DEXKETOPROFEN TROMETAMOL SANDOZ 25mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexketoprofen trometamol Sandoz 25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 25 mg sub formă de dexketoprofen trometamol 36,9
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat fi lmat
Comprimate filmate de culoare albă, de formă cilindrice, biconvexe, inscripţionate cu “ DT2 ” pe una
dintre fe ţe. Comprimatul filmat se poate diviza în doze egale.
Dimensiunile comprimatului filmat sunt: 3,9 mm x 9,3 mm ± 0,3 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri musculo-
scheletice, dismenoree, durerile dentare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doz a recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4- 6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Dexketoprofen trometamol Sandoz nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea
trebuie limitat ă la perioada simptomatică.
Administrarea concomitentă cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi pct. “Proprietăţi
farmacocinetice” ), astfel încât, în cazul durerilor acute, se recomandă administrarea cu cel puţin 30 de
minute înaintea meselor.
2
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu do za cea mai mică (50 mg doza
zilnică ). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie î ncep ut cu doze mici
( 50 mg doză maximă zilnică), asociat cu o monitorizare atentă. Dexketoprofen trometamol Sandoz
comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renal ă
La pacienţii cu insuficienţă renal ă uşoară doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg dexketoprofen
(clearance- ul creatininei 50 – 80 ml/min) (vezi pct. 4.4) . Dexketoprofen trometamol Sandoz
comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă
(clearance- ul creatininei <50 ml/min) (vezi pct. 4.3) .
Copii şi adole scenţi
Dexketoprofen trometamol Sa ndoz comprimate filmate nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin
urmare , nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea medicamentului şi Dexketoprofen trometamol
Sandoz nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
Dexketoprofen trometamol Sandoz nu trebuie administr at în următoarele cazuri:
• pacienţi cu hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt ant iinflamator nesteroidian (AINS)
sau la oricare dintre excipienţ ii enumera ţi la pct. 6.1;
• pacienţi la care substanţe cu acţiune similară ( de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)
precipită crizele de astm bronşic , bronhospasmul, rinit a acută sau determină formarea de
polipi nazali , urticarie sau angioedem ;
• pacienţi cu ulcer peptic hemoragic activ sau suspect at sau cu antecedente de episoade
recurente de ulcer peptic hemoragic ( două sau mai multe episoade de ulcer diagnosticat sau
hemoragie ) sau dispepsie cronică;
• pacienţi cu antecedente de ulcer gastro- intestinal hemoragic sau perforat, cauzat de o terapie
anterioară cu AINS;
• pacienţi care au hemoragii gastro-intestinale sau alte hemoragii active sau afecţiuni
hemoragice;
• pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcer ativă;
• pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
• pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance- ul creatininei <50 ml/min) ;
• pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child -Pugh 10 -15) ;
• paci enţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare ;
• în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6) .
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea în siguranţă la copii şi adolescenţi nu a f ost stabilită.
S e va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.
T rebuie evitată utilizarea Dexketoprofen trometamol Sandoz în asociere cu alte AINS, inclusiv
inhibitorii selectivi de ciclo -oxigenază 2.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de
timp nec esară controlării simptomelor ( vezi pct.4.2 şi riscu rile gastro-intestinale şi cardiovascular e de
mai jos).
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcer ele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate în urma
utilizării tuturor AINS în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau
evenimente grave gastro -intestinale în antecedente. În cazul în care apare hemoragia gastro-intestinală
sau ulcer aţie la pacienţii care utilizează Dexketoprofen trometamol Sandoz , tratamentul trebuie
întrerupt.
Riscul de hemoragie gastro -intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea
dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complica t cu hemoragie sau
perforaţie ( vezi pct. 4.3) şi la v ârstnici.
Vârstnici
La vârstnic i s -a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii
gastro -intestinale şi perforaţii, care pot fi leta le (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
t ratamentul cu cea mai mică doză recomandată.
Similar tuturor AINS, trebuie avut e în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic
pentru a
garanta vindecarea completă înainte de a în cepe tratament ul cu dexketoprofen trometamol .
Pacienţii cu simptome gastro- intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro- intestinale trebuie
monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii gastro-
intestinale.
AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de colită ulcerativă sau boala Crohn
deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni), trebui e să fie luat în considerare pentru ace şti pacien ţi, precum ş i la pacienţii care
necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
determina creş terea riscului gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special v ârstnicii , trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit ( mai ales hemoragie gastro-intestinală ) care apare, în mod deosebit, în
faza iniţială a tratamentu lui.
Se recomandă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care
cresc riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotonin ei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul
acetilsalicilic ( vezi pct. 4.5).
Toate AINS n on-selective pot inhiba agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare prin
inhibarea sintezei de prostaglandin e. Prin urmare , nu este recomandată utili zarea de dexketoprofen
trometamol la pacienţii care urmează un tratament care intervine în procesul de hemostază, cum sunt
warfarina sau alte cumarinice sau heparin ele (vezi pct. 4.5).
Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi
creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de p rostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la
nivel renal care poate d etermina glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic şi insuficienţă renală acută.
4
Similar altor AINS, poate produce creşteri mici tranzitorii ale unor parametrii hepatici şi, de asemenea,
creşteri semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor TGO ş i TGP. În cazul unei creşteri
importante a valoril or acestor enzime, tratamentul trebuie întrerupt.
Dexketoprofen trometamol Sandoz trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni ale
măduvei hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele unor boli infecţioase.
Este necesară pruden ţă la administrarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi /sau renale ca şi la pacienţii
cu hipertensiune arterială şi/ sau insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, utilizarea AINS poate duce la
deteriorarea funcţiei renale, retenţie de lichide sau edem. De asemenea, este necesară prudenţă la
pacienţii trataţi cu diuretice şi la cei cu hipovolemie, deoarece au un risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie luate măsuri speciale de precau ţie la pacien ţii cu antecedente cu boli cardiace, în special a
celor cu episoade anterioare de insuficien ţă cardiacă, deoarece există un risc crescut de declan şare a
insuficien ţei cardiace.
Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de a preze nta insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică
(vezi pct. 4.2).
Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson
şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Dexketoprofen trometamol Sandoz trebuie întrerupt
la prima apariţie a erupţiilor cutanate , leziun ilor de la nivelul mucoase lor sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Similar celorlalte AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea la femei şi nu se
recomandă acelor a care vor să rămână gravide. La femeile cu probleme de fertilitate sau care fac
investigaţii pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu dexketoprofen
trometamol . Dexketoprofen trometamol Sandoz nu trebuie utilizat în primul şi al doilea trimestru de
sarcină decât dacă este stric t necesar.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu ret enţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale ( de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
dexketoprofen trometamol numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte
de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de
boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni su nt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în
general:
Asocieri nerecomandate
• Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi ( ≥ 3 g pe zi): administrarea concomitentă a mai
multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gas tro-intestinală, prin efect sinergic.
5
• Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct.
4.4) datorită legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării
funcţiei plachetare şi afectări i mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată aceast ă
asociere, este necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.
• Heparină: creşterea riscului de hemoragie ( prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la
nivelul mucoasei gastro -intesti nale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o
monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.
• Corticosteroizi : există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro -intestinal şi hemoragiei
(vezi pct. 4.4) .
• Litiu (descrisă la mai m ulte AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându -se
ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este
necesară monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi opri rea
tratamentului cu dexketoprofen.
• Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult creşte
toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către
antiinflamatoare, în general.
• Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.
A socieri care necesită precauţii
• Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie , aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti de
receptori ai angiotensinei II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al
antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată ( de exemplu pacienţi deshidrataţi
sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care
inhibă ciclo- oxigenaza şi inhibitori ai EC A, antagonişti de receptori ai angiotensinei II sau
aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea, în cont inuare, a funcţiei renale, care
este, de obicei, reversibilă. În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic , sunt
esenţiale asigurarea unei hidratări adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul
tratamentului (vezi pct. 4.4).
• Metotrexat, utilizat în doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii
hematologice a metotrexatului prin s căderea clearance-ului său renal de către AINS, în
general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni
ale asocierii . Supraveghere atentă în cazul existenţei insuf icienţei renale şi la vârstnici.
• Pentoxifilină: cre şte ris cul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi
ve rificarea , mai frecventă, a timpului de sângerare.
• Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor,
cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie
efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1 -2 săptămâni după începerea
tratamentului cu AINS.
• Sulfonilure ice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilure icelor prin deplasarea
aces tora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate în considerare
• Beta -blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea
sintezei p rostaglandinelor la nivel renal.
• Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
• Tromboli tice: risc crescut de hemoragie.
• Medicamente anti plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS : risc crescut
de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
• Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune
se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării,
necesitân d ajustarea dozei de dexketoprofen.
• Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
• Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează
eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utiliza te timp de 8 -12 zile de la întreruperea
tratamentului cu mifepristonă.
6
• Antibiotice c hinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere
cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Dexketoprofen este contraindicat în timpul sarcinii ş i alăptării ( vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea si ntezei de prostaglandin e poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Date le din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale
cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la înc eputul sarcinii.
Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% pâ nă la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor
sintezei de prostaglandin e a arătat o creştere a pierderi i sarcinii pre- şi post -nidare şi a mortalităţii
embrio -fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a
fost observată la animale le tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogene ză.
Cu toate acestea, s tudiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au arătat o toxi citate asupra
funcţiei de reproduc ere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină,
dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat dacă nu este absolut necesar. Dacă este utiliz at
dexketoprofen trometamol de către o fem eie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului
sau celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să fie cât mai
scurtă posibil .
În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostagla ndină pot expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate cauza insuficienţă renală cu oligo - hidroamnios.
Mama ş i nou-născutul, la sfâr şitul sarcinii la:
• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la
doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
Dexketoprofen trometamol Sandoz, comprimate filmate este contraindicat în al treilea trimestru de
sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
Fertilitate
Utilizarea de dexketoprofen poate afecta fertilitatea femeilor ş i nu este recomandat femeilor care
încearcă să rămână gravide. La femeile ca re au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează
investig aţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu
dexketoprofen.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern.. Trebuie s ă se evite utilizarea
dexketoprofen în timpul lactaţiei. Dexketoprofen este contraindicat în timpul alăptării. (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dexketoprofen trometamol Sandoz comprimate filmate poate avea influenţă mică sau moderată asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje deoarece poate determina apariţia unor reacţii
adverse ca ameţe li sau somnolenţă.
7
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate ca fiind cel pu ţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului
trometamol în studii clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a
Dexketoprofen trometamol Sandoz , sunt enumerate mai jos, clasificate în funcţie de aparate, sisteme
şi organ e şi de frecvenţa lor:
Aparate, sisteme şi
organe
Frecvente
(1-10%)
Mai puţin
frecvente
(0.1-1%)
Rare
(0.01-0.1%)
Foarte rare /cazuri
iz olate (<0.01%)
Tulburări hematologice
şi limfatice
--- --- --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
--- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
--- --- Anorexie ---
Tulburări psihice --- Insomnie,
anxietate
--- ---
Tulburări ale sistemului
nervos
--- Cefalee,ameţeli,
somnolenţă
Parestezie,
sincopă
---
Tulburări oculare --- --- --- Vedere înceţoşată
Tulburări acustice
şi vestibulare
--- Vertij --- Tinitus
Tulburări cardiace --- Palpitaţii --- Tahicardie
Tulburări vasculare --- Hiperemie
facială
tranzitorie
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
--- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-intestinale
Greaţă şi/sau
vărsături , durere
abdominală,
diaree, dispepsie
Gastrită,
constipatie,
xerostomie ,
flatulenţă
Ulcer ulcer peptic,
hemoragic sau
perforat (vezi pct.
4.4)
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare --- --- Hepatită Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
--- Erupţie cutanată
tranzitorie
Urticarie, acnee,
Transpiraţie
excesivă
Sindrom Stevens
Johnson,necroliză
toxică epidermică
(sindrom Lyell),
angio edem ,
edem facial,
reacţii de
fotosensibilitate,
prurit
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
--- --- Dorsalgii ---
Tulburări renale şi ale
căilor urinar e
--- --- Insuficienţă renală
acută
Poliurie
Sindrom nefritic
sau nefrotic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
--- --- Tulburări
menstruale,
afecţiuni ale
prostatei
---
Tulburări generale şi la --- Fatigabilitate, Edem periferic ---
8
nivelul locului de
administrare
durere, astenie,
frisoane, stare
generală de rău
Investigaţii diagnostice --- --- Teste hepatice
anormale
---
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt cele de natură gastro -intestinală. Poate apare ulcer ul
peptic , perforat s au hemoragic, uneori letal, în special la vârst nici (vezi pct. 4.4). În urma administrării
a u mai fost raportate greaţă, v ărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,
melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a
fost observată mai puţin frecvent.
La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special
la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv ; r e acţii hematologice
(purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar , agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
R eacţii buloase, inclusiv sindromul Steve ns Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rare) .
S tudiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenim entelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs
tulburări gastrointestinale (vărsătur i, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij,
dezorientare, cefalee).
În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces , trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic
în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate admi nistra cărbune activat dacă s- a ingerat de către
un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.
Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de acid propionic
C odul ATC: M01AE17.
Dexketoprofen trom etamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+) -2 -(3 -benzoilfenil) , un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, care aparţine grupei de medicamen te
antiinflamatoare non -steroidiene (M01AE) .
Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea
ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii
ciclici PGG
2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2, precum şi
prostaciclina PGI
2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor
poate afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă
adiţională cu acţiunea lor directă.
A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om , că dexketoprofenul este un inhibitor al
activităţii COX -1 şi COX -2.
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demon strat activitatea analgezică a
dexketoprofen trometamol. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de
minute după administrare. Efectul analgezic persistă între 4 şi 6 ore.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea or ală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
este atinsă în 30 minute ( între 15 şi 60 min).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore.
Deoarece medicamentul se leag ă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent
de distribuţie este de 0,25 l/kg. Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este
glucuronoconjugarea, urmată de excreţie renală.
După administrarea dexketoprofen trometamol , numai enantiomerul S-(+) este observat în urină,
demonstrând că la om nu există conversie în enantiomerul R -( -).
În studiile farmacocinetice cu doze repetate , s-a observat că aria de sub curba concentraţiei plasmatice
în funcţie de timp după ultima admi nistrare nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce
arată că nu apare fenomenul de acumulare a medicamentului.
Când se administrează concomitent cu alimentele, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp nu se modifică, t otuşi C
max scade şi absorbţia este încetinită (creşte tmax).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi imunofarmacologie. Studiile cu privire la toxicitate a cronică la
şoarece şi maimuţă au indicat o valoare la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) de 3 mg/kg şi
zi. Principale le reacţii adverse observate la doze mari au fost eroziunile şi ulcer ele gastro -intestinale,
care apar cu o frecvenţă dependentă de doză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon din porumb
Amidon glico lat de sodiu (tip A)
Distearat de glicerol
Film
Hipromeloză ( 6 cPs)
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
10
A se păstra la temperaturi sub 30ºC. A se păstra blisterul în ambalajul original pentru a fi protejat de
lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt furnizate în blistere (blister din PVC -PVDC/Al)
Dexk etoprofen trometamol Sandoz 25 mg comprimate filmate - 10, 20, 30, 40, 50, 500 comprimate
filmate / cutie
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu există cerin ţe special.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual treb uie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A,
540472 Târgu. Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6047/2013/01
6047/2013/02
6047/2013/03
6047/2013/04
6047/2013/05
6047/2013/06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autoriza ţie Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexketoprofen trometamol Sandoz 25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 25 mg sub formă de dexketoprofen trometamol 36,9
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat fi lmat
Comprimate filmate de culoare albă, de formă cilindrice, biconvexe, inscripţionate cu “ DT2 ” pe una
dintre fe ţe. Comprimatul filmat se poate diviza în doze egale.
Dimensiunile comprimatului filmat sunt: 3,9 mm x 9,3 mm ± 0,3 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri musculo-
scheletice, dismenoree, durerile dentare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doz a recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4- 6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Dexketoprofen trometamol Sandoz nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea
trebuie limitat ă la perioada simptomatică.
Administrarea concomitentă cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi pct. “Proprietăţi
farmacocinetice” ), astfel încât, în cazul durerilor acute, se recomandă administrarea cu cel puţin 30 de
minute înaintea meselor.
2
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu do za cea mai mică (50 mg doza
zilnică ). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie î ncep ut cu doze mici
( 50 mg doză maximă zilnică), asociat cu o monitorizare atentă. Dexketoprofen trometamol Sandoz
comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renal ă
La pacienţii cu insuficienţă renal ă uşoară doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg dexketoprofen
(clearance- ul creatininei 50 – 80 ml/min) (vezi pct. 4.4) . Dexketoprofen trometamol Sandoz
comprimate filmate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă
(clearance- ul creatininei <50 ml/min) (vezi pct. 4.3) .
Copii şi adole scenţi
Dexketoprofen trometamol Sa ndoz comprimate filmate nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin
urmare , nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea medicamentului şi Dexketoprofen trometamol
Sandoz nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
Dexketoprofen trometamol Sandoz nu trebuie administr at în următoarele cazuri:
• pacienţi cu hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt ant iinflamator nesteroidian (AINS)
sau la oricare dintre excipienţ ii enumera ţi la pct. 6.1;
• pacienţi la care substanţe cu acţiune similară ( de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)
precipită crizele de astm bronşic , bronhospasmul, rinit a acută sau determină formarea de
polipi nazali , urticarie sau angioedem ;
• pacienţi cu ulcer peptic hemoragic activ sau suspect at sau cu antecedente de episoade
recurente de ulcer peptic hemoragic ( două sau mai multe episoade de ulcer diagnosticat sau
hemoragie ) sau dispepsie cronică;
• pacienţi cu antecedente de ulcer gastro- intestinal hemoragic sau perforat, cauzat de o terapie
anterioară cu AINS;
• pacienţi care au hemoragii gastro-intestinale sau alte hemoragii active sau afecţiuni
hemoragice;
• pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcer ativă;
• pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
• pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance- ul creatininei <50 ml/min) ;
• pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child -Pugh 10 -15) ;
• paci enţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare ;
• în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6) .
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea în siguranţă la copii şi adolescenţi nu a f ost stabilită.
S e va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.
T rebuie evitată utilizarea Dexketoprofen trometamol Sandoz în asociere cu alte AINS, inclusiv
inhibitorii selectivi de ciclo -oxigenază 2.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de
timp nec esară controlării simptomelor ( vezi pct.4.2 şi riscu rile gastro-intestinale şi cardiovascular e de
mai jos).
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcer ele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate în urma
utilizării tuturor AINS în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau
evenimente grave gastro -intestinale în antecedente. În cazul în care apare hemoragia gastro-intestinală
sau ulcer aţie la pacienţii care utilizează Dexketoprofen trometamol Sandoz , tratamentul trebuie
întrerupt.
Riscul de hemoragie gastro -intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea
dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complica t cu hemoragie sau
perforaţie ( vezi pct. 4.3) şi la v ârstnici.
Vârstnici
La vârstnic i s -a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii
gastro -intestinale şi perforaţii, care pot fi leta le (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
t ratamentul cu cea mai mică doză recomandată.
Similar tuturor AINS, trebuie avut e în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic
pentru a
garanta vindecarea completă înainte de a în cepe tratament ul cu dexketoprofen trometamol .
Pacienţii cu simptome gastro- intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro- intestinale trebuie
monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii gastro-
intestinale.
AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de colită ulcerativă sau boala Crohn
deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni), trebui e să fie luat în considerare pentru ace şti pacien ţi, precum ş i la pacienţii care
necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
determina creş terea riscului gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special v ârstnicii , trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit ( mai ales hemoragie gastro-intestinală ) care apare, în mod deosebit, în
faza iniţială a tratamentu lui.
Se recomandă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care
cresc riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotonin ei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul
acetilsalicilic ( vezi pct. 4.5).
Toate AINS n on-selective pot inhiba agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare prin
inhibarea sintezei de prostaglandin e. Prin urmare , nu este recomandată utili zarea de dexketoprofen
trometamol la pacienţii care urmează un tratament care intervine în procesul de hemostază, cum sunt
warfarina sau alte cumarinice sau heparin ele (vezi pct. 4.5).
Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi
creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de p rostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la
nivel renal care poate d etermina glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic şi insuficienţă renală acută.
4
Similar altor AINS, poate produce creşteri mici tranzitorii ale unor parametrii hepatici şi, de asemenea,
creşteri semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor TGO ş i TGP. În cazul unei creşteri
importante a valoril or acestor enzime, tratamentul trebuie întrerupt.
Dexketoprofen trometamol Sandoz trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni ale
măduvei hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele unor boli infecţioase.
Este necesară pruden ţă la administrarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi /sau renale ca şi la pacienţii
cu hipertensiune arterială şi/ sau insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, utilizarea AINS poate duce la
deteriorarea funcţiei renale, retenţie de lichide sau edem. De asemenea, este necesară prudenţă la
pacienţii trataţi cu diuretice şi la cei cu hipovolemie, deoarece au un risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie luate măsuri speciale de precau ţie la pacien ţii cu antecedente cu boli cardiace, în special a
celor cu episoade anterioare de insuficien ţă cardiacă, deoarece există un risc crescut de declan şare a
insuficien ţei cardiace.
Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de a preze nta insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică
(vezi pct. 4.2).
Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson
şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Dexketoprofen trometamol Sandoz trebuie întrerupt
la prima apariţie a erupţiilor cutanate , leziun ilor de la nivelul mucoase lor sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Similar celorlalte AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea la femei şi nu se
recomandă acelor a care vor să rămână gravide. La femeile cu probleme de fertilitate sau care fac
investigaţii pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu dexketoprofen
trometamol . Dexketoprofen trometamol Sandoz nu trebuie utilizat în primul şi al doilea trimestru de
sarcină decât dacă este stric t necesar.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu ret enţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale ( de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
dexketoprofen trometamol numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte
de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de
boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni su nt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în
general:
Asocieri nerecomandate
• Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi ( ≥ 3 g pe zi): administrarea concomitentă a mai
multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gas tro-intestinală, prin efect sinergic.
5
• Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct.
4.4) datorită legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării
funcţiei plachetare şi afectări i mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată aceast ă
asociere, este necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.
• Heparină: creşterea riscului de hemoragie ( prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la
nivelul mucoasei gastro -intesti nale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o
monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.
• Corticosteroizi : există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro -intestinal şi hemoragiei
(vezi pct. 4.4) .
• Litiu (descrisă la mai m ulte AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându -se
ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este
necesară monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi opri rea
tratamentului cu dexketoprofen.
• Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult creşte
toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către
antiinflamatoare, în general.
• Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.
A socieri care necesită precauţii
• Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie , aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti de
receptori ai angiotensinei II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al
antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată ( de exemplu pacienţi deshidrataţi
sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care
inhibă ciclo- oxigenaza şi inhibitori ai EC A, antagonişti de receptori ai angiotensinei II sau
aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea, în cont inuare, a funcţiei renale, care
este, de obicei, reversibilă. În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic , sunt
esenţiale asigurarea unei hidratări adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul
tratamentului (vezi pct. 4.4).
• Metotrexat, utilizat în doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii
hematologice a metotrexatului prin s căderea clearance-ului său renal de către AINS, în
general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni
ale asocierii . Supraveghere atentă în cazul existenţei insuf icienţei renale şi la vârstnici.
• Pentoxifilină: cre şte ris cul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi
ve rificarea , mai frecventă, a timpului de sângerare.
• Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor,
cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie
efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1 -2 săptămâni după începerea
tratamentului cu AINS.
• Sulfonilure ice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilure icelor prin deplasarea
aces tora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate în considerare
• Beta -blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea
sintezei p rostaglandinelor la nivel renal.
• Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
• Tromboli tice: risc crescut de hemoragie.
• Medicamente anti plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS : risc crescut
de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
• Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune
se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării,
necesitân d ajustarea dozei de dexketoprofen.
• Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
• Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează
eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utiliza te timp de 8 -12 zile de la întreruperea
tratamentului cu mifepristonă.
6
• Antibiotice c hinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere
cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Dexketoprofen este contraindicat în timpul sarcinii ş i alăptării ( vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea si ntezei de prostaglandin e poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Date le din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale
cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la înc eputul sarcinii.
Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% pâ nă la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor
sintezei de prostaglandin e a arătat o creştere a pierderi i sarcinii pre- şi post -nidare şi a mortalităţii
embrio -fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a
fost observată la animale le tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogene ză.
Cu toate acestea, s tudiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au arătat o toxi citate asupra
funcţiei de reproduc ere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină,
dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat dacă nu este absolut necesar. Dacă este utiliz at
dexketoprofen trometamol de către o fem eie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului
sau celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să fie cât mai
scurtă posibil .
În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostagla ndină pot expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate cauza insuficienţă renală cu oligo - hidroamnios.
Mama ş i nou-născutul, la sfâr şitul sarcinii la:
• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la
doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
Dexketoprofen trometamol Sandoz, comprimate filmate este contraindicat în al treilea trimestru de
sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
Fertilitate
Utilizarea de dexketoprofen poate afecta fertilitatea femeilor ş i nu este recomandat femeilor care
încearcă să rămână gravide. La femeile ca re au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează
investig aţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu
dexketoprofen.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern.. Trebuie s ă se evite utilizarea
dexketoprofen în timpul lactaţiei. Dexketoprofen este contraindicat în timpul alăptării. (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dexketoprofen trometamol Sandoz comprimate filmate poate avea influenţă mică sau moderată asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje deoarece poate determina apariţia unor reacţii
adverse ca ameţe li sau somnolenţă.
7
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate ca fiind cel pu ţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului
trometamol în studii clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a
Dexketoprofen trometamol Sandoz , sunt enumerate mai jos, clasificate în funcţie de aparate, sisteme
şi organ e şi de frecvenţa lor:
Aparate, sisteme şi
organe
Frecvente
(1-10%)
Mai puţin
frecvente
(0.1-1%)
Rare
(0.01-0.1%)
Foarte rare /cazuri
iz olate (<0.01%)
Tulburări hematologice
şi limfatice
--- --- --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
--- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
--- --- Anorexie ---
Tulburări psihice --- Insomnie,
anxietate
--- ---
Tulburări ale sistemului
nervos
--- Cefalee,ameţeli,
somnolenţă
Parestezie,
sincopă
---
Tulburări oculare --- --- --- Vedere înceţoşată
Tulburări acustice
şi vestibulare
--- Vertij --- Tinitus
Tulburări cardiace --- Palpitaţii --- Tahicardie
Tulburări vasculare --- Hiperemie
facială
tranzitorie
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
--- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-intestinale
Greaţă şi/sau
vărsături , durere
abdominală,
diaree, dispepsie
Gastrită,
constipatie,
xerostomie ,
flatulenţă
Ulcer ulcer peptic,
hemoragic sau
perforat (vezi pct.
4.4)
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare --- --- Hepatită Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
--- Erupţie cutanată
tranzitorie
Urticarie, acnee,
Transpiraţie
excesivă
Sindrom Stevens
Johnson,necroliză
toxică epidermică
(sindrom Lyell),
angio edem ,
edem facial,
reacţii de
fotosensibilitate,
prurit
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
--- --- Dorsalgii ---
Tulburări renale şi ale
căilor urinar e
--- --- Insuficienţă renală
acută
Poliurie
Sindrom nefritic
sau nefrotic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
--- --- Tulburări
menstruale,
afecţiuni ale
prostatei
---
Tulburări generale şi la --- Fatigabilitate, Edem periferic ---
8
nivelul locului de
administrare
durere, astenie,
frisoane, stare
generală de rău
Investigaţii diagnostice --- --- Teste hepatice
anormale
---
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt cele de natură gastro -intestinală. Poate apare ulcer ul
peptic , perforat s au hemoragic, uneori letal, în special la vârst nici (vezi pct. 4.4). În urma administrării
a u mai fost raportate greaţă, v ărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,
melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a
fost observată mai puţin frecvent.
La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special
la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv ; r e acţii hematologice
(purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar , agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
R eacţii buloase, inclusiv sindromul Steve ns Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rare) .
S tudiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenim entelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs
tulburări gastrointestinale (vărsătur i, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij,
dezorientare, cefalee).
În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces , trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic
în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate admi nistra cărbune activat dacă s- a ingerat de către
un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.
Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de acid propionic
C odul ATC: M01AE17.
Dexketoprofen trom etamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+) -2 -(3 -benzoilfenil) , un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, care aparţine grupei de medicamen te
antiinflamatoare non -steroidiene (M01AE) .
Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea
ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii
ciclici PGG
2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2, precum şi
prostaciclina PGI
2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor
poate afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă
adiţională cu acţiunea lor directă.
A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om , că dexketoprofenul este un inhibitor al
activităţii COX -1 şi COX -2.
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demon strat activitatea analgezică a
dexketoprofen trometamol. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de
minute după administrare. Efectul analgezic persistă între 4 şi 6 ore.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea or ală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
este atinsă în 30 minute ( între 15 şi 60 min).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore.
Deoarece medicamentul se leag ă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent
de distribuţie este de 0,25 l/kg. Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este
glucuronoconjugarea, urmată de excreţie renală.
După administrarea dexketoprofen trometamol , numai enantiomerul S-(+) este observat în urină,
demonstrând că la om nu există conversie în enantiomerul R -( -).
În studiile farmacocinetice cu doze repetate , s-a observat că aria de sub curba concentraţiei plasmatice
în funcţie de timp după ultima admi nistrare nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce
arată că nu apare fenomenul de acumulare a medicamentului.
Când se administrează concomitent cu alimentele, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp nu se modifică, t otuşi C
max scade şi absorbţia este încetinită (creşte tmax).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi imunofarmacologie. Studiile cu privire la toxicitate a cronică la
şoarece şi maimuţă au indicat o valoare la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) de 3 mg/kg şi
zi. Principale le reacţii adverse observate la doze mari au fost eroziunile şi ulcer ele gastro -intestinale,
care apar cu o frecvenţă dependentă de doză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon din porumb
Amidon glico lat de sodiu (tip A)
Distearat de glicerol
Film
Hipromeloză ( 6 cPs)
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
10
A se păstra la temperaturi sub 30ºC. A se păstra blisterul în ambalajul original pentru a fi protejat de
lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt furnizate în blistere (blister din PVC -PVDC/Al)
Dexk etoprofen trometamol Sandoz 25 mg comprimate filmate - 10, 20, 30, 40, 50, 500 comprimate
filmate / cutie
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu există cerin ţe special.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual treb uie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A,
540472 Târgu. Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6047/2013/01
6047/2013/02
6047/2013/03
6047/2013/04
6047/2013/05
6047/2013/06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autoriza ţie Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
