ESCITALOPRAM ACTAVIS 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitalopram Actavis 10 mg comprimate filmate
Escitalopram Actavis 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Escitalopram Actavis 10 mg:
F iecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram ).
Escitalopram Actavis 20 mg:
F iecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Escitalopram Actavis 10 mg:
Comprimate filmateovale, biconvexe (6,4 x 9,25 mm), de culoare albă , cu o linie mediană pe una dintre
fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat î n două
doze egale.
Escitalopram Actavis 20 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe (8 x 11,7 mm), de culoare albă , cu o linie mediană pe una dintre
fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat în do uă
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul
- episoadelor de depresie majoră.
- tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.
- tulburărilor de anxietate socială (fobia socială).
- tulburărilor de anxietate generalizată.
- tulburărilor obsesiv -compulsive.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa utilizării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Escitalopram Actavis se administrează în doză unică zilnică şi poate fi utilizat cu sau fără alimente.
Doze
Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient , doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a se obţin e un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului terapeutic .
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandat ă o doză iniţială de 5 mg , urmând ca doza să fie crescută la 10 mg
zilnic. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg zilnic, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni.Tratamentul dur ează câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a se obţine
ameliorarea simptomatologiei. În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi ulterior redusă la 5 mg sau
crescută la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp
de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul pe termen lung la cei care au răspuns la
terapie a f ost studiat timp de 6 luni şi poate fi luat în considerare pentru fiecare pacient în parte, pentru a
preveni recăderile; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diag nostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu timiditatea exagerată. Farmacoterapia este indicată numai dacă
tulburările interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este o parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, d oza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţi
cărora li s -au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la inter vale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv -compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
3
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o perioadă suficientă, pentru a
se asigura că nu mai prezintă simptomatologie.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s -a studiat eficacitatea Escitalopram Actavis în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolesc enţi (<18 ani)
Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.4.).
Insuficienţă renală
Nu e ste necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată . Se recomandă
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de trat ament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu reducere severă a funcţiei hepatice se recomandă precauţie şi o
atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizato ri lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cu noscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomandată o doză iniţială de 5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul individual ,
doza poate fi crescută la 10 mg zilnic (vezi pct. 5.2).
Simptome de î ntrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
E scitalopram Actavis, doza trebuie redusă tr eptat pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni,
pentru a reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct.4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea
tratamentului cu doza utilizată anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un
ritm mai lent .
Pentru doze diferite sunt disponibile comprimate filmate de 10 mg și 20 mg.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibili tate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la punctul 6.1.
- Tratament ul
concomitent cu inhibitori neselectivi, irev ersibili ai monoaminooxidazei (inhibitori
MAO) este contraindicat din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat
prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct. 4.5).
- Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul reversibil neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de
apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.5).
- Escitalopram este contraindicat la pacienţii cu prelungire a intervalului QT sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
4
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medi camente cunoscute că prelungesc
intervalul QT (vezi pct. 4.5) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele aten ţionări şi precauții.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În
cadrul studiilor clinice, la copiii și adolescenții trataţi cu antidepresive s -au observat comportament
suicidar (tentativă de suicid şi idei suicidare) şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament
opoziţional şi furie) mai frecvent decât la cei la care s- a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii
clinice, se ia decizia de a administra acest t ratament pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
observarea apariţiei simptomelor de suicid. În plus, la copii şi adolescenţi , lipsesc datele privind siguranţa
administrării pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea, dezvoltarea cog nitivă şi
comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se ameliorează în decurs de două
săpt ămâni de tratament continuu . Se recomandă o doză iniţială mai mică , pentru a reduce probabilitatea
de apariţie a efectul anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă
se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii diagnosticaţi anterior cu
epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar
pacienţii cu epilepsie controlată te rapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie . Tratamentul cu ISRS
trebuie întrerupt la oricare pacient care intră într-o fază maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISR S poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de trata ment, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape , până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale rec uperării.
Există şi alte afecţiuni psihi ce pentru care se prescrie Escita lopram Actavis şi care pot fi şi ele asociate cu
risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista c u
tulburări depresive majore. D in această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebu ie să
respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior ini ţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
5
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta -analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo , efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi , au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo , la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi ma i ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după modificarea
dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acati sie /nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin tr-o stare de indispoziţie
subiectivă sau nelinişte şi necesitatea permanentă de mişcare, adeseori însoţită de incapacitatea de a sta în
poziţia şezut sau de a sta liniştit. Cel mai probabil , aceasta poate să apară în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă .
Hiponatremie
Hi ponatremi a, probabil determinată de sindrom ul de secreţie inad ecvată de hormon antidiuretic (SIADH)
a fost raportată rar în asociere cu utilizarea ISRS şi , în general, s-a remis la întreruperea tratamentului. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu risc, cum sunt vârstnicii , pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi
co ncomitent cu alte medicamente cunoscute că pot determina hiponatremie.
Hemoragie
Au fost raportate anomalii de sângerare la nivel cutanat, cum sunt echimoze sau purpură, asociate
tratamentului cu IS RS. Se recomandă prudenţă în cazu l pacienţilor trataţi cu ISRS, mai ales dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente cunoscute că influeţează funcţia plachetară [de
exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic şi
medicamente antiin flamatoare nesteroidiene (AINS), ticlopidină şi dipiridamol ] şi la pacienţii cu tendinţă
cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Experienţa clinică privind utilizarea ISRS concomitent cu TEC este limitată , motiv pentru care se
recomand ă precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul utilizării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi i trataţi concomitent cu ISRS şi
medicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie . Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţie la pacienţii cu boală ischemică coronariană
(vezi pct. 5.3.).
Prelung ire a intervalului QT
S -a constatat că administrarea de escitalopram determină prelungirea intervalului QT , un efect dependent
de doza de medicament. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând
6
torsada vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex
feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace
(vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi 5.1).
Se recomandă prudenţă la pacie nţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct mioca rdic acut
recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi,
ca urmare, aceste tulb urări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabil ă din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitaloporam,
trebuie luată în considerare efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat ă o ECG.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS şi a preparatelor pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
( Hypericum perforatum ) poate determina o incidenţă crescută a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele sindromului de întrerupere observate la oprir ea tratamentului sunt frecvente, în special dacă
întreruperea tratamentului este efectuată brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au fost raportate la aproximativ 25% dintre pacienţi i trataţi
cu escitalopram şi la 15% din cei cărora li s -a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere poate depinde de o serie de factori , care includ
durata tratamentului, doza administrată şi frecvenţa de reducere a dozei . Reacţiile adverse raportate cel
mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări
ale somn ului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, însă, la unii pacienţi pot fi de
intensitate severă. De obicei, acest e simptome apar în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au
fost raportate şi cazuri foarte rare de astfel de simptome la pacienţi i care au omis involuntar o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi se remit, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). În consecinţă, se recomandă ca întreruperea
tratamentului cu Escitalopram Actavis să fie efectuată treptat, de -a lungul unei perioade de câteva
săptămâni sau luni, în conc ordanţă cu necesarul fiecărui pacient
(vezi „ Simptome ale sindromului de
întrerupere observate la oprirea tratamentului ”, pct. 4.2).
Glaucom cu unghi î nchis
Medicamentele din clasa ISRS , incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
ducând la midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular ,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopram ul trebuie utili zat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
în chis sau cu antecedente de glaucom .
7
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
Au fost raportat e reacţii adverse grave la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu un inhibitor neselectiv ,
ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii la care tratamentul cu IMAO a fost iniţiat la
scurt timp după întreruperea tratamentului cu ISRS (vez i pct 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat
sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea escitalopramului în asociere cu IMAO neselectivi, ireversibili.
Tratamentul cu escitalopram poate fi iniţiat la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibile și la cel puțin o zi de la întreruperea tratamentului cu IMAO reversibil moclobemidă . Anterior
iniţierii tratamentului cu un IMAO ireversibil , neselectiv trebuie să existe un interval liber de cel puţin 7
zi le , de la întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Inhibitor selectiv reversibil al MAO -A (moclobemid ă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic , asocierea escitalopramului cu un inhibitor de
MAO- A, cum este moclobemid a, este contrai ndicată (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi se va institui
monitorizarea clinică .
Inhibitor neselectiv reversibil al MAO -A (linezolid)
Antibioticul linezolid est e un inhibitor reversibil neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie
administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO -B selectivi, ireversibili(selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii , din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi prezintă sig uranţă în cazul
administrării concomitente cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între escitalopram
administrat concomitent cu medicamente care prelungesc inte rvalul QT. Nu poate fi exclus un efect aditiv
al escitalopram ului la acţiunea acestor medicamente. Din acest motiv, este contraindicată administrarea
concomitentă de escitalopram cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din
clas ele IA şi III, antipsihotice (de exemplu, derivaţi de fenotiazină, pimozidă , haloperidol), antidepresive
triciclice, anumite substanţe antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină
administrată i.v., pentamidină, antimalarice în mod special halofantrină), anumite antihistaminice (de
exemplu, astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice ( de exemplu tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
8
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Se recomandă atenţie la utilizarea concomitentă cu alte
medicamente care pot scădea pragul convulsivant [de exemplu antidepresive (triciclice, ISRS),
neuroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), meflochină, bupropionă şi tramadol ].
Litiu, triptofan
A fost raportată potenţarea efectelor litiului şi triptofanului în cazul utilizării concomitente cu ISRS,
moti v pentru care adminsitrarea concomitentă cu ISRS a acestor medicamente se va face cu precauţie.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei r eacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
S -au raportat efecte anticoagulante modificate în cazul administrării concomitente de escitalopram cu
anticoagulante orale . La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagulare a
sanguină , la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de
sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool etilic
Nu este de aşteptat n icio interacţiune de natură farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic . Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, nu este recomandabil
consumul de alcool etilic în cursul tratamentului cu escitalopram.
Med icamente care induc hipopotasemie/hipomagnezemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a medicamentelor care induc
hipopotasemie/hipomagnezemie, deoarece aceste afecțiuni cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacoc inetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului este mediată, în principal , de CYP2C19. CYP3A4 şi CYP2D6 pot
contribui, de asemenea, într -o mai mică măsură la metabolizare. Metabolizarea metabol itului principal S-
DCT (escitalopram dimetilat) pare a fi parţial catalizată de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmat ice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei
plasmatice de escitalopram . Se reco mandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu
cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (cum
sunt: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent , poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efecte ale escitalopram ului asupra farmacocineticii altor medicam ente
Escitalopramul este un inhibitor al enzime i CYP2D6. Se recomandă precauţie la administrarea
concomitentă a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei
9
enzime şi care au indice terapeutic îngust , de exemplu flecai nidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când
este utilizat în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt
metabolizate în principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt
desipir amina, clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona, tioridazina şi
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol a determinat, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii le privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat escitalopram
la şobolan, s -au observat efecte embrio -fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.). Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care
este absolut necesar şi numai după evaluar ea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în mod special în trimestrul trei de sarcină . În timpul sarcinii, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului .
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină , s-au raportat următoarele
simptome la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, insta bilitate a temperaturii,
dificultăţ i la hrănire , vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea
reflexelor, tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire.
Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de întrerupere a
tratamentului. În majoritatea cazurilor , complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou -născut (HPPNN). Riscul
observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de
HPPN N la 1000 de sarcini.
Alăptare
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
În consecinţă, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
Fertilitate
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta
calitatea sper mei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii
spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s -a observat un impact asupra fertilităţii la om.
10
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s -a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în
intensitate şi frec venţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista sub formă de tab el a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raport ate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo.
Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
Fre cvente (≥1/100 şi <1/10)
M ai puţin frecv ente (≥1/1000 şi ≤1/100)
R are (≥1/10000 şi ≤1/1000)
F oarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scădere a apetitului alimentar,
creştere a apetitului alimentar ,
creştere în greutate
Mai puţin frecvente Scădere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie²
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
Femei şi bărbaţi: scădere a
libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonaliza-
re, halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Manie, ideaţie suicidară,
comportament suicidar1
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
11
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări de
somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatizie²
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Prelungire a intervalului QT
Aritmie ventriculară, incluzând
torsada vârfurilor.
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice,
ale ţesutului conjunctiv şi osos
Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului
Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
² Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS.
Prelungire a intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie,
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9, şi 5.1).
12
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la persoane cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi AT (medicamente antidepresive
triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc nu este cunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecv ent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpi taţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale că rui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare
sau chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram
administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alte medicamente,
utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg , administrat în
monoterapie, fără ni ciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie , cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii şi comă), de tractul gastro- intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic
(hipokaliemie, hiponatremie).
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii , oxigenării adecvate
şi monitorizare a funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardia că şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care ut ilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică.
13
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inh ibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5- HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsul a losteric al transportatorului serotoninei, cu o
afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii
5- HT
1A, 5 -HT2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β , receptorii histaminergici H1, receptorii
colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinam ice
Într-un studiu dublu orb, placebo controlat, care a impl icat monitorizare ECG, efectuat la voluntar i
sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie Fridericia) a
fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90%: 2,2- 6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7
milisecunde (IÎ 90%: 8,6-12,8) în cazul administrării dozei mai mari decât cea terapeutică de 30 mg pe zi
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică și siguranță
Episoade de depresi e majoră
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor de depresie majoră î n trei
din patru studii de tip dublu -orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu
privind profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale
de studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg
sau 20 mg pe zi, au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram
în aceeaşi doză sau în grupul la care s -a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest
studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ m ai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi
20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalop ramul în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu proiect similar comparând 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi cărora li s -a administra t placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au
răspuns şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
14
Menţinerea eficacităţii escitalopramului 20 mg pe zi a fost demonstrată în a 24-a până în a 76-a
săpt ămână, într -un studiu randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care au răspuns în cursul
primelor 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv -compulsive
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii tra taţi cu escitalopram 20 mg pe
zi a u fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS . După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezulta te superioare comparativ cu cei la care s- a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într -un studiu randomizat placebo-controlat, dublu-
orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de inge stia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a Tmax) este de 4 ore după administrarea de
doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de
aşteptat s ă fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare a orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat.
Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat , formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub
formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale
metaboliţilor dimetil şi di-dimetil reprezintă, de regulă, 28- 31% respectiv <5% din concentraţia
plasmatică a escitalopramului.
Metabolizarea escitalopramului la metabolitul escitalopram de metil este mediată în principal prin
intermediul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2 β) după administrarea de doze repetate este de
aproximativ 30 de ore, iar clearance -ul plasmatic după administrare orală (Cl
oral) este de aproximativ 0,6
l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare.
Se consideră că escitalopram ul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin
metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în
urină.
Linearit ateFarmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după
aproximativ 1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50
nmol/l ( variază între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
15
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţi ei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare faţă de voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child -
Pough), timpul de înjumătăţi re plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi
expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare , comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl
c r 10- 53 ml/min), pentru citalopram ul racemic s -au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2 ).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19 , concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obsrvate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificati ve ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi tox icologice cu escitalopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la
escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s -au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai
degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse
în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru esc italopram a fost numai de 3-4 ori mai mari decât
valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6- 7
ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţ a exagerat ă asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducere a fluxului
coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. E xperienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram , s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfo lipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumula rea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente cu caracter cationic amfifilic. Nu se ştie
dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare e fectuate la şobolan au fost observate efecte embriotoxice
(reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osificării) la expuneri (exprimate prin ASC) care
16
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s -a observat o creştere a fr ecvenţei
malformaţiilor congenitale. Un studiu efectuat pre-natal şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în
cursul perioadei de alăptare pentru expuneri (exprimate prin ASC) care depăşesc expunerile atinse în
cursul utilizării clinice.
Date proveni te din studiile efectuate la animale arată că citalopramul induce o reducere a fertilităţii şi a
numărului de sarcini, reducere a numărului de nidaţii şi anomalii ale sperm atozoizilor la expuneri care
depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice la om.
Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Talc
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
Blister din PVC -PVDC/aluminiu: 3 ani
Flacon din plastic (polietilenă): 3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Blister din PVC -PVDC/aluminiu: A nu se păstra la temperaturi peste 25° C.
Flacon din plastic (polietilenă): A nu se păstra la temperaturi peste 30° C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutii cu b listere din PVC -PVDC/aluminiu cu 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100, 200 comprimate filmate
(10 și 20 mg)
Cutii cu f lacoane din plastic ( polietilenă) cu 100 (10 şi 20 mg) şi 200 (10 mg) comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6. Precauț ii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerințe speciale.
17
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78
220 Hafnarfjordur
Islanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
6377/2014/01- 12
6378/2014/01- 11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Autorizare – Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitalopram Actavis 10 mg comprimate filmate
Escitalopram Actavis 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Escitalopram Actavis 10 mg:
F iecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram ).
Escitalopram Actavis 20 mg:
F iecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Escitalopram Actavis 10 mg:
Comprimate filmateovale, biconvexe (6,4 x 9,25 mm), de culoare albă , cu o linie mediană pe una dintre
fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat î n două
doze egale.
Escitalopram Actavis 20 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe (8 x 11,7 mm), de culoare albă , cu o linie mediană pe una dintre
fețe și marcate cu „E” pe cealaltă față, prevăzute cu șanțuri laterale. Comprimatul poate fi divizat în do uă
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul
- episoadelor de depresie majoră.
- tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.
- tulburărilor de anxietate socială (fobia socială).
- tulburărilor de anxietate generalizată.
- tulburărilor obsesiv -compulsive.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa utilizării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Escitalopram Actavis se administrează în doză unică zilnică şi poate fi utilizat cu sau fără alimente.
Doze
Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient , doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a se obţin e un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului terapeutic .
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandat ă o doză iniţială de 5 mg , urmând ca doza să fie crescută la 10 mg
zilnic. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg zilnic, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni.Tratamentul dur ează câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a se obţine
ameliorarea simptomatologiei. În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi ulterior redusă la 5 mg sau
crescută la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp
de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul pe termen lung la cei care au răspuns la
terapie a f ost studiat timp de 6 luni şi poate fi luat în considerare pentru fiecare pacient în parte, pentru a
preveni recăderile; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diag nostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu timiditatea exagerată. Farmacoterapia este indicată numai dacă
tulburările interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este o parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, d oza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţi
cărora li s -au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la inter vale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv -compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la maximum 20 mg pe zi.
3
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o perioadă suficientă, pentru a
se asigura că nu mai prezintă simptomatologie.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s -a studiat eficacitatea Escitalopram Actavis în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolesc enţi (<18 ani)
Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.4.).
Insuficienţă renală
Nu e ste necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată . Se recomandă
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de trat ament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu reducere severă a funcţiei hepatice se recomandă precauţie şi o
atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizato ri lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cu noscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomandată o doză iniţială de 5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul individual ,
doza poate fi crescută la 10 mg zilnic (vezi pct. 5.2).
Simptome de î ntrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
E scitalopram Actavis, doza trebuie redusă tr eptat pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni,
pentru a reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct.4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea
tratamentului cu doza utilizată anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un
ritm mai lent .
Pentru doze diferite sunt disponibile comprimate filmate de 10 mg și 20 mg.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibili tate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la punctul 6.1.
- Tratament ul
concomitent cu inhibitori neselectivi, irev ersibili ai monoaminooxidazei (inhibitori
MAO) este contraindicat din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat
prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct. 4.5).
- Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul reversibil neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de
apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.5).
- Escitalopram este contraindicat la pacienţii cu prelungire a intervalului QT sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
4
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medi camente cunoscute că prelungesc
intervalul QT (vezi pct. 4.5) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele aten ţionări şi precauții.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În
cadrul studiilor clinice, la copiii și adolescenții trataţi cu antidepresive s -au observat comportament
suicidar (tentativă de suicid şi idei suicidare) şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament
opoziţional şi furie) mai frecvent decât la cei la care s- a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii
clinice, se ia decizia de a administra acest t ratament pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
observarea apariţiei simptomelor de suicid. În plus, la copii şi adolescenţi , lipsesc datele privind siguranţa
administrării pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea, dezvoltarea cog nitivă şi
comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se ameliorează în decurs de două
săpt ămâni de tratament continuu . Se recomandă o doză iniţială mai mică , pentru a reduce probabilitatea
de apariţie a efectul anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă
se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii diagnosticaţi anterior cu
epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar
pacienţii cu epilepsie controlată te rapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie . Tratamentul cu ISRS
trebuie întrerupt la oricare pacient care intră într-o fază maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISR S poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de trata ment, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape , până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale rec uperării.
Există şi alte afecţiuni psihi ce pentru care se prescrie Escita lopram Actavis şi care pot fi şi ele asociate cu
risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista c u
tulburări depresive majore. D in această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebu ie să
respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior ini ţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
5
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta -analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo , efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi , au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo , la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi ma i ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după modificarea
dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acati sie /nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin tr-o stare de indispoziţie
subiectivă sau nelinişte şi necesitatea permanentă de mişcare, adeseori însoţită de incapacitatea de a sta în
poziţia şezut sau de a sta liniştit. Cel mai probabil , aceasta poate să apară în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă .
Hiponatremie
Hi ponatremi a, probabil determinată de sindrom ul de secreţie inad ecvată de hormon antidiuretic (SIADH)
a fost raportată rar în asociere cu utilizarea ISRS şi , în general, s-a remis la întreruperea tratamentului. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu risc, cum sunt vârstnicii , pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi
co ncomitent cu alte medicamente cunoscute că pot determina hiponatremie.
Hemoragie
Au fost raportate anomalii de sângerare la nivel cutanat, cum sunt echimoze sau purpură, asociate
tratamentului cu IS RS. Se recomandă prudenţă în cazu l pacienţilor trataţi cu ISRS, mai ales dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente cunoscute că influeţează funcţia plachetară [de
exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic şi
medicamente antiin flamatoare nesteroidiene (AINS), ticlopidină şi dipiridamol ] şi la pacienţii cu tendinţă
cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Experienţa clinică privind utilizarea ISRS concomitent cu TEC este limitată , motiv pentru care se
recomand ă precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul utilizării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi i trataţi concomitent cu ISRS şi
medicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie . Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţie la pacienţii cu boală ischemică coronariană
(vezi pct. 5.3.).
Prelung ire a intervalului QT
S -a constatat că administrarea de escitalopram determină prelungirea intervalului QT , un efect dependent
de doza de medicament. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând
6
torsada vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex
feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace
(vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi 5.1).
Se recomandă prudenţă la pacie nţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct mioca rdic acut
recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi,
ca urmare, aceste tulb urări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabil ă din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitaloporam,
trebuie luată în considerare efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat ă o ECG.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS şi a preparatelor pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
( Hypericum perforatum ) poate determina o incidenţă crescută a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele sindromului de întrerupere observate la oprir ea tratamentului sunt frecvente, în special dacă
întreruperea tratamentului este efectuată brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au fost raportate la aproximativ 25% dintre pacienţi i trataţi
cu escitalopram şi la 15% din cei cărora li s -a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere poate depinde de o serie de factori , care includ
durata tratamentului, doza administrată şi frecvenţa de reducere a dozei . Reacţiile adverse raportate cel
mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări
ale somn ului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, însă, la unii pacienţi pot fi de
intensitate severă. De obicei, acest e simptome apar în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au
fost raportate şi cazuri foarte rare de astfel de simptome la pacienţi i care au omis involuntar o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi se remit, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). În consecinţă, se recomandă ca întreruperea
tratamentului cu Escitalopram Actavis să fie efectuată treptat, de -a lungul unei perioade de câteva
săptămâni sau luni, în conc ordanţă cu necesarul fiecărui pacient
(vezi „ Simptome ale sindromului de
întrerupere observate la oprirea tratamentului ”, pct. 4.2).
Glaucom cu unghi î nchis
Medicamentele din clasa ISRS , incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
ducând la midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular ,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopram ul trebuie utili zat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
în chis sau cu antecedente de glaucom .
7
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
Au fost raportat e reacţii adverse grave la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu un inhibitor neselectiv ,
ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii la care tratamentul cu IMAO a fost iniţiat la
scurt timp după întreruperea tratamentului cu ISRS (vez i pct 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat
sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea escitalopramului în asociere cu IMAO neselectivi, ireversibili.
Tratamentul cu escitalopram poate fi iniţiat la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibile și la cel puțin o zi de la întreruperea tratamentului cu IMAO reversibil moclobemidă . Anterior
iniţierii tratamentului cu un IMAO ireversibil , neselectiv trebuie să existe un interval liber de cel puţin 7
zi le , de la întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Inhibitor selectiv reversibil al MAO -A (moclobemid ă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic , asocierea escitalopramului cu un inhibitor de
MAO- A, cum este moclobemid a, este contrai ndicată (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi se va institui
monitorizarea clinică .
Inhibitor neselectiv reversibil al MAO -A (linezolid)
Antibioticul linezolid est e un inhibitor reversibil neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie
administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO -B selectivi, ireversibili(selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii , din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi prezintă sig uranţă în cazul
administrării concomitente cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între escitalopram
administrat concomitent cu medicamente care prelungesc inte rvalul QT. Nu poate fi exclus un efect aditiv
al escitalopram ului la acţiunea acestor medicamente. Din acest motiv, este contraindicată administrarea
concomitentă de escitalopram cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din
clas ele IA şi III, antipsihotice (de exemplu, derivaţi de fenotiazină, pimozidă , haloperidol), antidepresive
triciclice, anumite substanţe antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină
administrată i.v., pentamidină, antimalarice în mod special halofantrină), anumite antihistaminice (de
exemplu, astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice ( de exemplu tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
8
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Se recomandă atenţie la utilizarea concomitentă cu alte
medicamente care pot scădea pragul convulsivant [de exemplu antidepresive (triciclice, ISRS),
neuroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), meflochină, bupropionă şi tramadol ].
Litiu, triptofan
A fost raportată potenţarea efectelor litiului şi triptofanului în cazul utilizării concomitente cu ISRS,
moti v pentru care adminsitrarea concomitentă cu ISRS a acestor medicamente se va face cu precauţie.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei r eacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
S -au raportat efecte anticoagulante modificate în cazul administrării concomitente de escitalopram cu
anticoagulante orale . La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagulare a
sanguină , la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de
sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool etilic
Nu este de aşteptat n icio interacţiune de natură farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic . Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, nu este recomandabil
consumul de alcool etilic în cursul tratamentului cu escitalopram.
Med icamente care induc hipopotasemie/hipomagnezemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a medicamentelor care induc
hipopotasemie/hipomagnezemie, deoarece aceste afecțiuni cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacoc inetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului este mediată, în principal , de CYP2C19. CYP3A4 şi CYP2D6 pot
contribui, de asemenea, într -o mai mică măsură la metabolizare. Metabolizarea metabol itului principal S-
DCT (escitalopram dimetilat) pare a fi parţial catalizată de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmat ice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei
plasmatice de escitalopram . Se reco mandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu
cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (cum
sunt: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent , poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efecte ale escitalopram ului asupra farmacocineticii altor medicam ente
Escitalopramul este un inhibitor al enzime i CYP2D6. Se recomandă precauţie la administrarea
concomitentă a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei
9
enzime şi care au indice terapeutic îngust , de exemplu flecai nidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când
este utilizat în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt
metabolizate în principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt
desipir amina, clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona, tioridazina şi
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol a determinat, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii le privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat escitalopram
la şobolan, s -au observat efecte embrio -fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.). Escitalopram Actavis nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care
este absolut necesar şi numai după evaluar ea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în mod special în trimestrul trei de sarcină . În timpul sarcinii, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului .
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină , s-au raportat următoarele
simptome la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, insta bilitate a temperaturii,
dificultăţ i la hrănire , vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea
reflexelor, tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire.
Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de întrerupere a
tratamentului. În majoritatea cazurilor , complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou -născut (HPPNN). Riscul
observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de
HPPN N la 1000 de sarcini.
Alăptare
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
În consecinţă, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
Fertilitate
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta
calitatea sper mei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii
spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s -a observat un impact asupra fertilităţii la om.
10
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s -a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în
intensitate şi frec venţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista sub formă de tab el a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raport ate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo.
Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
Fre cvente (≥1/100 şi <1/10)
M ai puţin frecv ente (≥1/1000 şi ≤1/100)
R are (≥1/10000 şi ≤1/1000)
F oarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scădere a apetitului alimentar,
creştere a apetitului alimentar ,
creştere în greutate
Mai puţin frecvente Scădere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie²
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
Femei şi bărbaţi: scădere a
libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonaliza-
re, halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Manie, ideaţie suicidară,
comportament suicidar1
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
11
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări de
somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatizie²
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Prelungire a intervalului QT
Aritmie ventriculară, incluzând
torsada vârfurilor.
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice,
ale ţesutului conjunctiv şi osos
Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului
Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
² Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS.
Prelungire a intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie,
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9, şi 5.1).
12
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la persoane cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi AT (medicamente antidepresive
triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc nu este cunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecv ent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpi taţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale că rui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare
sau chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram
administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alte medicamente,
utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg , administrat în
monoterapie, fără ni ciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie , cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii şi comă), de tractul gastro- intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic
(hipokaliemie, hiponatremie).
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii , oxigenării adecvate
şi monitorizare a funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardia că şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care ut ilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică.
13
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inh ibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5- HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsul a losteric al transportatorului serotoninei, cu o
afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii
5- HT
1A, 5 -HT2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β , receptorii histaminergici H1, receptorii
colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinam ice
Într-un studiu dublu orb, placebo controlat, care a impl icat monitorizare ECG, efectuat la voluntar i
sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie Fridericia) a
fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90%: 2,2- 6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7
milisecunde (IÎ 90%: 8,6-12,8) în cazul administrării dozei mai mari decât cea terapeutică de 30 mg pe zi
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică și siguranță
Episoade de depresi e majoră
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor de depresie majoră î n trei
din patru studii de tip dublu -orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu
privind profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale
de studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg
sau 20 mg pe zi, au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram
în aceeaşi doză sau în grupul la care s -a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest
studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ m ai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi
20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalop ramul în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu proiect similar comparând 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi cărora li s -a administra t placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au
răspuns şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
14
Menţinerea eficacităţii escitalopramului 20 mg pe zi a fost demonstrată în a 24-a până în a 76-a
săpt ămână, într -un studiu randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care au răspuns în cursul
primelor 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv -compulsive
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii tra taţi cu escitalopram 20 mg pe
zi a u fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS . După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezulta te superioare comparativ cu cei la care s- a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într -un studiu randomizat placebo-controlat, dublu-
orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de inge stia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a Tmax) este de 4 ore după administrarea de
doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de
aşteptat s ă fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare a orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat.
Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat , formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub
formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale
metaboliţilor dimetil şi di-dimetil reprezintă, de regulă, 28- 31% respectiv <5% din concentraţia
plasmatică a escitalopramului.
Metabolizarea escitalopramului la metabolitul escitalopram de metil este mediată în principal prin
intermediul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2 β) după administrarea de doze repetate este de
aproximativ 30 de ore, iar clearance -ul plasmatic după administrare orală (Cl
oral) este de aproximativ 0,6
l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare.
Se consideră că escitalopram ul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin
metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în
urină.
Linearit ateFarmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după
aproximativ 1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50
nmol/l ( variază între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
15
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţi ei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare faţă de voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child -
Pough), timpul de înjumătăţi re plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi
expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare , comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl
c r 10- 53 ml/min), pentru citalopram ul racemic s -au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2 ).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19 , concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obsrvate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificati ve ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi tox icologice cu escitalopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la
escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s -au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai
degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse
în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru esc italopram a fost numai de 3-4 ori mai mari decât
valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6- 7
ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţ a exagerat ă asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducere a fluxului
coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. E xperienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram , s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfo lipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumula rea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente cu caracter cationic amfifilic. Nu se ştie
dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare e fectuate la şobolan au fost observate efecte embriotoxice
(reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osificării) la expuneri (exprimate prin ASC) care
16
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s -a observat o creştere a fr ecvenţei
malformaţiilor congenitale. Un studiu efectuat pre-natal şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în
cursul perioadei de alăptare pentru expuneri (exprimate prin ASC) care depăşesc expunerile atinse în
cursul utilizării clinice.
Date proveni te din studiile efectuate la animale arată că citalopramul induce o reducere a fertilităţii şi a
numărului de sarcini, reducere a numărului de nidaţii şi anomalii ale sperm atozoizilor la expuneri care
depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice la om.
Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Talc
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
Blister din PVC -PVDC/aluminiu: 3 ani
Flacon din plastic (polietilenă): 3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Blister din PVC -PVDC/aluminiu: A nu se păstra la temperaturi peste 25° C.
Flacon din plastic (polietilenă): A nu se păstra la temperaturi peste 30° C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutii cu b listere din PVC -PVDC/aluminiu cu 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100, 200 comprimate filmate
(10 și 20 mg)
Cutii cu f lacoane din plastic ( polietilenă) cu 100 (10 şi 20 mg) şi 200 (10 mg) comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6. Precauț ii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerințe speciale.
17
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78
220 Hafnarfjordur
Islanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
6377/2014/01- 12
6378/2014/01- 11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Autorizare – Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
