OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg
Substanta activa: OMEPRAZOLUMClasa ATC: A02BC01Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. PERF.
Prescriptie: S/P-RF
Tip ambalaj: Cutie x 1 flac. din sticla cu pulb. pt. sol. perf.
Producator: ZENTIVA K.S. - CEHIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg, sub formă de omeprazol
sodic 42,55 mg. După reconstituire, 1 ml conţine omeprazol sodic 0,4255 mg, echivalent cu omeprazol 0,4
mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Pulbere de culoare albă până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pentru administrare intravenoasă este indicat ca alternativă la
tratamentul pe cale orală pentru următoarele indicaţii:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienţii la care nu este adecvată administrarea medicaţiei pe cale orală, se recomandă OMEPRAZOL
ZENTIVA 40 mg o dată pe zi. La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza iniţială recomandată este
de 60 mg OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pe zi,administrată intravenos. Pot fi necesare doze zilnice mai
mari, iar doza trebuie ajustată individual. Când dozele depăşesc 60 mg pe zi, doza trebuie divizată şi
administrată în 2 prize pe zi.
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg trebuie administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu durată de
20-30 de minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Experienţa cu Omeprazol Zentiva pentru administrare intravenoasă la copii şi adolescenţi este limitată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină),
din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă
durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
3
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinica a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel
puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie,
precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta
insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a
ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau
medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul
sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi
cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile
clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Interferenţa cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile
pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu OMEPRAZOL
ZENTIVA 40 mg trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct.
5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile
din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor
de pompă de protoni.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt infecţiile cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
4
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu
o medie de 16 % .Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de
evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice. Ca măsură de
precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19,
poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de
medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
5
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat, poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat oral nu au indicat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
Este puţin probabil ca OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8).
Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă poate
duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi de
asemenea asociată cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală,
colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
7
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe/frecvenţă Reacţie adversă
Mai puţin frecvente: Creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente Fractură a şoldului, a încheieturii mâinii sau a
coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia de
cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro..
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care
au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat
greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie,
depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminăre nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
În studii clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la 650
mg pe o perioadă de trei zile, fără vreo reacţie adversă legată de doză.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării
o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
nzima ATP-aza H
+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută
după administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie pe 24 de ore
de aproximativ 90%, atât pentru injecţia i.v. cât şi pentru perfuzia i.v..
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un
risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
9
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid gastric. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt
cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a
tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor pacienţi (atât copii cât
şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea nivelului gastrinei serice.
Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru
CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus,
omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a
20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu
subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/oră. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după
administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a
prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
Linearitate/ non- linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibareaa enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
10
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu
s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Flacoanele scoase din ambalajul original (cutie) trebuie protejate de lumină şi pot fi păstrate în condiţiile
normale de iluminare a camerei timp de maxim 24 de ore.
Perioada de valabilitate după reconstituire
Soluţia perfuzabilă reconstituită cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) trebuie utilizată
în decurs de 12 ore după preparare.
Soluţia perfuzabilă reconstituită cu glucoză 50 mg/ml (5%) trebuie utilizată în decurs de 6 ore după
preparare.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat cu excepţia cazurilor
când a fost reconstituit în condiţii aseptice controlate şi validate.
Soluţiile reconstituite nu necesită precauţii speciale în condiţii de iluminare normală a camerei.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
11
Flacoane din sticlă incoloră (tip I) închise cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu cu disc
din PP.
Mărimi de ambalaj: cutie cu 1 flacon x 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml şi apoi trebuie diluat imediat în 100 ml.
Trebuie utilizată soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză
50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influenţată de pH-ul soluţiei perfuzabile şi, de aceea,
pentru diluare nu trebuie utilizaţi alţi solvenţi sau alte cantităţi.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu pulberea de omeprazol, amestecaţi cu atenţie, asigurându-vă că
s-a dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon în
flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu pulberea de omeprazol.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolni Mecholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6892/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
12
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg, sub formă de omeprazol
sodic 42,55 mg. După reconstituire, 1 ml conţine omeprazol sodic 0,4255 mg, echivalent cu omeprazol 0,4
mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Pulbere de culoare albă până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pentru administrare intravenoasă este indicat ca alternativă la
tratamentul pe cale orală pentru următoarele indicaţii:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienţii la care nu este adecvată administrarea medicaţiei pe cale orală, se recomandă OMEPRAZOL
ZENTIVA 40 mg o dată pe zi. La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza iniţială recomandată este
de 60 mg OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pe zi,administrată intravenos. Pot fi necesare doze zilnice mai
mari, iar doza trebuie ajustată individual. Când dozele depăşesc 60 mg pe zi, doza trebuie divizată şi
administrată în 2 prize pe zi.
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg trebuie administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu durată de
20-30 de minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Experienţa cu Omeprazol Zentiva pentru administrare intravenoasă la copii şi adolescenţi este limitată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină),
din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă
durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
3
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinica a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel
puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie,
precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta
insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a
ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau
medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul
sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi
cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile
clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Interferenţa cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile
pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu OMEPRAZOL
ZENTIVA 40 mg trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct.
5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile
din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor
de pompă de protoni.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt infecţiile cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
4
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu
o medie de 16 % .Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de
evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice. Ca măsură de
precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19,
poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de
medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
5
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat, poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat oral nu au indicat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
Este puţin probabil ca OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8).
Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă poate
duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi de
asemenea asociată cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală,
colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
7
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe/frecvenţă Reacţie adversă
Mai puţin frecvente: Creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente Fractură a şoldului, a încheieturii mâinii sau a
coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia de
cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro..
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care
au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat
greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie,
depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminăre nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
În studii clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la 650
mg pe o perioadă de trei zile, fără vreo reacţie adversă legată de doză.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării
o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
nzima ATP-aza H
+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută
după administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie pe 24 de ore
de aproximativ 90%, atât pentru injecţia i.v. cât şi pentru perfuzia i.v..
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un
risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
9
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid gastric. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt
cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a
tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor pacienţi (atât copii cât
şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea nivelului gastrinei serice.
Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru
CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus,
omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a
20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu
subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/oră. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după
administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a
prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
Linearitate/ non- linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibareaa enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
10
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu
s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Flacoanele scoase din ambalajul original (cutie) trebuie protejate de lumină şi pot fi păstrate în condiţiile
normale de iluminare a camerei timp de maxim 24 de ore.
Perioada de valabilitate după reconstituire
Soluţia perfuzabilă reconstituită cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) trebuie utilizată
în decurs de 12 ore după preparare.
Soluţia perfuzabilă reconstituită cu glucoză 50 mg/ml (5%) trebuie utilizată în decurs de 6 ore după
preparare.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat cu excepţia cazurilor
când a fost reconstituit în condiţii aseptice controlate şi validate.
Soluţiile reconstituite nu necesită precauţii speciale în condiţii de iluminare normală a camerei.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
11
Flacoane din sticlă incoloră (tip I) închise cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu cu disc
din PP.
Mărimi de ambalaj: cutie cu 1 flacon x 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml şi apoi trebuie diluat imediat în 100 ml.
Trebuie utilizată soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză
50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influenţată de pH-ul soluţiei perfuzabile şi, de aceea,
pentru diluare nu trebuie utilizaţi alţi solvenţi sau alte cantităţi.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu pulberea de omeprazol, amestecaţi cu atenţie, asigurându-vă că
s-a dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon în
flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu pulberea de omeprazol.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolni Mecholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6892/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
12
Martie 2017
