CEFAZOLIN IPP 2 g
Substanta activa: CEFAZOLINUMClasa ATC: J01DB04Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 5 flac. din sticla incolora, cu capacitatea de 15 ml care contine pulb. pt. sol. inj./perf.
Producator: MIP PHARMA GMBH - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Cefazolin MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Un flacon conține cefazolin 2000 mg sub formă de cefazolin sodică 2096,72 mg.
Un flacon conține sodiu 101,6 mg (4,4 mmol).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefazolin MIP este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile
la cefazolină
 Infecții cutanate și ale țesuturilor moi
 Infecții osteo-articulare
Profilaxia perioperatorie. În cazul operațiilor cu potențial crescut de contaminare cu patogeni anaerobi, de
exemplu chirurgia colorectală, este recomandată asocierea cu un medicament adecvat cu activitate asupra
microorganismelor anaerobe.
Administrarea cefazolinei trebuie limitată la cazurile în care se impune un tratament parenteral.
Susceptibilitatea microorganismului care a determinat infecția trebuie testată (pe cât posibil), deși terapia
poate fi inițiată înainte ca rezultatele să fie disponibile.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doza şi modul de administrare depind de locul şi severitatea infecţiei şi de evoluția clinică și bacteriologică.
Adulți şi adolescenţi(peste 12 ani şi cu greutate corporală ≥ 40 kg)
 Infecții cauzate de microorganisme sensibile: 1-2 g cefazolin zilnic divizat în 2-3 doze egale
 Infecții cauzate de microorganisme moderat sensibile: 3-4 g cefazolin zilnic divizat în 3-4 doze egale
În infecțiile severe se pot administra până la 6 g zilnic în 3-4 doze egale (1 doză la fiecare 6-8 ore).
2
Recomandări speciale cu privire la doze
Profilaxie perioperativă
 Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii în chirurgia contaminată sau potențial contaminată: 1 g
cefazolin cu 30-60 minute înainte de operație.
 In cazulintervențiilor chirurgicale cu durată lungă (2 ore sau mai mult): suplimentar 0,5-1 g cefazolin în
timpul operației
 Utilizarea prelungită după intervenția chirurgicală trebuie însoțită de ghiduri oficiale naționale.
Este important ca (1) doza preoperativă să fie administrată doar (cu 30 minute-1 oră) înaintea începerii
operației astfel încât la momentul inciziei chirurgicale inițiale să se atingă un nivel adecvat de antibiotic în
ser și țesuturi; și (2) cefazolina trebuie administrată, dacă este necesar, la intervale adecvate în timpul
operației, astfel încât sa fie asigurate concentrații suficiente de antibiotic la momentele de maximă expunere
la organisme patogene.
Pacienți adulți cu insuficiență renală
Adulții cu insuficiență renală pot avea nevoie de o doză mai mică pentru a evita toxicitatea.
Doza redusă poate fi stabilită prin determinareaconcentrațiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi
determinat clearance-ul creatininei.
Terapia de susținere cu cefazolin la pacienții cu insuficiență renală.
Clearance-ul creatininei [ml/min] Creatinină serică [mg/dl] Doza
≥ 55 ≤ 1.5 Doza ș L L Q W H U Y D O R E Lș Q X L W G H D G P L Q L V W U D U H D G R ] H O R U
' R ] D R E LÈ™ Q X L W O D I L H F D U H R U H
- X P W D W H D G R ] H L R E LÈ™ Q X L W H O D I L H F D U H R U H
” • - X P W D W H D G R ] H L R E LÈ™ Q X L W H O D I L H F D U H R U H
/ D S D F L H Qții cu hemodializă schema de tratament depinde de condițiile de dializă.
Copii și adolescenți
Infecții cauzate de microorganisme sensibile
Se recomandă o doză zilnică de 25-50 mg/kg divizată în 2-4 doze egale (o doză la fiecare 6,8 sau 12 ore).
Infecții cauzate de microorganisme moderat sensibile
Se recomandă o doză zilnică de până la 100 mg/kg divizată în 3-4 doze egale (o doză la fiecare 6 sau 8 ore).
Prematuri și copii cu vârsta sub 1 lună
Nu se recomandă administrarea la prematuri și copii cu vârsta sub 1 lună, deoarece la acești pacienți
siguranța administrării cefazolinei nu a fost stabilită. De asemenea, vezi si pct. 4.4.
Recomandări cu privire la dozele administrate la copii si adolescenți
Conținutul unui flacon (2000 mg cefazolin) se dizolvă în 10 ml solvent compatibil (adică o concentrație de
cca. 200 mg/ml). Volumul din această soluție care trebuie administrat este indicat în tabelul de mai jos,
alături de doza în mg.
Alternativ, doza poate fi administrată ca perfuzie intravenoasă folosind soluția diluată (10 mg/ml) descrisă la
punctul 6.6.
Greutate corporală 5 kg 10 kg 15 kg 20 kg 25 kg
Doza la fiecare 12 ore pentru schema de
tratament de
25 mg / kg / zi 63 mg;
0.3 ml 125 mg;
0.65 ml 188 mg;
0.95 ml 250 mg;
1.3 ml 313 mg;
1.55 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
25 mg / kg / zi 42 mg;
0.2 ml 85 mg;
0.4 ml 125 mg;
0.65 ml 167 mg;
0.85 ml 208 mg;
1.05 ml
Doza la fiecare 6 ore pentru schema de
tratament 31 mg;
0.15 ml 62 mg;
0.3 ml 94 mg;
0.45 ml 125 mg;
0.65 ml 156 mg;
0.8 ml
3 de 25 mg / kg / zi
Doza la fiecare 12 ore pentru schema de
tratament de
50 mg / kg / zi 125 mg;
0.65 ml 250 mg;
1.3 ml 375 mg;
1.9 ml 500 mg;
2.5 ml 625 mg;
3.15 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
50 mg / kg / zi 83 mg;
0.4 ml 166 mg;
0.85 ml 250 mg;
1.3 ml 333 mg;
1.65 ml 417 mg;
2.1 ml
Priza la fiecare 6 ore pentru dozajul de
50 mg / kg / zi 63 mg;
0.3 ml 125 mg;
0.65 ml 188 mg;
0.95 ml 250 mg;
1.3 ml 313 mg;
1.55 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
100 mg / kg / zi 167 mg;
0.85 ml 333 mg;
1.7 ml 500 mg;
2.5 ml 667 mg;
3.5 ml 833 mg;
4.15 ml
Doza la fiecare 6 ore pentru schema de
tratament de
100 mg / kg / zi 125 mg;
0.65 ml 250 mg;
1.3 ml 375 mg;
1.9 ml 500 mg;
2.5 ml 625 mg;
3.15 ml
Copii și adolescenți cu insuficiență renală
Asemănător cu adulții, copiii cu insuficiență renală pot necesita o doză mai mică pentru a evita toxicitatea.
Doza redusă poate fi stabilită prin determinareconcentrațiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi
determinat clearance-ul creatininei conform următoarelor instrucțiuni:
La copiii cu insuficiență moderată (clearance-ul creatininei 40-20 ml/min), este suficient 25% din doza
zilnică normală, divizată în doze la fiecare 12 ore.
La copiii cu insuficiență severă (clearance-ul creatininei 20-5 ml/min), este suficient 10% din doza zilnică
normală, administrată la fiecare 24 de ore.
Aceste instrucțiuni sunt valabile după doza inițială de start.
De asemenea, vezi pct. 4.4.
Pacienți vârstnici
La pacienții vârstnici cu funcție renală normală nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Cefazolin MIP 2 g poate fi administrat prin injecție intravenoasă lentă sau perfuzie intravenoasă după
diluare.
Volumul de solvent pentru reconstituirea soluției depinde de metoda de administrare.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea infecţiei şi de evoluția clinică și bacteriologică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefazolin.
Pacienți cu hipersensibilitate la antibiotice cefalosporinice.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică) la orice alt tip de medicament
antibacterian beta-lactamic (peniciline, monabactami și carbapeneme).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenționări
În caz de orice hipersensibilitate cunoscută la peniciline sau antibiotice beta-lactamice trebuie acordată
atenție unei posibile sensibilități încrucișate (vezi punctul 4.3.).
4 Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacții de hipersensibilitate severe și ocazional
letale. În caz de reacții de hipersensibilitate severe, trebuie întrerupt imediat tratamentul cu cefazolin și
inițiate măsuri de urgență adecvate.
Înaintea începerii tratamentului trebuie stabilit dacă pacientul areantecedente de reacții de hipersensibilitate
severe la cefazolin, alte cefalosporine sau orice tip de medicament antibacterian beta-lactamic. Se impune
prudență la administrarea cefazolinei la pacienți cu antecedente de reacții de hipersensibilitate ușoare la
altemedicamente beta-lactamice.
Cefazolin trebuie administrat doar cu prudență deosebită la pacienți cu reactivitate alergică (de exemplu
rinită alergică sau astm bronșic), deoarece riscul unei reacții de hipersensibilitate severă este crescut.
Colita pseudomembranoasă asociată medicamentelor antibacteriene a fost raportată cu administrarea
cefazolinei și poate varia în severitate de la forme ușoare la cele ce pun viața în pericol. Acest diagnostic
trebuie avut în considerare la pacienții cu diaree în timpul sau după administrarea cefazolinei (vezi pct 4.8).
Trebuie avute în vedere întreruperea terapiei cu cefazolină și administrarea unui tratament specific pentru
Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Administrare la copii și adolescenți: deoarece nu există dovezi suficiente, Cefazolin MIP 2 g nu trebuie
administrat nou-născuților și sugarilor sub o lună de la naștere.
Precauții
În caz de insuficiență renală cu o rată de filtrare glomerulară sub 55 ml/min trebuie luată în considerare
acumularea cefazolinei. De aceea, doza trebuie redusă corespunzător sau intervalul de administrare al
dozelor trebuie prelungit (vezi pct 4.2.).
La pacienții cu insuficiență renală administrarea cefazolinei poate fi asociată cu crize convulsive.
Prelungirea timpului de protrombină poate apărea la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică sau stare
nutrițională precară, ca și la pacienții cu un tratament antibiotic prelungit sau cu terapie anticoagulantă. La
acești pacienți prelungirea timpului de protrombină trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu
cefazolină deoarece în rare cazuri poate cauza probleme de coagulare a sângelui (vezi pct 4.5 și 4.8). De
aceea, INT (International Normalised Ratio) trebuie măsurat regulat la pacienții cu afecțiuni ce pot cauza
hemoragii (de exemplu ulcer gastrointestinal) și la pacienții cu defecte de coagulare (moștenită: de exemplu
eozinofilie; dobândită: de exemplu prin nutriție parenterală, malnutriție, dereglări ale funcției renale sau
hepatice sau trombocitopenie; cauzată de medicamente: de exemplu heparină sau alte anticoagulante orale).
Dacă este necesar poate fi suplimentată vitamina K (10 mg pe săptămână).
Administrarea repetată și pe termen lung poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente. Dacă
în timpul terapiei apare o suprainfecție trebuie luate măsuri adecvate.
Efecte asupra testelor de laborator
În cazuri rare testele non-enzimatice de glucozurie și testul Coombs pot prezenta rezultate fals-pozitive.
Acest medicament conține sodiu 4,2 mmol (96 mg) per doza de 2000 mg. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
Foarte rar, cefalosporinele pot cauza dereglări de coagulare (vezi 4.4.). În timpul administrării concomitente
de anticoagulante orale (de exemplu warfarină sau heparină) în doze mari, trebuie monitorizați parametrii de
coagulare.
Vitamina K1
Unele cefalosporine ca cefamandol, cefazolină și cefotetan pot interfera în metabolismul vitaminei K1, mai
ales în caz de deficiență a vitaminei K1. Aceasta poate necesita suplimentarea vitaminei K1.
5 Probenecid
Datorită efectului său de inhibare a diurezei renale, administrarea probenecidului induce o concentrație mai
ridicată și o retenție mai lungă a cefazolinei în sânge.
Aminoglicozide/diuretice
Nu este exclus ca cefazolina să intensifice efectul nefrotoxic al aminoglicozidelor și a diureticelor cu acțiune
intensă (de exemplu furosemid). De aceea, în timpul unei terapii concomitente cu aceste medicamente
trebuie controlată funcția renală.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Cefazolina trece prin placentă și ajunge la embrion/făt. Nu există experiență suficientă privind administrarea
cefazolinei la om. Ca măsură de precauție, cefazolina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai după
evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant, în special în timpul primului trimestru.
Alăptarea
Cefazolina se excretă în concentrații mici în laptele matern și de aceea trebuie folosită doar după o evaluare
atentă a raportului risc-beneficiu. La copilul alăptat pot aparărea diaree şi infecţie fungică la nivelul
mucoaselor, de aceea alăptarea trebuie eventual întreruptă. Trebuie avută în vedere posibilitatea
sensibilizării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cefazolin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În funcție de doza și durata tratamentului, pacienții pot manifesta una sau mai multe din reacțiile adverse de
mai jos:
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și H P S O X
K H P R I L O L H X O F H U
V W R P D F D O V D X
J D V W U R L Q W H V W L Q D O 9 H ] L și
pct 4.4. și 4.5.
6
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și D Q W H P X U W L F D U L H
S H U P H D E L O L W D W H
O R F D O U H Y H U V L E L O
D Y D V H O R U V D Q J Y L Q H
D U W L F X O D
L L O R U V D X
P H P E U D Q H O R U
D Q J L R H G H P I H E U
F D X ] D W G H
P H G L F D P H Q W L
S Q H X P R Q L H
L Q W H U V W L
L D O V D X
S Q H X P R Q L W 1 H F U R O L ] H S L G H U P L F W R [ L F
V L Q G U R P X O / \ H O O V L Q G U R P X O
6 W H Y H Q V - R K Q V R Q
R F D Q D I L O D F W L F
X P I O D U H D O D U L Q J H O X L F X
v Q J X V W D U H D F L O R U
U H V S L U D W R U L L F U H W H U H D
U L W P X O X L F D U G L D F
G L I L F X O W
L U H V S L U D W R U L L
V F G H U H D W H Q V L X Q L L
D U W H U L D O H X P I O D U H D
O L P E L L S U X U L W D Q D O L
J H Q L W D O H G H P I D F L D O
7 X O E X U U L D O H
V L V W H P X O X L Q H U Y R V & U L ] H F R Q Y X O V L Y H
O D S D F L H Q
L L F X
G L V I X Q F
L H U H Q D O
W U D W D
L F X G R ] H S U H D
P D U L $ P H
H O L L Q G L V S R ] L
L H
I D W L J D E L O L W D W H
& R P D U X U L D P H
H O L
K L S H U D F W L Y L W D W H Q H U Y R ] L W D W H V D X
D Q [ L H W D W H L Q V R P Q L H
V R P Q R O H Q
V O E L F L X Q H
E X I H X U L G H F O G X U G H U H J O U L
D O H S H U F H S
L H L F X O R U L O R U
F R Q I X ] L H L D F W L Y L W D W H
H S L O H S W R J H Q L F
7 X O E X U U L
U H V S L U D W R U L L
W R U D F L F H L
P H G L D V W L Q D O H 5 H Y U V D W S O H X U D O G X U H U H
W R U D F L F G L V S Q H H V D X
L Q V X I L F L H Q
U H V S L U D W R U L H W X V H
U L Q L W
7 X O E X U U L J D V W U R
L Q W H V W L Q D O H 3 L H U G H U H D
D S H W L W X O X L J U H D
Y R P $ F H V W H
V L P S W R P H V X Q W G H
R E L F H L P R G H U D W H ú L
G L V S D U I U H F Y H Q W v Q
W L P S X O V D X G X S
W U D W D P H Q W & R O L W D
S V H X G R P H P E U D Q R D V
Y H ] L S F W
7 X O E X U U L
K H S D W R E L O L D U H & U H W H U L W U D Q ] L W R U L L D O H
F R Q F H Q W U D
L H L V H U L F H D $ 6 7
$ / 7 * * 7 E L O L U X E L Q H L L V D X
/ ' + L D I R V I D W D ] H L D O F D O L Q H
K H S D W L W W U D Q ] L W R U L H L L F W H U
F R O H V W D W L F W U D Q ] L W R U L X
7 X O E X U U L U H Q D O H ú L
D O H F L O R U X U L Q D U H 1 H I U R W R [ L F L W D W H Q H I U L W
L Q W H U V W L
L D O Q H I U R S D W L H
Q H G H I L Q L W S U R W H L Q X U L H
F U H W H U H W H P S R U D U D D ] R W X O X L
X U H L F V D Q J X L Q G H U H J X O O D
S D F L H Q
L L W U D W D
L F R Q F R P L W H Q W
F X D O W H P H G L F D P H Q W H S R W H Q
L D O
Q H I U R W R [ L F H
7
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și CMI).
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefazolin se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:
- Inactivarea de către beta-lactamaze: cefazolin are o bună stabilitate față de penicilinazele bacteriilor Gram-
pozitiv, dar o stabilitate redusă față de beta-lactamazele codate plasmidic, de exemplu beta-lactamaze cu
spectru extins (BLSE) sau cele codate cromozomial de tip AmpC.
- Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina (PLP)la cefazolin: rezistența dobândită a pneumococilor
și a altor streptococi este cauzată de modificări ale PLP prin mutații. Rezistența stafilococilor
meticilino(oxacilino)-rezistenți se datorează formării unei PLP noi cu afinitate redusă la cefazolin.
- Penetrarea insuficientă a cefazolinei prin peretele celular extern a bacteriilor Gram-negativ poate duce la o
inhibare insuficientă a PLP.
- Cefazolin poate fi transportat înafara celulei prin pompe de eflux.
Există o rezistență încrucișată parțială sau totală a cefazolinei cu alte cefalosporine și peniciline.
8
Valori critice
Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST(European Committee on Antimicrobial Susceptibility
Testing) sunt
Specie sensibil rezistent
Staphylococcus spp. Nota A Note A
Streptococi grup A, B, C și G Nota B Note B
Streptococi din grupul Viridans < 0.5 mg/l > 0.5 mg/l
Valori FC/FD (Valori critice nespecifice) ≤ 1 mg/l > 2 mg/l ASensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la cefoxitină, cu excepţia
ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice. Unele tulpini de S. Aureus meticilino-rezistent sunt sensibile la ceftarolină.
B Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din grupurile A, B, C ÅŸi G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
Sensibilitatea microbiologică
În tabelul următor microorganismele patogene relevante din punct de vedere clinic sunt clasificate ca sensibil
sau rezistent pe baza datelor in vitro sau in vivo. Cefazolin este eficace împotriva unor specii in vitro, dar nu
și clinic, de aceea aceste specii sunt clasificate ca rezistente.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru specii selecţionate
şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe.
Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei face ca
utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul întrebării. Mai ales în cazul infecțiilor severe sau a eșecului
terapeutic trebuie efectuat un diagnostic microbiologic inclusiv identificarea microorganismului și
sensibilitatea lui la cefazolină.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)
Speciiîn cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococi beta-haemoliticidin grupul A, B, C și G
Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil)
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Specii cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus, meticilino-rezistent
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Proteus stuartii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia spp.
9 5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cefazolin se administrează parenteral. După injectarea intramusculară a 500 mg, concentrațiile plasmatice
maxime după circa o oră sunt de 20-40 µg/ml. După administrarea a 1 g au fost atinse concentrații
plasmatice maxime de 37-63 µg/ml. Într-un studiu cu perfuzie intravenoasă continuă a cefazolinei la adulți
sănătoși în doze de 3,5 mg/kg timp de o oră (aproximativ 250 mg) urmate de 1,5 mg/kg în următoarele 2 ore
(aproximativ 100 mg),a fost determinată în a treia oră o concentrație plasmatică stabilă de circa 28 µg/ml.
Tabelul următor arată concentrațiile plasmatice medii a cefazolinei după injecția intravenoasă a unei doze
unice de 1 g:
Concentrația plasmatică (µg/ml) după administrarea intravenoasă a 1 g
5 min 15 min 30 min 1 oră 2 ore 4 ore
188.4 135.8 106.8 73.7 45.6 16.5
Distribuţie
Cefazolin se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 70-86%. Volumul de distribuție este de circa
11 l/1,73 m
2. La administrarea cefazolinei la pacienți fără obstrucția căilor biliare concentrațiile de antibiotic
în bilăla 90-120 minute după administrare au fost mai mari decât cele în ser. Invers, în caz de obstrucție,
concentrațiile de antibiotic în bilă sunt mult mai reduse decât în ser. După administrarea de doze terapeutice
la pacienți cu meninge inflamat, concentrațiile de cefazolin măsurate în lichidul cerebrospinal variază între 0-
0,4 µg/ml. Cefazolin traversează ușor membranele sinoviale inflamate, iar concentrațiile atinse în articulații
sunt similare celor plasmatice.
Metabolizare
Cefazolin nu este metabolizat.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este circa 1 oră și 35 de minute. Cefazolin este excretat în urină sub formă
activă microbiologic. Aproximativ 56-89% dintr-o doză intramusculară de 500 mg este excretată în primele 6
ore, 80% până la aproape 100% în 24 de ore. După administrarea intramusculară a 500 mg și 1 g
concentrațiile în urină pot atinge 500-4000 µg/ml. Cefazolin se elimină din ser prin filtrare glomerulară,
clearance-ul renal este 65 ml/min/1,73 m
2.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută a cefazolinei este redusă. Administrată intravenos, DL50 în șobolani este 2400-3700
mg/kg. Studiile cu privire la toxicitatea cronică la diferite animale (șobolan, câine) nu au evidențiat efecte
toxice. Totuși la câine s-au observat leziuni musculare după administrarea intramusculară repetată. Studiile
cu privire la nefrotoxicitate la iepuri au evidențiat un potențial nefrotoxic scăzut al cefazolinei. Nu sunt
disponibile studii de mutagenitate sau studii experimentale la animale privind potențialul tumoral. Studiile la
animale nu au evidențiat efecte teratogene ale cefazolinei. Studiile cu privire la fertilitate și la toxicitate peri-
și postnatală nu au evidențiat efecte nocive ale cefazolinei.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Cefazolin este incompatibil cu disulfat de amikacină, amobarbital sodic, sulfat de bleomicină, gluceptat de
calciu, sulfat de kanamicină, clorhidrat de cimetidină, colistimetat de sodiu, gluceptat de eritromicină, sulfat
10 de kanamicină, clorhidrat de oxitetraciclină, fenobarbital sodic, sulfat de polimixină B și clorhidrat de
tetraciclină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Valabilitatea soluției reconstituite pentru injecție/perfuzie
Stabilitatea chimică și fizică a soluției reconstituite este de 12 ore la 25°C și 72 de ore la 2-8°C. Din punct de
vedere microbiologic, soluția reconstituită trebuie utilizată imediat. În caz contrar, valabilitatea acesteia și
condițiile de păstrare revin în responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon cu capacitatea de 15 ml din sticlă incoloră (tip I) și 100 ml (tip II) închise cu dop din cauciuc
bromobutilic, cu capsă din aluminiu flip-off, conţinând pulbere albă sau aproape albă.
Cutii cu 1, 5 sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea soluției
Pentru fiecare rută de administrare vezi tabelul respectiv pentru volumele și concentrațiile soluțiilor, mai ales
în cazul în care este necesară administrarea dozelor fracționate.
Injecția intravenoasă
Pulberea se dizolvă în cel puțin 10 ml apă pentru preparate injectabile, soluție clorură de sodiu (0,9%) sau
soluție de glucoză 5%.
Tabel pentru soluția reconstituită pentru injecție intravenoasă
Conținut per
flacon Volumul minim de solvent care trebuie adăugat Concentrația aproximativă
2 g 10 ml 200 mg/ml
Cefazolin trebuie injectat lent, timp de 3-5 minute. În nici un caz soluția nu trebuie injectată în mai puțin de 3
minute. Injecția se face direct în venă sau în tubul din care pacientul primește soluția intravenoasă.
Doze unice mai mari de 1 g trebuie administrate ca perfuzie intravenoasă timp de 30-60 de minute.
Perfuzia intravenoasă
Pulberea se dizolvă în 8 ml apă pentru preparate injectabile și se diluează la 50-100 ml cu un solvent
compatibil. Pentru perfuzie, pulberea poate fi reconstituită cu solvent direct în flacon.
Tabel de diluție pentru perfuzia intravenoasă
Conținut per
flacon Reconstituire Diluare Concentrația
aproximativă
Volumul minim de solvent
care trebuie adăugat Volumul de solvent care
trebuie adăugat
2 g 8 ml 50-100 ml 34 mg/ml-19 mg/ml
11 Dacă sunt necesare doze mai mici, se recomandă folosirea a jumătate din soluția reconstituită (circa 4 ml cu
1 g de cefazolină, adică jumătatea conținutului unui flacon) și adăugarea unui solvent compatibil până la un
volum final de 100 ml (concentrația finală 10 mg/ml).Cantitatea necesară din această soluție se administrează
pacientului în intervalul de timpprescris.
Compatibilitatea cu solvenți cu administrare intravenoasă
Următorii solvenți sunt adecvați pentru prepararea soluție:
- apă pentru preparate injectabile
- 9 mg/ml (0,9%) soluție de clorură de sodiu
- 50 mg/ml (5%) soluție de glucoză
Soluția reconstituită este clară, galben pal și trebuie protejată de lumină.
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual de
particule sau decolorare înaintea administrării. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, practic fără
particule.
Medicamentul reconstituit este destinat unei singure utilizări şi soluţia rămasă nefolosită trebuie aruncată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Straße 41, 66440 Blieskastel,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6314/2014/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Data primei autorizări: Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Cefazolin MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Un flacon conține cefazolin 2000 mg sub formă de cefazolin sodică 2096,72 mg.
Un flacon conține sodiu 101,6 mg (4,4 mmol).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefazolin MIP este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile
la cefazolină
 Infecții cutanate și ale țesuturilor moi
 Infecții osteo-articulare
Profilaxia perioperatorie. În cazul operațiilor cu potențial crescut de contaminare cu patogeni anaerobi, de
exemplu chirurgia colorectală, este recomandată asocierea cu un medicament adecvat cu activitate asupra
microorganismelor anaerobe.
Administrarea cefazolinei trebuie limitată la cazurile în care se impune un tratament parenteral.
Susceptibilitatea microorganismului care a determinat infecția trebuie testată (pe cât posibil), deși terapia
poate fi inițiată înainte ca rezultatele să fie disponibile.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doza şi modul de administrare depind de locul şi severitatea infecţiei şi de evoluția clinică și bacteriologică.
Adulți şi adolescenţi(peste 12 ani şi cu greutate corporală ≥ 40 kg)
 Infecții cauzate de microorganisme sensibile: 1-2 g cefazolin zilnic divizat în 2-3 doze egale
 Infecții cauzate de microorganisme moderat sensibile: 3-4 g cefazolin zilnic divizat în 3-4 doze egale
În infecțiile severe se pot administra până la 6 g zilnic în 3-4 doze egale (1 doză la fiecare 6-8 ore).
2
Recomandări speciale cu privire la doze
Profilaxie perioperativă
 Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii în chirurgia contaminată sau potențial contaminată: 1 g
cefazolin cu 30-60 minute înainte de operație.
 In cazulintervențiilor chirurgicale cu durată lungă (2 ore sau mai mult): suplimentar 0,5-1 g cefazolin în
timpul operației
 Utilizarea prelungită după intervenția chirurgicală trebuie însoțită de ghiduri oficiale naționale.
Este important ca (1) doza preoperativă să fie administrată doar (cu 30 minute-1 oră) înaintea începerii
operației astfel încât la momentul inciziei chirurgicale inițiale să se atingă un nivel adecvat de antibiotic în
ser și țesuturi; și (2) cefazolina trebuie administrată, dacă este necesar, la intervale adecvate în timpul
operației, astfel încât sa fie asigurate concentrații suficiente de antibiotic la momentele de maximă expunere
la organisme patogene.
Pacienți adulți cu insuficiență renală
Adulții cu insuficiență renală pot avea nevoie de o doză mai mică pentru a evita toxicitatea.
Doza redusă poate fi stabilită prin determinareaconcentrațiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi
determinat clearance-ul creatininei.
Terapia de susținere cu cefazolin la pacienții cu insuficiență renală.
Clearance-ul creatininei [ml/min] Creatinină serică [mg/dl] Doza
≥ 55 ≤ 1.5 Doza ș L L Q W H U Y D O R E Lș Q X L W G H D G P L Q L V W U D U H D G R ] H O R U
' R ] D R E LÈ™ Q X L W O D I L H F D U H R U H
- X P W D W H D G R ] H L R E LÈ™ Q X L W H O D I L H F D U H R U H
” • - X P W D W H D G R ] H L R E LÈ™ Q X L W H O D I L H F D U H R U H
/ D S D F L H Qții cu hemodializă schema de tratament depinde de condițiile de dializă.
Copii și adolescenți
Infecții cauzate de microorganisme sensibile
Se recomandă o doză zilnică de 25-50 mg/kg divizată în 2-4 doze egale (o doză la fiecare 6,8 sau 12 ore).
Infecții cauzate de microorganisme moderat sensibile
Se recomandă o doză zilnică de până la 100 mg/kg divizată în 3-4 doze egale (o doză la fiecare 6 sau 8 ore).
Prematuri și copii cu vârsta sub 1 lună
Nu se recomandă administrarea la prematuri și copii cu vârsta sub 1 lună, deoarece la acești pacienți
siguranța administrării cefazolinei nu a fost stabilită. De asemenea, vezi si pct. 4.4.
Recomandări cu privire la dozele administrate la copii si adolescenți
Conținutul unui flacon (2000 mg cefazolin) se dizolvă în 10 ml solvent compatibil (adică o concentrație de
cca. 200 mg/ml). Volumul din această soluție care trebuie administrat este indicat în tabelul de mai jos,
alături de doza în mg.
Alternativ, doza poate fi administrată ca perfuzie intravenoasă folosind soluția diluată (10 mg/ml) descrisă la
punctul 6.6.
Greutate corporală 5 kg 10 kg 15 kg 20 kg 25 kg
Doza la fiecare 12 ore pentru schema de
tratament de
25 mg / kg / zi 63 mg;
0.3 ml 125 mg;
0.65 ml 188 mg;
0.95 ml 250 mg;
1.3 ml 313 mg;
1.55 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
25 mg / kg / zi 42 mg;
0.2 ml 85 mg;
0.4 ml 125 mg;
0.65 ml 167 mg;
0.85 ml 208 mg;
1.05 ml
Doza la fiecare 6 ore pentru schema de
tratament 31 mg;
0.15 ml 62 mg;
0.3 ml 94 mg;
0.45 ml 125 mg;
0.65 ml 156 mg;
0.8 ml
3 de 25 mg / kg / zi
Doza la fiecare 12 ore pentru schema de
tratament de
50 mg / kg / zi 125 mg;
0.65 ml 250 mg;
1.3 ml 375 mg;
1.9 ml 500 mg;
2.5 ml 625 mg;
3.15 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
50 mg / kg / zi 83 mg;
0.4 ml 166 mg;
0.85 ml 250 mg;
1.3 ml 333 mg;
1.65 ml 417 mg;
2.1 ml
Priza la fiecare 6 ore pentru dozajul de
50 mg / kg / zi 63 mg;
0.3 ml 125 mg;
0.65 ml 188 mg;
0.95 ml 250 mg;
1.3 ml 313 mg;
1.55 ml
Doza la fiecare 8 ore pentru schema de
tratament de
100 mg / kg / zi 167 mg;
0.85 ml 333 mg;
1.7 ml 500 mg;
2.5 ml 667 mg;
3.5 ml 833 mg;
4.15 ml
Doza la fiecare 6 ore pentru schema de
tratament de
100 mg / kg / zi 125 mg;
0.65 ml 250 mg;
1.3 ml 375 mg;
1.9 ml 500 mg;
2.5 ml 625 mg;
3.15 ml
Copii și adolescenți cu insuficiență renală
Asemănător cu adulții, copiii cu insuficiență renală pot necesita o doză mai mică pentru a evita toxicitatea.
Doza redusă poate fi stabilită prin determinareconcentrațiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi
determinat clearance-ul creatininei conform următoarelor instrucțiuni:
La copiii cu insuficiență moderată (clearance-ul creatininei 40-20 ml/min), este suficient 25% din doza
zilnică normală, divizată în doze la fiecare 12 ore.
La copiii cu insuficiență severă (clearance-ul creatininei 20-5 ml/min), este suficient 10% din doza zilnică
normală, administrată la fiecare 24 de ore.
Aceste instrucțiuni sunt valabile după doza inițială de start.
De asemenea, vezi pct. 4.4.
Pacienți vârstnici
La pacienții vârstnici cu funcție renală normală nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Cefazolin MIP 2 g poate fi administrat prin injecție intravenoasă lentă sau perfuzie intravenoasă după
diluare.
Volumul de solvent pentru reconstituirea soluției depinde de metoda de administrare.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea infecţiei şi de evoluția clinică și bacteriologică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefazolin.
Pacienți cu hipersensibilitate la antibiotice cefalosporinice.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică) la orice alt tip de medicament
antibacterian beta-lactamic (peniciline, monabactami și carbapeneme).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenționări
În caz de orice hipersensibilitate cunoscută la peniciline sau antibiotice beta-lactamice trebuie acordată
atenție unei posibile sensibilități încrucișate (vezi punctul 4.3.).
4 Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacții de hipersensibilitate severe și ocazional
letale. În caz de reacții de hipersensibilitate severe, trebuie întrerupt imediat tratamentul cu cefazolin și
inițiate măsuri de urgență adecvate.
Înaintea începerii tratamentului trebuie stabilit dacă pacientul areantecedente de reacții de hipersensibilitate
severe la cefazolin, alte cefalosporine sau orice tip de medicament antibacterian beta-lactamic. Se impune
prudență la administrarea cefazolinei la pacienți cu antecedente de reacții de hipersensibilitate ușoare la
altemedicamente beta-lactamice.
Cefazolin trebuie administrat doar cu prudență deosebită la pacienți cu reactivitate alergică (de exemplu
rinită alergică sau astm bronșic), deoarece riscul unei reacții de hipersensibilitate severă este crescut.
Colita pseudomembranoasă asociată medicamentelor antibacteriene a fost raportată cu administrarea
cefazolinei și poate varia în severitate de la forme ușoare la cele ce pun viața în pericol. Acest diagnostic
trebuie avut în considerare la pacienții cu diaree în timpul sau după administrarea cefazolinei (vezi pct 4.8).
Trebuie avute în vedere întreruperea terapiei cu cefazolină și administrarea unui tratament specific pentru
Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Administrare la copii și adolescenți: deoarece nu există dovezi suficiente, Cefazolin MIP 2 g nu trebuie
administrat nou-născuților și sugarilor sub o lună de la naștere.
Precauții
În caz de insuficiență renală cu o rată de filtrare glomerulară sub 55 ml/min trebuie luată în considerare
acumularea cefazolinei. De aceea, doza trebuie redusă corespunzător sau intervalul de administrare al
dozelor trebuie prelungit (vezi pct 4.2.).
La pacienții cu insuficiență renală administrarea cefazolinei poate fi asociată cu crize convulsive.
Prelungirea timpului de protrombină poate apărea la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică sau stare
nutrițională precară, ca și la pacienții cu un tratament antibiotic prelungit sau cu terapie anticoagulantă. La
acești pacienți prelungirea timpului de protrombină trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu
cefazolină deoarece în rare cazuri poate cauza probleme de coagulare a sângelui (vezi pct 4.5 și 4.8). De
aceea, INT (International Normalised Ratio) trebuie măsurat regulat la pacienții cu afecțiuni ce pot cauza
hemoragii (de exemplu ulcer gastrointestinal) și la pacienții cu defecte de coagulare (moștenită: de exemplu
eozinofilie; dobândită: de exemplu prin nutriție parenterală, malnutriție, dereglări ale funcției renale sau
hepatice sau trombocitopenie; cauzată de medicamente: de exemplu heparină sau alte anticoagulante orale).
Dacă este necesar poate fi suplimentată vitamina K (10 mg pe săptămână).
Administrarea repetată și pe termen lung poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente. Dacă
în timpul terapiei apare o suprainfecție trebuie luate măsuri adecvate.
Efecte asupra testelor de laborator
În cazuri rare testele non-enzimatice de glucozurie și testul Coombs pot prezenta rezultate fals-pozitive.
Acest medicament conține sodiu 4,2 mmol (96 mg) per doza de 2000 mg. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
Foarte rar, cefalosporinele pot cauza dereglări de coagulare (vezi 4.4.). În timpul administrării concomitente
de anticoagulante orale (de exemplu warfarină sau heparină) în doze mari, trebuie monitorizați parametrii de
coagulare.
Vitamina K1
Unele cefalosporine ca cefamandol, cefazolină și cefotetan pot interfera în metabolismul vitaminei K1, mai
ales în caz de deficiență a vitaminei K1. Aceasta poate necesita suplimentarea vitaminei K1.
5 Probenecid
Datorită efectului său de inhibare a diurezei renale, administrarea probenecidului induce o concentrație mai
ridicată și o retenție mai lungă a cefazolinei în sânge.
Aminoglicozide/diuretice
Nu este exclus ca cefazolina să intensifice efectul nefrotoxic al aminoglicozidelor și a diureticelor cu acțiune
intensă (de exemplu furosemid). De aceea, în timpul unei terapii concomitente cu aceste medicamente
trebuie controlată funcția renală.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Cefazolina trece prin placentă și ajunge la embrion/făt. Nu există experiență suficientă privind administrarea
cefazolinei la om. Ca măsură de precauție, cefazolina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai după
evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant, în special în timpul primului trimestru.
Alăptarea
Cefazolina se excretă în concentrații mici în laptele matern și de aceea trebuie folosită doar după o evaluare
atentă a raportului risc-beneficiu. La copilul alăptat pot aparărea diaree şi infecţie fungică la nivelul
mucoaselor, de aceea alăptarea trebuie eventual întreruptă. Trebuie avută în vedere posibilitatea
sensibilizării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cefazolin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În funcție de doza și durata tratamentului, pacienții pot manifesta una sau mai multe din reacțiile adverse de
mai jos:
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și H P S O X
K H P R I L O L H X O F H U
V W R P D F D O V D X
J D V W U R L Q W H V W L Q D O 9 H ] L și
pct 4.4. și 4.5.
6
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și D Q W H P X U W L F D U L H
S H U P H D E L O L W D W H
O R F D O U H Y H U V L E L O
D Y D V H O R U V D Q J Y L Q H
D U W L F X O D
L L O R U V D X
P H P E U D Q H O R U
D Q J L R H G H P I H E U
F D X ] D W G H
P H G L F D P H Q W L
S Q H X P R Q L H
L Q W H U V W L
L D O V D X
S Q H X P R Q L W 1 H F U R O L ] H S L G H U P L F W R [ L F
V L Q G U R P X O / \ H O O V L Q G U R P X O
6 W H Y H Q V - R K Q V R Q
R F D Q D I L O D F W L F
X P I O D U H D O D U L Q J H O X L F X
v Q J X V W D U H D F L O R U
U H V S L U D W R U L L F U H W H U H D
U L W P X O X L F D U G L D F
G L I L F X O W
L U H V S L U D W R U L L
V F G H U H D W H Q V L X Q L L
D U W H U L D O H X P I O D U H D
O L P E L L S U X U L W D Q D O L
J H Q L W D O H G H P I D F L D O
7 X O E X U U L D O H
V L V W H P X O X L Q H U Y R V & U L ] H F R Q Y X O V L Y H
O D S D F L H Q
L L F X
G L V I X Q F
L H U H Q D O
W U D W D
L F X G R ] H S U H D
P D U L $ P H
H O L L Q G L V S R ] L
L H
I D W L J D E L O L W D W H
& R P D U X U L D P H
H O L
K L S H U D F W L Y L W D W H Q H U Y R ] L W D W H V D X
D Q [ L H W D W H L Q V R P Q L H
V R P Q R O H Q
V O E L F L X Q H
E X I H X U L G H F O G X U G H U H J O U L
D O H S H U F H S
L H L F X O R U L O R U
F R Q I X ] L H L D F W L Y L W D W H
H S L O H S W R J H Q L F
7 X O E X U U L
U H V S L U D W R U L L
W R U D F L F H L
P H G L D V W L Q D O H 5 H Y U V D W S O H X U D O G X U H U H
W R U D F L F G L V S Q H H V D X
L Q V X I L F L H Q
U H V S L U D W R U L H W X V H
U L Q L W
7 X O E X U U L J D V W U R
L Q W H V W L Q D O H 3 L H U G H U H D
D S H W L W X O X L J U H D
Y R P $ F H V W H
V L P S W R P H V X Q W G H
R E L F H L P R G H U D W H ú L
G L V S D U I U H F Y H Q W v Q
W L P S X O V D X G X S
W U D W D P H Q W & R O L W D
S V H X G R P H P E U D Q R D V
Y H ] L S F W
7 X O E X U U L
K H S D W R E L O L D U H & U H W H U L W U D Q ] L W R U L L D O H
F R Q F H Q W U D
L H L V H U L F H D $ 6 7
$ / 7 * * 7 E L O L U X E L Q H L L V D X
/ ' + L D I R V I D W D ] H L D O F D O L Q H
K H S D W L W W U D Q ] L W R U L H L L F W H U
F R O H V W D W L F W U D Q ] L W R U L X
7 X O E X U U L U H Q D O H ú L
D O H F L O R U X U L Q D U H 1 H I U R W R [ L F L W D W H Q H I U L W
L Q W H U V W L
L D O Q H I U R S D W L H
Q H G H I L Q L W S U R W H L Q X U L H
F U H W H U H W H P S R U D U D D ] R W X O X L
X U H L F V D Q J X L Q G H U H J X O O D
S D F L H Q
L L W U D W D
L F R Q F R P L W H Q W
F X D O W H P H G L F D P H Q W H S R W H Q
L D O
Q H I U R W R [ L F H
7
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100 și CMI).
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefazolin se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:
- Inactivarea de către beta-lactamaze: cefazolin are o bună stabilitate față de penicilinazele bacteriilor Gram-
pozitiv, dar o stabilitate redusă față de beta-lactamazele codate plasmidic, de exemplu beta-lactamaze cu
spectru extins (BLSE) sau cele codate cromozomial de tip AmpC.
- Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina (PLP)la cefazolin: rezistența dobândită a pneumococilor
și a altor streptococi este cauzată de modificări ale PLP prin mutații. Rezistența stafilococilor
meticilino(oxacilino)-rezistenți se datorează formării unei PLP noi cu afinitate redusă la cefazolin.
- Penetrarea insuficientă a cefazolinei prin peretele celular extern a bacteriilor Gram-negativ poate duce la o
inhibare insuficientă a PLP.
- Cefazolin poate fi transportat înafara celulei prin pompe de eflux.
Există o rezistență încrucișată parțială sau totală a cefazolinei cu alte cefalosporine și peniciline.
8
Valori critice
Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST(European Committee on Antimicrobial Susceptibility
Testing) sunt
Specie sensibil rezistent
Staphylococcus spp. Nota A Note A
Streptococi grup A, B, C și G Nota B Note B
Streptococi din grupul Viridans < 0.5 mg/l > 0.5 mg/l
Valori FC/FD (Valori critice nespecifice) ≤ 1 mg/l > 2 mg/l ASensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la cefoxitină, cu excepţia
ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice. Unele tulpini de S. Aureus meticilino-rezistent sunt sensibile la ceftarolină.
B Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din grupurile A, B, C ÅŸi G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
Sensibilitatea microbiologică
În tabelul următor microorganismele patogene relevante din punct de vedere clinic sunt clasificate ca sensibil
sau rezistent pe baza datelor in vitro sau in vivo. Cefazolin este eficace împotriva unor specii in vitro, dar nu
și clinic, de aceea aceste specii sunt clasificate ca rezistente.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru specii selecţionate
şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe.
Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei face ca
utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul întrebării. Mai ales în cazul infecțiilor severe sau a eșecului
terapeutic trebuie efectuat un diagnostic microbiologic inclusiv identificarea microorganismului și
sensibilitatea lui la cefazolină.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)
Speciiîn cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococi beta-haemoliticidin grupul A, B, C și G
Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil)
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Specii cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus, meticilino-rezistent
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Proteus stuartii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia spp.
9 5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cefazolin se administrează parenteral. După injectarea intramusculară a 500 mg, concentrațiile plasmatice
maxime după circa o oră sunt de 20-40 µg/ml. După administrarea a 1 g au fost atinse concentrații
plasmatice maxime de 37-63 µg/ml. Într-un studiu cu perfuzie intravenoasă continuă a cefazolinei la adulți
sănătoși în doze de 3,5 mg/kg timp de o oră (aproximativ 250 mg) urmate de 1,5 mg/kg în următoarele 2 ore
(aproximativ 100 mg),a fost determinată în a treia oră o concentrație plasmatică stabilă de circa 28 µg/ml.
Tabelul următor arată concentrațiile plasmatice medii a cefazolinei după injecția intravenoasă a unei doze
unice de 1 g:
Concentrația plasmatică (µg/ml) după administrarea intravenoasă a 1 g
5 min 15 min 30 min 1 oră 2 ore 4 ore
188.4 135.8 106.8 73.7 45.6 16.5
Distribuţie
Cefazolin se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 70-86%. Volumul de distribuție este de circa
11 l/1,73 m
2. La administrarea cefazolinei la pacienți fără obstrucția căilor biliare concentrațiile de antibiotic
în bilăla 90-120 minute după administrare au fost mai mari decât cele în ser. Invers, în caz de obstrucție,
concentrațiile de antibiotic în bilă sunt mult mai reduse decât în ser. După administrarea de doze terapeutice
la pacienți cu meninge inflamat, concentrațiile de cefazolin măsurate în lichidul cerebrospinal variază între 0-
0,4 µg/ml. Cefazolin traversează ușor membranele sinoviale inflamate, iar concentrațiile atinse în articulații
sunt similare celor plasmatice.
Metabolizare
Cefazolin nu este metabolizat.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este circa 1 oră și 35 de minute. Cefazolin este excretat în urină sub formă
activă microbiologic. Aproximativ 56-89% dintr-o doză intramusculară de 500 mg este excretată în primele 6
ore, 80% până la aproape 100% în 24 de ore. După administrarea intramusculară a 500 mg și 1 g
concentrațiile în urină pot atinge 500-4000 µg/ml. Cefazolin se elimină din ser prin filtrare glomerulară,
clearance-ul renal este 65 ml/min/1,73 m
2.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută a cefazolinei este redusă. Administrată intravenos, DL50 în șobolani este 2400-3700
mg/kg. Studiile cu privire la toxicitatea cronică la diferite animale (șobolan, câine) nu au evidențiat efecte
toxice. Totuși la câine s-au observat leziuni musculare după administrarea intramusculară repetată. Studiile
cu privire la nefrotoxicitate la iepuri au evidențiat un potențial nefrotoxic scăzut al cefazolinei. Nu sunt
disponibile studii de mutagenitate sau studii experimentale la animale privind potențialul tumoral. Studiile la
animale nu au evidențiat efecte teratogene ale cefazolinei. Studiile cu privire la fertilitate și la toxicitate peri-
și postnatală nu au evidențiat efecte nocive ale cefazolinei.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Cefazolin este incompatibil cu disulfat de amikacină, amobarbital sodic, sulfat de bleomicină, gluceptat de
calciu, sulfat de kanamicină, clorhidrat de cimetidină, colistimetat de sodiu, gluceptat de eritromicină, sulfat
10 de kanamicină, clorhidrat de oxitetraciclină, fenobarbital sodic, sulfat de polimixină B și clorhidrat de
tetraciclină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Valabilitatea soluției reconstituite pentru injecție/perfuzie
Stabilitatea chimică și fizică a soluției reconstituite este de 12 ore la 25°C și 72 de ore la 2-8°C. Din punct de
vedere microbiologic, soluția reconstituită trebuie utilizată imediat. În caz contrar, valabilitatea acesteia și
condițiile de păstrare revin în responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon cu capacitatea de 15 ml din sticlă incoloră (tip I) și 100 ml (tip II) închise cu dop din cauciuc
bromobutilic, cu capsă din aluminiu flip-off, conţinând pulbere albă sau aproape albă.
Cutii cu 1, 5 sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea soluției
Pentru fiecare rută de administrare vezi tabelul respectiv pentru volumele și concentrațiile soluțiilor, mai ales
în cazul în care este necesară administrarea dozelor fracționate.
Injecția intravenoasă
Pulberea se dizolvă în cel puțin 10 ml apă pentru preparate injectabile, soluție clorură de sodiu (0,9%) sau
soluție de glucoză 5%.
Tabel pentru soluția reconstituită pentru injecție intravenoasă
Conținut per
flacon Volumul minim de solvent care trebuie adăugat Concentrația aproximativă
2 g 10 ml 200 mg/ml
Cefazolin trebuie injectat lent, timp de 3-5 minute. În nici un caz soluția nu trebuie injectată în mai puțin de 3
minute. Injecția se face direct în venă sau în tubul din care pacientul primește soluția intravenoasă.
Doze unice mai mari de 1 g trebuie administrate ca perfuzie intravenoasă timp de 30-60 de minute.
Perfuzia intravenoasă
Pulberea se dizolvă în 8 ml apă pentru preparate injectabile și se diluează la 50-100 ml cu un solvent
compatibil. Pentru perfuzie, pulberea poate fi reconstituită cu solvent direct în flacon.
Tabel de diluție pentru perfuzia intravenoasă
Conținut per
flacon Reconstituire Diluare Concentrația
aproximativă
Volumul minim de solvent
care trebuie adăugat Volumul de solvent care
trebuie adăugat
2 g 8 ml 50-100 ml 34 mg/ml-19 mg/ml
11 Dacă sunt necesare doze mai mici, se recomandă folosirea a jumătate din soluția reconstituită (circa 4 ml cu
1 g de cefazolină, adică jumătatea conținutului unui flacon) și adăugarea unui solvent compatibil până la un
volum final de 100 ml (concentrația finală 10 mg/ml).Cantitatea necesară din această soluție se administrează
pacientului în intervalul de timpprescris.
Compatibilitatea cu solvenți cu administrare intravenoasă
Următorii solvenți sunt adecvați pentru prepararea soluție:
- apă pentru preparate injectabile
- 9 mg/ml (0,9%) soluție de clorură de sodiu
- 50 mg/ml (5%) soluție de glucoză
Soluția reconstituită este clară, galben pal și trebuie protejată de lumină.
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual de
particule sau decolorare înaintea administrării. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, practic fără
particule.
Medicamentul reconstituit este destinat unei singure utilizări şi soluţia rămasă nefolosită trebuie aruncată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Straße 41, 66440 Blieskastel,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6314/2014/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Data primei autorizări: Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
