) si in caz de insuficienta renala grava (numai in tratamentul de lunga durata cu doze
mari, in tratamentul ocazional fiind acceptabil). Este necesara monitorizarea functiilor hepatice in
cazul tratamentului de lunga durata si cu doze mari la pacientii cu leziuni hepatice preexistente.
Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroi diene se va face la doze adaptate si se va evita administrarea
pe termen lung.
Clorfeniramina
In caz de insuficienta renala grava se impune prudenta, datorita riscului de acumulare.
Clorfeniramina se va administra cu precautie la pacientii cu afectiuni car diovasculare (mai ales la
hipertensivi), presiune intraoculara crescuta, astm bronsic, ulcer gastro -duodenal, obstructie pilorica si
epilepsie.
Este neeesara prudenta la copii si la varstnici.
Datorita prezentei clorfeniraminei, nu se recomanda administrar ea concomitenta de PARASINUS eu
alcool etilic sau medicamente care contin alcool etilic
Pseudoefedrina
Similar celorlalte .simpatomometice se impune prudenta la pacienti cu hipertiroidie, boli
cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica etc.), diabet zaharat si psihoze. Este
necesara supravegerea atenta a pacientilor cu tulburari de mictiune, indeosebi varstnici cu adenom de
prostata, datorita actiunii alfa -simpatomimeticelor asupra sfincterului vezical intern.
Sportivii trebuie atentionati ca produsul contine pseudoefedrina care poate da rezultate pozitive la
testele practicate la controlul antidoping.
Nu se recomanda asocierea cu simpatomimetice.
Administrarea indelungata poate scadea sau inhiba secretia salivara, prin aceasta contri buind
la dezvoltarea cariilor, bolilor periodontale, candidozei orale.
Varstnici
Se recomanda prudenta la varstnici deoarece:
- au un risc crescut de aparitie a hipotensiunii ortostatice, vertijului sau sedarii;
- pot prezenta constipatie eronica (risc de ileus paralitic)
- exista o probabilitate crescuta de hipertrofie de prostata corelata cu varsta, ceea ce necesita ajustarea
dozelor.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase si alte forme de interacţiune
Paracetamol
-alcool ul (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice, primidona,
carbamazepina, hidantoina, rifampicina, sulfinpirazona, estrogeni si contraceptive estroprogestative) si
cele hepatotoxice cresc riscul afectarii hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu
paracetamol. De asemenea, riscul hepatotoxicitatii poate creste la asocierea cu antifungice derivati de
imidazol, carmustina si inrudite, doxorubicina si inrudite, izoniazida si inrudite, mercaptopurina,
metotrexat, saruri de aur ;
- tratamentul cronic cu barbiturice sau primidona reduce efectul paracetamolului
- dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice probabil prin reducerea
sintezei hepatice de profactori ai coagularii; in cazul administrarii dozelor m ari de paracetamol (peste
2 g pe zi) pe perioade lungi este necesara monitorizarea timpului de protrombina; nu este necesar in
cazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.
3
-asocierea paracetamolului cu salicilati sau alte antiinflamatoare n esteroidiene pe termen lung si la
doze mari creste riscul de nefropatie, necroza papilara renala, cancer renal si vezica urinara. Asocierea
paracetamol -salicilati trebuie administrata pe termen scurt; diflunisalul creste cu 50% concentratia
plasmatica a paracetamolului si mareste astfel riscul hepatotoxicitatii acestuia.
- ciclosporina: apare o crestere a potentialului nefrotoxic al cic1osporinei prin inhibitia de catre
paracetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator si deci protector renal.
Prin scaderea functiei renale poate apare astfel o crestere a concentratiei cic1osporinei, cu accentuarea
nefrotoxicitatii sale. Asocierea trebuie evitata.
- agonistii morfinici, antiacidele, carbunele activat si anticolinergicele scad viteza de ab sorbtie a
paracetamolului, dar nu si cantitatea totala absorbita;
- cisaprida: cisaprida, prin efectul ei de stimulare a evacuarii gastrice, in doze mari va creste rata de
absorbtie a paracetamolului, cu accelerarea instalarii efectului acestuia;
- fenicol i: rezultatele clinice ale acestei interactiuni sunt contradictorii. Poate sa apara o forma
reversibila de deprimare medulara atunci cand concentratiile plasmatice ale cloramfenicolului
depasesc un anumit nivel. Este necesara supraveghere c1inica si hemato logica.
- interferoni: paracetamolul poate reduce reactiile adverse legate de administrarea interferonului.
Clorfeniramina
Asocieri contraindicate:
- alcool etilic: crese efectul sedativ al clorfeniraminei; in timpul tratamentului cu clorfeniramina
trebui e evitat consumul de alcool etilic sau medicamente ce contin alcool etilic;
- sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada varfurilor;
- IMAO: administrarea concomitenta poate prelungi si intensifica efectele secundare anticolinergice si
deprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfeniraminei; asocierea este contraindicata.
Asocieri care necesita prudenta:
- deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadona,
neuroleptice, anxiolitice, alcoo l etilic): asocierea cu clorfeniramina creste riscul de deprimare centrala;
- atropina si alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene anticolinergice centrale,
antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potente aza efectele de tip
parasimpatolitic (constipatie, retentie urinara) prin efect aditiv cu clorfeniramina.
- fenitoina: s -au descris cresteri ale concentratiei plasmatice ale fenitoinei la pacientii tratati cu
clorfeniramina, probabil prin actiunea acestuia de inhibare a metabolismului hepatic al fenitoinei. In
plus, fenitoina stimuleaza metabolismul hepatic al substantei asociate, cu scaderea nivelelor
plasmatice ale acesteia.
Pseudoefedrina
Asocieri contraindicate:
- antidepresive inhibitoare ale monoamino oxidazei (IMAO) neselective - aceasta asociere poate
provoca pusee hipertensive, cu potential letal; datorita actiunii de lunga durata a IMAO, aceasta
interactiune este posibila timp de 15 zile dupa intreruperea tratamentului cu aceste antidepresive.
Asoci eri care necesila prudenta:
- pseudoefedrina anuleaza efectul antihipertensival guanetidinei sau al produsilor inruditi;
- risc de pusee hipertensive post -operatorii in cazul utilizarii anestezicelor volatile halogenate
Inleractiuni cu testele de laborator
Paracetamolul influenteaza:
- sistemele de masurare a glicemiei (Chemstrip bG, Dextrostix, Visidex II), inducand scaderi de >20%
ale valorilor medii ale glicemiei;
- determinarea concentratiei plasmatice de acid 5 -hidroxiindolacetic; paracetamolul poate
determina rezultate fals -pozitive la testele de screening calitativ care utilizeaza ca reactiv
nitrosonaftolul; testul cantitativ nu este afectat;
- testarea functiei pancreatice cu bentiromida: administrarea paracetamolului inainte de testul cu
bentiromida va invalida rezultatul testului, deoarece paracetamolul este, de asemenea, metabolizat
pana la o arilamina si astfel va creste cantitatea aparenta de acid paraaminobenzoic. De aceea, este
recomandat sa se intrerupa administrarea paracetamolului cu cel put in 3 zile inainte de administrarea
bentiromidei;
- determinarea concentratiei plasmatice de acid uric: paracetamolul poate cauza o falsa crestere a
concentratiei plasmatice de acid uric;
4
- determinarea concentratiilor plasmatice ale bilirubinei, lactat -dehidrogenazei, transaminazelor si
timpului de protrombina; valorile acestora pot fi crescute, indicand hepatotoxicitate, mai ales la
alcoolici, pacienti la care se administreaza alti inductori ai enzimelor hepatice sau pacienti cu
hepatopatii pre -existente, cand paracetamolul se administreaza fie in dozetoxiceunice(mai mult de 8 -
10g), fie in doze mici(mai mult de 3 - 5 g/zi), dar timp indelungat.
Clorfeniramina influenteaza testele cutanate de hipersensibilitate care utilizeaza extracte alergenice
(poate i nhiba raspunsul histaminic cutanat, inducand astfel rezultate fals- negative, de aceea este
recomandabil sa se opreasca administrarea clorfeniramineicu cel putin 72 de ore inainte de efectuarea
testului).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Fertilitate:
Studiile de toxicitate cronica efectuate la animale au demonstrat ca dozele mari de paracetamol
detennina atrofie testiculara sau inhibarea spermatogenezei. Nu se cunoaste daca la om paracetamolul
are acelasi efect. Nu au fost ef ectuate studii cu clorfeniramina la om. In studiile la animale
clorfeniramina s- a dovedit a nu afecta capacitatea de reproducere.
Sarcina
Paracetamolul traverseaza bariera fetoplacentara.
Experienta clinica privind administrarea paracetamolului in timpul s arcinii nu a evidentiat efecte
malformative sau fetotoxice, la administrarea pe termen scurt si in dozele terapeutice.
Administrarea zilnica continua in doze mari a detenninat anemie severa la mama si afectare renala
letala la nou -nascut. Desi nu exista do vezi ca ar exista vreo legatura intre administrarea
paracetamolului si malformatiile congenitale, s- au raportat 3 cazuri de luxatie congenitala de sold dupa
administrarea paracetamolului.
Nu exista date clinice despre administrarea clorfeniraminei la gravi de. In studiile la animale
clorfeniramina nu a detenninat reactii adverse la fat. Totusi, nu se recomanda administrarea
clorfeniraminei la femeile insarcinate.
Nu au fost efectuate studii cu pseudoefedrina la gravide. Studiile la animale au aratat ca
pseu doefedrina nu are efecte teratogene. Totusi, pseudoefedrina intarzie cresterea in greutate si in
lungime si reduce rata osificarii scheletului la fetusul animal.
In consecinta, PARASINUS nu se recomanda la gravide.
Alaptare
Paracetamolul este excretat in l aptele matern. Desi au fost masurate concentratii plasmatice maxime de
10 - 15 mcg/ml in laptele matern la 1 - 2 ore dupa administrarea pe cale orala a unei doze unice de 650
mg, paracetamolul sau metabolitii sai nu au fost detectati in urina sugarilor. Ti mpul de injumatatire in
laptele matern este de 1,35 - 3,4 ore. Nu s-au raportat reactii adverse la sugari.
Clorfeniramina se excreta in cantitati mici in laptele matern si nu este recomandata administrarea la
mamele care alapteaza din cauza ca poate provo ca reactii adverse la sugari (agitatie sauiritabilitate).
Pseudoefedrina este, de asemenea, excretata in laptele matern. Utilizarea la mamele care
alapteaza nu este recomandata din cauza riscului crescut de aparitie al reactiilor adverse la
sugar, mai ales pentru nou- nascuti si prematuri.
In consecinta, PARASINUS nu se recomanda femeilor care alapteaza.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Datorita reactiilor adverse pe care le are ( de exemplu somnolenta, vertij, tulb urari de acomodare etc.),
produsul poate influenta capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Paracetamol
- reactii adverse hematologice: rar anemie hemolitica (manifestata prin stare de oboseala si slabiciune
neobisnuite), agranulocitoza (manifestata prin febra cu sau fara frisoane, ulceratii sau pete de culoare
alba la nivelul buzelor sau mucoasei bucale, ulceratii la nivelul faringelui), neutropenie, leucopenie,
pancitopenie, trombocitopenie (care apare rar si se manifesta prin sangerari neobisnuite si aparitia de
hematoame);
- reaclii de hipersensibilitate: eruptii cutanate, urticarie, eczema, purpura, edeme, foarte rar edem
Quincke, soc.apafilactic,prurit, febra;
5
- reactii adverse uro -genitale: colica renala, in suficien!a renala acuta, piurie sterila; paracetamolul
poate induce o insuficienta renala acuta suficient de severa sa evolueze pana la stadiul de uremie, mai
ales daca se administreaza doze mari, timp indelungat, la pacienti cu alterare preexistenta a fun ctiei
renale. De asemenea, de~i nu a fost stabilita 0 rela!ie cauzala, un studiu retrospectiv a sugerat ca
utilizarea zilnica timp indelungat a paracetamolului poate fi asociata cu un risc crescut de insuficienta
renala cronica (nefropatie indusa de analge zice) la persoane fara o afectare preexistenta a functiei
renale;
- altele: hipoglicemie, hepatita.
Clorfeniramina
- reactii adverse hematologice: anemie hemolitica, neutropenie, trombocitopenie (manifestate prin
ulceratii la nivelul faringelui si febra, s angerari si echimoze neobisnuite, stare de oboseala si slabiciune
neobisnuita);
- reactii adverse neurovegetative: sedare si somnolenta, efecte atropinice (uscaciune a gurii, nasului si
gatului, constipatie, tulburari de acomodare, midriaza, palpitatii, tulburari de mictiune); hipotensiune
ortostatica, tulburari de echilibru, vertij, scaderea memoriei si capacitatii de concentrare, incoordonare
motorie, tremor, confuzie, halucina!ii si, foarte rar, agitatie, nervozitate, insomnie.
- reactii de hipersensibil izare: eritem, eczema, prurit, purpura, urticarie, edeme, foarte rar edem
Quincke, soc anafilactic.
- efecte anticolinergice: uscaciunea gurii, constipatie, retentie urinara, tulburari de acomodare vizuala.
palpitatii;
- hipotensiune arteriala ortostatica;
Pseudoefedrina:
- rar: convulsii, halucinatii, palpitatii, bradicardie, scurtarea respiratiei, dispnee;
- frecvent: nervozitate, neliniste, tulburari de somn;
- mai putin frecvent: tulburari de mictiune, ameteli, cefalee, transpiratii, greata, varsaturi, t remur,
dispnee, paloare, stare de slabiciune.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Datele din literatura de specialitate au aratat ca supradozajul acut al paracetamolului provoaca
pierderea apetitului alimentar, greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, hepatomeg alie, icter.
somnolenta, confuzie, aritmii, hipotensiune arteriala, transpiratii profuze, stare de rau, putand evolua
pana la insuficienta hepato -renala acuta. Totusi, adesea nu apar simptome sau semne precoce specifice
supradozajului. Manifestarile clinic e si modificarile testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate
nu apar de obicei decat dupa 48 - 72 ore. Astfel, evolutia clinica a toxicitatii la paracetamol cuprinde 4
stadii:
- stadiul I (in primele 12 - 24 ore de la ingestia supradozei): greata, varsaturi, anorexie, transpiratii
profuze;
- stadiul 2 (la 24 - 48 ore de la ingestie): starea clinica se amelioreaza, dar incep sa creasca
concentratiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei si protrombinei;
- stadiul 3 (la 72 - 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maxima;
- stadiul 4 (dupa 7 - 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.
Doza minima toxica de paracetamol este de 109 (140 mglkg), dar s-a raportat afectare hepatica chiar si
dupa administrarea une i doze unice de 5,85 g. Doza minima letala este de 15 g (200 mglkg).Daca s -a
ingerat o doza ≥ 150 mg/kg sau daca doza ingerata nu poate fi determinata, se recomanda determinarea
concentratiei plasmatice a paracetamolului cat mai curand posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la
ingerare. De asemenea, se recomanda efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore.
Poate aparea encefalopatie hepatica (cu modificari ale functiilor cerebrale, confuzie, agitatie sau
stupoare), convulsii, deprimare res piratorie, coma, edem cerebral, tulburari de coagulare, sangerari
gastro -intestinale, coagulare intravasculara diseminata, hipoglicemie, acidoza metabolica, aritmii
cardiace, colaps cardio -vascular si deces.
Concentratii plasmatice mai mari decat 300 mcg/m l la 4 ore dupa ingestie sunt intotdeauna asociate cu
afectare hepatica, aceasta fiind minima daca concentratiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120
mcg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate daca concentratia plasmatica de paracetamol
l a 12 ore dupa ingestie este mai mare de 50 mcg/ml. In plus, daca timpul de injumatatire plasmatica
este mai mare de 4 ore, este probabil sa existe necroza hepatica. iar daca este mai mare de 12 ore, este
probabil sa se instaleze coma hepatica.
6
Supradozajul cronic constand in administrarea zilnica de doze de 5 - 8g de paracetamol timp de cateva
saptamani sau de doze de 3 - 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatica, precum
si necroza tubulara renala si afectare miocardica acuta. Necroza tubulara renala poate evolua pana la
insuficienta renala si este cel mai adesea asociata cu hepatotoxicitatea.
Supradozajul acut al clorfeniraminei se manifesta prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii
cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesiva, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinatii,
convulsii) si hipotensiune arteriala.
Supradozajul pseudoefedrinei determina convulsii, halucinatii, nervozitate, neliniste sau agitatie,
cresterea tensiunii arteriale, bradi - sau tahicardie, scurtarea respiratiei si dispnee.
Tratament:
Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar daca manifestarile sunt minore:
- Pentru scaderea absorbtiei se evacueaza continutului gastric prin provocarea de varsaturi si lavaj
gastric cu solutie izotonica de ser fiziol ogic. Pentru accelerarea eliminarii se foloseste la nevoie
hemodializa sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice daca N -acetilcisteina nu poate fi administrata
in primele 24 ore dupa ingestia unei supradoze masive; pentru a creste eliminarea se poate admin istra
un purgativ salin;
- Administrarea antidotului specific - N -acetilcisteina. In intoxicatii grave se introduc intravenos 150
mg/kg (in 200 ml solutie glucozata izotona) in decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (in 500 ml) in 4 ore
si ulterior 100 mg/kg ( in 1000 ml) in urmatoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc in 20 de ore).
Este recomandat ca N -acetilcisteina sa fie administrata cat mai curand posibil dupa ingestia supradozei
sau macar in primele 24 de ore. In intoxicatii usoare se administreaza met ionina 2,5 g la intervale de 4
ore, pana la 0 doza totala de 109;
- Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentratiilor plasmatice de paracetamol la cel
putin 4 ore dupa ingestie (din cauza ca determinarile efectuate mai devreme de acest i nterval nu sunt.
relevante pentru evaluare corecta a riscului de hepatotoxicitate). Concentratii plasmatice initiale de
peste 150 mcg/ml la 4 ore, 100 mcg/ml la 6 ore, 70 mcg/ml la 8 ore, 50 mcglmlla 10 ore, 20 mcglml la
15ore, 8 mcglml la 20 de ore sau 3,5 mcg/ml la 24 de ore dupa ingestie indica o posibila
hepatotoxicitate si necesitatea de a efectua intreaga schema terapeutica cu N -acetilcisteina. Daca
determinarile initiale indica concentratii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci
admini strarea N -acetilcisteinei poate fi oprita. Cu toate acestea, unii clinicieni recomanda efectuarea
mai multor determinari succesive pentru a afla concentratia plasmatica maxima si timpul de
injumatatire plasmatica al paracetamolului inainte de a decide opri rea administrarii N-acetilcisteinei;
- Efectuarea testelor functionale hepatice (AST, ALT, bilirubina, timpul de protrombina) la intervale
de 24 ore pentru cel putin 96 ore postingestie daca concentratiile plasmatice de paracetamol indica risc
de hepatotox icitate; daca nu sunt determinate anomalii in 96 de ore, nu sunt necesare alte determinari.
Este necesara monitorizarea functiilor renala si cardiaca si administrarea unei terapii adecvate;
- Terapie suportiva, care consta in mentinerea echilibrului hidro -electrolitic, oxigenoterapie, corectarea
hipoglicemiei si administrarea de vitamina K (daca timpul de protrombina depaseste 1,5xN) si de
plasma proaspata congelata sau concentrat de factori de coagulare (daca timpul de protrombina
depaseste 3xN); pentru tr atarea delirului si convulsiilor se administreaza diazepam intravenos;
hipokaliemia poate fi tratata la nevoie prin perfuzarea lenta a unei solutii diluate de clorura de potasiu,
cu masurarea concentratiilor plasmatice de potasiu; .
- La pacientii la care ingestia voluntara de supradoza este cunoscuta sau suspectata este necesar un
consult psihiatric.
5. PROPRIETATI FARMACOLOG ICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuticii: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinatii
Cod ATC: R01BA52
PARASINUS contine substante cu actiune analgezica, antipiretica, antihistaminica H
1 si
decongestionanta, f iind indicat pentru ameliorarea temporara a congestiei nazale si sinusale, precum si
a cefaleei, durerilor musculare si disconfortului general provocate de raceala, gripa sau alergii.
7
Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol, fiind principalul metabolit activ al fenacetinei si
acetanilidei, dar este mai putin toxic la dozele recomandate uzual. Paracetamolul este indicat pentru
tratamentul simptomatic al durerilor usoare pana la moderate si ca antipiretic. Sediul si mecanismul
actiunii analgezice nu sunt pe deplin cunoscute. Actiunea analgezica se bazeaza pe inhibarea sintezei
prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central si, in mai mica masura, la nivel periferic.
Actiunea periferica poate, de asemenea, sa se datoreze inhibarii sintezei pros taglandinelor sau inhibarii
sintezei sau actiunii altor substante care sensibilizeaza receptorii durerosi la stimularea mecanica sau
chimica. Paracetamolul reduce febra probabil prin actiune directa la nivel central asupra centrilor
hipotalamici ai termore glarii, producand vasodilatatie periferica cu cresterea fluxului sanguin catre
piele, transpiratie si pierdere de caldura. Actiunea centrala implica probabil inhibarea sintezei
prostaglandinelor in hipotalamus. Paracetamolul inhiba actiunea pirogenilor endogeni asupra centrilor
tennoreglatori.
Clorfeniramina este un derivat al propilarninei (alkilarnina), cu efecte sedative slabe, activitate
anticolinergica moderata, dar proprietati antihistaminice marcate. Isi exercita actiunea antihistaminica
prin antagonizarea competitiva a histarninei in ocuparea situsurilor receptorilor H
1 de pe suprafata
celulelor efectoare, dar nu se leaga de histamina pentru a o inactiva. Prin aceasta previne, dar nu
inverseaza raspunsul mediat prin histamina. Clorfeniramina nu blocheaza eliberarea histaminei,
productia de anticorpi sau interactiunea antigen - anticorp.
Clorfeniramina antagonizeaza, in grade variate, majoritatea efectelor histarninei, inclusiv urticaria si
pruritul. Ea potenteaza efectele pseudoefedrinei si induce o am eliorare a congestiei nazale, rinoreei si
stranutului datorita efectelor anticolinergice de diminuare a secretiilor mucoase.
Clorhidratul de pseudoefedrina este un simpatomimetic indirect, cu actiune mixta, predominant alfa,
care detennina vasoconstrictia mucoasei nazale, reducand in acest fel rinoreea si congestia nazala.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbtie
Absorbtia paracetamolului dupa administrare orala este rapida si aproape completa de la nivelul
tractului gastro -intestinal, avand o biodisponibilitate medie de 88%. Absorbtia poate fi redusa daca se
administreaza dupa o masa cu continut ridicat de glucide si favorizata de ingestia unei cantitati mari de
lichid. Clorfeniramina se absoarbe bine dupa administrarea orala. iar legarea de proteinele plasmatice
se realizeaza in proportie de 72%.
Distributie
Paracetamolul se distribuie rapid in mediile lichidiene. Concentratia plasmatica maxima este atinsa in
0,5 - 2 ore, iar in caz de supradozaj absorbtia este completa in 4 ore. Dozele uzuale cu efect analgezic
(doze de pana la 650 mg) realizeaza concentratii plasmatice de 5 – 20 mcg/ml. Nu se poate face o buna
corelatie intre concentratia plasmatica si efectul analgezic.
Efectul maxim se manifesta la 1 - 3 ore dupa administrarea orala, actiunea paracetamolului durand 3 -
4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este nesemni ficativa la doze care produc concentratii
plasmatice sub 60 mcg/ml si poate sa atinga valori moderate,ce variaza intre 20 - 50% la doze mari sau
toxice.
Metabolizare
Paracetamolul este extensiv metabolizat (aproximativ 90 - 95% din doza) in principal in fi cat prin
conjugare cu acid glucuronic, acid sulfuric si cisteina. O mica fractiune (aproximativ 4%) este
transformata prin interventia citocrom P -450 -oxidazei pana la un metabolit intermediar toxic care este
in mod normal inactivat prin conjugare cu glutat ionul hepatic si excretat, in urina sub forma de
conjugati de cisteina si acid mercapturic. Cand paracetamolul ,este administrat timp indelungat sau pe
perioada scurta in doze mari, depozitele de glutation sunt epuizate, putandu- se instala necroza
hepatica . Acest metabolit este hepatotoxic si nefrotoxic.
Timpul mediu de injumatatire plasmatica este de 1 - 4 ore. Timpul de injumatatire nu este modificat in
caz de insuficienta renala, dar poate fi prelungit in caz de supradozaj acut, in anumite afectiuni
hepa tice (ex: la cirotici), la varstnici si la nou -nascuti (2,2- 5 ore). Uneori, timpul de injumatatire poate
fi scurtat la copii.
Metabolizarea clorfeniraminei se realizeaza la nivel hepatic prin sistemul citocromului P -450.
Timpul de injumatatire plasmatica este de 14 - 25 de ore. Concentratia plasmatica maxima este atinsa
dupa 2 - 6 ore de la administrare, iar efectul maxim este la 6 ore de la administrare, durata actiunii
fiind de 4 - 8 ore.
8
EIiminare
Paracetamolul se elimina pe cale renala, mai ales sub f onna de metaboliti glucuronoconjugati (60 -
80%) si sulfoconjugati inactivi (20 - 30%). Paracetamolul este excretat si sub forma neschimbata in
proportie de 2 - 4%.
Prin hemodializa se elimina 120 ml/min sub forma metabolizata, dar si metabolitii sunt, de asemenea,
epurati rapid.
Prin hemoperfuzie se elimina 200 ml/min, iar prin dializa peritoneala mai putin de 10 ml/min.
Eliminarea clorfeniraminei se face pe cale renala sub forma de metaboliti, intr -un interval de 24 ore de
la administrare.
5.3 Date precl inice de siguranţă
Nu au fost efectuate, studii pe termen lung la animale pentru a evalua potentialul genotoxic si
carcinogen al produsului.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidona, amidon pregelatinizat, acid stearic, talc, stearat de magnezi u
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere a cate 10 comprim ate.
6.6. Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
GLAXOSMITHKLINE CONSUMER HEALTHCARE S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1- 5, Opera Center One
Etaj 6 (Zona 2), Sector 5, Bucureş ti, România
8. NUMARUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
3193/2003/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Februarie, 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2014
