NEODOLPASSE 0,30 mg+0,12 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 0,3 g şi citrat de orfenadrină 0,12 g.
Excipient: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml
Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l
Pentru lista completă a excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii.
Există dovezi că, atât durerea şi inflamaţia acută de origine radiculară şi vertebrală, cât şi durerea acută
din afecţiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse.
Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicaţie pentru administrarea Neodolpasse.
Neodolpasse este indicat la adulţi (începând cu vârsta de 18 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Următoarele recomandări se aplică adulţilor (începând cu vârsta de 18 ani):
- în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă,
- în cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluţie pe zi, dacă
intervalul dintre cele două administrări este de cel puţin 8 ore.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Pacienţi cu insuficienţă renală
2
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă renală. Acestor
pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcţia renală trebuie monitorizată
constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor
hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică
severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani
şi peste). Este bine cunoscut faptul că pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor
adverse la antiinflamatoarele şi antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară
utilizarea AINS, trebuie administrare cele mai mici doze posibile, în special la pacienţii vârstnici debili
şi la pacienţii subponderali (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă.
Datorită osmolarităţii mici a soluţiei, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat
printr-o venă periferică.
250 ml soluţie perfuzabilă trebuie perfuzaţi într-un interval de timp de 1,5–2 ore.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi, în general, nu trebuie să depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac sodic, citrat de orfenadrină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1;
- Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea,
contraindicat în cazul pacienţilor la care episoadele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută
sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;
- Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforaţie;
- Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedite);
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior
cu AINS ;
- Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie,
diateză hemoragică);
- Hemoragii cerebrovasculare;
- Hemoragii acute severe;
- Insuficienţă cardiacă
congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică,
arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;
- Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
- Tahiaritmie;
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
- Miastenia gravis, paralizie bulbară;
- Glaucom acut cu unghi închis;
- Stenoză gastro-intestinală;
3
- Megacolon, ileus paralitic;
- Retenţie urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţia colului vezical).
Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu,
hiperhidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală (cu oligurie sau anurie), edem
pulmonar sau cerebral.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC
Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenţie, dacă li se
administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).
Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2, din cauza absenţei datelor care demonstrează efecte sinergice benefice şi din cauza
potenţialul de cumulare a reacţiilor adverse.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
Efecte la nivel gastro-intestinal
În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau
perforaţie, care pot fi letale şi pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au
consecinţe mai grave în cazul vârstnicilor.
Consumul concomitent de alcool etilic poate creşte riscul apariţiei hemoragiei gastro-intestinale.
Dacă apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţi cărora li se administrează diclofenac,
tratamentul trebuie întrerupt.
Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, şi se
recomandă prudenţă, atunci când se prescrie diclofenac la pacienţi cu simptome care indică tulburări
gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţie gastrică sau intestinală, hemoragie
sau perforaţie (vezi pct 4.8).
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la
pacienţii vârstnici.
Tratamentul acestor pacienţi trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere
asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la
aceşti pacienţi (vezi mai jos şi pct. 4.5), precum şi, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu
doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul
gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom
abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului.
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte
riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante
precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de
exemplu, AAS (vezi pct. 4.5).
4
De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudenţă în cazul pacienţilor cu
antecedente de afecţiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava
(vezi pct. 4.8).
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trataţi cu AINS prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, în special
hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În
special, la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali trebuie avută în vedere administrarea
celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă decompensată uşoară
sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie
hidrică şi edeme în timpul tratamentului cu AINS.
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată,
insuficienţă cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau
boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară
trebuie efectuată înainte de iniţierea unui tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă
factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu
administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea
mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se
reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.
Indicaţia pentru administrare parenterală la pacienţii cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100
mmHg sau la pacienţii cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficienţă circulatorie cauzată de
infarct miocardic acut, traumatism multiplu, şoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenţie.
Efecte la nivel cutanat
Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave asociate administrării AINS (vezi pct. 4.8), dintre
care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică
toxică. Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariţia erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte la nivel hepatic
Trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienţilor cu insufucienţă
hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.
Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentraţiile plasmatice ale uneia sau mai multor
enzime hepatice pot creşte. Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se
recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice. Dacă valo
rile anormale ale testelor hepatice
persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte
manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.
Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale.
Se recomandă prudenţă, atunci când diclofenacul se administrează pacienţilor cu porfirie hepatică,
deoarece acesta poate precipita o criză.
Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic
Deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară
prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau renală, antecedente de
hipertensiune arterială, vârstnici, pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice sau alte
5
medicamente care pot influenţa semnificativ funcţia renală (vezi, de asemenea, ”Efecte
cardiovasculare şi cerebrovasculare”).
Este necesară precauţie deosebită în cazul pacienţilor cu depleţie semnificativă a volumului
extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră), din
cauza posibilelor complicaţii hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă
monitorizarea funcţiei renale, ca şi măsură de precauţie la administrarea diclofenacului.
Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu hipernatriemie
Efecte hematologice
Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor
AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac.
Pacienţii cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.3).
Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare.
Sistemul nervos central
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice, epilepsie şi boală Parkinson (vezi
pct. 4.8).
Astm bronşic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar
La pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali),
bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă
prezintă simptome similare rinitei alergice), reacţiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului
bronşic (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt
mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti
pacienţi (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă şi în cazul
pacienţilor care suferă de alergii la alte substanţe, manifestate, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit
sau urticarie.
Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienţilor, în special, cu privire la reacţii
de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecţii pulmonare cronice sau astm bronşic.
Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile alergice, inclusiv şocul anafilactic/reacţiile anafilactoide, pot apărea
fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament.
Pacienţii trebuie informaţi că, în cazul în care identifică orice reacţie de hipersensibilitate, de exemplu,
edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronşic, tahicardie,
reacţii cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul
trebuie întrerupt şi trebuie consultat un medic, imediat.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor care suferă de lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a
ţesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului,
cefalee, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare) în legătură cu aceste afecţiuni primare (vezi pct. 4.8).
Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere,
perfuzia trebuie întreruptă.
Efecte generale
Asemănător altor AINS, datorită proprietăţilor farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele şi
simptomele unei infecţii (de exemplu, durerea).
Pacienţii trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemp
lu, durere, inflamaţie) rămân
constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariţia febrei. Trebuie luată în
considerare indicaţia pentru un tratament antiinfecţios/antibiotic.
Cefalee indusă de analgezice
6
Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu
trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar.
Nefropatie indusă de analgezice
Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinaţiilor de diferite analgezice, poate
provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală. Pacienţii trebuie
informaţi, atunci când este necesar.
Investigaţii paraclinice
În funcţie de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei
serice, a echilibrului hidric şi acido-bazic, a activităţii enzimelor hepatice, a funcţiei hepatice şi renale,
a hemoleucogramei, a testelor de coagulare şi a testelor pentru hemoragii oculte.
Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia.
Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată
potasemia.
Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare.
Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5.
ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:
Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranţă la tratament.
Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacţie nu este de
aşteptat.
Tensiunea arterială a pacienţilor cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea
intravenoasă şi înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară.
Informaţii referitoare la excipienţii cu efect cunoscut:
Acest medicament conţine sodiu, aproximativ 47,5 mmol per doză. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pot apărea următoarele interacţiuni:
INTERACŢIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene Accentuare a reacțiilor adverse, în special,
creșterea riscului de ulcerație sau hemoragie
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) (asocierea nu este
recomandată)
Acid acetilsalicilic Reducere a concentraţiei plasmatice, simultan cu
risc adițional de afectare gastro-intestinală
(asocierea nu este recomandată)
Medicamente antiplachetare
Medicamente anticoagulante Trebuie acordată atenție deosebită, deoarece există
un risc crescut de hemoragie gastro-intestinală
(vezi pct. 4.4). Se recomandă monitorizarea
regulată a parametrilor de coagulare ai sângelui.
Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Creștere a concentrației sanguine a glicozidelor –
se recomandă controlul strict al concentrațiilor
plasmatice ale
glicozidelor și ajustarea dozei.
7
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
Inhibitori ai ECA (enzima de conversie a
angiotensinei)
Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc
crescut de nefrotoxicitate, cauzată de inhibiția
ciclooxigenazei (insuficiență renală acută, în
special la pacienții deshidratați), precum și risc
crescut de hiperpotasemie (se recomandă
monitorizarea funcției renale și a concentrației de
potasiu; este necesară hidratare corespunzătoare)
Furosemid și alte diuretice de ansă
Antihipertensive Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale)
Diuretice Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc
crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac (se
recomandă monitorizarea funcției renale; este
necesară hidratare corespunzătoare)
Diuretice care economisesc potasiul Potență crescută, asociată cu creșterea
concentrației plasmatice de potasiu, care, prin
urmare, trebuie frecvent monitorizată
Glucocorticoizi Creștere a frecvenței ulceraţiilor sau hemoragiilor
gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi
pct. 4.4)
Bifosfonați Studiile clinice indică un risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală sau posibilitatea
apariției insuficienței renale (la administrarea
clodronat) – se recomandă monitorizare
Pentoxifilină
Alcool Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală
(asocierea nu este recomandată)
Ciclosporină Risc crescut de afectare gastro-intestinală, nefro-
și hepatotoxicitate (asocierea trebuie evitată sau
trebuie administrată o doză mai mică de
diclofenac; se recomandă monitorizarea funcției
renale și hepatice)
Triamteren Insuficienţă renală
Tacrolimus Insuficiență renală (asocierea trebuie evitată)
Inhibitori potenți ai CYP2C9 (de exemplu,
sulfinpirazonă și voriconazol) Creştere semnificativă a concentrațiilor plasmatice
ale diclofenacului, cauzată de inhibarea
metabolizării acestuia (se recomandă reducerea
dozei de diclofenac și monitorizare)
Moclobemidă Creștere a efectului diclofenacului
Colestiramină, Colestipol Absorbție întârziată sau redusă a diclofenacului.
Diclofenacul trebuie administrat, fie cu 1 ora
înainte, fie după 4-6 ore de la administrarea
acestor substanțe
Metotrexat Diclofenacul poate inhiba clearance-ul tubular
renal al metotrexatului, prin urmare, determinând
creșterea concentrației sanguine a metotrexatului.
Se recomandă precauție, atunci când se
administrează AINS, inclusiv diclofenac, cu mai
puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu
metotrexat, deoarece concentraţia plasmatică a
metotrexatului poate crește, iar toxicitatea acestei
substanțe se poate accentua.
Litiu
Fenitoină Creştere a concentraţiilor plasmatice (se
recomandă controlul atent al concentra
ţiilor
8
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
plasmatice şi ajustarea dozelor)
Antidiabetice orale Sunt posibile fluctuaţii ale glicemiei (se
recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei)
Chinolone Crize convulsive (asocierea nu este recomandată)
Analogi de prostaglandine A fost raportat un caz izolat de necroză
miocardică şi şoc anafilactic
Zidovudină Risc crescut de hematotoxicitate
INTERACŢIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ
Orfenadrină asociată cu : Reacţii
posibile
Amantadină
Inhibitori MAO
Chinidină
Antidepresive triciclice Potenţare a efectului anticolinergic
Levodopa Potenţare a efectului anti-Parkinson
Tranchilizante Accelerare a metabolizării, rezultând
scăderea concentraţiilor plasmatice ale
tranchilizantelor
Dextropropoxifen Tremor, dezorientare, anxietate
Tiroxină Orfenadrina poate influenţa determinarea
tiroxinei, precum şi funcţia glandei tiroide
(concentraţii plasmatice crescute ale
tiroxinei legate de proteine)
Clorpromazină Risc crescut de hipotermie
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
DICLOFENAC
Sarcina
Inhibarea sistezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii
cardiace şi gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a
prostagladinelor. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. La
animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat
creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora
li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a
raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul sodic trebuie administrat
numai dacă este absolut necesar. Dacă se utilizează diclofenac sodic de către o femeie care încearcă să
conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât
mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune:
fătul la:
toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial Botalli şi
hipertensiune pulmonară);
disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi copilul, la sfârşitul sarcinii, la:
posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate
apărea chiar la doze foarte mici;
inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
9
Prin urmare, diclofecanul sodic este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptarea
Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul
nu trebuie administrat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulaţie, implantare şi vascularizare a placentei.
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată
femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse
investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.
ORFENADRINĂ
Sarcina
Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de
sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul
celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt
insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu este
cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potenţialul
beneficiu justifică riscul potenţial.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de
orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului
beneficiu/risc.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Neodolpasse are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu Neodolpasse, prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij,
somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos, trebuie să evite să conducă sau să folosească
utilaje. Pacienţii trebuie informaţi în mod corespunzător, în special, în legătură cu asocierea cu
alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele categorii de frecvenţă:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (≤1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii peptice, perforaţii
sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici. După administrarea de
AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi
pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială
şi insuficienţă cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen
lung.
10
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări
Foarte rare Agravare a inflamaţiei de etiologie infecţioasă (de
exemplu, apariţia fasciitei necrozante)
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Inhibare a agregării plachetare, risc de hemoragie,
trombocitopenie, purpură, leucopenie,
pancitopenie, agranulocitoză, anemie (inclusiv
anemie hemolitică şi anemie aplastică),
panmielopatie, eozinofilie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Hipersensibilitate, reacţii sistemice anafilactice şi
anafilactoide, inclusiv hipotensiune arterială, şoc
şi bronhospasm
Foarte rare Edem angioneurotic (inclusiv edem facial), edem
lingual, edem laringian, însoţit de stenoză
traheală, dispnee
Tulburări psihice
Foarte rare Dezorientare, depresie, insomnie, anxietate,
coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee, vertij
Rare Ameţeală, somnolenţă, nelinişte, agitaţie
Foarte rare Tulburări de sensibilitate (inclusiv parestezii),
tulburări psihice, dezorientare, crize convulsive,
anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,
accident vascular cerebral
Tulburări oculare
Foarte rare Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau
diplopie)
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare Vertij
Foarte rare Tulburări de auz tranzitorii, tinitus
Tulburări cardiace
Foarte rare Palpitaţii, durere retrosternală, edeme,
insuficienţă cardiacă, infarct miocardic acut
Tulburări vasculare
Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Astm bronşic (inclusiv dispnee)
Foarte rare Pneumonie
11
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Epigastralgie, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree,
crampe abdominale, dispepsie, anorexie,
meteorism, flatulenţă
Rare Gastrită, hemoragii gastro-intestinale (care pot fi
oculte); ulcer peptic cu sau fără hemoragie şi/sau
perforaţie, hematemeză, melenă, diaree
san
ghinolentă
Foarte rare Tulburări la nivelul abdomenului inferior (de
exemplu, colită hemoragică nespecifică,
agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn),
constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită aftoasă),
glosită, leziuni esofagiene, stricturi intestinale de
tip diafragmă, pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Frecvente Creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice a
transaminazelor
Rare Insuficienţă hepatică în diferite stadii, hepatită cu
sau fără icter
Foarte rare Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică acută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie cutanată, exantem
Rare Urticarie
Foarte rare Alopecie reversibilă, erupţii buloase, eczemă,
eritrodermie, purpură (inclusiv, purpură alergică),
sindrom Stevens-Johnson (eritem exudativ
multiform), sindrom Lyell (necroliză epidermică
toxică), dermatită exfoliativă, reacţie de
fotosensibilizare, prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Retenţie hidrosalină
Foarte rare Insuficienţă renală acută, hematurie, nefrită
interstiţială, sindrom nefrotic, proteinurie,
necroză papilară renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare Impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Durere la locul de administrare, indurare la locul
de administrare, iritaţie a venei, tromboflebită
Rare Edem, necroză la locul de administrare
Foarte rare Abces la locul de administrare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existenţa unui risc crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular
cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) şi în
tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale
pentru utilizare).
Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac şi
consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacţii adverse posibil
periculoase:
- disconfort gastric, pirozis sau gastralgie;
- hematemeză, melenă sau hematurie;
12
- reacţii cutanate, de exemplu, erupţie cutanată sau mâncărime;
- dificultate la respiraţie, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului;
- îngălbenire a pielii sau a sclerelor;
- stare de epuizare severă, însoţită de inapetenţă;
- durere de gât persistentă, rănişş la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
- epistaxis, dermatoragie;
- edem ale feţei, plantelor sau membrelor inferioare;
- excreţie redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
- cefalee severă sau rigiditate a gâtului;
- durere retrosternală;
- dezorientare.
REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ
Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Euforie, nervozitate, anxietate, tulburări ale
somnului, confuzie, depresie, labilitate
emoţională
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Fatigabilitate, vertij
Mai puţin frecvente Cefalee, tremor, disfagie şi tulburări de vorbire,
tulburări de gândire, tulburări ale apetitului şi
gustului
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile) Slăbiciune, ameţeală, stare de nelinişte
Tulburări oculare
Frecvente Tulburări de vedere
Mai puţin frecvente Durere, xeroftalmie
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile) Tulburări temporare de acomodare, presiune
oculară crescută
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Tahicardie, palpitaţii
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente Rinită, durere retrosternală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Stare de rău, greaţă
Mai puţin frecvente Xerostomie, dureri abdominale, constipaţie,
diaree
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Vărsături, inapetenţă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Exantem
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Reducere a secreţiei glandelor sudoripare
(acumulare de căldură), hiperemie cutanată
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Retenţie urinară, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Arsuri în zona genitală, la femei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Disconfort, slăbiciune la nivelul membrelor
inferioare
13
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
DICLOFENAC:
Nu există un tablou clinic tipic, ca urmare a supradozajului cu diclofenac.
Supradozajul poate determina apariţia simptomelor de tipul vărsături, hemoragie gastro-intestinală,
diaree, vertij, tinitus şi crize convulsive. În caz de supradozaj sever, pot apărea atât insuficienţă renală
acută şi afectare hepatică, cât şi deprimare respiratorie şi cianoză.
ORFENADRINĂ:
Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin: tegumente fierbinţi şi uscate, sudoraţie, hiperemie,
xeroză a mucoaselor, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, crize
convulsive tonicoclonice, halucinaţii, anurie, aritmii cardiace, insuficienţă cardiacă, epuizare, colaps,
stare de inconştienţă şi tulburări ale echilibrului electrolitic şi ale balanţei acido-bazice.
Tratament
DICLOFENAC
Nu există un antidot specific.
Tratamentul supradozajului constă în tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere, inclusiv
monitorizarea funcţiilor vitale. Tratamentul simptomatic şi măsurile generale de susţinere trebuie
utilizate în caz de hipotensiune arterială, insuficienţă renală, crize convulsive, tulburări gastro-
intestinale şi deprimare respiratorie.
Măsurile speciale, de tipul diurezei forţate, dializei sau hemoperfuziei, sunt probabil ineficiente în
eliminarea AINS, din cauza gradului mare de legare a acestora de proteine şi a gradului ridicat de
metabolizare.
ORFENADRINĂ
- Diureză forţată, pentru a creşte volumul de urină şi debitul prin vezica urinară;
- Dializă peritoneală, hemodializă;
- Măsuri de susţinere: hidratare pe cale parenterală şi măsuri de reglare a circulaţiei, în funcţie de
simptome.
Împotriva efectelelor anticolinergice ale orfenadrinei, poate fi avut în vedere tratamentul cu
fizostigmină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinaţii,
codul ATC: M01AB55
Neodolpasse este o combinaţie care include un antiinflamator nesteroidian (diclofenac) şi o substanţă
utilizată pentru ameliorarea spasmelor musculaturii scheletice (orfenadrină), recomandată pentru
tratamentul durerii şi inflamaţiei acute.
14
Această combinaţie întrerupe cercul vicios al durerii şi al contracturii musculare (cercul durerii).
Durerea cauzată de spasm este tratată cu miorelaxante, în timp ce inflamaţiile fără componentă
spastică sunt tratate cu medicamente analgezice şi antiinflamatoare.
Diclofenacul (acid 2-[(2,6-diclorfenil)-amino]-fenilacetic), un derivat al acidului fenilacetic, este un
medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.
Acţionează, în principal, prin inhibarea cicloxigenazei şi a biosintezei prostaglandinelor. În doze mai
mari, diclofenacul reduce biosinteza compuşilor pe calea lipooxigenazei (de exemplu, leucotrienele) şi
este un inhibitor reversibil al agregării plachetare induse experimental.
Orfenadrina (2-dimetil-amino-etil-2-metil-benzidrileter) este un miorelaxant cu eficacitate mare, care
acţionează la nivel central. Orfenadrina acţionează exclusiv asupra muşchilor cu tonus crescut
patologic. Durerea cauzată de spasmele musculaturii scheletice răspunde foarte bine la orfenadrină. De
asemenea, orfenadrina are efect parasimpatolitic, anestezic local şi slab antihistaminic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
DICLOFENAC
Absorbţie
Cele mai mari concentraţii plasmatice ale diclofenacului sunt atinse imediat după perfuzare. Perfuzia
cu diclofenac determină un debut rapid al efectului.
Mai mult, concentraţiile plasmatice maxime sunt evitate datorită perfuzării.
După administrarea intravenoasă a 75 mg diclofenac, timp de 2 ore, este atinsă o concentraţie
plasmatică maximă medie de 1,9 µg/ml.
Concentraţia plasmatică este direct proporţională cu doza administrată. După 2-4 ore de la
administrarea perfuziei, în lichidul sinovial sunt atinse concentraţiile maxime, care rămân la un nivel
ridicat (comparativ cu plasma),timp de până la 12 ore.
Distribuţie şi metabolizare
Biodisponibilitatea sistemică după administrare i.v. este aproximativ de două ori mai mare decât cea
atinsă după administrarea orală sau rectală a aceleiaşi doze, deoarece aproximativ jumătate din doza de
substanţă activă este metabolizată (efect de prim-pasaj), în timpul prim-pasajului hepatic, după
administrare orală sau rectală.
La dozele terapeutice, diclofenacul este legat de proteinele plasmatice (în principal, de albumină), în
proporţie de 99,7%.
Eliminare
Eliminarea din lichidul sinovial este lentă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 3-6 ore),
comparativ cu eliminarea din plasmă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 1-2 ore).
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină pe cale renală sub formă de metaboliţi parţial
activi, mai puţin de 1% este eliminat sub formă nemetabolizată, iar restul este eliminat în bilă şi fecale,
sub formă metabolizată.
Profilul farmacocinetic al diclofenacului nu depinde de vârstă. Dacă dozele recomandate şi intervalele
de administrare sunt respectate, nu se aşteaptă acumulare, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renală
sau hepatică.
ORFENADRINĂ
Absorbţie
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 2 minute după administrarea i.v.
Distribuţie şi metabolizare
A fost demonstrat în studii clinice că orfenadrina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
aproximativ 90%.
Eliminare
15
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al orfenadrinei este de 14 ore. Substanţa este
metabolizată intens şi eliminată, în principal, pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
DICLOFENAC
Datele preclinice, bazate pe studii farmacologice convenţionale de siguranţă, toxicitate la doză unică şi
doze repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen, nu arată un pericol deosebit pentru om.
Există studii pe diferite specii animale în ceea ce priveşte toxicitatea cronică. În intervalul de doze
toxice, au apărut numai ulceraţii la nivelul tractului GI şi modificări ale hemoleucogramei.
Diclofenacul nu are efect asupra fertilităţii generaţiei parentale (şobolani) sau asupra dezvoltării pre-,
peri- şi postnatale a puilor. Nu au fost înregistrate efecte teratogene la şoareci, şobolani şi iepuri. În
cadrul diferitelor studii (pe animale), nu au fost înregistrate efecte mutagene in vitro sau in vivo şi, de
asemenea, nu a fost observat un potenţial carcinogen, în cadrul studiilor pe termen lung la şobolani şi
şoareci.
In vitro (celule de iepure), valorile concentraţiilor diclofenacului sodic, care corespund concentraţiilor
atinse în plasmă sau în lichidul sinovial la om, nu produc inhibarea biosintezei proteoglicanilor la
nivelul cartilajului.
ORFENADRINĂ
Studiile de toxicitate după doze repetate nu îndeplinesc standardele actuale.
Administrarea repetată la câini (oral, până la 60 mg/kg corp, timp de 8 săptămâni, urmat de
administrarea dozei de 150 mg/kg corp, timp de 5 săptămâni, întotdeauna de 5 ori/săptămână) nu a
evidenţiat efecte asupra creşterii în greutate, hemoleucogramei şi funcţiei renale.
După administrarea orală a 20 mg/kg corp la câini, timp de 5 luni, a fost înregistrată leucocitoză, dar
nu au fost identificate modificări histopatologice la examinarea organelor.
În cadrul studiilor in vitro cu orfenadrină, nu au fost înregistrate nici efecte mutagene, nici potenţial
genotoxic clinic relevant. Nu se cunosc studii care investighează potențialul carcinogen.
Există diferite studii preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate pe şoareci,
şobolani şi iepuri, care s-au desfăşurat inadecvat şi au fost insuficient documentate. Rezultatele nu sunt
consecvente, cu toate acestea, nu poate fi exclus un potenţial efect embriotoxic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acetilcisteină
Acid L-malic
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Amestecarea cu alte medicamente poate fi efectuată numai dacă a fost testată compatibilitatea
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
16
Perioada de valabilitate în ambalajul original:
1 an
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului:
Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie
neutilizată trebuie eliminată.
Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente:
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine
utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situaţiile în care
amestecarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate, iar compatibilitatea amestecului
poate fi asigurată (vezi pct. 6.6).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25˚C.
A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic şi capse din aluminiu.
Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 5 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Soluţia trebuie utilizată imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie
neutilizată, cât şi orice cantitate de soluţie rămasă după perfuzare trebuie eliminată.
Numai pentru o singură administrare.
A se utiliza numai soluţiile limpezi şi incolore, din flacoane nedeteriorate.
Dacă Neodolpasse este amestecat cu alte medicamente, trebuie avute în vedere manipularea aseptică,
omogenizarea corespunzătoare a amestecului şi, în special, compatibilitatea.
A fost testată compatibilitatea amestecurilor de Neodolpasse cu: dexametazonă, prednisolon,
omeprazol, lidocaină, ranitidină, metoclopramid sau esomeprazol.
Compatibilitatea este testată numai pentru amestecurile în anumite proporţii. Informaţii specifice
privind aceste proporţii sunt disponibile, la cerere, la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.
Compatibilitatea trebuie verificată cel puţin vizual (anumite incompatibilităţi chimice şi, respectiv,
terapeutice, care nu pot fi observate, rămân posibile).
Durata de perfuzare a amestecului nu trebuie să depăşească 24 de ore.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
17
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Fresenius Kabi Austria GmbH
Hafnerstrasse 36, A-8055 Graz, Austria
Telefon: + 43 316 249 0
Fax: + 43 316 249 408
e-mail: info-atgr@fresenius-kabi.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6185/2014/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 0,3 g şi citrat de orfenadrină 0,12 g.
Excipient: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml
Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l
Pentru lista completă a excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii.
Există dovezi că, atât durerea şi inflamaţia acută de origine radiculară şi vertebrală, cât şi durerea acută
din afecţiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse.
Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicaţie pentru administrarea Neodolpasse.
Neodolpasse este indicat la adulţi (începând cu vârsta de 18 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Următoarele recomandări se aplică adulţilor (începând cu vârsta de 18 ani):
- în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă,
- în cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluţie pe zi, dacă
intervalul dintre cele două administrări este de cel puţin 8 ore.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Pacienţi cu insuficienţă renală
2
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă renală. Acestor
pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcţia renală trebuie monitorizată
constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor
hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică
severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani
şi peste). Este bine cunoscut faptul că pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor
adverse la antiinflamatoarele şi antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară
utilizarea AINS, trebuie administrare cele mai mici doze posibile, în special la pacienţii vârstnici debili
şi la pacienţii subponderali (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă.
Datorită osmolarităţii mici a soluţiei, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat
printr-o venă periferică.
250 ml soluţie perfuzabilă trebuie perfuzaţi într-un interval de timp de 1,5–2 ore.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi, în general, nu trebuie să depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac sodic, citrat de orfenadrină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1;
- Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea,
contraindicat în cazul pacienţilor la care episoadele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută
sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;
- Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforaţie;
- Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedite);
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior
cu AINS ;
- Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie,
diateză hemoragică);
- Hemoragii cerebrovasculare;
- Hemoragii acute severe;
- Insuficienţă cardiacă
congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică,
arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;
- Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
- Tahiaritmie;
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
- Miastenia gravis, paralizie bulbară;
- Glaucom acut cu unghi închis;
- Stenoză gastro-intestinală;
3
- Megacolon, ileus paralitic;
- Retenţie urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţia colului vezical).
Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu,
hiperhidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală (cu oligurie sau anurie), edem
pulmonar sau cerebral.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC
Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenţie, dacă li se
administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).
Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2, din cauza absenţei datelor care demonstrează efecte sinergice benefice şi din cauza
potenţialul de cumulare a reacţiilor adverse.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
Efecte la nivel gastro-intestinal
În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau
perforaţie, care pot fi letale şi pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au
consecinţe mai grave în cazul vârstnicilor.
Consumul concomitent de alcool etilic poate creşte riscul apariţiei hemoragiei gastro-intestinale.
Dacă apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţi cărora li se administrează diclofenac,
tratamentul trebuie întrerupt.
Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, şi se
recomandă prudenţă, atunci când se prescrie diclofenac la pacienţi cu simptome care indică tulburări
gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţie gastrică sau intestinală, hemoragie
sau perforaţie (vezi pct 4.8).
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la
pacienţii vârstnici.
Tratamentul acestor pacienţi trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere
asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la
aceşti pacienţi (vezi mai jos şi pct. 4.5), precum şi, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu
doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul
gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom
abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului.
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte
riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante
precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de
exemplu, AAS (vezi pct. 4.5).
4
De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudenţă în cazul pacienţilor cu
antecedente de afecţiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava
(vezi pct. 4.8).
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trataţi cu AINS prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, în special
hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În
special, la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali trebuie avută în vedere administrarea
celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă decompensată uşoară
sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie
hidrică şi edeme în timpul tratamentului cu AINS.
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată,
insuficienţă cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau
boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară
trebuie efectuată înainte de iniţierea unui tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă
factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu
administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea
mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se
reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.
Indicaţia pentru administrare parenterală la pacienţii cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100
mmHg sau la pacienţii cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficienţă circulatorie cauzată de
infarct miocardic acut, traumatism multiplu, şoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenţie.
Efecte la nivel cutanat
Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave asociate administrării AINS (vezi pct. 4.8), dintre
care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică
toxică. Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariţia erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte la nivel hepatic
Trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienţilor cu insufucienţă
hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.
Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentraţiile plasmatice ale uneia sau mai multor
enzime hepatice pot creşte. Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se
recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice. Dacă valo
rile anormale ale testelor hepatice
persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte
manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.
Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale.
Se recomandă prudenţă, atunci când diclofenacul se administrează pacienţilor cu porfirie hepatică,
deoarece acesta poate precipita o criză.
Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic
Deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară
prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau renală, antecedente de
hipertensiune arterială, vârstnici, pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice sau alte
5
medicamente care pot influenţa semnificativ funcţia renală (vezi, de asemenea, ”Efecte
cardiovasculare şi cerebrovasculare”).
Este necesară precauţie deosebită în cazul pacienţilor cu depleţie semnificativă a volumului
extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră), din
cauza posibilelor complicaţii hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă
monitorizarea funcţiei renale, ca şi măsură de precauţie la administrarea diclofenacului.
Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu hipernatriemie
Efecte hematologice
Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor
AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac.
Pacienţii cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.3).
Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare.
Sistemul nervos central
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice, epilepsie şi boală Parkinson (vezi
pct. 4.8).
Astm bronşic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar
La pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali),
bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă
prezintă simptome similare rinitei alergice), reacţiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului
bronşic (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt
mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti
pacienţi (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă şi în cazul
pacienţilor care suferă de alergii la alte substanţe, manifestate, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit
sau urticarie.
Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienţilor, în special, cu privire la reacţii
de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecţii pulmonare cronice sau astm bronşic.
Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile alergice, inclusiv şocul anafilactic/reacţiile anafilactoide, pot apărea
fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament.
Pacienţii trebuie informaţi că, în cazul în care identifică orice reacţie de hipersensibilitate, de exemplu,
edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronşic, tahicardie,
reacţii cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul
trebuie întrerupt şi trebuie consultat un medic, imediat.
Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor care suferă de lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a
ţesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului,
cefalee, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare) în legătură cu aceste afecţiuni primare (vezi pct. 4.8).
Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere,
perfuzia trebuie întreruptă.
Efecte generale
Asemănător altor AINS, datorită proprietăţilor farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele şi
simptomele unei infecţii (de exemplu, durerea).
Pacienţii trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemp
lu, durere, inflamaţie) rămân
constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariţia febrei. Trebuie luată în
considerare indicaţia pentru un tratament antiinfecţios/antibiotic.
Cefalee indusă de analgezice
6
Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu
trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar.
Nefropatie indusă de analgezice
Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinaţiilor de diferite analgezice, poate
provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală. Pacienţii trebuie
informaţi, atunci când este necesar.
Investigaţii paraclinice
În funcţie de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei
serice, a echilibrului hidric şi acido-bazic, a activităţii enzimelor hepatice, a funcţiei hepatice şi renale,
a hemoleucogramei, a testelor de coagulare şi a testelor pentru hemoragii oculte.
Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia.
Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată
potasemia.
Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare.
Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5.
ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:
Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranţă la tratament.
Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacţie nu este de
aşteptat.
Tensiunea arterială a pacienţilor cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea
intravenoasă şi înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară.
Informaţii referitoare la excipienţii cu efect cunoscut:
Acest medicament conţine sodiu, aproximativ 47,5 mmol per doză. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pot apărea următoarele interacţiuni:
INTERACŢIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene Accentuare a reacțiilor adverse, în special,
creșterea riscului de ulcerație sau hemoragie
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) (asocierea nu este
recomandată)
Acid acetilsalicilic Reducere a concentraţiei plasmatice, simultan cu
risc adițional de afectare gastro-intestinală
(asocierea nu este recomandată)
Medicamente antiplachetare
Medicamente anticoagulante Trebuie acordată atenție deosebită, deoarece există
un risc crescut de hemoragie gastro-intestinală
(vezi pct. 4.4). Se recomandă monitorizarea
regulată a parametrilor de coagulare ai sângelui.
Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Creștere a concentrației sanguine a glicozidelor –
se recomandă controlul strict al concentrațiilor
plasmatice ale
glicozidelor și ajustarea dozei.
7
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
Inhibitori ai ECA (enzima de conversie a
angiotensinei)
Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc
crescut de nefrotoxicitate, cauzată de inhibiția
ciclooxigenazei (insuficiență renală acută, în
special la pacienții deshidratați), precum și risc
crescut de hiperpotasemie (se recomandă
monitorizarea funcției renale și a concentrației de
potasiu; este necesară hidratare corespunzătoare)
Furosemid și alte diuretice de ansă
Antihipertensive Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale)
Diuretice Reducere a efectului antihipertensiv (se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc
crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac (se
recomandă monitorizarea funcției renale; este
necesară hidratare corespunzătoare)
Diuretice care economisesc potasiul Potență crescută, asociată cu creșterea
concentrației plasmatice de potasiu, care, prin
urmare, trebuie frecvent monitorizată
Glucocorticoizi Creștere a frecvenței ulceraţiilor sau hemoragiilor
gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi
pct. 4.4)
Bifosfonați Studiile clinice indică un risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală sau posibilitatea
apariției insuficienței renale (la administrarea
clodronat) – se recomandă monitorizare
Pentoxifilină
Alcool Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală
(asocierea nu este recomandată)
Ciclosporină Risc crescut de afectare gastro-intestinală, nefro-
și hepatotoxicitate (asocierea trebuie evitată sau
trebuie administrată o doză mai mică de
diclofenac; se recomandă monitorizarea funcției
renale și hepatice)
Triamteren Insuficienţă renală
Tacrolimus Insuficiență renală (asocierea trebuie evitată)
Inhibitori potenți ai CYP2C9 (de exemplu,
sulfinpirazonă și voriconazol) Creştere semnificativă a concentrațiilor plasmatice
ale diclofenacului, cauzată de inhibarea
metabolizării acestuia (se recomandă reducerea
dozei de diclofenac și monitorizare)
Moclobemidă Creștere a efectului diclofenacului
Colestiramină, Colestipol Absorbție întârziată sau redusă a diclofenacului.
Diclofenacul trebuie administrat, fie cu 1 ora
înainte, fie după 4-6 ore de la administrarea
acestor substanțe
Metotrexat Diclofenacul poate inhiba clearance-ul tubular
renal al metotrexatului, prin urmare, determinând
creșterea concentrației sanguine a metotrexatului.
Se recomandă precauție, atunci când se
administrează AINS, inclusiv diclofenac, cu mai
puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu
metotrexat, deoarece concentraţia plasmatică a
metotrexatului poate crește, iar toxicitatea acestei
substanțe se poate accentua.
Litiu
Fenitoină Creştere a concentraţiilor plasmatice (se
recomandă controlul atent al concentra
ţiilor
8
Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:
plasmatice şi ajustarea dozelor)
Antidiabetice orale Sunt posibile fluctuaţii ale glicemiei (se
recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei)
Chinolone Crize convulsive (asocierea nu este recomandată)
Analogi de prostaglandine A fost raportat un caz izolat de necroză
miocardică şi şoc anafilactic
Zidovudină Risc crescut de hematotoxicitate
INTERACŢIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ
Orfenadrină asociată cu : Reacţii
posibile
Amantadină
Inhibitori MAO
Chinidină
Antidepresive triciclice Potenţare a efectului anticolinergic
Levodopa Potenţare a efectului anti-Parkinson
Tranchilizante Accelerare a metabolizării, rezultând
scăderea concentraţiilor plasmatice ale
tranchilizantelor
Dextropropoxifen Tremor, dezorientare, anxietate
Tiroxină Orfenadrina poate influenţa determinarea
tiroxinei, precum şi funcţia glandei tiroide
(concentraţii plasmatice crescute ale
tiroxinei legate de proteine)
Clorpromazină Risc crescut de hipotermie
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
DICLOFENAC
Sarcina
Inhibarea sistezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii
cardiace şi gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a
prostagladinelor. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. La
animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat
creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora
li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a
raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul sodic trebuie administrat
numai dacă este absolut necesar. Dacă se utilizează diclofenac sodic de către o femeie care încearcă să
conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât
mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune:
fătul la:
toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial Botalli şi
hipertensiune pulmonară);
disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi copilul, la sfârşitul sarcinii, la:
posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate
apărea chiar la doze foarte mici;
inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
9
Prin urmare, diclofecanul sodic este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptarea
Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul
nu trebuie administrat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulaţie, implantare şi vascularizare a placentei.
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată
femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse
investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.
ORFENADRINĂ
Sarcina
Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de
sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul
celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt
insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu este
cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potenţialul
beneficiu justifică riscul potenţial.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de
orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului
beneficiu/risc.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Neodolpasse are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu Neodolpasse, prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij,
somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos, trebuie să evite să conducă sau să folosească
utilaje. Pacienţii trebuie informaţi în mod corespunzător, în special, în legătură cu asocierea cu
alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele categorii de frecvenţă:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (≤1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii peptice, perforaţii
sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici. După administrarea de
AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi
pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială
şi insuficienţă cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen
lung.
10
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări
Foarte rare Agravare a inflamaţiei de etiologie infecţioasă (de
exemplu, apariţia fasciitei necrozante)
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Inhibare a agregării plachetare, risc de hemoragie,
trombocitopenie, purpură, leucopenie,
pancitopenie, agranulocitoză, anemie (inclusiv
anemie hemolitică şi anemie aplastică),
panmielopatie, eozinofilie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Hipersensibilitate, reacţii sistemice anafilactice şi
anafilactoide, inclusiv hipotensiune arterială, şoc
şi bronhospasm
Foarte rare Edem angioneurotic (inclusiv edem facial), edem
lingual, edem laringian, însoţit de stenoză
traheală, dispnee
Tulburări psihice
Foarte rare Dezorientare, depresie, insomnie, anxietate,
coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee, vertij
Rare Ameţeală, somnolenţă, nelinişte, agitaţie
Foarte rare Tulburări de sensibilitate (inclusiv parestezii),
tulburări psihice, dezorientare, crize convulsive,
anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,
accident vascular cerebral
Tulburări oculare
Foarte rare Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau
diplopie)
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare Vertij
Foarte rare Tulburări de auz tranzitorii, tinitus
Tulburări cardiace
Foarte rare Palpitaţii, durere retrosternală, edeme,
insuficienţă cardiacă, infarct miocardic acut
Tulburări vasculare
Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Astm bronşic (inclusiv dispnee)
Foarte rare Pneumonie
11
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Epigastralgie, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree,
crampe abdominale, dispepsie, anorexie,
meteorism, flatulenţă
Rare Gastrită, hemoragii gastro-intestinale (care pot fi
oculte); ulcer peptic cu sau fără hemoragie şi/sau
perforaţie, hematemeză, melenă, diaree
san
ghinolentă
Foarte rare Tulburări la nivelul abdomenului inferior (de
exemplu, colită hemoragică nespecifică,
agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn),
constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită aftoasă),
glosită, leziuni esofagiene, stricturi intestinale de
tip diafragmă, pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Frecvente Creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice a
transaminazelor
Rare Insuficienţă hepatică în diferite stadii, hepatită cu
sau fără icter
Foarte rare Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică acută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie cutanată, exantem
Rare Urticarie
Foarte rare Alopecie reversibilă, erupţii buloase, eczemă,
eritrodermie, purpură (inclusiv, purpură alergică),
sindrom Stevens-Johnson (eritem exudativ
multiform), sindrom Lyell (necroliză epidermică
toxică), dermatită exfoliativă, reacţie de
fotosensibilizare, prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Retenţie hidrosalină
Foarte rare Insuficienţă renală acută, hematurie, nefrită
interstiţială, sindrom nefrotic, proteinurie,
necroză papilară renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare Impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Durere la locul de administrare, indurare la locul
de administrare, iritaţie a venei, tromboflebită
Rare Edem, necroză la locul de administrare
Foarte rare Abces la locul de administrare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existenţa unui risc crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular
cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) şi în
tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale
pentru utilizare).
Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac şi
consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacţii adverse posibil
periculoase:
- disconfort gastric, pirozis sau gastralgie;
- hematemeză, melenă sau hematurie;
12
- reacţii cutanate, de exemplu, erupţie cutanată sau mâncărime;
- dificultate la respiraţie, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului;
- îngălbenire a pielii sau a sclerelor;
- stare de epuizare severă, însoţită de inapetenţă;
- durere de gât persistentă, rănişş la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
- epistaxis, dermatoragie;
- edem ale feţei, plantelor sau membrelor inferioare;
- excreţie redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
- cefalee severă sau rigiditate a gâtului;
- durere retrosternală;
- dezorientare.
REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ
Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Euforie, nervozitate, anxietate, tulburări ale
somnului, confuzie, depresie, labilitate
emoţională
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Fatigabilitate, vertij
Mai puţin frecvente Cefalee, tremor, disfagie şi tulburări de vorbire,
tulburări de gândire, tulburări ale apetitului şi
gustului
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile) Slăbiciune, ameţeală, stare de nelinişte
Tulburări oculare
Frecvente Tulburări de vedere
Mai puţin frecvente Durere, xeroftalmie
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile) Tulburări temporare de acomodare, presiune
oculară crescută
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Tahicardie, palpitaţii
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente Rinită, durere retrosternală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Stare de rău, greaţă
Mai puţin frecvente Xerostomie, dureri abdominale, constipaţie,
diaree
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Vărsături, inapetenţă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Exantem
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată
din datele disponibile) Reducere a secreţiei glandelor sudoripare
(acumulare de căldură), hiperemie cutanată
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Retenţie urinară, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Arsuri în zona genitală, la femei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Disconfort, slăbiciune la nivelul membrelor
inferioare
13
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
DICLOFENAC:
Nu există un tablou clinic tipic, ca urmare a supradozajului cu diclofenac.
Supradozajul poate determina apariţia simptomelor de tipul vărsături, hemoragie gastro-intestinală,
diaree, vertij, tinitus şi crize convulsive. În caz de supradozaj sever, pot apărea atât insuficienţă renală
acută şi afectare hepatică, cât şi deprimare respiratorie şi cianoză.
ORFENADRINĂ:
Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin: tegumente fierbinţi şi uscate, sudoraţie, hiperemie,
xeroză a mucoaselor, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, crize
convulsive tonicoclonice, halucinaţii, anurie, aritmii cardiace, insuficienţă cardiacă, epuizare, colaps,
stare de inconştienţă şi tulburări ale echilibrului electrolitic şi ale balanţei acido-bazice.
Tratament
DICLOFENAC
Nu există un antidot specific.
Tratamentul supradozajului constă în tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere, inclusiv
monitorizarea funcţiilor vitale. Tratamentul simptomatic şi măsurile generale de susţinere trebuie
utilizate în caz de hipotensiune arterială, insuficienţă renală, crize convulsive, tulburări gastro-
intestinale şi deprimare respiratorie.
Măsurile speciale, de tipul diurezei forţate, dializei sau hemoperfuziei, sunt probabil ineficiente în
eliminarea AINS, din cauza gradului mare de legare a acestora de proteine şi a gradului ridicat de
metabolizare.
ORFENADRINĂ
- Diureză forţată, pentru a creşte volumul de urină şi debitul prin vezica urinară;
- Dializă peritoneală, hemodializă;
- Măsuri de susţinere: hidratare pe cale parenterală şi măsuri de reglare a circulaţiei, în funcţie de
simptome.
Împotriva efectelelor anticolinergice ale orfenadrinei, poate fi avut în vedere tratamentul cu
fizostigmină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinaţii,
codul ATC: M01AB55
Neodolpasse este o combinaţie care include un antiinflamator nesteroidian (diclofenac) şi o substanţă
utilizată pentru ameliorarea spasmelor musculaturii scheletice (orfenadrină), recomandată pentru
tratamentul durerii şi inflamaţiei acute.
14
Această combinaţie întrerupe cercul vicios al durerii şi al contracturii musculare (cercul durerii).
Durerea cauzată de spasm este tratată cu miorelaxante, în timp ce inflamaţiile fără componentă
spastică sunt tratate cu medicamente analgezice şi antiinflamatoare.
Diclofenacul (acid 2-[(2,6-diclorfenil)-amino]-fenilacetic), un derivat al acidului fenilacetic, este un
medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.
Acţionează, în principal, prin inhibarea cicloxigenazei şi a biosintezei prostaglandinelor. În doze mai
mari, diclofenacul reduce biosinteza compuşilor pe calea lipooxigenazei (de exemplu, leucotrienele) şi
este un inhibitor reversibil al agregării plachetare induse experimental.
Orfenadrina (2-dimetil-amino-etil-2-metil-benzidrileter) este un miorelaxant cu eficacitate mare, care
acţionează la nivel central. Orfenadrina acţionează exclusiv asupra muşchilor cu tonus crescut
patologic. Durerea cauzată de spasmele musculaturii scheletice răspunde foarte bine la orfenadrină. De
asemenea, orfenadrina are efect parasimpatolitic, anestezic local şi slab antihistaminic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
DICLOFENAC
Absorbţie
Cele mai mari concentraţii plasmatice ale diclofenacului sunt atinse imediat după perfuzare. Perfuzia
cu diclofenac determină un debut rapid al efectului.
Mai mult, concentraţiile plasmatice maxime sunt evitate datorită perfuzării.
După administrarea intravenoasă a 75 mg diclofenac, timp de 2 ore, este atinsă o concentraţie
plasmatică maximă medie de 1,9 µg/ml.
Concentraţia plasmatică este direct proporţională cu doza administrată. După 2-4 ore de la
administrarea perfuziei, în lichidul sinovial sunt atinse concentraţiile maxime, care rămân la un nivel
ridicat (comparativ cu plasma),timp de până la 12 ore.
Distribuţie şi metabolizare
Biodisponibilitatea sistemică după administrare i.v. este aproximativ de două ori mai mare decât cea
atinsă după administrarea orală sau rectală a aceleiaşi doze, deoarece aproximativ jumătate din doza de
substanţă activă este metabolizată (efect de prim-pasaj), în timpul prim-pasajului hepatic, după
administrare orală sau rectală.
La dozele terapeutice, diclofenacul este legat de proteinele plasmatice (în principal, de albumină), în
proporţie de 99,7%.
Eliminare
Eliminarea din lichidul sinovial este lentă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 3-6 ore),
comparativ cu eliminarea din plasmă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 1-2 ore).
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină pe cale renală sub formă de metaboliţi parţial
activi, mai puţin de 1% este eliminat sub formă nemetabolizată, iar restul este eliminat în bilă şi fecale,
sub formă metabolizată.
Profilul farmacocinetic al diclofenacului nu depinde de vârstă. Dacă dozele recomandate şi intervalele
de administrare sunt respectate, nu se aşteaptă acumulare, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renală
sau hepatică.
ORFENADRINĂ
Absorbţie
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 2 minute după administrarea i.v.
Distribuţie şi metabolizare
A fost demonstrat în studii clinice că orfenadrina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
aproximativ 90%.
Eliminare
15
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al orfenadrinei este de 14 ore. Substanţa este
metabolizată intens şi eliminată, în principal, pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
DICLOFENAC
Datele preclinice, bazate pe studii farmacologice convenţionale de siguranţă, toxicitate la doză unică şi
doze repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen, nu arată un pericol deosebit pentru om.
Există studii pe diferite specii animale în ceea ce priveşte toxicitatea cronică. În intervalul de doze
toxice, au apărut numai ulceraţii la nivelul tractului GI şi modificări ale hemoleucogramei.
Diclofenacul nu are efect asupra fertilităţii generaţiei parentale (şobolani) sau asupra dezvoltării pre-,
peri- şi postnatale a puilor. Nu au fost înregistrate efecte teratogene la şoareci, şobolani şi iepuri. În
cadrul diferitelor studii (pe animale), nu au fost înregistrate efecte mutagene in vitro sau in vivo şi, de
asemenea, nu a fost observat un potenţial carcinogen, în cadrul studiilor pe termen lung la şobolani şi
şoareci.
In vitro (celule de iepure), valorile concentraţiilor diclofenacului sodic, care corespund concentraţiilor
atinse în plasmă sau în lichidul sinovial la om, nu produc inhibarea biosintezei proteoglicanilor la
nivelul cartilajului.
ORFENADRINĂ
Studiile de toxicitate după doze repetate nu îndeplinesc standardele actuale.
Administrarea repetată la câini (oral, până la 60 mg/kg corp, timp de 8 săptămâni, urmat de
administrarea dozei de 150 mg/kg corp, timp de 5 săptămâni, întotdeauna de 5 ori/săptămână) nu a
evidenţiat efecte asupra creşterii în greutate, hemoleucogramei şi funcţiei renale.
După administrarea orală a 20 mg/kg corp la câini, timp de 5 luni, a fost înregistrată leucocitoză, dar
nu au fost identificate modificări histopatologice la examinarea organelor.
În cadrul studiilor in vitro cu orfenadrină, nu au fost înregistrate nici efecte mutagene, nici potenţial
genotoxic clinic relevant. Nu se cunosc studii care investighează potențialul carcinogen.
Există diferite studii preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate pe şoareci,
şobolani şi iepuri, care s-au desfăşurat inadecvat şi au fost insuficient documentate. Rezultatele nu sunt
consecvente, cu toate acestea, nu poate fi exclus un potenţial efect embriotoxic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acetilcisteină
Acid L-malic
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Amestecarea cu alte medicamente poate fi efectuată numai dacă a fost testată compatibilitatea
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
16
Perioada de valabilitate în ambalajul original:
1 an
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului:
Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie
neutilizată trebuie eliminată.
Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente:
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine
utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situaţiile în care
amestecarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate, iar compatibilitatea amestecului
poate fi asigurată (vezi pct. 6.6).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25˚C.
A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic şi capse din aluminiu.
Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 5 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Soluţia trebuie utilizată imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie
neutilizată, cât şi orice cantitate de soluţie rămasă după perfuzare trebuie eliminată.
Numai pentru o singură administrare.
A se utiliza numai soluţiile limpezi şi incolore, din flacoane nedeteriorate.
Dacă Neodolpasse este amestecat cu alte medicamente, trebuie avute în vedere manipularea aseptică,
omogenizarea corespunzătoare a amestecului şi, în special, compatibilitatea.
A fost testată compatibilitatea amestecurilor de Neodolpasse cu: dexametazonă, prednisolon,
omeprazol, lidocaină, ranitidină, metoclopramid sau esomeprazol.
Compatibilitatea este testată numai pentru amestecurile în anumite proporţii. Informaţii specifice
privind aceste proporţii sunt disponibile, la cerere, la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.
Compatibilitatea trebuie verificată cel puţin vizual (anumite incompatibilităţi chimice şi, respectiv,
terapeutice, care nu pot fi observate, rămân posibile).
Durata de perfuzare a amestecului nu trebuie să depăşească 24 de ore.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
17
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Fresenius Kabi Austria GmbH
Hafnerstrasse 36, A-8055 Graz, Austria
Telefon: + 43 316 249 0
Fax: + 43 316 249 408
e-mail: info-atgr@fresenius-kabi.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6185/2014/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
