TIAPRIDA PMCS 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tiapridă PMCS 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de tiapridă 111,1 mg care corespunde la tiapridă 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Descriere:
Comprimate rotunde, de culoare aproape albă, cu diametrul de 9,5 mm şi cu linii mediane
perpendiculare pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în patru sferturi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburări de comportament ale pacienţilor vârstnici cu demenţă.
Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolul etilic:
- sindrom de delir acut
- sindrom de abstinenţă
Coreea Huntington severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Trebuie avută în vedere administrarea dozei minime eficace. Dacă starea clinică a pacientului permite,
tratamentul trebuie început cu o doză mică care va fi crescută progresiv.
Tulburări de comportament ale pacienţilor vârstnicilor cu demenţă: 200-400 mg pe zi.
Tratamentul trebuie început cu o doză mică de 50 mg administrată de două ori pe zi. Doza va fi
crescută apoi cu 50-100 mg la fiecare 2-3 zile. Doza medie în cazul pacienţilor vârstnici este de 300
mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 400 mg pe zi.
Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolului etilic: 300–400 mg pe zi pe o
perioadă de 1-2 luni.
Coreea Huntington: 300–1200 mg pe zi.
Doza iniţială: până la 1200 mg pe zi, divizată în cel puţin trei prize prin scăderea la o doză de
întreţinere în funcţie de răspunsul individual.
Copii cu vârsta peste 6 ani: doza uzuală este de 100– 150 mg pe zi până la maxim 300 mg pe zi.
2
Tiapridă PMCS poate fi administrat cu sau fără alimente.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30 – 60 ml/min doza trebuie scăzută la
75% din doza uzuală; la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10 – 30 ml/min doza trebuie scăzută
la 50% din doza uzuală şi la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min doza trebuie
scăzută la 25% din doza uzuală.
Insuficienţă hepatică: medicamentul este slab metabolizat şi ca urmare doza nu trebuie scăzută.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
- tumori prolactino-dependente (de exemplu adenom hipofizar prolactino-secretant şi
neoplasm mamar prolactino-dependent)
- feocromocitom
- în asociere cu levodopa sau alţi agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prelungirea intervalului QT:
Tiaprida poate prelungi intervalul QT. Acest efect creşte riscul de apariţie a tulburărilor grave de ritm
ventricular, de tip torsada vârfurilor (vezi pct.4.8). Se recomandă ca înainte de administrare şi dacă
starea clinic a pacientului permite, să se verifice absenţa tuturor factorilor care ar putea favoriza
apariţia acestui tip de aritmie, cum sunt:
- bradicardie cu frecvenţă mai mică de 55 bătăi pe minut;
- dezechilibru electrolitic şi în special hipokaliemie;
- prelungire congenitală a intervalului QT; antecedente familiale de prelungire a intervalului
QT
- tratamentul concomitent cu medicamente care pot produce bradicardia sus mentionată (<
55 bătăi pe minut), dezechilibru electrolitic, încetinirea conducerii intracardiace sau
prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Prescrierea tiapridei în cazul pacienţilor care prezintă factori de risc, care pot predispune la prelungirea
intervalului QT trebuie evaluată cu atenţie.
Accident vascular cerebral (AVC)
Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă
creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei accidentelor vasculare cerebrale în cazul
tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul acestui risc crescut este necunoscut. Un risc
crescut de accidente vasculare cerebrale asociate cu alte antipsihotice sau cu o populaţie diferită de
pacienţi nu poate fi exclusă. Utilizarea de tiapridă trebuie luată în considerare la pacienţii cu risc
crescut de accident vascular cerebral.
Creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă:
Datele din două studii observaţionale mari au arătat că pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice au un risc uşor crescut de deces, în comparaţie cu cei care nu folosesc antipsihotice. Cu
toate acestea, din datele disponibile rata exactă a riscului nu poate fi estimată şi cauza sa rămâne
necunoscută.
Riscul de tromboembolism venos (TEV):
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul tratamentului cu medicamentele
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc
pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu
Tiapridă PMCS 100 mg comprimate şi trebuie luate măsuri preventive.
- De asemenea, similar altor neuroleptice, poate să apară sindromul neuroleptic malign (posibil cu
evoluţie letală), care se caracterizează prin hipertermie, rigiditate musculară şi disfuncţie autonomă.
3
Tratamentul cu tiapridă trebuie oprit în caz de hipertermie de origine necunoscută.
- La pacienţii cu boala Parkinson tiaprida trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale.
- Neurolepticele pot scădea pragul convulsivant, chiar dacă acest fapt nu a fost observat şi în cazul
tiapridei. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie să fie atent monitorizaţi în timpul
tratamentului cu tiapridă.
- Doza de tiapridă trebuie scăzută în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
- La pacienţii vârstnici, tiapridă similar altor neuroleptice, trebuie administrată cu grijă, având în
vedere riscul de sedare.
- La copii, tiaprida nu a fost studiată amanunţit. Prin urmare, trebuie acordată atenţie la utilizarea
acesteia la copii (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrare concomitentă contraindicată
Agonişti dopaminergici, cu excepţia pacienţilor parkinsonieni (cabergolină, quinagolidă), din cauza
antagonismului reciproc între agoniştii dopaminergici şi neuroleptice.
Administrare concomitentă nerecomandată
Alcoolul etilic
Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al neurolepticelor. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă
conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Se vor evita consumul de băuturi alcoolice şi
administrarea de medicamente care conţin alcool etilic.
Medicamente care pot produce torsada vârfurilor:
- Medicamente antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă).
- Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă).
- Anumite medicamente neuroleptice (sultopridă, pipotiazină, sertindol, veralipide, clorpromazină,
levomepromazină, trifluoperazine, tioridazină, ciamemazină, sulpiridă, pimozidă, haloperidol,
droperidol, flupenazină, pipamperone, flupentixol, zuclopentixol), unele medicamente antiparazitare
(halofantrină, lumefrantină, pentamidină), alte medicamente: eritromicină administrată intravenos,
spiramicină administrată intravenos, moxifloxacină, sparfloxacină, imipramină, litiu, bepridil,
cisapridă, difemanil, mizolastină, vincamină administrată intravenos.
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Dacă este posibil, se întrerupe administrarea medicamentului cu risc de a produce torsada vârfurilor,
cu excepţia medicamentelor antiinfecţioase. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată,
trebuie să se verifice intervalul QT înaintea administrării şi să se monitorizeze ECG.
Levodopa:
Antagonism reciproc între levodopa şi neuroleptice. La pacienţii parkinsonieni, trebuie folosită doza
minimă eficace pentru ambele medicamente.
Agonişti dopaminergici, cu excepţia levodopei (amantadină, apomorfină, bromocriptină, entacaponă,
lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, ropinirol, selegilină), la pacienţii parkinsonieni:
Antagonism reciproc între agonistul dopaminergic şi neuroleptice.
Agonistul dopaminergic poate provoca sau agrava tulburările psihotice.
Dacă este necesar un tratament cu neuroleptice la pacienţii parkinsonieni trataţi cu agonişti
dopaminergici, doza de medicament dopaminergic trebuie scăzută progresiv, până la întrerupere
(întreruperea bruscă a dopaminergicelor expune la risc de sindrom neuroleptic malign).
Metadona
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Administrare concomitentă care necesită precauţie
Medicamente care determină bradicardie (în special medicamente antiaritmice din clasa Ia, beta-
blocante, anumite medicamente antiaritmice din clasa II, anumite blocante ale canalelor de calciu,
4
cum sunt diltiazemul şi verapamilul; digitalice, pilocarpină, anticolinesterazice):
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente beta-blocante administrate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol,
nebivolol):
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente care determină hipokaliemie (diuretice hipokaliemiante, laxative iritante, amfotericina
B administrată i.v., glucocorticoizi, tetracosactid.)
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor
Hipokaliemia trebuie corectată înainte de administrarea medicamentului şi se va asigura monitorizarea
clinică, electrolitică şi electrocardiografică.
Alte combinaţii de luat în considerare
Antihipertensive (toate):
Cresc efectul antihipertensiv şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Alte deprimante ale sistemului nervos centra (opioide – analgezice, antitusive şi tratament de
substituţie; antihistaminice H1 sedative; barbiturice; benzodiazepine; anxiolitice, altele decât
benzodiazepinele; hipnotice; neuroleptice; antidepresive sedative: amitriptilină, doxepină,
mianserină, mirtazapină, trimipramină; antihipertensive cu acţiune centrală; alte medicamente:
baclofen; talidomidă ; pizotifen, clonidină şi substanţe derivate):
Creşterea deprimării centrale. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi
folosirea utilajelor.
Beta-blocante (cu excepţia esmolol, sotalol şi beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă):
Efect vasodilatator şi riscul de hipotensiune arterială, în special, hipotensiune arterială ortostatică
(efect aditiv).
Derivaţii din nitraţi şi compuşii similari.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au demonstrat un efect direct sau indirect dăunător asupra sarcinii, a dezvoltării
embrionului/fătului, a naşterii sau asupra dezvoltării postnatale. Datele provenite din utilizarea
tiapridei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Simptome extrapiramidale au fost rareori
observate la femeile cu nou-născuţi trataţi cu doze mari de neuroleptice. Tiaprida administrată în lunile
mari de sarcină, în special în doze mari, poate provoca:
- efecte similare administrarii atropinei care cresc în intensitate cu utilizarea concomitentă de
medicamente antiparkinsoniene: tahicardie, agitaţie, distensie abdominală, întărzierea eliminării
meconiului.
- sedare.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv tiaprida comprimate), în al treilea trimestru de sarcină
prezintă risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau absenţe, care pot
varia ca durată şi severitate. Au existat cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă,
tulburări respiratorii sau tulburări de alimentare. Prin urmare, nou-născuţii trebuie atent monitorizaţi.
Concluzionând, se recomandă prudenţă maximă la prescrierea medicamentului femeilor gravide.
Alăptarea
Studiile la animale au demonstrat eliminarea de tiapridă în laptele matern. În absenţa datelor cu privire
la eliminarea tiapridei în laptele matern, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
5
Fertilitatea
Fertilitate scăzută a fost observată la animale tratate cu tiapridă, datorită acţiunii farmacologice a
medicamentului (efect mediat de prolactină).
Administrarea de tiapridă poate provoca hiperprolactinemie asociat cu amenoree, anovulaţie şi
afectarea fertilităţii la om, ca urmare a interacţiunii cu receptorii dopaminergici.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tiaprida are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece
aceasta poate provoca depresie atunci când este utilizată în mod corect (vezi pct. 4.8.).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate, în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10,000, <1/1000), foarte rare
(<1/10,000) şi cu frecvenţă necunoscută.
Date obţinute din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studii clinice controlate. Atenţia trebuie îndreptată
către acele cazuri unde poate fi dificil de a diferenţia reacţiile adverse de simptomele bolii.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
- ameţeli, dureri de cap.
- parkinsonism şi simptome asociate: tremor, hipertonie, hipokinezie şi hipersalivaţie. Aceste
simptome sunt de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene.
Mai puţin frecvente:
agitaţie, distonie (spasme, rigiditatea gâtului, crize oculogire, trismus). Aceste simptome sunt
de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene.
Rare:
- diskinezie acută. Acest simptom este de obicei reversibil după administrarea de
antiparkinsoniene.
Tulburări psihice
Frecvente:
- somnolenţă, insomnie, agitaţie, letargie.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente:
- Tiaprida determină o creştere a prolactinemiei - aceasta este reversibilă după întreruperea
utilizării medicamentului. Acest lucru poate cauza apariţia galactoreei, amenoreei, ginecomastiei,
durerilor şi măririi de volum a sânilor, tulburări ale orgasmului şi impotenţă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente:
- astenie, fatigabilitate.
Mai puţin frecvente:
- creştere ponderală.
6
Date obţinute din raportări ulterioare punerii pe piaţă a medicamentului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută:
- Similar altor neuroleptice, după administrarea de tiapride pentru mai mult de trei luni au fost
raportate: dischinezie tardivă (caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, predominant ale limbii
şi/sau a feţei). În acest caz, antiparkinsonienele nu sunt eficiente sau pot exacerba simptomele. Similar
altor neuroleptice, a fost raportat sindromul neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicatie
posibil letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare, cum ar fi torsada vârfurilor, tahicardie
ventriculară, care se poate transforma în fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac şi moarte subită (vezi
pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută:
- au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolie pulmonară şi
tromboză venoasă profundă. Hipotensiune arterială, de obicei, ortostatică.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută:
- sindromul neonatal de întrerupere (vezi pct. 4.6).
4.9 Supradozaj
Până în prezent, datele privind supradozajul acut cu tiapridă sunt limitate. Semnele şi simptomele care
au fost raportate sunt: somnolenţă, sedare, comă, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se determine dacă s-au administrat concomitent şi alte
medicamente.
Hemodializa nu este recomandată pentru a elimina medicamentul, deoarece tiaprida este eliminată prin
dializă în proporţie mică.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru tiapridă. Ca urmare este recomandat să se institue
supravegherea atentă a funcţiilor vitale şi monitorizarea funcţiei cardiace (risc de prelungire a
intervalului QT şi aritmii ventriculare), care trebuie menţinute până la restabilirea pacientului;
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze un anticolinergic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), benzamide, codul ATC: N05A L03.
Tiaprida este un neuroleptic atipic; independent de adenilat ciclaza, care în studiile efectuate in vitro
prezintă selectivitate pentru subtipurile D2 şi D3 ale receptorilor dopaminergici. Afinitatea pentru
receptorii dopaminergici D1 este scăzută. Se pare că activitatea sa potenţează stimularea şi
sensibilizarea receptorilor.
Activitatea anxiolitică a fost demonstrată la câteva modele animale, care au implicat de asemenea,
simptome de sevraj.
În plus, s-a demonstrat că tiaprida are un efect pozitiv asupra stării de vigilenţă a
pacienţilor vârstnici. Mecanismul efectului anxiolitic nu a fost clarificat încă, dar acesta diferă de
activitatea sa antidopaminergică.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a unei doze de 200 mg tiapridă, concentraţia plasmatică maximă, de 1,3
μg/ml, se atinge în o oră.
Biodisponibilitatea tiapridei, sub formă de comprimate sau picături este de 75%. Biodisponibilitatea
absolută creşte cu 20%, în cazul în care se administrează înainte de aport alimentar. Absorbţia este mai
lentă la pacienţii vârstnici.
Distribuţia tiapridei este rapidă (mai puţin de o oră). Tiaprida traversează bariera hemato-encefalică şi
bariera feto-placentară, fără să se acumuleze la făt.
Eliminarea în laptele matern a fost observată la animale, concentraţia în lapte fiind de 1,2 ori mai mare
decât cea plasmatică.
Tiaprida nu se leagă de proteinele plasmatice şi se leagă în proporţie foarte mică de eritrocite.
La om, tiaprida este metabolizată în proporţie foarte mică; 70% din doza administrată se regăseşte sub
formă nemodificată, în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 2,9 ore la femei
şi de 3,6 ore la bărbaţi.
Eliminarea este predominant urinară, clearance-ul renal fiind de 330 ml/min.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea este concordantă cu clearance-ul creatininei.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30-60 ml/min doza trebuie scăzută la 75% din doza
normala, la pacienţii cu un clearance al creatininei între 10-30 ml / min, doza trebuie scăzută la 50%
din doza normală şi la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml / min la 25% din doza
normală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută şi subcronică a tiapridei este scăzută, simptomele legate de toxicitate sunt în mare
parte condiţionate de un efect antidopaminergic central şi modificări hormonale în organism
(hiperprolactinemie). Nu au fost raportate cazuri de mutageneză.
Deşi nu au fost demonstrate efecte teratogene în studiile de toxicitate embrionară, a fost raportat un
efect embriotoxic. În studiile peri şi postnatale la şobolan, efectul toxic a fost observat la pui, atunci
când medicamentul s-a administrat doze mari. După administrarea pe termen lung a tiapridei la
animalele de laborator, au avut loc modificări la nivelul organelor sexuale (testicule, prostata, uter,
ovare), iar fertilitatea a scăzut. Incidenţa hiperplaziei şi neoplaziei a fost crescută la nivelul glandelor
mamare şi pituitară, la nivelul pancreasului endocrin şi la nivelul ţesutului glandei suprarenale. Toate
efectele de mai sus au fost cauzate de concentraţii plasmatice cronic crescute ale prolactină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Celuloză microcristalină granulata
Povidonă K 25
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra în ambalajul original la temperaturi sub 25° C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din PVC/PVDC-Al cu 20, 30, 50, 60, 90, 100 sau 500 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PRO.MED.CS Praha a.s.
Telčská 1, 140 00 Praha 4
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4782/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tiapridă PMCS 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de tiapridă 111,1 mg care corespunde la tiapridă 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Descriere:
Comprimate rotunde, de culoare aproape albă, cu diametrul de 9,5 mm şi cu linii mediane
perpendiculare pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în patru sferturi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburări de comportament ale pacienţilor vârstnici cu demenţă.
Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolul etilic:
- sindrom de delir acut
- sindrom de abstinenţă
Coreea Huntington severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Trebuie avută în vedere administrarea dozei minime eficace. Dacă starea clinică a pacientului permite,
tratamentul trebuie început cu o doză mică care va fi crescută progresiv.
Tulburări de comportament ale pacienţilor vârstnicilor cu demenţă: 200-400 mg pe zi.
Tratamentul trebuie început cu o doză mică de 50 mg administrată de două ori pe zi. Doza va fi
crescută apoi cu 50-100 mg la fiecare 2-3 zile. Doza medie în cazul pacienţilor vârstnici este de 300
mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 400 mg pe zi.
Tulburări de comportament în timpul sevrajului cauzat de alcoolului etilic: 300–400 mg pe zi pe o
perioadă de 1-2 luni.
Coreea Huntington: 300–1200 mg pe zi.
Doza iniţială: până la 1200 mg pe zi, divizată în cel puţin trei prize prin scăderea la o doză de
întreţinere în funcţie de răspunsul individual.
Copii cu vârsta peste 6 ani: doza uzuală este de 100– 150 mg pe zi până la maxim 300 mg pe zi.
2
Tiapridă PMCS poate fi administrat cu sau fără alimente.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30 – 60 ml/min doza trebuie scăzută la
75% din doza uzuală; la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10 – 30 ml/min doza trebuie scăzută
la 50% din doza uzuală şi la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min doza trebuie
scăzută la 25% din doza uzuală.
Insuficienţă hepatică: medicamentul este slab metabolizat şi ca urmare doza nu trebuie scăzută.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
- tumori prolactino-dependente (de exemplu adenom hipofizar prolactino-secretant şi
neoplasm mamar prolactino-dependent)
- feocromocitom
- în asociere cu levodopa sau alţi agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prelungirea intervalului QT:
Tiaprida poate prelungi intervalul QT. Acest efect creşte riscul de apariţie a tulburărilor grave de ritm
ventricular, de tip torsada vârfurilor (vezi pct.4.8). Se recomandă ca înainte de administrare şi dacă
starea clinic a pacientului permite, să se verifice absenţa tuturor factorilor care ar putea favoriza
apariţia acestui tip de aritmie, cum sunt:
- bradicardie cu frecvenţă mai mică de 55 bătăi pe minut;
- dezechilibru electrolitic şi în special hipokaliemie;
- prelungire congenitală a intervalului QT; antecedente familiale de prelungire a intervalului
QT
- tratamentul concomitent cu medicamente care pot produce bradicardia sus mentionată (<
55 bătăi pe minut), dezechilibru electrolitic, încetinirea conducerii intracardiace sau
prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Prescrierea tiapridei în cazul pacienţilor care prezintă factori de risc, care pot predispune la prelungirea
intervalului QT trebuie evaluată cu atenţie.
Accident vascular cerebral (AVC)
Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă
creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei accidentelor vasculare cerebrale în cazul
tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul acestui risc crescut este necunoscut. Un risc
crescut de accidente vasculare cerebrale asociate cu alte antipsihotice sau cu o populaţie diferită de
pacienţi nu poate fi exclusă. Utilizarea de tiapridă trebuie luată în considerare la pacienţii cu risc
crescut de accident vascular cerebral.
Creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă:
Datele din două studii observaţionale mari au arătat că pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice au un risc uşor crescut de deces, în comparaţie cu cei care nu folosesc antipsihotice. Cu
toate acestea, din datele disponibile rata exactă a riscului nu poate fi estimată şi cauza sa rămâne
necunoscută.
Riscul de tromboembolism venos (TEV):
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul tratamentului cu medicamentele
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc
pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu
Tiapridă PMCS 100 mg comprimate şi trebuie luate măsuri preventive.
- De asemenea, similar altor neuroleptice, poate să apară sindromul neuroleptic malign (posibil cu
evoluţie letală), care se caracterizează prin hipertermie, rigiditate musculară şi disfuncţie autonomă.
3
Tratamentul cu tiapridă trebuie oprit în caz de hipertermie de origine necunoscută.
- La pacienţii cu boala Parkinson tiaprida trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale.
- Neurolepticele pot scădea pragul convulsivant, chiar dacă acest fapt nu a fost observat şi în cazul
tiapridei. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie să fie atent monitorizaţi în timpul
tratamentului cu tiapridă.
- Doza de tiapridă trebuie scăzută în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
- La pacienţii vârstnici, tiapridă similar altor neuroleptice, trebuie administrată cu grijă, având în
vedere riscul de sedare.
- La copii, tiaprida nu a fost studiată amanunţit. Prin urmare, trebuie acordată atenţie la utilizarea
acesteia la copii (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrare concomitentă contraindicată
Agonişti dopaminergici, cu excepţia pacienţilor parkinsonieni (cabergolină, quinagolidă), din cauza
antagonismului reciproc între agoniştii dopaminergici şi neuroleptice.
Administrare concomitentă nerecomandată
Alcoolul etilic
Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al neurolepticelor. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă
conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Se vor evita consumul de băuturi alcoolice şi
administrarea de medicamente care conţin alcool etilic.
Medicamente care pot produce torsada vârfurilor:
- Medicamente antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă).
- Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă).
- Anumite medicamente neuroleptice (sultopridă, pipotiazină, sertindol, veralipide, clorpromazină,
levomepromazină, trifluoperazine, tioridazină, ciamemazină, sulpiridă, pimozidă, haloperidol,
droperidol, flupenazină, pipamperone, flupentixol, zuclopentixol), unele medicamente antiparazitare
(halofantrină, lumefrantină, pentamidină), alte medicamente: eritromicină administrată intravenos,
spiramicină administrată intravenos, moxifloxacină, sparfloxacină, imipramină, litiu, bepridil,
cisapridă, difemanil, mizolastină, vincamină administrată intravenos.
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Dacă este posibil, se întrerupe administrarea medicamentului cu risc de a produce torsada vârfurilor,
cu excepţia medicamentelor antiinfecţioase. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată,
trebuie să se verifice intervalul QT înaintea administrării şi să se monitorizeze ECG.
Levodopa:
Antagonism reciproc între levodopa şi neuroleptice. La pacienţii parkinsonieni, trebuie folosită doza
minimă eficace pentru ambele medicamente.
Agonişti dopaminergici, cu excepţia levodopei (amantadină, apomorfină, bromocriptină, entacaponă,
lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, ropinirol, selegilină), la pacienţii parkinsonieni:
Antagonism reciproc între agonistul dopaminergic şi neuroleptice.
Agonistul dopaminergic poate provoca sau agrava tulburările psihotice.
Dacă este necesar un tratament cu neuroleptice la pacienţii parkinsonieni trataţi cu agonişti
dopaminergici, doza de medicament dopaminergic trebuie scăzută progresiv, până la întrerupere
(întreruperea bruscă a dopaminergicelor expune la risc de sindrom neuroleptic malign).
Metadona
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Administrare concomitentă care necesită precauţie
Medicamente care determină bradicardie (în special medicamente antiaritmice din clasa Ia, beta-
blocante, anumite medicamente antiaritmice din clasa II, anumite blocante ale canalelor de calciu,
4
cum sunt diltiazemul şi verapamilul; digitalice, pilocarpină, anticolinesterazice):
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente beta-blocante administrate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol,
nebivolol):
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente care determină hipokaliemie (diuretice hipokaliemiante, laxative iritante, amfotericina
B administrată i.v., glucocorticoizi, tetracosactid.)
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor
Hipokaliemia trebuie corectată înainte de administrarea medicamentului şi se va asigura monitorizarea
clinică, electrolitică şi electrocardiografică.
Alte combinaţii de luat în considerare
Antihipertensive (toate):
Cresc efectul antihipertensiv şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Alte deprimante ale sistemului nervos centra (opioide – analgezice, antitusive şi tratament de
substituţie; antihistaminice H1 sedative; barbiturice; benzodiazepine; anxiolitice, altele decât
benzodiazepinele; hipnotice; neuroleptice; antidepresive sedative: amitriptilină, doxepină,
mianserină, mirtazapină, trimipramină; antihipertensive cu acţiune centrală; alte medicamente:
baclofen; talidomidă ; pizotifen, clonidină şi substanţe derivate):
Creşterea deprimării centrale. Afectarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi
folosirea utilajelor.
Beta-blocante (cu excepţia esmolol, sotalol şi beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă):
Efect vasodilatator şi riscul de hipotensiune arterială, în special, hipotensiune arterială ortostatică
(efect aditiv).
Derivaţii din nitraţi şi compuşii similari.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au demonstrat un efect direct sau indirect dăunător asupra sarcinii, a dezvoltării
embrionului/fătului, a naşterii sau asupra dezvoltării postnatale. Datele provenite din utilizarea
tiapridei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Simptome extrapiramidale au fost rareori
observate la femeile cu nou-născuţi trataţi cu doze mari de neuroleptice. Tiaprida administrată în lunile
mari de sarcină, în special în doze mari, poate provoca:
- efecte similare administrarii atropinei care cresc în intensitate cu utilizarea concomitentă de
medicamente antiparkinsoniene: tahicardie, agitaţie, distensie abdominală, întărzierea eliminării
meconiului.
- sedare.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv tiaprida comprimate), în al treilea trimestru de sarcină
prezintă risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau absenţe, care pot
varia ca durată şi severitate. Au existat cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă,
tulburări respiratorii sau tulburări de alimentare. Prin urmare, nou-născuţii trebuie atent monitorizaţi.
Concluzionând, se recomandă prudenţă maximă la prescrierea medicamentului femeilor gravide.
Alăptarea
Studiile la animale au demonstrat eliminarea de tiapridă în laptele matern. În absenţa datelor cu privire
la eliminarea tiapridei în laptele matern, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului.
5
Fertilitatea
Fertilitate scăzută a fost observată la animale tratate cu tiapridă, datorită acţiunii farmacologice a
medicamentului (efect mediat de prolactină).
Administrarea de tiapridă poate provoca hiperprolactinemie asociat cu amenoree, anovulaţie şi
afectarea fertilităţii la om, ca urmare a interacţiunii cu receptorii dopaminergici.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tiaprida are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece
aceasta poate provoca depresie atunci când este utilizată în mod corect (vezi pct. 4.8.).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate, în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10,000, <1/1000), foarte rare
(<1/10,000) şi cu frecvenţă necunoscută.
Date obţinute din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studii clinice controlate. Atenţia trebuie îndreptată
către acele cazuri unde poate fi dificil de a diferenţia reacţiile adverse de simptomele bolii.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
- ameţeli, dureri de cap.
- parkinsonism şi simptome asociate: tremor, hipertonie, hipokinezie şi hipersalivaţie. Aceste
simptome sunt de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene.
Mai puţin frecvente:
agitaţie, distonie (spasme, rigiditatea gâtului, crize oculogire, trismus). Aceste simptome sunt
de obicei reversibile după administrarea de antiparkinsoniene.
Rare:
- diskinezie acută. Acest simptom este de obicei reversibil după administrarea de
antiparkinsoniene.
Tulburări psihice
Frecvente:
- somnolenţă, insomnie, agitaţie, letargie.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente:
- Tiaprida determină o creştere a prolactinemiei - aceasta este reversibilă după întreruperea
utilizării medicamentului. Acest lucru poate cauza apariţia galactoreei, amenoreei, ginecomastiei,
durerilor şi măririi de volum a sânilor, tulburări ale orgasmului şi impotenţă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente:
- astenie, fatigabilitate.
Mai puţin frecvente:
- creştere ponderală.
6
Date obţinute din raportări ulterioare punerii pe piaţă a medicamentului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută:
- Similar altor neuroleptice, după administrarea de tiapride pentru mai mult de trei luni au fost
raportate: dischinezie tardivă (caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, predominant ale limbii
şi/sau a feţei). În acest caz, antiparkinsonienele nu sunt eficiente sau pot exacerba simptomele. Similar
altor neuroleptice, a fost raportat sindromul neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicatie
posibil letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare, cum ar fi torsada vârfurilor, tahicardie
ventriculară, care se poate transforma în fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac şi moarte subită (vezi
pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută:
- au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolie pulmonară şi
tromboză venoasă profundă. Hipotensiune arterială, de obicei, ortostatică.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută:
- sindromul neonatal de întrerupere (vezi pct. 4.6).
4.9 Supradozaj
Până în prezent, datele privind supradozajul acut cu tiapridă sunt limitate. Semnele şi simptomele care
au fost raportate sunt: somnolenţă, sedare, comă, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se determine dacă s-au administrat concomitent şi alte
medicamente.
Hemodializa nu este recomandată pentru a elimina medicamentul, deoarece tiaprida este eliminată prin
dializă în proporţie mică.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru tiapridă. Ca urmare este recomandat să se institue
supravegherea atentă a funcţiilor vitale şi monitorizarea funcţiei cardiace (risc de prelungire a
intervalului QT şi aritmii ventriculare), care trebuie menţinute până la restabilirea pacientului;
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze un anticolinergic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), benzamide, codul ATC: N05A L03.
Tiaprida este un neuroleptic atipic; independent de adenilat ciclaza, care în studiile efectuate in vitro
prezintă selectivitate pentru subtipurile D2 şi D3 ale receptorilor dopaminergici. Afinitatea pentru
receptorii dopaminergici D1 este scăzută. Se pare că activitatea sa potenţează stimularea şi
sensibilizarea receptorilor.
Activitatea anxiolitică a fost demonstrată la câteva modele animale, care au implicat de asemenea,
simptome de sevraj.
În plus, s-a demonstrat că tiaprida are un efect pozitiv asupra stării de vigilenţă a
pacienţilor vârstnici. Mecanismul efectului anxiolitic nu a fost clarificat încă, dar acesta diferă de
activitatea sa antidopaminergică.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a unei doze de 200 mg tiapridă, concentraţia plasmatică maximă, de 1,3
μg/ml, se atinge în o oră.
Biodisponibilitatea tiapridei, sub formă de comprimate sau picături este de 75%. Biodisponibilitatea
absolută creşte cu 20%, în cazul în care se administrează înainte de aport alimentar. Absorbţia este mai
lentă la pacienţii vârstnici.
Distribuţia tiapridei este rapidă (mai puţin de o oră). Tiaprida traversează bariera hemato-encefalică şi
bariera feto-placentară, fără să se acumuleze la făt.
Eliminarea în laptele matern a fost observată la animale, concentraţia în lapte fiind de 1,2 ori mai mare
decât cea plasmatică.
Tiaprida nu se leagă de proteinele plasmatice şi se leagă în proporţie foarte mică de eritrocite.
La om, tiaprida este metabolizată în proporţie foarte mică; 70% din doza administrată se regăseşte sub
formă nemodificată, în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 2,9 ore la femei
şi de 3,6 ore la bărbaţi.
Eliminarea este predominant urinară, clearance-ul renal fiind de 330 ml/min.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea este concordantă cu clearance-ul creatininei.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30-60 ml/min doza trebuie scăzută la 75% din doza
normala, la pacienţii cu un clearance al creatininei între 10-30 ml / min, doza trebuie scăzută la 50%
din doza normală şi la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml / min la 25% din doza
normală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută şi subcronică a tiapridei este scăzută, simptomele legate de toxicitate sunt în mare
parte condiţionate de un efect antidopaminergic central şi modificări hormonale în organism
(hiperprolactinemie). Nu au fost raportate cazuri de mutageneză.
Deşi nu au fost demonstrate efecte teratogene în studiile de toxicitate embrionară, a fost raportat un
efect embriotoxic. În studiile peri şi postnatale la şobolan, efectul toxic a fost observat la pui, atunci
când medicamentul s-a administrat doze mari. După administrarea pe termen lung a tiapridei la
animalele de laborator, au avut loc modificări la nivelul organelor sexuale (testicule, prostata, uter,
ovare), iar fertilitatea a scăzut. Incidenţa hiperplaziei şi neoplaziei a fost crescută la nivelul glandelor
mamare şi pituitară, la nivelul pancreasului endocrin şi la nivelul ţesutului glandei suprarenale. Toate
efectele de mai sus au fost cauzate de concentraţii plasmatice cronic crescute ale prolactină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Celuloză microcristalină granulata
Povidonă K 25
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra în ambalajul original la temperaturi sub 25° C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din PVC/PVDC-Al cu 20, 30, 50, 60, 90, 100 sau 500 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PRO.MED.CS Praha a.s.
Telčská 1, 140 00 Praha 4
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4782/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
