CEFOTAXIM MIP 2 g
Substanta activa: CEFOTAXIMUMClasa ATC: J01DD01Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 5 flac. din sticla incolora, transparenta, cu capacitatea de 15 ml, ce contine pulb. pt. sol. inj./perf.
Producator: MIP PHARMA GMBH - GERMANIA
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5980/2013/01-02-03 Anexa 2
5981/2013/01-02-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCI ALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabil ă:
Un flacon conţine cefotaxim 1 g sub formă de cefotaxim sodic.
Un flacon c onţine sodiu 2,1 mmol ( 48 mg) per doza de 1000 mg.
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabilă:
Un flacon conţine cefotaxim 2 g sub formă de cefotaxim sodic.
Un flacon conţine sodiu 4,2 mmol ( 96 mg) per doza de 2000 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabilă .
Pulbere de culoare albă până la galben deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
C efotaxim este indicat în tratamentul următoarelor i nfecţii severe, dacă se cunoaşte sau se presupune
că sunt cauzate de microorganisme sensibile la cefotaximă (vezi pct. 4.4 ş i 5.1):
- P neumonie bacteriană
- I nfec ţii complicate ale tractului urinar inclus iv pielonefrită
- Infec ţii cutanate ş i ale ţesuturilor moi severe
- I nfec ţii genitale, inclusiv gonoree
- I nfec ţii intraabdominale (de exemplu peritonită )
- M eningită bacteriană
- E ndocardită
- B orelioză
Tratamentul pacien ţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu sau se presupune că este asociată cu
infecţii le enumerate mai sus.
Profilaxie perioperatorie. Pentru proceduri chirurgicale cu potenţial crescut de contaminare, de
exemplu chirurgia colorectală, este recomandată asocierea cu un medicament cu activitate asupra
microorganismelor anaerobe.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antib acteriene.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Cefotaxim este administr at prin inject are intravenoasă în bolus sau în perfuzie şi prin injec ţie
intramusculară, după reconstituirea solu ţiei.
Doza şi modul de administrare trebuie determinate în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea
microorganismului care a cauzat infecţia şi stat usul pacientului. Terapia poate fi ini ţiată înainte de a
cunoa şte rezultatel e testelor microbiologice.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Adulţi lor ş i adolescen ţi lor li se vor administra zilnic de regulă 2 -6 g cefotaxim. Doza zilnică trebuie
div izată în două pri ze separate la fiecare 12 ore.
- Infec ţii u şoare în prezen ţa (sau ipoteza prezen ţei ) un ei bacterii sensibile: 1 g la fiecare 12 ore
- Infec ţii în prezen ţa (sau ipoteza prezen ţei ) mai multor bacterii sensibile sau moderat sensibile: 1 -2 g
la fi ecare 12 ore
- Infec ţii severe sau care nu pot fi localizate: 2 -3 g în doză unică la fiecare 6 -8 ore (doza zilnică
maximă : 12 g)
În infec ţiile severe este indicat ă asocierea cefotaximei cu alte antibiotice .
Nou -născu ţi la termen (de la 0 -28 de zile) ş i c opi i cu vârsta până la 12 ani
În funcţie de severitatea infecţ iei: 50-100-150 mg/kg/zi la fiecare 12 ore/6 ore.
În infecţiile ameninţătoare de viaţ ă doza zilnică poate fi crescută la 200 mg/kg/zi , cu atenţie deosebită
asupra func ţiei renale, mai ales în per ioada postnatală de la 0-7 zile, datorită maturizării incomplete a
func ţiei renale.
Prematuri
Doza recomandată este de 50 mg/kg/z i, divizată în 2 -4 pri ze separate (la fiecare 12 ore/ 6 ore) . Această
doză maximă nu trebuie depă şită datorită maturizării in complete a rinichilor.
Pacien ţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei dacă funcţ iile renală şi hepatică sunt normale.
Alte recomandări speciale
Gonoree
Pentru gonoree, o singură injec ţie de 0,5- 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos). Pentru infecţii
complicate, trebuie luate în considerare ghidurile locale. Înainte de ini ţierea tratamentului tre buie
exclus sifilisul.
Meningită bacteriană
Adul ţi: do ză zilnică de 9-12 g cefotaxim divizată în prize egale la fiecare 6 -8 ore (3 g de 3- 4 ori pe zi).
Copii: 150- 200 mg/kg/zi , divizat în doze egale la fiecare 6 -8 ore
Nou -născu ţi: 0 -7 zile: 50 mg/kg la fiecare 12 ore, 7- 28 zile: 50 mg/kg la fiecare 8 ore.
Profilax ie perioperativă
1- 2 g ca priză unică cât de scurt posibil înainte de intervenţ ia chirurgicală. Pentru interven ţiile
chirugicale ce depă şesc 90 de minute, trebuie administrată o doză suplimentară profilactică de
antibiotic .
Infec ţii intraabdominale
Infec ţiile int raabdominale trebuie tratate cu cefotaxim în asociere cu alte antibiotice cu acţ iune
împotriva bacteriilor anaerobe.
Doz ele în prezen ţa i nsuficienţ ei renal e
La pacienţii cu clearance- ul creatininei sub 5 ml/min , doza iniţială corespunde dozei uzuale, însă doza
de între ţinere trebuie redusă la jumătate din doza uzuală, fără a modifi ca frecvenţa de administrare. Pot
fi efectuate teste sang uine pentru stabilirea dozei necesare.
Doz ele în prezen ţa dializ ei sau dializă peritoneală
3
La pacienţii care efectuează şedin ţe de hemodi aliză sau dializă peritoneală, o injecţie intravenoasă de
0,5- 2 g, administrată la sfâr şitul fiecărei şedin ţe de dializă şi repetată la fiecare 24 de ore , este
suficientă pentru tratamentul eficace a majorită ţii infec ţiilor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de condiţia clinică a pacientului şi va riază cu evolu ţia bacteriologică.
A dministrarea cefotaximei trebuie continuată până când simptomele se remit sau există dovezi ale
eradicării bacteriene. În infecţ iile cauzate de Streptococcus p yogenes, tratamentul trebuie urmat pentru
cel pu ţin 10 zile (î n timpul celor 10 zile terapia parenterală poate fi schimbată la o terapie orală
adecvată).
Mod de administrare
Perfuzie intravenoasă
Pentru evitarea oricărui risc de infec ţie, reconstituirea solu ţiei trebuie efectuată în condiţii aseptice . Nu
amânaţ i administrarea perfuziei după reconstituirea solu ţiei.
Perfuzie intravenoasă de scurtă durată : după reconstituire, soluţia trebuie administrată pe o durată de
20 de minute.
Perfuzie intravenoasă de lungă durată: după reconstituire, soluţia trebuie administr ată pe o durată de
50- 60 de minute.
Injec ţie intravenoasă
Pentru injec ţii i.v. intermitente, solu ţia trebuie administrată prin injec ţie timp de 3 -5 minute. În timpul
monitorizării după punerea pe pia ţă a fost rapor tat ă aritmia potenţial amenin ţătoare de v iaţă la un
număr redus de pacienţ i cărora le -a fost administrat cefotaxim intravenos rapid printr-un cateter venos
central.
Injec ţie intramusculară
Administrarea intramusculară este restrânsă la câteva situa ţii clinice excep ţionale (de exemplu
gonoree). Nu este in dicată în infec ţiile severe şi trebuie supusă unei evaluări risc/beneficiu. Este
recomandat să nu se injecteze mai mult de 4 ml unilateral. Dacă doza zilnică depăş eşte 2 g cefotaxim
sau dacă cefotaxim este administrat prin injec ţie mai des de 2 o ri pe zi, este recomandată ruta
intravenoasă. În infec ţiile severe injec ţia intramusculară nu este recomandată.
Solu ţia trebuie administrată prin injectare intramusculară profundă. Solu ţiile cu lidocaină
nu trebuie
injectate intravenos. Cefotaxim reconsti tuit cu lidocaină nu trebuie administrat copiilor în primul an de
via ţă. Trebuie luate în considerare informa ţii le medicamentului cu lidocaină.
Pentru instruc ţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.
6.6. Cefotaxim ş i aminoglicozidele nu trebuie amestecate în aceea şi seringă sau lichid de perfuzie.
4.3 Contraindicaţii
- Hipers ensibilitate la substan ţa activă, la alte cefalo sporine sau la orice al ţi excip ie n ţi enumera ţi la
pct. 6.1.
- Reacţie de hipersen sibilitate imediată şi/sau s everă la peniciline sau alte tipuri de antibiotice beta-
lactamice manifestată în antecedente.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antibiotic e, utilizarea cefotaximei, mai ales pe termen lung , poate duce la colonizare cu
micro -organisme rezistente. Este necesară evaluarea repetată a condi ţiei pacientului. În cazul apariţ iei
suprainfec ţiei, trebuie efectuate măsuri adecvate.
• Reacţ ii anafilactice
La pacien ţii c ărora li s- a administrat cefotaxim au fost raportate reac ţii de hipersensibilitate severe,
inclusiv cazuri le tale (vezi pct. 4.3 ş i 4.8).
În cazul în care apare o reac ţie de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt.
Deoarece există o rezisten ţă încrucişată între peniciline şi cefalosporine, utili zarea cefalosporinelor
trebuie efectuată cu pruden ţă la pacienţii alergici la peniciline (pentru contraindica ţii vezi pct. 4.3)
4
• Reacţ ii buloase grave
Au fost raportate cazuri de reac ţii buloase grave c um este sindromul Stevens -Johnson sau necroliz a
epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul în care apar reacţii ale pielii ş i/sau mucoaselor , pacien ţii
trebuie îndemna ţi să se adreseze imediat medicului înaintea continuării tratamentului.
• Afec ţiuni asociate Clostridium difficile (de exemplu co lita pseudomembranoasă)
Diareea, mai ales severă şi/sau persistentă, în timpul tratamentului sau în primele săptămâni după
tratament, poate fi un simptom al afec ţiunii asociate Clostridium difficile . Această afecţiune poate
varia în severitate de la forme uşoa re până la amenin ţătoare de via ţă, iar forma cea mai severă este
colita pseudomembranoasă.
Diagno sticul acestei afec ţiuni rare dar posibil letale poate fi confirmat prin endoscopie şi/sau
histologie.
Este importantă considerarea acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după
administrarea cefotaximei.
În cazul în care este suspectat diagnosticul de colită pseudomembranoasă, cefotaxim trebuie întrerupt
imediat ş i trebuie iniţ iat fără întârziere tratamentul specific adecvat.
Afe cţiunea asociată Clostridium difficile poate fi favorizată de stază intestinală.
Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristalt ismul.
• Reacţ ii hematologice
În timpul tratamentului cu cefotaxim, mai ales dacă este administrat o perioadă mai lung ă, pot apărea
leucopenie, neutropenie, şi, mai rar, agranulocitoză. Dacă tratamentul este mai lung de 7 -10 zile, se
recomandă monitorizarea leucogramei, iar în caz de neutropenie tratamentul trebuie întrerupt.
Au fost raportate unele cazuri de eozinofilie ş i trombocitopenie, reversibile rapid după întreruperea
tratamentului. De asemenea au fost raportate cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.8).
• Pacien ţi cu insuficienţ ă renală
Doza trebuie modificată conform clearance- ului calculat al creatininei.
Se imp une prudenţ ă în cazul în care cefotaxim este administrat împreună cu aminoglicozide sau alte
medicamente nefrotoxice (vezi pct. 4.5). La ace şti pacien ţi, la pacien ţii vârstnici şi cei cu insuficien ţă
renală preexistentă trebuie monitorizată func ţia renală.
• Neurotoxicitate
Doze mari de antibiotice beta- lactamice, inclusiv cefotaxim, pot duce la encefalopatii (de exemplu
tulburări ale stării de con ştien ţă , mi şcări anormale şi convulsii) (vezi pct. 4.8) , mai ales la pacien ţii
cu insuficien ţă renală.
În cazul în care apar astfel de reac ţii , pacien ţii trebuie îndemna ţi să se adreseze imediat medicul ui
înaintea continuării tratamentului.
• Utilizarea cefotaximei în tratamentul endocarditei trebuie restric ţionată la pacien ţii cu alergie
dovedită la penicilină (nu de tip 1). Datorită spectrului său antibacterian limitat, cefotaxim
trebuie utilizat în asociere cu al ţi medicamente antib acteriene adecvate.
• Precau ţii pentru administrare
În timpul monitorizării după punerea pe piaţă a fost rapor tată aritmia poten ţial amen inţătoare de via ţă
la un număr redus de pacien ţi cărora le -a fost administrat rapid cefotaxim intravenos printr -un cateter
venos central. Trebuie respectat ă durata recomandată pentru injec ţie şi perfuzie (ve zi pct. 4.2).
• Efecte asupra testelor de laborator
Similar altor cefalosporine, a fost raportat testul Coom b pozitiv la pacienţi trata ţi cu cefotaxim. Acest
fenomen poate interfera cu reacţia încruci şată de compatibilitate sang vină .
Pot apărea rezultate fals- pozitive ale testelor de determinare a glucozur iei cu substanţe reducătoare
nespecifice. Acest fenomen nu a fost raportat cu metode specifice cu glucozoxidază.
Acest medicament conţine sodiu 2,1 mmol ( 48 mg) pe r doza de 1000 mg ş i respectiv 4 ,2 mmol (96
mg) per doza de 2000 mg . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu
restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
• Probenecid: Probenecid interferează cu transferul tubular renal al cefalosporinelor, astfel încât
întârzie excreţ ia şi creste concentra ţia plasmatică a acestora .
5
• Contraceptive orale: Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi scăzută de administrarea
concomitentă a cefotaximei. De aceea, în timpul terapiei cu Cefotaxim MIP trebuie ut ilizate
măsuri contraceptive su plimentare.
• Aminoglicozide, diuretice: Similar altor cefalosporine, cefotaxim poate poten ţa efectul
nefrotoxic al unor medicamente nefrotoxice, cum sunt aminoglicozidele sau diure ticele cu
acţiune intensă (furoz emida). Trebuie monitorizată func ţia renală ( vezi pct. 4.4).
• Antibiotice bacteriostatice : Cefotaxim MIP nu trebuie asociat cu antibiotice bacteriostatice
( tetracicline, eritromicină şi clormafen icol) deoarece este posibil un efect antagonist.
• A lte forme de interac ţiune: Similar altor cefalosporine, a fost raportat testul Coomb s pozitiv la
pacien ţi trata ţi cu cefotaximă. Acest fenomen poate interfera cu reacţ ia încrucişată de
compatibilitate sang vin ă. Pot apărea reac ţii fals- pozitive ale glucoz ei cu substanţe
reducătoare nespecifice (de exemplu Fehling). Acest fenomen nu a fost raportat cu metode
specifice en zimatice (de exemplu cu glucozoxidază).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina:
Siguran ţa cefotaximei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.
S tudiile la animale nu au evidenţiat efect e toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere.
Cu toate acestea , nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide.
Cefotaxim traversează bariera placentară. Ca urmare, utilizarea cefotaximei în timpul sarcinii este
indicată numai dacă beneficiul terapeutic anticipat depăşeşte potenţialele riscuri.
Alăptarea:
Cefotaxim ajunge în laptele matern.
Nu pot fi excluse efecte asupra f lorei fiziologice intestinale a sugarului alăptat ducând la diaree,
colonizare cu fungi şi sensibili zare. Prin urmare , ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de
beneficiul terapiei pentru femeie, trebuie decis asupra întreruperii fie a alăptării sau a terapiei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi că cefotax im deteriorează abilitatea de a conduce sau de a folosi utilaje. Doze mari
de cefotaxim, mai ales la pacien ţi cu insuficien ţă renală, pot cauza encefalopatii ( de exemplu tulburări
ale stării de con ştien ţă , mi şcări anormale şi con vulsii) ( vezi pct. 4.8). Pacien ţii trebuie aten ţiona ţi să nu
conducă sau să nu folosească utilaje dacă apare vreunul din aceste simptome.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţă Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/1000 - <1/100)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)*
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţie (vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie, eozinofilie,
trombocitopenie
Neutropenie, agranulocitoză
(vezi pct. 4.4), anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii Jarisch-
Herxheimer
Reacţii anafilactice,
angioedem, bronhospasm, ş oc
anafilactic
Tulburări ale
sistemului nervos
Convulsii (vezi pct. 4.4) Cefalee, ameţeli,
encefalopatii (tulburări ale
stării de conştienţă, mişcări
anormale (vezi pct. 4.4)
Tulburări
cardiace
Aritmie după perfuzie
intravenoasă prea rapidă
printr-un cateter venos central
Tulburări Diaree Greaţă, vărsături, dureri
6
Frecvenţă Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/1000 - <1/100)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)*
gastrointestinale abdominale, colită
pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hep atobiliar e
Creşteri ale valorilor unor
en zime hepatice (TGP,
TGO, LDH, GGT şi/sau,
fosfataza alcalină) şi/sau
bilirubina
Hepatită* (câteodată cu icter)
Afecţiuni
cutanate ş i ale
ţ esutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie , prurit,
urticarie
Eritem polimorf, sindromul
Stevens- Johnson, necroliză
epiderm ică toxică (vezi pct.
4.4)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Deteriorare a funcţiei
renale / creşterea
creatininemiei
(mai ales în cazul
tratamentului concomitent
cu aminoglicozide)
Nefrită interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
În cazul injectării
IM .: durere la locul
injectării
Febră, inflamaţie la locul
injectării, inclusiv flebită/
tromboflebită
În cazul injectării IM
(deoarece solventul con ţine
lidoca ină ): reac ţii sistemice la
lidocaină
* experienţ ă după punerea pe pia ţă
Reacţ ii Jarisch -Herxheimer
În tratamentul borelioz ei poate apărea reacţia Jarisch-Herxheimer în primele zile de tratament.
Apari ţia unuia sau mai multor din următoarele simptome a fost raportată după câteva săptămâni de
tratament a borelio zei: erup ţii cutanate tranzitorii , prurit , febră, leucopenie, creş terea enzimelor
hepatice, dificultă ţi în respira ţie, disconfort articular .
Tulburări hepatobiliare:
Au fost observate creşteri ale valorilor unor enz ime hepatice (TGP, TGO, LDH, GGT şi/sau fosfataza
alcalină) şi/sau ale bilirubinei . Aceste varia ţii pot, în ca zuri rare, să depăş ească dublul limitei
superioare normale şi să eviden ţieze le ziuni ale ficatului, de obicei colestatice şi cel m ai frecvent
asimptomatice.
Raportarea reac ţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţ iilor adverse suspectate după autorizarea medicam entului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro; adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supr adoz ajului pot corespunde în mare parte cu profilul reac ţiilor adverse.
În cazul adminis trării de doze mari de antibiotice beta- lactamice, inclusiv cefotaximă, există riscul
apariţiei unei en cefalopatii reversibile.
În caz de supradozaj , cefotaxim trebuie întrerupt şi trebuie ini ţiat un tratament de susţ inere, care
include măsuri de accelerare a eliminării cefotaximei , precum şi tratament simpto matic al reacţ iilor
adverse (de exemplu convulsi i).
Nu există un antidot specific. Concentraţiile plasmatice ale cefotaximei pot fi reduse prin hemodializă
sau dializă peritoneală.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a III -a, codul ATC: J01DD01.
Mecanism de acţiune
Ac ţiunea bactericidă a cefotaxim ei rezultă din inhibarea sintezei peretelui celular bacterian (în faza de
creş tere) cauzată de inhibarea proteinelor ce leagă penicilinele (PLP), c um sunt transpeptidazele.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la cefotaxim se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:
- Inactivarea de către beta-lactamaze. Cefotaxima poate fi hidrolizată de anumite beta- lactamaze, mai
ales de cele cu spectru extins ( ESBL), care pot fi întâlnite la unele tulpini de Esc herichia coli sau
Klebsiella pne umoniae sau de beta -lactamaz e inductibile codificate cromo zomal sau exprimate
constitutiv de tip AmpC , care pot întâlnite la Enterobacter cloacae. De aceea, infec ţiile cauzate de
patogeni ce produc beta- lactaze inductibile codificate cromo zomal de tip AmpC nu trebuie tratate cu
cefotaximă, nici în cazul unei sensibilităţ i dovedite in vitro, datorită riscului selectării muta ntelor cu
expresie constitutivă dereprimată de beta -lactaze de tip AmpC.
- Af initate redusă a PLP la cefotaxim. Rezisten ţa dobândită a pneumococilor şi altor streptococi e
cauzată de modificări ale PLP existente ca urmare a unei mutaţ ii. Spre deosebire de acest fapt,
formarea unor noi PLP cu afinitate redusă la cefotaxim este respo nsabilă pentru rezistenţa
s ta filococului meticilino /( oxacilino)-rezistent .
- Penetrarea insuficientă a cefotaximei prin membrana celulară externă a bacteriilor Gram -negativ,
astfel încât inhibarea PLP -urilor este redusă.
- Prezen ţa unor mecanisme de transpo rt (pompe de eflux) capabile să transporte activ cefotaxim
înafara celulei . O rezisten ţă încruci şată completă poate apărea cu ceftriaxona şi par ţial cu alte
peniciline ş i cefalosporine.
Valori critice
Următoarele concentra ţii minime inhibitorii (C MI ) au fost definite pentru germeni sensibili ş i
rezisten ţi:
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST (11.02.2013)
Patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 1 mg/l > 2 mg/l
Staphzlococcus spp. --* --*
Streptococcus (grup A, B, C, G) --** --**
Streptococcus pneumoniae ≤ 0.5 mg/l # > 2 mg/l
Streptococci din grupul Viridans ≤ 0.5 mg/l > 0.5 mg/l
Haemophilus influenzae ≤ 0.12 mg/l # > 0.12 mg/l
Moraxella catarrhalis ≤ 1 mg/l > 2 mg/l
Neisseria gonorrhoeae ≤ 0.12 mg/l > 0.12 mg/l
Neisseria meningitidis ≤ 0.12 mg/l # > 0.12 mg/l
Pasteurella multocida ≤ 0.03 mg/l > 0.03 mg/l
Valori critice de farmacocinetică/farmacodinamie PK/PD (care nu
depind de specie)***
≤ 1 mg/l > 2 mg/l
*Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la cefoxitină (cu excepţia
ceftazidimei, cefiximei ş i ceftibutenului, care nu au valori critice ş i nu trebuie utilizate în infecţiile
stafilococice).
**Sensibilitatea streptococilor beta -hemolitici din grupul A, B, C ş i G este dedusă din sensibilitatea la
penicilină.
***Valorile critice sunt valabile pentru o doză intravenoasă zilnică de 1 g de 3 ori /zi ş i doze mari de
cel pu ţin 2 g de 3 ori /zi.
#Tulpinile cu valori ale CMI peste punctul critic sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate .
8
Testele pentru identificare şi testarea sensibilităţii antimicrobiene pe orice izolate de acest fel trebuie
repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până când
vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI peste valoarea critică a
rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt de dorit
informaţi i locale despre aceasta, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă eficacitatea
cefotaximei este discutabilă datorită prevalen ţei rezisten ţei locale, trebuie consultat un specialist
pentru alegerea terapiei. În special în ca z de infec ţii severe sau eş ec terapeutic, sunt de dorit un
diagnostic microbiologic ş i o verificare a patogenului şi a sensibilit ăţii acestuia.
Specii sensibile
Aerobi Gram-positiv
Staph zlococcus aureus (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococc us pneumoniae (inclusiv tulpini rezistente la penicilină)
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ
Borrelia burgdorferi
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis%
Specii la care rezistenţă dobândită poate ridica probleme
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
Staphy lococcus epidermidis+
Staphy lococcus haemol yticus+
Staphylococcus hominis+
Aerobi Gram-negativ
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherich ia coli
%
Klebsiella ox ytoca%
Klebsiella pneumoniae#%
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-positiv
Enterococcus spp.
Listeria monoc ytogenes
Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent)
Aerobi Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Pseudomonas aeruginosa
Stenotrophomonas maltophilia
Anaerobi
Clostridium difficile
Altele
Chlamydia spp.
9
Chlamydophila spp.
Legionella pneumophila
M ycoplasma spp.
Treponema pallidum +În cel puţ in o regiune rata rezisten ţei este > 50%. # În unităţile de terapie intensivă rata rezisten ţei este 10% % Tulpinile producătoare de beta -lactamaze cu spectru extins sunt întotdeauna rezistente
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cefotaxim MIP este pentru administrare parenterală. Concentraţia plasmatică medie este de
aproximativ 81- 102 mg/l la 5 minute după administrarea intravenoasă a unei doze de 1 g cefotaxim,
respectiv 167 -214 mg/l după o doz ă de 2 g. Injecţia intramusculară duce la co ncentraţii plasmatice
medii de 20 mg/l după 30 minute pentru doz a de 1 g.
Distribuţie
Cefotaxim are o bună penetrare în diferite compartimente. Pentru majoritatea patogenilor pot fi atinse
rapid concentra ţii terapeutice peste cele minime inhibitorii. Co ncentra ţiile în LCR sunt mici când
meningele este sănătos, însă cefotaxim pătrunde bariera hemato -encefalică în concentra ţii peste CMI -
ul patogenilor sensibili dacă meningele este inflamat ( 3-30 μg/ml).
Concentra ţii inhibitorii ale cefotaximei pentru majo ritatea bacteriilor Gram-negativ (0,2 -5,4 μg/ml )
sunt atinse după doz e de 1 sau 2 g în spută, s ecreţiile bronhice şi lichidul pleural.
Concentra ţii similare probabil efective împotriva majorită ţii organismelor sensibile sunt atinse după
doz e terapeutice în organele de reproducere feminine, revărsate din otita medie, ţesutul prostatic,
lichidul interstiţial, lichidul peritoneal şi peretele ve zicii biliare. Concentra ţii ridicate de O -dezacetil -
cefotaximă sunt atinse în bilă. Cefotaxim traversează bariera plac entară şi se concentrează în ţesuturile
fetale (în concentraţii de pînă la 6 mg/kg). Cefotaxim se excretă în cantitate mică în laptele matern.
Legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie de 25- 40%.
Volumul aparent de distribuţie al cefotax imei este de 21-37 l după perfuzia intravenoasă a 1 g
adminis trată în timp de 30 de minute.
Metabolizare
La om, cefotaxim este metabolizat par ţial. Aproximativ 15 -25% din o doză parenterală este
metaboli zată în O -dezacetil -cefotaximă, care are de asemen ea proprietăţi antibiotice.
Eliminare
Calea principală de excre ţie a cefotaximei şi O -dezacetil -cefotaximei este cea renală. Doar o mică
parte ( 2%) este excretată în bilă. În urina colectată în timp de 6 ore 40 -60% din doza de ce fotaxim
administrat se r egăseşte sub formă nem odificată şi 20% sub formă de O -dezacetil -cefotaximă.
După adminis trarea de cefotaxim marcat radioactiv, mai mult de 80% din cantitatea de cefotaxim este
regăsit în urină: 50 -60% sub formă nemodificată , iar restul con ţine metaboliţi. Clearance- ul total al
cefotaximei este 240 -390 ml/min ş i cel renal 130- 150 ml/min.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al cefotaximei este 50 -80 de minute, iar al dezacetil -cefotaximei de
90 de minute. La vârstnici, timpul de înjumătăţire plasmatică al cefo taximei este 120-150 minute. La
pacien ţi cu insuficien ţă renală severă (clearance al creatininei 3 -10 ml/min), timpul de înjumătăţire
plasmatică poate fi prelungit la 2,5- 3,6 ore.
Nu există acumulare după adm inistrarea intravenoasă a 1000 mg sau intramuscu lară a 500 mg timp de
10- 14 zile.
La nou- născuţi farmacocinetica este influen ţată de perioada de sarcină şi vârsta cronologică, timpul de
înjumătăţire plasmatică fiind prelungit la prematuri şi la nou- născuţii cu greutate redusă fa ţă de cei cu
greutate nor mală de aceeaş i vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
10
Cefotaxim traversează placenta. După administrarea intravenoasă a 1 g cefotaxim în timpul naş terii au
fost atinse valori de 14 μg/ml în serul cordonului ombilical în primele 90 de minute după administrare,
scăzân d la 2,5 μg/ml spre sfâr şitul celei de a doua ore după adminis trare.
În lichidul amniotic concentra ţia maximă de 6,9 μg/ml a fost măsurată după 3 -4 ore. Această valoare
depă şe şte C MI pentru majoritatea bacteriilor G ram-negativ.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUT ICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Cefotaxim nu trebuie amestecat în aceeaşi seringă sau în aceeaşi solu ţie de perfuzie cu alte antibiotice.
Acest lucru este valabil mai ales pentru aminoglicozide. Dacă trebui e administrată atât cefotaxim cât şi
aminoglicozidele, acestea trebuie administrate separat în locuri diferite. Cefotaxim nu trebuie dizolvat
în solu ţii cu pH mai mare de 7,5, de exemplu bicarbonat de sodiu.
Cefotaxim nu trebuie amestecat cu alte medicamente decât cele menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Valabilitatea solu ţiei reconstituite
Pentru soluţ ia reconstituită, stabilitatea fizică şi chimică a fost demonstrată timp de 3 ore la 25°C şi 6
de ore la 2° -8°C. Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie administrată imediat
după preparare. Dacă soluţia nu se administrează imediat, perioada şi condi ţiile de păstrare înainte de
utilizare revin în responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C . A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi proteja t
de lumină.
Pentru condiţiile de pă strare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajulu i
Flacon din sticlă incoloră , transparentă, tip III, cu capacitate de 15 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic
cu capsă flipp – off din aluminiu.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 1, 5 sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comer cializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Compatibilitate cu alte lichide cu administrare intraveno asă
Următorii solven ţi sunt adecvaţ i pentru prepararea solu ţiei: apă pentru preparate injectabi le, soluţie de
glucoză 5%, solu ţie salină fiziolo gică (0,9%) ş i soluţie de lidocaină 1%.
Similar tuturor medicamentelor parenterale, soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual de particule
înaintea administrării. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, incolore sau de culoare galben deschis,
ş i practic fără particule.
Perfuzie intravenoasă
1 g cefotaxim se dizolvă în 40- 50 ml solvent compatibil.
2 g cefotaxim se dizolvă în 100 ml solvent compatibil.
11
Injecţie intravenoasă
Pentru injec ţia intrav enoasă, 1 g cefotaxim trebuie dizolvat în 4 ml apă pentru preparate injectabile, 2
g cefotaxim trebuie dizolvate în 10 ml apă pentru preparate injectabile.
Injecţie intramusculară
Pentru injec ţia intramusculară, 1 g cefotaxim se dizolvă în 4 ml apă pentr u preparate injectabile .
Pentru a preveni o injectare dureroasă, poate fi utilizată alternativ o solu ţie de 1% hidroclorid de
lidocaină (numai la adul ţi). Solu ţiile cu lidocaină
nu trebuie administrate intravenos. Trebuie luată în
considerare informaţ iile medicamentului cu lidocaină.
Numai pentru o singură administrare . Orice soluţ ie rămasă neutilizată trebuie arunc ată. Orice
medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Str. 41
66440 Blieskastel
Germania
Telefon 0049 (0) 6842 9609 0
Fax 0049 (0) 6842 9609 355
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă.
5980/2013/01
5980/2013/02
5980/2013/03
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
5981/2013/01
5981/2013/02
5981/2013/03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5980/2013/01-02-03 Anexa 2
5981/2013/01-02-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCI ALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabil ă:
Un flacon conţine cefotaxim 1 g sub formă de cefotaxim sodic.
Un flacon c onţine sodiu 2,1 mmol ( 48 mg) per doza de 1000 mg.
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabilă:
Un flacon conţine cefotaxim 2 g sub formă de cefotaxim sodic.
Un flacon conţine sodiu 4,2 mmol ( 96 mg) per doza de 2000 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă / perfuzabilă .
Pulbere de culoare albă până la galben deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
C efotaxim este indicat în tratamentul următoarelor i nfecţii severe, dacă se cunoaşte sau se presupune
că sunt cauzate de microorganisme sensibile la cefotaximă (vezi pct. 4.4 ş i 5.1):
- P neumonie bacteriană
- I nfec ţii complicate ale tractului urinar inclus iv pielonefrită
- Infec ţii cutanate ş i ale ţesuturilor moi severe
- I nfec ţii genitale, inclusiv gonoree
- I nfec ţii intraabdominale (de exemplu peritonită )
- M eningită bacteriană
- E ndocardită
- B orelioză
Tratamentul pacien ţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu sau se presupune că este asociată cu
infecţii le enumerate mai sus.
Profilaxie perioperatorie. Pentru proceduri chirurgicale cu potenţial crescut de contaminare, de
exemplu chirurgia colorectală, este recomandată asocierea cu un medicament cu activitate asupra
microorganismelor anaerobe.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antib acteriene.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Cefotaxim este administr at prin inject are intravenoasă în bolus sau în perfuzie şi prin injec ţie
intramusculară, după reconstituirea solu ţiei.
Doza şi modul de administrare trebuie determinate în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea
microorganismului care a cauzat infecţia şi stat usul pacientului. Terapia poate fi ini ţiată înainte de a
cunoa şte rezultatel e testelor microbiologice.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Adulţi lor ş i adolescen ţi lor li se vor administra zilnic de regulă 2 -6 g cefotaxim. Doza zilnică trebuie
div izată în două pri ze separate la fiecare 12 ore.
- Infec ţii u şoare în prezen ţa (sau ipoteza prezen ţei ) un ei bacterii sensibile: 1 g la fiecare 12 ore
- Infec ţii în prezen ţa (sau ipoteza prezen ţei ) mai multor bacterii sensibile sau moderat sensibile: 1 -2 g
la fi ecare 12 ore
- Infec ţii severe sau care nu pot fi localizate: 2 -3 g în doză unică la fiecare 6 -8 ore (doza zilnică
maximă : 12 g)
În infec ţiile severe este indicat ă asocierea cefotaximei cu alte antibiotice .
Nou -născu ţi la termen (de la 0 -28 de zile) ş i c opi i cu vârsta până la 12 ani
În funcţie de severitatea infecţ iei: 50-100-150 mg/kg/zi la fiecare 12 ore/6 ore.
În infecţiile ameninţătoare de viaţ ă doza zilnică poate fi crescută la 200 mg/kg/zi , cu atenţie deosebită
asupra func ţiei renale, mai ales în per ioada postnatală de la 0-7 zile, datorită maturizării incomplete a
func ţiei renale.
Prematuri
Doza recomandată este de 50 mg/kg/z i, divizată în 2 -4 pri ze separate (la fiecare 12 ore/ 6 ore) . Această
doză maximă nu trebuie depă şită datorită maturizării in complete a rinichilor.
Pacien ţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei dacă funcţ iile renală şi hepatică sunt normale.
Alte recomandări speciale
Gonoree
Pentru gonoree, o singură injec ţie de 0,5- 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos). Pentru infecţii
complicate, trebuie luate în considerare ghidurile locale. Înainte de ini ţierea tratamentului tre buie
exclus sifilisul.
Meningită bacteriană
Adul ţi: do ză zilnică de 9-12 g cefotaxim divizată în prize egale la fiecare 6 -8 ore (3 g de 3- 4 ori pe zi).
Copii: 150- 200 mg/kg/zi , divizat în doze egale la fiecare 6 -8 ore
Nou -născu ţi: 0 -7 zile: 50 mg/kg la fiecare 12 ore, 7- 28 zile: 50 mg/kg la fiecare 8 ore.
Profilax ie perioperativă
1- 2 g ca priză unică cât de scurt posibil înainte de intervenţ ia chirurgicală. Pentru interven ţiile
chirugicale ce depă şesc 90 de minute, trebuie administrată o doză suplimentară profilactică de
antibiotic .
Infec ţii intraabdominale
Infec ţiile int raabdominale trebuie tratate cu cefotaxim în asociere cu alte antibiotice cu acţ iune
împotriva bacteriilor anaerobe.
Doz ele în prezen ţa i nsuficienţ ei renal e
La pacienţii cu clearance- ul creatininei sub 5 ml/min , doza iniţială corespunde dozei uzuale, însă doza
de între ţinere trebuie redusă la jumătate din doza uzuală, fără a modifi ca frecvenţa de administrare. Pot
fi efectuate teste sang uine pentru stabilirea dozei necesare.
Doz ele în prezen ţa dializ ei sau dializă peritoneală
3
La pacienţii care efectuează şedin ţe de hemodi aliză sau dializă peritoneală, o injecţie intravenoasă de
0,5- 2 g, administrată la sfâr şitul fiecărei şedin ţe de dializă şi repetată la fiecare 24 de ore , este
suficientă pentru tratamentul eficace a majorită ţii infec ţiilor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de condiţia clinică a pacientului şi va riază cu evolu ţia bacteriologică.
A dministrarea cefotaximei trebuie continuată până când simptomele se remit sau există dovezi ale
eradicării bacteriene. În infecţ iile cauzate de Streptococcus p yogenes, tratamentul trebuie urmat pentru
cel pu ţin 10 zile (î n timpul celor 10 zile terapia parenterală poate fi schimbată la o terapie orală
adecvată).
Mod de administrare
Perfuzie intravenoasă
Pentru evitarea oricărui risc de infec ţie, reconstituirea solu ţiei trebuie efectuată în condiţii aseptice . Nu
amânaţ i administrarea perfuziei după reconstituirea solu ţiei.
Perfuzie intravenoasă de scurtă durată : după reconstituire, soluţia trebuie administrată pe o durată de
20 de minute.
Perfuzie intravenoasă de lungă durată: după reconstituire, soluţia trebuie administr ată pe o durată de
50- 60 de minute.
Injec ţie intravenoasă
Pentru injec ţii i.v. intermitente, solu ţia trebuie administrată prin injec ţie timp de 3 -5 minute. În timpul
monitorizării după punerea pe pia ţă a fost rapor tat ă aritmia potenţial amenin ţătoare de v iaţă la un
număr redus de pacienţ i cărora le -a fost administrat cefotaxim intravenos rapid printr-un cateter venos
central.
Injec ţie intramusculară
Administrarea intramusculară este restrânsă la câteva situa ţii clinice excep ţionale (de exemplu
gonoree). Nu este in dicată în infec ţiile severe şi trebuie supusă unei evaluări risc/beneficiu. Este
recomandat să nu se injecteze mai mult de 4 ml unilateral. Dacă doza zilnică depăş eşte 2 g cefotaxim
sau dacă cefotaxim este administrat prin injec ţie mai des de 2 o ri pe zi, este recomandată ruta
intravenoasă. În infec ţiile severe injec ţia intramusculară nu este recomandată.
Solu ţia trebuie administrată prin injectare intramusculară profundă. Solu ţiile cu lidocaină
nu trebuie
injectate intravenos. Cefotaxim reconsti tuit cu lidocaină nu trebuie administrat copiilor în primul an de
via ţă. Trebuie luate în considerare informa ţii le medicamentului cu lidocaină.
Pentru instruc ţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.
6.6. Cefotaxim ş i aminoglicozidele nu trebuie amestecate în aceea şi seringă sau lichid de perfuzie.
4.3 Contraindicaţii
- Hipers ensibilitate la substan ţa activă, la alte cefalo sporine sau la orice al ţi excip ie n ţi enumera ţi la
pct. 6.1.
- Reacţie de hipersen sibilitate imediată şi/sau s everă la peniciline sau alte tipuri de antibiotice beta-
lactamice manifestată în antecedente.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antibiotic e, utilizarea cefotaximei, mai ales pe termen lung , poate duce la colonizare cu
micro -organisme rezistente. Este necesară evaluarea repetată a condi ţiei pacientului. În cazul apariţ iei
suprainfec ţiei, trebuie efectuate măsuri adecvate.
• Reacţ ii anafilactice
La pacien ţii c ărora li s- a administrat cefotaxim au fost raportate reac ţii de hipersensibilitate severe,
inclusiv cazuri le tale (vezi pct. 4.3 ş i 4.8).
În cazul în care apare o reac ţie de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt.
Deoarece există o rezisten ţă încrucişată între peniciline şi cefalosporine, utili zarea cefalosporinelor
trebuie efectuată cu pruden ţă la pacienţii alergici la peniciline (pentru contraindica ţii vezi pct. 4.3)
4
• Reacţ ii buloase grave
Au fost raportate cazuri de reac ţii buloase grave c um este sindromul Stevens -Johnson sau necroliz a
epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul în care apar reacţii ale pielii ş i/sau mucoaselor , pacien ţii
trebuie îndemna ţi să se adreseze imediat medicului înaintea continuării tratamentului.
• Afec ţiuni asociate Clostridium difficile (de exemplu co lita pseudomembranoasă)
Diareea, mai ales severă şi/sau persistentă, în timpul tratamentului sau în primele săptămâni după
tratament, poate fi un simptom al afec ţiunii asociate Clostridium difficile . Această afecţiune poate
varia în severitate de la forme uşoa re până la amenin ţătoare de via ţă, iar forma cea mai severă este
colita pseudomembranoasă.
Diagno sticul acestei afec ţiuni rare dar posibil letale poate fi confirmat prin endoscopie şi/sau
histologie.
Este importantă considerarea acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după
administrarea cefotaximei.
În cazul în care este suspectat diagnosticul de colită pseudomembranoasă, cefotaxim trebuie întrerupt
imediat ş i trebuie iniţ iat fără întârziere tratamentul specific adecvat.
Afe cţiunea asociată Clostridium difficile poate fi favorizată de stază intestinală.
Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristalt ismul.
• Reacţ ii hematologice
În timpul tratamentului cu cefotaxim, mai ales dacă este administrat o perioadă mai lung ă, pot apărea
leucopenie, neutropenie, şi, mai rar, agranulocitoză. Dacă tratamentul este mai lung de 7 -10 zile, se
recomandă monitorizarea leucogramei, iar în caz de neutropenie tratamentul trebuie întrerupt.
Au fost raportate unele cazuri de eozinofilie ş i trombocitopenie, reversibile rapid după întreruperea
tratamentului. De asemenea au fost raportate cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.8).
• Pacien ţi cu insuficienţ ă renală
Doza trebuie modificată conform clearance- ului calculat al creatininei.
Se imp une prudenţ ă în cazul în care cefotaxim este administrat împreună cu aminoglicozide sau alte
medicamente nefrotoxice (vezi pct. 4.5). La ace şti pacien ţi, la pacien ţii vârstnici şi cei cu insuficien ţă
renală preexistentă trebuie monitorizată func ţia renală.
• Neurotoxicitate
Doze mari de antibiotice beta- lactamice, inclusiv cefotaxim, pot duce la encefalopatii (de exemplu
tulburări ale stării de con ştien ţă , mi şcări anormale şi convulsii) (vezi pct. 4.8) , mai ales la pacien ţii
cu insuficien ţă renală.
În cazul în care apar astfel de reac ţii , pacien ţii trebuie îndemna ţi să se adreseze imediat medicul ui
înaintea continuării tratamentului.
• Utilizarea cefotaximei în tratamentul endocarditei trebuie restric ţionată la pacien ţii cu alergie
dovedită la penicilină (nu de tip 1). Datorită spectrului său antibacterian limitat, cefotaxim
trebuie utilizat în asociere cu al ţi medicamente antib acteriene adecvate.
• Precau ţii pentru administrare
În timpul monitorizării după punerea pe piaţă a fost rapor tată aritmia poten ţial amen inţătoare de via ţă
la un număr redus de pacien ţi cărora le -a fost administrat rapid cefotaxim intravenos printr -un cateter
venos central. Trebuie respectat ă durata recomandată pentru injec ţie şi perfuzie (ve zi pct. 4.2).
• Efecte asupra testelor de laborator
Similar altor cefalosporine, a fost raportat testul Coom b pozitiv la pacienţi trata ţi cu cefotaxim. Acest
fenomen poate interfera cu reacţia încruci şată de compatibilitate sang vină .
Pot apărea rezultate fals- pozitive ale testelor de determinare a glucozur iei cu substanţe reducătoare
nespecifice. Acest fenomen nu a fost raportat cu metode specifice cu glucozoxidază.
Acest medicament conţine sodiu 2,1 mmol ( 48 mg) pe r doza de 1000 mg ş i respectiv 4 ,2 mmol (96
mg) per doza de 2000 mg . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu
restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
• Probenecid: Probenecid interferează cu transferul tubular renal al cefalosporinelor, astfel încât
întârzie excreţ ia şi creste concentra ţia plasmatică a acestora .
5
• Contraceptive orale: Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi scăzută de administrarea
concomitentă a cefotaximei. De aceea, în timpul terapiei cu Cefotaxim MIP trebuie ut ilizate
măsuri contraceptive su plimentare.
• Aminoglicozide, diuretice: Similar altor cefalosporine, cefotaxim poate poten ţa efectul
nefrotoxic al unor medicamente nefrotoxice, cum sunt aminoglicozidele sau diure ticele cu
acţiune intensă (furoz emida). Trebuie monitorizată func ţia renală ( vezi pct. 4.4).
• Antibiotice bacteriostatice : Cefotaxim MIP nu trebuie asociat cu antibiotice bacteriostatice
( tetracicline, eritromicină şi clormafen icol) deoarece este posibil un efect antagonist.
• A lte forme de interac ţiune: Similar altor cefalosporine, a fost raportat testul Coomb s pozitiv la
pacien ţi trata ţi cu cefotaximă. Acest fenomen poate interfera cu reacţ ia încrucişată de
compatibilitate sang vin ă. Pot apărea reac ţii fals- pozitive ale glucoz ei cu substanţe
reducătoare nespecifice (de exemplu Fehling). Acest fenomen nu a fost raportat cu metode
specifice en zimatice (de exemplu cu glucozoxidază).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina:
Siguran ţa cefotaximei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.
S tudiile la animale nu au evidenţiat efect e toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere.
Cu toate acestea , nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide.
Cefotaxim traversează bariera placentară. Ca urmare, utilizarea cefotaximei în timpul sarcinii este
indicată numai dacă beneficiul terapeutic anticipat depăşeşte potenţialele riscuri.
Alăptarea:
Cefotaxim ajunge în laptele matern.
Nu pot fi excluse efecte asupra f lorei fiziologice intestinale a sugarului alăptat ducând la diaree,
colonizare cu fungi şi sensibili zare. Prin urmare , ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de
beneficiul terapiei pentru femeie, trebuie decis asupra întreruperii fie a alăptării sau a terapiei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi că cefotax im deteriorează abilitatea de a conduce sau de a folosi utilaje. Doze mari
de cefotaxim, mai ales la pacien ţi cu insuficien ţă renală, pot cauza encefalopatii ( de exemplu tulburări
ale stării de con ştien ţă , mi şcări anormale şi con vulsii) ( vezi pct. 4.8). Pacien ţii trebuie aten ţiona ţi să nu
conducă sau să nu folosească utilaje dacă apare vreunul din aceste simptome.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţă Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/1000 - <1/100)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)*
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţie (vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie, eozinofilie,
trombocitopenie
Neutropenie, agranulocitoză
(vezi pct. 4.4), anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii Jarisch-
Herxheimer
Reacţii anafilactice,
angioedem, bronhospasm, ş oc
anafilactic
Tulburări ale
sistemului nervos
Convulsii (vezi pct. 4.4) Cefalee, ameţeli,
encefalopatii (tulburări ale
stării de conştienţă, mişcări
anormale (vezi pct. 4.4)
Tulburări
cardiace
Aritmie după perfuzie
intravenoasă prea rapidă
printr-un cateter venos central
Tulburări Diaree Greaţă, vărsături, dureri
6
Frecvenţă Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/1000 - <1/100)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)*
gastrointestinale abdominale, colită
pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hep atobiliar e
Creşteri ale valorilor unor
en zime hepatice (TGP,
TGO, LDH, GGT şi/sau,
fosfataza alcalină) şi/sau
bilirubina
Hepatită* (câteodată cu icter)
Afecţiuni
cutanate ş i ale
ţ esutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie , prurit,
urticarie
Eritem polimorf, sindromul
Stevens- Johnson, necroliză
epiderm ică toxică (vezi pct.
4.4)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Deteriorare a funcţiei
renale / creşterea
creatininemiei
(mai ales în cazul
tratamentului concomitent
cu aminoglicozide)
Nefrită interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
În cazul injectării
IM .: durere la locul
injectării
Febră, inflamaţie la locul
injectării, inclusiv flebită/
tromboflebită
În cazul injectării IM
(deoarece solventul con ţine
lidoca ină ): reac ţii sistemice la
lidocaină
* experienţ ă după punerea pe pia ţă
Reacţ ii Jarisch -Herxheimer
În tratamentul borelioz ei poate apărea reacţia Jarisch-Herxheimer în primele zile de tratament.
Apari ţia unuia sau mai multor din următoarele simptome a fost raportată după câteva săptămâni de
tratament a borelio zei: erup ţii cutanate tranzitorii , prurit , febră, leucopenie, creş terea enzimelor
hepatice, dificultă ţi în respira ţie, disconfort articular .
Tulburări hepatobiliare:
Au fost observate creşteri ale valorilor unor enz ime hepatice (TGP, TGO, LDH, GGT şi/sau fosfataza
alcalină) şi/sau ale bilirubinei . Aceste varia ţii pot, în ca zuri rare, să depăş ească dublul limitei
superioare normale şi să eviden ţieze le ziuni ale ficatului, de obicei colestatice şi cel m ai frecvent
asimptomatice.
Raportarea reac ţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţ iilor adverse suspectate după autorizarea medicam entului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro; adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supr adoz ajului pot corespunde în mare parte cu profilul reac ţiilor adverse.
În cazul adminis trării de doze mari de antibiotice beta- lactamice, inclusiv cefotaximă, există riscul
apariţiei unei en cefalopatii reversibile.
În caz de supradozaj , cefotaxim trebuie întrerupt şi trebuie ini ţiat un tratament de susţ inere, care
include măsuri de accelerare a eliminării cefotaximei , precum şi tratament simpto matic al reacţ iilor
adverse (de exemplu convulsi i).
Nu există un antidot specific. Concentraţiile plasmatice ale cefotaximei pot fi reduse prin hemodializă
sau dializă peritoneală.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a III -a, codul ATC: J01DD01.
Mecanism de acţiune
Ac ţiunea bactericidă a cefotaxim ei rezultă din inhibarea sintezei peretelui celular bacterian (în faza de
creş tere) cauzată de inhibarea proteinelor ce leagă penicilinele (PLP), c um sunt transpeptidazele.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la cefotaxim se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:
- Inactivarea de către beta-lactamaze. Cefotaxima poate fi hidrolizată de anumite beta- lactamaze, mai
ales de cele cu spectru extins ( ESBL), care pot fi întâlnite la unele tulpini de Esc herichia coli sau
Klebsiella pne umoniae sau de beta -lactamaz e inductibile codificate cromo zomal sau exprimate
constitutiv de tip AmpC , care pot întâlnite la Enterobacter cloacae. De aceea, infec ţiile cauzate de
patogeni ce produc beta- lactaze inductibile codificate cromo zomal de tip AmpC nu trebuie tratate cu
cefotaximă, nici în cazul unei sensibilităţ i dovedite in vitro, datorită riscului selectării muta ntelor cu
expresie constitutivă dereprimată de beta -lactaze de tip AmpC.
- Af initate redusă a PLP la cefotaxim. Rezisten ţa dobândită a pneumococilor şi altor streptococi e
cauzată de modificări ale PLP existente ca urmare a unei mutaţ ii. Spre deosebire de acest fapt,
formarea unor noi PLP cu afinitate redusă la cefotaxim este respo nsabilă pentru rezistenţa
s ta filococului meticilino /( oxacilino)-rezistent .
- Penetrarea insuficientă a cefotaximei prin membrana celulară externă a bacteriilor Gram -negativ,
astfel încât inhibarea PLP -urilor este redusă.
- Prezen ţa unor mecanisme de transpo rt (pompe de eflux) capabile să transporte activ cefotaxim
înafara celulei . O rezisten ţă încruci şată completă poate apărea cu ceftriaxona şi par ţial cu alte
peniciline ş i cefalosporine.
Valori critice
Următoarele concentra ţii minime inhibitorii (C MI ) au fost definite pentru germeni sensibili ş i
rezisten ţi:
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST (11.02.2013)
Patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 1 mg/l > 2 mg/l
Staphzlococcus spp. --* --*
Streptococcus (grup A, B, C, G) --** --**
Streptococcus pneumoniae ≤ 0.5 mg/l # > 2 mg/l
Streptococci din grupul Viridans ≤ 0.5 mg/l > 0.5 mg/l
Haemophilus influenzae ≤ 0.12 mg/l # > 0.12 mg/l
Moraxella catarrhalis ≤ 1 mg/l > 2 mg/l
Neisseria gonorrhoeae ≤ 0.12 mg/l > 0.12 mg/l
Neisseria meningitidis ≤ 0.12 mg/l # > 0.12 mg/l
Pasteurella multocida ≤ 0.03 mg/l > 0.03 mg/l
Valori critice de farmacocinetică/farmacodinamie PK/PD (care nu
depind de specie)***
≤ 1 mg/l > 2 mg/l
*Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la cefoxitină (cu excepţia
ceftazidimei, cefiximei ş i ceftibutenului, care nu au valori critice ş i nu trebuie utilizate în infecţiile
stafilococice).
**Sensibilitatea streptococilor beta -hemolitici din grupul A, B, C ş i G este dedusă din sensibilitatea la
penicilină.
***Valorile critice sunt valabile pentru o doză intravenoasă zilnică de 1 g de 3 ori /zi ş i doze mari de
cel pu ţin 2 g de 3 ori /zi.
#Tulpinile cu valori ale CMI peste punctul critic sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate .
8
Testele pentru identificare şi testarea sensibilităţii antimicrobiene pe orice izolate de acest fel trebuie
repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până când
vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI peste valoarea critică a
rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt de dorit
informaţi i locale despre aceasta, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă eficacitatea
cefotaximei este discutabilă datorită prevalen ţei rezisten ţei locale, trebuie consultat un specialist
pentru alegerea terapiei. În special în ca z de infec ţii severe sau eş ec terapeutic, sunt de dorit un
diagnostic microbiologic ş i o verificare a patogenului şi a sensibilit ăţii acestuia.
Specii sensibile
Aerobi Gram-positiv
Staph zlococcus aureus (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococc us pneumoniae (inclusiv tulpini rezistente la penicilină)
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ
Borrelia burgdorferi
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis%
Specii la care rezistenţă dobândită poate ridica probleme
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
Staphy lococcus epidermidis+
Staphy lococcus haemol yticus+
Staphylococcus hominis+
Aerobi Gram-negativ
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherich ia coli
%
Klebsiella ox ytoca%
Klebsiella pneumoniae#%
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-positiv
Enterococcus spp.
Listeria monoc ytogenes
Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent)
Aerobi Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Pseudomonas aeruginosa
Stenotrophomonas maltophilia
Anaerobi
Clostridium difficile
Altele
Chlamydia spp.
9
Chlamydophila spp.
Legionella pneumophila
M ycoplasma spp.
Treponema pallidum +În cel puţ in o regiune rata rezisten ţei este > 50%. # În unităţile de terapie intensivă rata rezisten ţei este 10% % Tulpinile producătoare de beta -lactamaze cu spectru extins sunt întotdeauna rezistente
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cefotaxim MIP este pentru administrare parenterală. Concentraţia plasmatică medie este de
aproximativ 81- 102 mg/l la 5 minute după administrarea intravenoasă a unei doze de 1 g cefotaxim,
respectiv 167 -214 mg/l după o doz ă de 2 g. Injecţia intramusculară duce la co ncentraţii plasmatice
medii de 20 mg/l după 30 minute pentru doz a de 1 g.
Distribuţie
Cefotaxim are o bună penetrare în diferite compartimente. Pentru majoritatea patogenilor pot fi atinse
rapid concentra ţii terapeutice peste cele minime inhibitorii. Co ncentra ţiile în LCR sunt mici când
meningele este sănătos, însă cefotaxim pătrunde bariera hemato -encefalică în concentra ţii peste CMI -
ul patogenilor sensibili dacă meningele este inflamat ( 3-30 μg/ml).
Concentra ţii inhibitorii ale cefotaximei pentru majo ritatea bacteriilor Gram-negativ (0,2 -5,4 μg/ml )
sunt atinse după doz e de 1 sau 2 g în spută, s ecreţiile bronhice şi lichidul pleural.
Concentra ţii similare probabil efective împotriva majorită ţii organismelor sensibile sunt atinse după
doz e terapeutice în organele de reproducere feminine, revărsate din otita medie, ţesutul prostatic,
lichidul interstiţial, lichidul peritoneal şi peretele ve zicii biliare. Concentra ţii ridicate de O -dezacetil -
cefotaximă sunt atinse în bilă. Cefotaxim traversează bariera plac entară şi se concentrează în ţesuturile
fetale (în concentraţii de pînă la 6 mg/kg). Cefotaxim se excretă în cantitate mică în laptele matern.
Legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie de 25- 40%.
Volumul aparent de distribuţie al cefotax imei este de 21-37 l după perfuzia intravenoasă a 1 g
adminis trată în timp de 30 de minute.
Metabolizare
La om, cefotaxim este metabolizat par ţial. Aproximativ 15 -25% din o doză parenterală este
metaboli zată în O -dezacetil -cefotaximă, care are de asemen ea proprietăţi antibiotice.
Eliminare
Calea principală de excre ţie a cefotaximei şi O -dezacetil -cefotaximei este cea renală. Doar o mică
parte ( 2%) este excretată în bilă. În urina colectată în timp de 6 ore 40 -60% din doza de ce fotaxim
administrat se r egăseşte sub formă nem odificată şi 20% sub formă de O -dezacetil -cefotaximă.
După adminis trarea de cefotaxim marcat radioactiv, mai mult de 80% din cantitatea de cefotaxim este
regăsit în urină: 50 -60% sub formă nemodificată , iar restul con ţine metaboliţi. Clearance- ul total al
cefotaximei este 240 -390 ml/min ş i cel renal 130- 150 ml/min.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al cefotaximei este 50 -80 de minute, iar al dezacetil -cefotaximei de
90 de minute. La vârstnici, timpul de înjumătăţire plasmatică al cefo taximei este 120-150 minute. La
pacien ţi cu insuficien ţă renală severă (clearance al creatininei 3 -10 ml/min), timpul de înjumătăţire
plasmatică poate fi prelungit la 2,5- 3,6 ore.
Nu există acumulare după adm inistrarea intravenoasă a 1000 mg sau intramuscu lară a 500 mg timp de
10- 14 zile.
La nou- născuţi farmacocinetica este influen ţată de perioada de sarcină şi vârsta cronologică, timpul de
înjumătăţire plasmatică fiind prelungit la prematuri şi la nou- născuţii cu greutate redusă fa ţă de cei cu
greutate nor mală de aceeaş i vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
10
Cefotaxim traversează placenta. După administrarea intravenoasă a 1 g cefotaxim în timpul naş terii au
fost atinse valori de 14 μg/ml în serul cordonului ombilical în primele 90 de minute după administrare,
scăzân d la 2,5 μg/ml spre sfâr şitul celei de a doua ore după adminis trare.
În lichidul amniotic concentra ţia maximă de 6,9 μg/ml a fost măsurată după 3 -4 ore. Această valoare
depă şe şte C MI pentru majoritatea bacteriilor G ram-negativ.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUT ICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Cefotaxim nu trebuie amestecat în aceeaşi seringă sau în aceeaşi solu ţie de perfuzie cu alte antibiotice.
Acest lucru este valabil mai ales pentru aminoglicozide. Dacă trebui e administrată atât cefotaxim cât şi
aminoglicozidele, acestea trebuie administrate separat în locuri diferite. Cefotaxim nu trebuie dizolvat
în solu ţii cu pH mai mare de 7,5, de exemplu bicarbonat de sodiu.
Cefotaxim nu trebuie amestecat cu alte medicamente decât cele menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Valabilitatea solu ţiei reconstituite
Pentru soluţ ia reconstituită, stabilitatea fizică şi chimică a fost demonstrată timp de 3 ore la 25°C şi 6
de ore la 2° -8°C. Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie administrată imediat
după preparare. Dacă soluţia nu se administrează imediat, perioada şi condi ţiile de păstrare înainte de
utilizare revin în responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C . A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi proteja t
de lumină.
Pentru condiţiile de pă strare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajulu i
Flacon din sticlă incoloră , transparentă, tip III, cu capacitate de 15 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic
cu capsă flipp – off din aluminiu.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 1, 5 sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comer cializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Compatibilitate cu alte lichide cu administrare intraveno asă
Următorii solven ţi sunt adecvaţ i pentru prepararea solu ţiei: apă pentru preparate injectabi le, soluţie de
glucoză 5%, solu ţie salină fiziolo gică (0,9%) ş i soluţie de lidocaină 1%.
Similar tuturor medicamentelor parenterale, soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual de particule
înaintea administrării. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, incolore sau de culoare galben deschis,
ş i practic fără particule.
Perfuzie intravenoasă
1 g cefotaxim se dizolvă în 40- 50 ml solvent compatibil.
2 g cefotaxim se dizolvă în 100 ml solvent compatibil.
11
Injecţie intravenoasă
Pentru injec ţia intrav enoasă, 1 g cefotaxim trebuie dizolvat în 4 ml apă pentru preparate injectabile, 2
g cefotaxim trebuie dizolvate în 10 ml apă pentru preparate injectabile.
Injecţie intramusculară
Pentru injec ţia intramusculară, 1 g cefotaxim se dizolvă în 4 ml apă pentr u preparate injectabile .
Pentru a preveni o injectare dureroasă, poate fi utilizată alternativ o solu ţie de 1% hidroclorid de
lidocaină (numai la adul ţi). Solu ţiile cu lidocaină
nu trebuie administrate intravenos. Trebuie luată în
considerare informaţ iile medicamentului cu lidocaină.
Numai pentru o singură administrare . Orice soluţ ie rămasă neutilizată trebuie arunc ată. Orice
medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Str. 41
66440 Blieskastel
Germania
Telefon 0049 (0) 6842 9609 0
Fax 0049 (0) 6842 9609 355
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Cefotaxim MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă.
5980/2013/01
5980/2013/02
5980/2013/03
Cefotaxim MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă.
5981/2013/01
5981/2013/02
5981/2013/03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014
