INDAPAMIDA SOPHARMA 1,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamida Sopharma 1,5 mg comprimate cu elibe rare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 75,26 mg.
Pentru lista tuturo r excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă până la aproape alb ă, rotunde, biconvexe, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterilă esen ţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
U n comprimat la 24 ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat. La
doze crescute ac ţiunea antihipertensivă a indapamidei nu este mărită , dar cre şte efectul saluretic.
Insuficien ţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată .
Vârstnici (vezi pct. 4.4) :
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii
vârstnici pot fi trataţi cu Indapa mida Sopharma 1,5 mg în cazul în care funcţia renală este normală sau
doar uşor modificată .
Insuficien ţă hepatică ( vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi
Indapamida Sopharma 1,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza
lipsei datelor privind siguranţa şi efica citatea.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi enumera ţi la pct.
6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aten ţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele, pot determina encefalopatie hepatică,
în special în prezenţa dezechilibrului electrol itic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie
întreruptă imediat.
Fotosensibili tate:
În cazul administrării diureticelor tiazidice şi a diureticelor înrudite cu tiazidele au fost raportate cazuri
de fotosensibili tate (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reacţii de fotosensibilitate, se
recomandă oprirea acestuia. Dacă se consideră necesară reluarea administrării diureticelor, se
recomandă protecţia zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale UVA.
Excipien ţi:
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale pentru utilizare
- Echilibrul hidro -electroliti c:
• Natremia:
Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice
tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea
concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţi al asimptomatică şi, prin urmare, este esenţială
monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi
pacienţilor cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
• Kaliemia:
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice
tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la
anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai
multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu
insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul
de apariţie a aritmiilor.
De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei, indiferent
dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, dar şi bradicardia, sunt factori
favorizanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special, torsada vârfurilor , potenţial letală .
În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei . Prima evaluare a
kaliemiei trebuie efectuat ă în prima săptămână după începerea tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectare a acesteia.
• Calcemia:
3
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia renală de calciu şi pot determina o creştere
uşoară şi tranzitorie a calcemiei
. Hipercalcemia manifestă poate fi determinată de preexistenţ a unui
hiperparatiroidism nediagnos ticat.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemia:
La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acidul uric:
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţia renală şi diureticele:
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată (creatininemia sub 25 mg/l, adică 220 μmol/l pentru un adu lt). La pacienţii vârstnici,
valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic,
determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate determina creşteri ale concentraţiilor
plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio
consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Litiu:
C reşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, la fel ca şi un regim desodat (scade
excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este ne cesară utilizarea unui diuretic, se recomandă
monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină ,
tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone
(droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie
aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a E CG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX -2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi) :
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacienţii deshidrataţi, există riscul de producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea
glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul
tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de c onversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):
4
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu
inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special, la pacienţii cu
steno
ză de arteră renală).
În cazul pacienţilor cu
hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentulu i cu inhibitor al ECA
şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al
ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În
toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un i nhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie : amfotericină B (IV), gluco- şi mineralocorticoizi
(administrate sistemic), tetracosactid, laxative stimulante:
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomandă monitorizarea kaliem iei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare, mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative
non- stimulante.
Baclofen:
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Digitalice:
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei , a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebui e luate în considerare:
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea cu toate acestea
hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special, la pacienţii cu i nsuficienţă renală sau diabet zaharat).
Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformină:
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale
funcţiona le asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110
μmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate:
În cazul prez enţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în
special, când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării
substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu):
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării renale de calciu.
Ciclos porina, tacrolimus:
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar
şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.
5
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):
Scad efectul antihipertensiv al in dapamidei (retenţie de apă/sodiu determinată de corticosteroizi).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeile gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina
ischemie feto -placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida se excretă în laptele uman).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a cond uce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamida Sopharma nu afectează vigilenţa, dar în cazuri individuale, pot apărea diferite reacţii
legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un
alt medicamen t antihipertensiv.
Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
clasificate după frecvenţă:
foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu fre cvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice :
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos :
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecven ţă necunoscută: sincopă.
Tulburări cardiace :
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecven ţă necunoscută: Torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 ş i 4.5).
Tulburări gastro- intestinale:
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare :
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare :
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecven ţă necu noscută: posibilitatea apari ţiei encefalopatiei hepatice în caz de insuficien ţă hepatică
(vezi pct. 4.3 ş i 4.4); hepatita.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat :
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte d ermatologice, la pacienţii cu predispoziţie la
reacţii alergice şi astmatice:
6
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo
-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angio edem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice :
Cu frecvenţă necunoscută: prelungirea interval ului QT al electrocardiogramei (vezi pct. 4.4 şi 4.5),
creş terea glicemiei şi a acidului uric în tim pul tratamentului: utilizarea adecvată a acestor diuretice
trebuie să fie evaluată cu aten ţie la pacie nţii cu gută ş i diabet zaharat; valori crescute ale enzimelor
hepatice.
Tulburări metabolice ş i de nutriţie:
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost
observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată
la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament,
scăderea medie a concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută: depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă, în special, la anumite
grupe de pacienţi care prezintă grad mare de risc (vezi punctul 4.4); hiponatremie cu hipovolemie,
responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză met abolică compensatorie secundară:
incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea con tinuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică
recomandată.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro- electrolitice (hiponatremie şi
hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij,
somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric
şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro- electrolitică într-un centru
special izat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Diuretice. D iuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide.
codul ATC: C03 BA 11
Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.
7
Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând în acest fel diureza şi e
xercitând o acţiune antihipertensivă.
Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.
Activitatea antihipertensiv ă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de
reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect tera peutic în platou, în timp ce
reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, s- a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi
lung cu indapamidă:
• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL -colesterolul şi HDL -colesterolul;
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapa mida Sopharma 1,5 mg se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o
matrice în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorbţie
Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivel ul tractului
gastrointestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de
medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la
aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea r epetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice
între 2 prize. Există variabilitate intra -individuală.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de 14 până la 24 or e (cu o medie de 18 ore). Concentraţia plasmatică la starea de
echilibru este atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.
Metabolizare
Eliminarea este, în principal, pe cale urinară (70% din doză) şi materii fecal e ( 22%) sub formă de
metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (d e 40 până la 8000 de ori mai mari
decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţ ilor diuretice ale indapamidei.
Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă
administrată intravenos sau intrap eritoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei , de
exemplu bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hipromeloză K4M (E464)
8
Lactoză monohidrat
C eluloză microcristalină (E460)
Povidonă K25 (E1201)
D ioxid de siliciu col oidal anhidru (E551)
S tearat de magneziu (E572)
F ilm:
Opadry II White : hipromeloză 2910 (E464), dioxid de titan ( E171), lactoză monohidrat, macrogol
3000, triacetat de glicerol (E1518)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °С.
A se păstra în ambalajul ori ginal pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
blister cu folie rigidă, incoloră, transparentă din PVC/Al cu 10 comprimate filmate;
cutie din carton cu 3 blistere şi un prospect.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sopharma PLC
Iliensko Shosse 16
1220 Sofia,
Bulgaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6065/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamida Sopharma 1,5 mg comprimate cu elibe rare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 75,26 mg.
Pentru lista tuturo r excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă până la aproape alb ă, rotunde, biconvexe, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterilă esen ţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
U n comprimat la 24 ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat. La
doze crescute ac ţiunea antihipertensivă a indapamidei nu este mărită , dar cre şte efectul saluretic.
Insuficien ţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată .
Vârstnici (vezi pct. 4.4) :
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii
vârstnici pot fi trataţi cu Indapa mida Sopharma 1,5 mg în cazul în care funcţia renală este normală sau
doar uşor modificată .
Insuficien ţă hepatică ( vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi
Indapamida Sopharma 1,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza
lipsei datelor privind siguranţa şi efica citatea.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi enumera ţi la pct.
6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aten ţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele, pot determina encefalopatie hepatică,
în special în prezenţa dezechilibrului electrol itic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie
întreruptă imediat.
Fotosensibili tate:
În cazul administrării diureticelor tiazidice şi a diureticelor înrudite cu tiazidele au fost raportate cazuri
de fotosensibili tate (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului apar reacţii de fotosensibilitate, se
recomandă oprirea acestuia. Dacă se consideră necesară reluarea administrării diureticelor, se
recomandă protecţia zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale UVA.
Excipien ţi:
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale pentru utilizare
- Echilibrul hidro -electroliti c:
• Natremia:
Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice
tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea
concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţi al asimptomatică şi, prin urmare, este esenţială
monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi
pacienţilor cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
• Kaliemia:
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice
tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la
anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai
multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu
insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul
de apariţie a aritmiilor.
De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei, indiferent
dacă originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, dar şi bradicardia, sunt factori
favorizanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special, torsada vârfurilor , potenţial letală .
În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei . Prima evaluare a
kaliemiei trebuie efectuat ă în prima săptămână după începerea tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectare a acesteia.
• Calcemia:
3
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia renală de calciu şi pot determina o creştere
uşoară şi tranzitorie a calcemiei
. Hipercalcemia manifestă poate fi determinată de preexistenţ a unui
hiperparatiroidism nediagnos ticat.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemia:
La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acidul uric:
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţia renală şi diureticele:
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată (creatininemia sub 25 mg/l, adică 220 μmol/l pentru un adu lt). La pacienţii vârstnici,
valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic,
determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate determina creşteri ale concentraţiilor
plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio
consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Litiu:
C reşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, la fel ca şi un regim desodat (scade
excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este ne cesară utilizarea unui diuretic, se recomandă
monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină ,
tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone
(droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie
aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a E CG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX -2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi) :
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacienţii deshidrataţi, există riscul de producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea
glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul
tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de c onversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):
4
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu
inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special, la pacienţii cu
steno
ză de arteră renală).
În cazul pacienţilor cu
hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentulu i cu inhibitor al ECA
şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al
ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În
toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un i nhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie : amfotericină B (IV), gluco- şi mineralocorticoizi
(administrate sistemic), tetracosactid, laxative stimulante:
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomandă monitorizarea kaliem iei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare, mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative
non- stimulante.
Baclofen:
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Digitalice:
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei , a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebui e luate în considerare:
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea cu toate acestea
hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special, la pacienţii cu i nsuficienţă renală sau diabet zaharat).
Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformină:
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale
funcţiona le asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110
μmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate:
În cazul prez enţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în
special, când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării
substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu):
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării renale de calciu.
Ciclos porina, tacrolimus:
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar
şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.
5
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):
Scad efectul antihipertensiv al in dapamidei (retenţie de apă/sodiu determinată de corticosteroizi).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeile gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina
ischemie feto -placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida se excretă în laptele uman).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a cond uce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamida Sopharma nu afectează vigilenţa, dar în cazuri individuale, pot apărea diferite reacţii
legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un
alt medicamen t antihipertensiv.
Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
clasificate după frecvenţă:
foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu fre cvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice :
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos :
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecven ţă necunoscută: sincopă.
Tulburări cardiace :
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecven ţă necunoscută: Torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 ş i 4.5).
Tulburări gastro- intestinale:
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare :
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare :
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecven ţă necu noscută: posibilitatea apari ţiei encefalopatiei hepatice în caz de insuficien ţă hepatică
(vezi pct. 4.3 ş i 4.4); hepatita.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat :
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte d ermatologice, la pacienţii cu predispoziţie la
reacţii alergice şi astmatice:
6
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo
-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angio edem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice :
Cu frecvenţă necunoscută: prelungirea interval ului QT al electrocardiogramei (vezi pct. 4.4 şi 4.5),
creş terea glicemiei şi a acidului uric în tim pul tratamentului: utilizarea adecvată a acestor diuretice
trebuie să fie evaluată cu aten ţie la pacie nţii cu gută ş i diabet zaharat; valori crescute ale enzimelor
hepatice.
Tulburări metabolice ş i de nutriţie:
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost
observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată
la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament,
scăderea medie a concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută: depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă, în special, la anumite
grupe de pacienţi care prezintă grad mare de risc (vezi punctul 4.4); hiponatremie cu hipovolemie,
responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză met abolică compensatorie secundară:
incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea con tinuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică
recomandată.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro- electrolitice (hiponatremie şi
hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij,
somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric
şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro- electrolitică într-un centru
special izat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Diuretice. D iuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide.
codul ATC: C03 BA 11
Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.
7
Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând în acest fel diureza şi e
xercitând o acţiune antihipertensivă.
Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.
Activitatea antihipertensiv ă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de
reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect tera peutic în platou, în timp ce
reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, s- a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi
lung cu indapamidă:
• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL -colesterolul şi HDL -colesterolul;
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapa mida Sopharma 1,5 mg se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o
matrice în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorbţie
Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivel ul tractului
gastrointestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de
medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la
aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea r epetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice
între 2 prize. Există variabilitate intra -individuală.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de 14 până la 24 or e (cu o medie de 18 ore). Concentraţia plasmatică la starea de
echilibru este atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.
Metabolizare
Eliminarea este, în principal, pe cale urinară (70% din doză) şi materii fecal e ( 22%) sub formă de
metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (d e 40 până la 8000 de ori mai mari
decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţ ilor diuretice ale indapamidei.
Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă
administrată intravenos sau intrap eritoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei , de
exemplu bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hipromeloză K4M (E464)
8
Lactoză monohidrat
C eluloză microcristalină (E460)
Povidonă K25 (E1201)
D ioxid de siliciu col oidal anhidru (E551)
S tearat de magneziu (E572)
F ilm:
Opadry II White : hipromeloză 2910 (E464), dioxid de titan ( E171), lactoză monohidrat, macrogol
3000, triacetat de glicerol (E1518)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °С.
A se păstra în ambalajul ori ginal pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
blister cu folie rigidă, incoloră, transparentă din PVC/Al cu 10 comprimate filmate;
cutie din carton cu 3 blistere şi un prospect.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sopharma PLC
Iliensko Shosse 16
1220 Sofia,
Bulgaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6065/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
