KETOPROFEN ROMPHARM 100 mg/2ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă conţine ketoprofen 100 mg .
pH -ul soluţ iei este cuprins în intervalul 6,5 – 7,5.
Excipienţi cu efect cunoscut : o fiolă (2 ml) soluție i njectabilă conține alcool benzilic 40 mg, alcool
etilic 96% 200 mg , propilenglicol 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie .
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antiinflamatorii , indicat în
tratamentul simptomatic al bolilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru
ameliorarea durerii î n anumite sindroame dureroase.
Indicaţiile administrării de scurtă durată a soluţi ei injectabile de ketoprofen sunt următoarele :
Exacerb ări ale b olilor osteoarticulare de natură reumatică :
− poliartrită reumatoidă
− spondila rtrit ă seronegativ ă: spondilită anchilozantă , artrită psoriazică, artrită reactivă
− gut ă
− osteoartroză
− forme extraarticulare de reumatism : tendinite, tenosinovite, fibrozite, bursite, capsulite ale
umărului
Exacerbări ale durerii:
− dureri de natur ă inflamatorie , dureri postoperatorii în chirurgia orto pedică
− lombalgii şi dureri de origine lombosciatică
− dureri de natură neoplazică
− dureri post -traumatice, durer i de origine musculoscheletal ă
4.2. Doze şi mod de administrare
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml, soluţie injectabilă , este recomandat pentru administr are
parenteral ă.
2
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlului optim al simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doz e recomandat e:
Adulţi
Doza zilnică m aximă recomandată de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul zilnic
injectabil cu 200 mg ketoprofen trebuie evaluat atent raportul risc -beneficiu. N u se recomandă
administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică recomandată (vezi, de asemenea, pct .4.4).
Administrare i ntramusculară:
Doza recomandată este de o fiolă (100 mg) Ketoprofen Rompharm administrată intramuscular profund
o dată sau de două ori pe zi.
Dacă este necesar, tratamentul injectabil cu ketoprofen poate fi înlocuit cu tratament oral , intrarectal
sau transdermic.
A dministrare intravenoasă sub formă de perfuzi e, intermitentă sau continuă :
Ketoprofen Rompharm trebuie administrat intravenos numai î n spital. Soluţia injectabilă trebuie
administr ată într -un interval de 30 de minute până la 1 oră . Administrarea intravenoasă sub formă de
perfuzii se recomandă pentru o perioadă de maxim 48 de ore. Doza maximă zilnică de ketop rofen este
de 200 mg .
•
P erfuzie intermitentă intravenoasă:
100 până la 200 mg ketoprofen diluat în 100 ml clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii,
administrat pe o perioadă de 30 minute până la 1 oră. Doza maximă zilnică de ketoprofen este
de 200 mg pe 24 ore.
•
Perfuzie continuă intravenoasă:
100 pâ nă la 200 mg ketoprofen diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă ( clorură de sodiu 0,9%
soluţie pentru injecţii, soluţie Ringer lactat, glucoză) administrat ă pe o perioadă de 8 ore.
Injectarea poate fi repetată la interval de 8 ore. Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200
mg pe 24 ore.
Ketoprofen poate fi asociat cu analge zice cu acţiune centrală. Ketoprofen poate fi amestecat cu
morfina în acelaşi flacon : 10 până la 20 mg morfină şi 100 mg (până la 200 mg) ketoprofen se
diluează în 500 ml soluţie perfuzabilă ( clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii sau soluţie
Ringer ). Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, se recomandă iniţierea tratamentului cu doza cea mai mică pentru a asigura
tratamentul de întreţin ere al acestor pacienţi cu doza minimă eficace. Pacienţii vârstnici au un risc
crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea l a copii, nu au fost stabilit e.
De aceea medicamentul nu este recomandat la copii.
Pacienţi cu insuficien ţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, dozele trebuie micşorate corespunzător, deoarece timpul de
înjumătăţire plasmatică al ketoprofenului creşte cu severitatea insuficienţei renale (vezi pct. 4.3 şi pct.
4.4) . La pacienţii cu insuficienţă renală cu un clea rance la creatinină mai mic de 20 ml/min , doza
maximă de ketoprofen trebuie redus ă (vezi pct. 4.4) . La pacienţii cu insuficienţă renală severă este
contraindicată administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice , cu un nivel redus de albumină , doza de ketoprofen trebuie
redus ă (vezi pct. 4.4) . La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată administrarea de
3
ketoprofen (vezi pct. 4.3 ).
Atenţionări
Ketoprofen nu trebuie amestecat în aceeaşi flacon cu tramadol, deoarece se formează precipitate.
Deoarece ketoprofenul este sensibil la lumină, flaconul sau punga pentru perfuzie trebuie să fie
acoperite cu hârtie neagră sau folie de aluminiu.
4.3. Contraindicaţii
Ketoprofen es te contraindicat la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente cum sunt
bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită alergică, urticarie sau alte reacţii alergice determinate de
administrarea de ketoprofen , acid acetilsalicilic sau alte antiin flamatoare nesteroidiene. Reacţii
anafilactice severe, rareori letale, au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu h ipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre
excipienţi (vezi pct. 6.1 ).
Ketoprofen este contraindicat în următoarele cazuri:
- Ulcer peptic activ sau antecedente de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie ;
- Diateză hemoragică;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii î n evoluţie ;
- Insuficienţă hepatică severă ;
- Insuficienţă renală severă ;
- Insuficienţă cardiacă severă necontrolată terapeutic.
Ketoprofen este contraindicat la pacienți cu tulburări de hemostază sau tratament concomitent cu
anticoagulante .
Ketoprofen este de asemenea contraindicat în al treilea tr imestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimalizate utilizând cea mai mică doz ă efic ientă pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos) .
Risc de sângerări gastro-intestinale , ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale
S -au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antii nflamatoare nesteroidiene
(AINS) sângerarea ga stro-intestinal ă, ulceraţi a sau perforaţi a, care poate fi letal ă, însoţite sau nu de
simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastrointestinale.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu u n risc crescut de toxicitate
gastrointestinală severă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi
4.3).
Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie creşte odată cu doza de AINS, la
pacienţii cu ante cedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct.
4.3.) şi la pacienţii vârstnici . La aceşti pacienţi se începe tratamentul cu doza cea mai mică posibilă
eficace. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare administrarea concomitentă de medicamente
protectoare gastrice ( de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni ) precum şi la
pacienţi i care au nevoie de doze mici administrate concomitent cu acid acetilsalicilic sau alte
medicamente care ar putea creş te riscul gastro-intestinal (vezi ş i pct. 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se
recomandă raportarea oricărui simptom abdominal neobişnuit (în special sângerări gastro -intestinale),
mai al es la începutul tratamentului.
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro -intestinale la pacienţii trataţi cu Ketoprofen Rompharm,
impune întreruperea tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte r iscul de
ulcer aţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroi de cu administrare orală, anticoagulante
4
orale, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină, antiagregante plachetare cum
ar fi acidul acetilsalicilic, salicilaţ i (vezi pct.4.5).
Utilizarea Ketoprofen Rompharm concomitent cu AINS ( inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2) trebuie evitată.
Ketoprofen trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de bo li gastro-intestinal e ( colit ă
ulcer oasă, boal a Crohn) deoarece acest ea pot fi agravate (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
P acienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la medicamentele AINS, în
special prezintă risc crescut de hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie cu pot enţial letal (vezi pct.
4.2) .
Risc de reacţii cutanate
La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dint re acestea cu potenţial letal
cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens- Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor
reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie
întrerupt imediat la primele semne de apariţie al e unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni de mucoase
sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv pot prezenta un risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
La iniţierea tratamentului, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie l a pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, ciroză, nefroz ă, la pacienţii trataţi cu diuretice , la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în
mod special dacă pacienţii sunt vârstnici. La aceşti pacienţi, administrarea de ketoprofen poate induce
o scădere a fluxului sanguin renal prin inhibarea p rostaglandinelor, ducând la decompensarea renală
(vezi pct. 4.3) .
Este cunoscut că AINS pot produce nefrotoxicitate în forme variate, care poate conduce la nefrită
interstiţială, sindrom nefrotic şi chiar insuficienţă renală.
La pacienţii cu valori anormal e ale testelor funcţionale hepatice sau cu antecedente de boală hepatică,
nivelul transaminazelor trebuie evaluat periodic, mai ales în cazul unui tratament de lungă durată.
Icterul şi hepatita au fost rareori menţionate în asociere cu administrarea de ket oprofen.
Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, deoarece tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem (vezi
punctul 4. 3).
Studiile clinice, ca şi datele epidemiologice, sugerează că administrarea unor tipuri de AINS (mai ales
în doze mari şi pe perioade lungi) se asociază cu o creştere a evenimentelor trombotice arteriale (de tip
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente care să excludă apariţia
unor asemenea evenimente la administrarea ketoprofen.
Ca în cazul altor AINS, trebuie urmărit cu atenţie tratamentul cu ketoprofen la pacienţii cu
hipertensiune arterială necontrolat ă, insuficienţă cardiacă congestivă, boală coronari ană, boală arterială
periferică, boli cerebrovasculare confirmate. De asemenea la iniţierea tratamentul se recomandă o
examinare atentă a pacienţilor cu factori de risc asociaţi pentru bolile cardiovasculare (de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Infecţii
În cazul unei afecţiuni infecţioase , similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale
unei boli infecţioase (febra) datorită proprietăţilor sale antiinflamatorii , analgezice şi antipiretice.
Afectarea fertilităţii la femei
Administrarea ketoprofen, ca alte AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile
care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor care au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau sunt
5
investigate pentru infertilitate trebui e avut în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
Tulburări respiratorii
P acienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzit ă cronic ă, şi / sau polipoză nazală sunt mai
expuş i riscului pentru reacţii alergice decât populaţia generală după administrarea de acid
acetilsalicilic şi / sau AINS. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic
sau bronhospasm, î n special la pacienţii alergici la acid acetilsa licilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Monitorizarea de laborator
La pacienţii cu valori anormale ale testelor funcţiei hepatice sau antecedente de boală hepatică trebui e
evaluate periodic nivelurile transaminazelor, în special în timpul tratamentului de lung ă durată.
La pacienţii cu insuficienţă renală , pacienţii trataţi cu diuretice, pacienţi cu risc de hipovolemie
inclusiv după o intervenţie chirurgical ă se recomandă monitorizarea cu atenţie a diurezei şi a funcţiei
renal e.
Ca şi în cazul tratamentului pe t ermen lung cu alte AINS, tratamentul cu ketoprofen necesită o
monitorizare a hemoleucogramei şi a funcţiei hepatice şi renale pe parcursul tratamentului în special la
vârstnici.
Este necesară ajustarea dozei de ketoprofen d acă clearance-ul creatininei est e mai mic de 20 ml/min .
Hiperkaliemia
Hiperkalemia poate fi accentuată de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc
potasiu sau la pacienţi cu diabet zaharat (vezi pct. 4.5). În acest caz, nivelurile de potasiu trebuie
monitorizate periodic .
Atenţionare legată de calea de administrare intramusculară şi intravenoasă
Riscul de sângerare gastro -intestinală este relativ crescut la persoanele cu greutate corporală mică.
Dacă apare sângerare gastro -intestinală sau ulcer, tratamentul cu ketoprofe n trebuie oprit imediat.
Atenţionare legată de calea de administrare intravenoasă
Dac ă durerea este sever ă, ketoprofen poate fi administrat concomitent cu derivaţi de morfină.
Precauţii
Ketoprofen trebui e administrat cu precauţie la pacienţii alcoolici şi fumători.
Administrarea acestui medicament trebuie întreruptă înainte de intervenţia chirurgicală.
Dacă apar tulburări vizuale cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un
examen oftalmologic complet.
Excipienţi
Acest medic ament conţine aproximativ 8 vol% alcool etilic , adică până la 197,2 mg/doză, echivalent
cu 4 ml bere, 1,6 ml vin/doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în
vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu r isc crescut cum sunt pacienţi cu boli
hepatice sau epilepsie.
Cu toate că medicamentul nu este recomandat la copii, ca atențion ări suplimentare se pot menționa:
- datorită conținutului în alcool benzilic Ketoprofen Rompharm soluţie injectabilă nu trebuie
administrat la prematuri sau nou- născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub
3 ani ;
- propilenglicolul, în doze de 400 mg/kg la adulţi sau de 200 mg/kg la copii poate provoca simptome
asem ănătoare celor provocate de consumul de alcool.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri medicamentoase nerecomandate
Anticoagulante (heparină şi warfarina) şi inhibitorii agregării plachetare (de exemplu, ticlopidina,
clopidogrel): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). Dacă nu se poate evita această asociere, pacienţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
6
Litiu: risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând ajunge la valori toxice
datorită reducerii excr eţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului
trebuie atent monitorizate şi dozele de litiu trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul
cu AINS.
Alte analgezice/ AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenaz ei 2) şi salicilaţi în doze mari :
c reşterea riscului de ulceraţii sau hemoragii gastro -intestinal e. A se evita utilizarea concomitentă de 2
sau mai multe AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic .
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână: r isc crescut de toxicitate hematologică a
metotrexatului, mai ales atunci când este administrat în doze mari (> 15 mg / săptămână) , prin
reducerea eliminării renale a metotrexatului şi deplasarea metotrexat ului legat de proteinele
plasmatice. Între momentul întreruperii sau iniţier ii tra tam entului cu ketoprofen şi administrarea de
metotrexat trebuie lăsat un interval de cel puţin 12 ore.
Medicamente a căror asociere necesită precauţie
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: pe parcursul primelor săptămâni de tratament
asociat , trebuie monitorizată săptămânal hemoleucograma. Dacă există o afectare a funcţiei renale sau
dacă pacientul este vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent.
Diuretice : risc de reducere a efectului diuretic. Pacien ţii, în special cei deshidrataţi care utilizează
diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii
fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de
administr area tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Inhibitorii enzimei de conversie şi antagonişti ai angiotensinei II: la pacienţii cu funcţie renală
compromisă (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici ), asocierea unui inhibitor ECA
sau antagonist al angiotensinei II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua
deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţ ă renală acută.
Corticosteroizi: risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Pentoxifilină : risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare mai frecventă clinică şi a
timpului de sângerare.
Asocieri medicamentoase de care trebuie să se ţină cont
Mifepriston ă: AINS nu trebuie utilizate pentru 8- 12 zile de la administrarea de mifepriston ă deoarece
AINS pot reduce efectul acestuia.
Medicamente antihipertensive (beta -blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angio tensinei,
diuretice): risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare
de către AINS).
Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficienţa cardiacă, reduce filtrarea glomerulară şi creşte
nivelurile plasmatice de glicozide cardiotonice.
Ciclosporina: risc crescut pentru nefrotoxic itate, în special la pacienţii vârstnici , în cazul tratamentului
concomitent .
Chinolone: studii preclinice au indicat că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat administrării d e
chinolone . Pacienţii la care se administrează AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de
convulsii.
7
Tacrolimus: risc posibil mai crescut pentru nefrotoxicitate, în special la pacienţii vârstnici , în cazul
tratamentului concomitent cu AINS.
Tr ombolitice : risc crescut de sângerări.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi
pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Zidovudină: creşterea riscului de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt asociate cu
zidovudină. Există o evidenţă a creşteri i riscului de hemartroze şi hematoame la pacienţi cu hemofilie
seropozitivi care primesc concomitent tratament cu zidovudină.
Probenecid : administrarea concomitentă de p robenecid poate reduce marcat clearance- ul plasmatic al
ketoprofenului.
Riscu ri referitoare la hiperpotasemie
Anumite medicamente sau categorii terapeutice pot determina hiperkaliemie, de exemplu sărurile de
potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de conversie, blocanţii receptorilor
de angiotensină II, AINS, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracţionate), ciclosporină,
tacrolimus şi trimetoprim. Apariţia hiperkaliemiei depinde de prezenţa factorilor asociaţi. Acest ri sc
este crescut când sunt administrate medicamentele menţionate mai sus.
Riscu ri referitoare la efectul antiagregant plachetar
Mai multe substanţe sunt implicate în interacţiuni dependente de efectul lor antiplachetar: tirofiban,
eptifibarid, abcixiab şi iloprost. Tratamentul concomitent cu aceste medicamente antiplachetare creşte
riscul de hemoragie.
4.6. Fertilitatea , sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio -fetală. Datele din
studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la
utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte
odată cu doza şi durata tratamentului. La animale la care s -a administrat pe parcursul organogenezei
un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre - şi post -nidare şi mortalitatea
embriofetal ă. Suplimentar, au fost raportate cu incidenţă crescută malformaţii, inclusiv
cardiovasculare la animale la care s- a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul
organogenezei.
Ketoprofen nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este
absolut necesar. Dacă ketopro fen este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe
parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administ raţi pe parcursul celui de al 3 -lea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei de
prostaglandine expun fătul la:
− toxicitate cardio -pulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară) ;
− disfuncţie renală, car e poate progresa către insufi cienţă renală cu oligohidroamnios.
La sfârşitul sarcinii toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine expun mama şi nou-născutul la:
− prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze
mi ci;
− inhibarea contracţiilor uterine care determină tr avaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ketoprofen este contraindicat în al 3- lea trimestru de sarcină.
8
Alăptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele m atern. Ketoprofenul nu se
recomandă pe parcursul alăptării.
Fertilitate a
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandată
la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţ i în concepere sau care sunt în
curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketoprofen
(vezi pct. 4.4).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi trebuie
atenţionaţi să nu conducă sau să opereze maşini dacă aceste simptome apar.
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibile tulburări vizuale. Dacă pacienţii prezintă tulburări vizuale,
aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)
Puţin frecvente (≥ 1/1 000 la < 1/100)
Rare (≥ 1/10.000 la < 1/1.000)
Foarte rare (< 1/10.000)
Frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemoragică, leucopenie
Frecvenţă necunoscută: neutropenia, agranulocitoză, trombocitopenie
Tulburări ale sistemul imunitar
Frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic
Tulburări psihice :
Frecvenţă necunoscută: tulburări de dispoziţie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli , somnolenţă
Rare: parestezii
Frecvenţă necunoscută: convulsii , meningita aseptică (mai ales la pacienţii cu afecţiuni autoimune
precum LES sau colagenoze) manifest ată prin rigiditatea cefei, cefalee, greaţă, vărsătură, febră şi
dezorientare (vezi şi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Rare: tulburări vizuale, cum ar fi înceţoşarea vederii.
Foarte rare: durere oculară, nevrită optică
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială
9
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: crize de astm bronşic , agravarea astmului bronşic
Frecvenţă necunoscută: bronhospasm (în special la pacienţ ii cu hipersensibilitate cunoscută la acidul
acetilsalicilic) , rinite
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Frecvente: diaree, constipaţ ie, gastrită
Rare: stomatită, colită, ulcer gastro -duodenal
Frecvenţă necunoscută : hemoragie gastro -intestinală (melenă, hematemeză, rectoragii), perforaţie
gastro -intestinală
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea transaminazelor hepatice, hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit
Frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, purpură, angioedem, alopecie , urticarie, agravarea
urticariei cronice, dermatită exfoliativă, dermatoze buloase (sindrom Stevens -Johnson şi necroliză
epidermică toxică )
Tulbură ri renale ş i ale căilor urinare
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulo- interstiţială, sindrom nefritic
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: induraţie la locul injectării, edem, durere la locul injectării
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doză
mare şi pe perioade lungi de timp) poate fi asociată cu un risc crescut pentru evenimente arteriale
trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozi tivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g de ketoprofen (forme orale) .
Simptome
Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului la adulţi sunt: cefalee, ameţeli, somnolenţă, greaţă,
vărsături, diaree şi dureri abdominale . În timpul intoxicaţiei severe s-au observat hipotensiune
arterială, deprimare respiratorie şi hemoragie gastro -intestinală.
Tratament
Pacientul trebuie transferat imediat la un spital cu secţie de specialitate unde poate începe tratamentul
simptomatic. N u se cunoaşte un antidot specific pentru ketoprofen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic.
C od ATC: M01AE03
10
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic aparţinând grupului
acidului propionic, cu acţiune analgezică (periferică şi central ă), antiinflamatoare, antipiretic ă şi de
inhibare de scurtă durată a funcţ iilor plachetare. Proprietăţ ile sale antiinflamatorii se realizează prin
inhibarea ciclooxig enazei, cu inhibarea consecutivă a producerii de prostaglandine, leucotriene şi a
agregării plachetare. Are acţ iune de stabilizare a membranei lizozomale.
Ca ş i alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindecă boala subiacentă, acţionând doar
simptomatic.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare intramusculară ketoprofenul se absoarbe rapid. Concentraţia maximă este de
aproximativ 10 m g/l şi este atinsă la aproximativ 0,5- 0,75 ore după administrarea unei doze de 100
mg.
Distribuţie
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Difuzează în lichidul sinovial şi
traversează bariera placentară.
Metabolizare
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare)
şi unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce
metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65- 75%.
Eliminare
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din
doza administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrar e.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,88 ore, după administrarea
intramusculară.
Variaţii fiziopatologice
În cazul vârstnicilor, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică şi scăderea clearance- ului total fiind determinate de încetinirea metabolizării.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea
acesteia.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate după doză unică şi repetată, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi
ulceraţii ale tractului gastro -intestinal şi la leziuni renale la unele specii de animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnifi cative.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al
ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al
ketoprofenului.
Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidaţiei şi fertilităţii la femelele de
şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Alcool etilic 96%
Propilenglicol
11
Alcool benzilic
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric , sub formă de soluţii 10% (m/ V), pentru ajustarea pH -ului
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Nu se recomandă amestecul Ketoprofen Rompharm cu soluţii injectabile ce conţin tramadol în acelaşi
flacon deoarece se formează precipitat e.
6.3. Perioada de val abilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiec are fiolă conţine 2 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiecare fiolă conţine 2 ml soluţie
injectabilă.
6.6. Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUT ORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor nr.1A, Otopeni, jud. Ilfov, Rom ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6050/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Dec embrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă conţine ketoprofen 100 mg .
pH -ul soluţ iei este cuprins în intervalul 6,5 – 7,5.
Excipienţi cu efect cunoscut : o fiolă (2 ml) soluție i njectabilă conține alcool benzilic 40 mg, alcool
etilic 96% 200 mg , propilenglicol 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie .
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antiinflamatorii , indicat în
tratamentul simptomatic al bolilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru
ameliorarea durerii î n anumite sindroame dureroase.
Indicaţiile administrării de scurtă durată a soluţi ei injectabile de ketoprofen sunt următoarele :
Exacerb ări ale b olilor osteoarticulare de natură reumatică :
− poliartrită reumatoidă
− spondila rtrit ă seronegativ ă: spondilită anchilozantă , artrită psoriazică, artrită reactivă
− gut ă
− osteoartroză
− forme extraarticulare de reumatism : tendinite, tenosinovite, fibrozite, bursite, capsulite ale
umărului
Exacerbări ale durerii:
− dureri de natur ă inflamatorie , dureri postoperatorii în chirurgia orto pedică
− lombalgii şi dureri de origine lombosciatică
− dureri de natură neoplazică
− dureri post -traumatice, durer i de origine musculoscheletal ă
4.2. Doze şi mod de administrare
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml, soluţie injectabilă , este recomandat pentru administr are
parenteral ă.
2
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlului optim al simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doz e recomandat e:
Adulţi
Doza zilnică m aximă recomandată de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul zilnic
injectabil cu 200 mg ketoprofen trebuie evaluat atent raportul risc -beneficiu. N u se recomandă
administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică recomandată (vezi, de asemenea, pct .4.4).
Administrare i ntramusculară:
Doza recomandată este de o fiolă (100 mg) Ketoprofen Rompharm administrată intramuscular profund
o dată sau de două ori pe zi.
Dacă este necesar, tratamentul injectabil cu ketoprofen poate fi înlocuit cu tratament oral , intrarectal
sau transdermic.
A dministrare intravenoasă sub formă de perfuzi e, intermitentă sau continuă :
Ketoprofen Rompharm trebuie administrat intravenos numai î n spital. Soluţia injectabilă trebuie
administr ată într -un interval de 30 de minute până la 1 oră . Administrarea intravenoasă sub formă de
perfuzii se recomandă pentru o perioadă de maxim 48 de ore. Doza maximă zilnică de ketop rofen este
de 200 mg .
•
P erfuzie intermitentă intravenoasă:
100 până la 200 mg ketoprofen diluat în 100 ml clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii,
administrat pe o perioadă de 30 minute până la 1 oră. Doza maximă zilnică de ketoprofen este
de 200 mg pe 24 ore.
•
Perfuzie continuă intravenoasă:
100 pâ nă la 200 mg ketoprofen diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă ( clorură de sodiu 0,9%
soluţie pentru injecţii, soluţie Ringer lactat, glucoză) administrat ă pe o perioadă de 8 ore.
Injectarea poate fi repetată la interval de 8 ore. Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200
mg pe 24 ore.
Ketoprofen poate fi asociat cu analge zice cu acţiune centrală. Ketoprofen poate fi amestecat cu
morfina în acelaşi flacon : 10 până la 20 mg morfină şi 100 mg (până la 200 mg) ketoprofen se
diluează în 500 ml soluţie perfuzabilă ( clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii sau soluţie
Ringer ). Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, se recomandă iniţierea tratamentului cu doza cea mai mică pentru a asigura
tratamentul de întreţin ere al acestor pacienţi cu doza minimă eficace. Pacienţii vârstnici au un risc
crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea l a copii, nu au fost stabilit e.
De aceea medicamentul nu este recomandat la copii.
Pacienţi cu insuficien ţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, dozele trebuie micşorate corespunzător, deoarece timpul de
înjumătăţire plasmatică al ketoprofenului creşte cu severitatea insuficienţei renale (vezi pct. 4.3 şi pct.
4.4) . La pacienţii cu insuficienţă renală cu un clea rance la creatinină mai mic de 20 ml/min , doza
maximă de ketoprofen trebuie redus ă (vezi pct. 4.4) . La pacienţii cu insuficienţă renală severă este
contraindicată administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice , cu un nivel redus de albumină , doza de ketoprofen trebuie
redus ă (vezi pct. 4.4) . La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată administrarea de
3
ketoprofen (vezi pct. 4.3 ).
Atenţionări
Ketoprofen nu trebuie amestecat în aceeaşi flacon cu tramadol, deoarece se formează precipitate.
Deoarece ketoprofenul este sensibil la lumină, flaconul sau punga pentru perfuzie trebuie să fie
acoperite cu hârtie neagră sau folie de aluminiu.
4.3. Contraindicaţii
Ketoprofen es te contraindicat la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente cum sunt
bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită alergică, urticarie sau alte reacţii alergice determinate de
administrarea de ketoprofen , acid acetilsalicilic sau alte antiin flamatoare nesteroidiene. Reacţii
anafilactice severe, rareori letale, au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu h ipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre
excipienţi (vezi pct. 6.1 ).
Ketoprofen este contraindicat în următoarele cazuri:
- Ulcer peptic activ sau antecedente de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie ;
- Diateză hemoragică;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii î n evoluţie ;
- Insuficienţă hepatică severă ;
- Insuficienţă renală severă ;
- Insuficienţă cardiacă severă necontrolată terapeutic.
Ketoprofen este contraindicat la pacienți cu tulburări de hemostază sau tratament concomitent cu
anticoagulante .
Ketoprofen este de asemenea contraindicat în al treilea tr imestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimalizate utilizând cea mai mică doz ă efic ientă pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos) .
Risc de sângerări gastro-intestinale , ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale
S -au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antii nflamatoare nesteroidiene
(AINS) sângerarea ga stro-intestinal ă, ulceraţi a sau perforaţi a, care poate fi letal ă, însoţite sau nu de
simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastrointestinale.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu u n risc crescut de toxicitate
gastrointestinală severă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi
4.3).
Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie creşte odată cu doza de AINS, la
pacienţii cu ante cedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct.
4.3.) şi la pacienţii vârstnici . La aceşti pacienţi se începe tratamentul cu doza cea mai mică posibilă
eficace. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare administrarea concomitentă de medicamente
protectoare gastrice ( de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni ) precum şi la
pacienţi i care au nevoie de doze mici administrate concomitent cu acid acetilsalicilic sau alte
medicamente care ar putea creş te riscul gastro-intestinal (vezi ş i pct. 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se
recomandă raportarea oricărui simptom abdominal neobişnuit (în special sângerări gastro -intestinale),
mai al es la începutul tratamentului.
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro -intestinale la pacienţii trataţi cu Ketoprofen Rompharm,
impune întreruperea tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte r iscul de
ulcer aţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroi de cu administrare orală, anticoagulante
4
orale, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină, antiagregante plachetare cum
ar fi acidul acetilsalicilic, salicilaţ i (vezi pct.4.5).
Utilizarea Ketoprofen Rompharm concomitent cu AINS ( inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2) trebuie evitată.
Ketoprofen trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de bo li gastro-intestinal e ( colit ă
ulcer oasă, boal a Crohn) deoarece acest ea pot fi agravate (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
P acienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la medicamentele AINS, în
special prezintă risc crescut de hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie cu pot enţial letal (vezi pct.
4.2) .
Risc de reacţii cutanate
La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dint re acestea cu potenţial letal
cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens- Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor
reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie
întrerupt imediat la primele semne de apariţie al e unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni de mucoase
sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv pot prezenta un risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
La iniţierea tratamentului, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie l a pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, ciroză, nefroz ă, la pacienţii trataţi cu diuretice , la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în
mod special dacă pacienţii sunt vârstnici. La aceşti pacienţi, administrarea de ketoprofen poate induce
o scădere a fluxului sanguin renal prin inhibarea p rostaglandinelor, ducând la decompensarea renală
(vezi pct. 4.3) .
Este cunoscut că AINS pot produce nefrotoxicitate în forme variate, care poate conduce la nefrită
interstiţială, sindrom nefrotic şi chiar insuficienţă renală.
La pacienţii cu valori anormal e ale testelor funcţionale hepatice sau cu antecedente de boală hepatică,
nivelul transaminazelor trebuie evaluat periodic, mai ales în cazul unui tratament de lungă durată.
Icterul şi hepatita au fost rareori menţionate în asociere cu administrarea de ket oprofen.
Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, deoarece tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem (vezi
punctul 4. 3).
Studiile clinice, ca şi datele epidemiologice, sugerează că administrarea unor tipuri de AINS (mai ales
în doze mari şi pe perioade lungi) se asociază cu o creştere a evenimentelor trombotice arteriale (de tip
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente care să excludă apariţia
unor asemenea evenimente la administrarea ketoprofen.
Ca în cazul altor AINS, trebuie urmărit cu atenţie tratamentul cu ketoprofen la pacienţii cu
hipertensiune arterială necontrolat ă, insuficienţă cardiacă congestivă, boală coronari ană, boală arterială
periferică, boli cerebrovasculare confirmate. De asemenea la iniţierea tratamentul se recomandă o
examinare atentă a pacienţilor cu factori de risc asociaţi pentru bolile cardiovasculare (de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Infecţii
În cazul unei afecţiuni infecţioase , similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale
unei boli infecţioase (febra) datorită proprietăţilor sale antiinflamatorii , analgezice şi antipiretice.
Afectarea fertilităţii la femei
Administrarea ketoprofen, ca alte AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile
care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor care au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau sunt
5
investigate pentru infertilitate trebui e avut în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
Tulburări respiratorii
P acienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzit ă cronic ă, şi / sau polipoză nazală sunt mai
expuş i riscului pentru reacţii alergice decât populaţia generală după administrarea de acid
acetilsalicilic şi / sau AINS. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic
sau bronhospasm, î n special la pacienţii alergici la acid acetilsa licilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Monitorizarea de laborator
La pacienţii cu valori anormale ale testelor funcţiei hepatice sau antecedente de boală hepatică trebui e
evaluate periodic nivelurile transaminazelor, în special în timpul tratamentului de lung ă durată.
La pacienţii cu insuficienţă renală , pacienţii trataţi cu diuretice, pacienţi cu risc de hipovolemie
inclusiv după o intervenţie chirurgical ă se recomandă monitorizarea cu atenţie a diurezei şi a funcţiei
renal e.
Ca şi în cazul tratamentului pe t ermen lung cu alte AINS, tratamentul cu ketoprofen necesită o
monitorizare a hemoleucogramei şi a funcţiei hepatice şi renale pe parcursul tratamentului în special la
vârstnici.
Este necesară ajustarea dozei de ketoprofen d acă clearance-ul creatininei est e mai mic de 20 ml/min .
Hiperkaliemia
Hiperkalemia poate fi accentuată de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc
potasiu sau la pacienţi cu diabet zaharat (vezi pct. 4.5). În acest caz, nivelurile de potasiu trebuie
monitorizate periodic .
Atenţionare legată de calea de administrare intramusculară şi intravenoasă
Riscul de sângerare gastro -intestinală este relativ crescut la persoanele cu greutate corporală mică.
Dacă apare sângerare gastro -intestinală sau ulcer, tratamentul cu ketoprofe n trebuie oprit imediat.
Atenţionare legată de calea de administrare intravenoasă
Dac ă durerea este sever ă, ketoprofen poate fi administrat concomitent cu derivaţi de morfină.
Precauţii
Ketoprofen trebui e administrat cu precauţie la pacienţii alcoolici şi fumători.
Administrarea acestui medicament trebuie întreruptă înainte de intervenţia chirurgicală.
Dacă apar tulburări vizuale cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un
examen oftalmologic complet.
Excipienţi
Acest medic ament conţine aproximativ 8 vol% alcool etilic , adică până la 197,2 mg/doză, echivalent
cu 4 ml bere, 1,6 ml vin/doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în
vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu r isc crescut cum sunt pacienţi cu boli
hepatice sau epilepsie.
Cu toate că medicamentul nu este recomandat la copii, ca atențion ări suplimentare se pot menționa:
- datorită conținutului în alcool benzilic Ketoprofen Rompharm soluţie injectabilă nu trebuie
administrat la prematuri sau nou- născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub
3 ani ;
- propilenglicolul, în doze de 400 mg/kg la adulţi sau de 200 mg/kg la copii poate provoca simptome
asem ănătoare celor provocate de consumul de alcool.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri medicamentoase nerecomandate
Anticoagulante (heparină şi warfarina) şi inhibitorii agregării plachetare (de exemplu, ticlopidina,
clopidogrel): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). Dacă nu se poate evita această asociere, pacienţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
6
Litiu: risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând ajunge la valori toxice
datorită reducerii excr eţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului
trebuie atent monitorizate şi dozele de litiu trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul
cu AINS.
Alte analgezice/ AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenaz ei 2) şi salicilaţi în doze mari :
c reşterea riscului de ulceraţii sau hemoragii gastro -intestinal e. A se evita utilizarea concomitentă de 2
sau mai multe AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic .
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână: r isc crescut de toxicitate hematologică a
metotrexatului, mai ales atunci când este administrat în doze mari (> 15 mg / săptămână) , prin
reducerea eliminării renale a metotrexatului şi deplasarea metotrexat ului legat de proteinele
plasmatice. Între momentul întreruperii sau iniţier ii tra tam entului cu ketoprofen şi administrarea de
metotrexat trebuie lăsat un interval de cel puţin 12 ore.
Medicamente a căror asociere necesită precauţie
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: pe parcursul primelor săptămâni de tratament
asociat , trebuie monitorizată săptămânal hemoleucograma. Dacă există o afectare a funcţiei renale sau
dacă pacientul este vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent.
Diuretice : risc de reducere a efectului diuretic. Pacien ţii, în special cei deshidrataţi care utilizează
diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii
fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de
administr area tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Inhibitorii enzimei de conversie şi antagonişti ai angiotensinei II: la pacienţii cu funcţie renală
compromisă (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici ), asocierea unui inhibitor ECA
sau antagonist al angiotensinei II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua
deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţ ă renală acută.
Corticosteroizi: risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Pentoxifilină : risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare mai frecventă clinică şi a
timpului de sângerare.
Asocieri medicamentoase de care trebuie să se ţină cont
Mifepriston ă: AINS nu trebuie utilizate pentru 8- 12 zile de la administrarea de mifepriston ă deoarece
AINS pot reduce efectul acestuia.
Medicamente antihipertensive (beta -blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angio tensinei,
diuretice): risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare
de către AINS).
Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficienţa cardiacă, reduce filtrarea glomerulară şi creşte
nivelurile plasmatice de glicozide cardiotonice.
Ciclosporina: risc crescut pentru nefrotoxic itate, în special la pacienţii vârstnici , în cazul tratamentului
concomitent .
Chinolone: studii preclinice au indicat că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat administrării d e
chinolone . Pacienţii la care se administrează AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de
convulsii.
7
Tacrolimus: risc posibil mai crescut pentru nefrotoxicitate, în special la pacienţii vârstnici , în cazul
tratamentului concomitent cu AINS.
Tr ombolitice : risc crescut de sângerări.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi
pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Zidovudină: creşterea riscului de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt asociate cu
zidovudină. Există o evidenţă a creşteri i riscului de hemartroze şi hematoame la pacienţi cu hemofilie
seropozitivi care primesc concomitent tratament cu zidovudină.
Probenecid : administrarea concomitentă de p robenecid poate reduce marcat clearance- ul plasmatic al
ketoprofenului.
Riscu ri referitoare la hiperpotasemie
Anumite medicamente sau categorii terapeutice pot determina hiperkaliemie, de exemplu sărurile de
potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de conversie, blocanţii receptorilor
de angiotensină II, AINS, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracţionate), ciclosporină,
tacrolimus şi trimetoprim. Apariţia hiperkaliemiei depinde de prezenţa factorilor asociaţi. Acest ri sc
este crescut când sunt administrate medicamentele menţionate mai sus.
Riscu ri referitoare la efectul antiagregant plachetar
Mai multe substanţe sunt implicate în interacţiuni dependente de efectul lor antiplachetar: tirofiban,
eptifibarid, abcixiab şi iloprost. Tratamentul concomitent cu aceste medicamente antiplachetare creşte
riscul de hemoragie.
4.6. Fertilitatea , sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio -fetală. Datele din
studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la
utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte
odată cu doza şi durata tratamentului. La animale la care s -a administrat pe parcursul organogenezei
un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre - şi post -nidare şi mortalitatea
embriofetal ă. Suplimentar, au fost raportate cu incidenţă crescută malformaţii, inclusiv
cardiovasculare la animale la care s- a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul
organogenezei.
Ketoprofen nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este
absolut necesar. Dacă ketopro fen este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe
parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administ raţi pe parcursul celui de al 3 -lea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei de
prostaglandine expun fătul la:
− toxicitate cardio -pulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară) ;
− disfuncţie renală, car e poate progresa către insufi cienţă renală cu oligohidroamnios.
La sfârşitul sarcinii toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine expun mama şi nou-născutul la:
− prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze
mi ci;
− inhibarea contracţiilor uterine care determină tr avaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ketoprofen este contraindicat în al 3- lea trimestru de sarcină.
8
Alăptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele m atern. Ketoprofenul nu se
recomandă pe parcursul alăptării.
Fertilitate a
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandată
la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţ i în concepere sau care sunt în
curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketoprofen
(vezi pct. 4.4).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi trebuie
atenţionaţi să nu conducă sau să opereze maşini dacă aceste simptome apar.
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibile tulburări vizuale. Dacă pacienţii prezintă tulburări vizuale,
aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)
Puţin frecvente (≥ 1/1 000 la < 1/100)
Rare (≥ 1/10.000 la < 1/1.000)
Foarte rare (< 1/10.000)
Frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemoragică, leucopenie
Frecvenţă necunoscută: neutropenia, agranulocitoză, trombocitopenie
Tulburări ale sistemul imunitar
Frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic
Tulburări psihice :
Frecvenţă necunoscută: tulburări de dispoziţie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli , somnolenţă
Rare: parestezii
Frecvenţă necunoscută: convulsii , meningita aseptică (mai ales la pacienţii cu afecţiuni autoimune
precum LES sau colagenoze) manifest ată prin rigiditatea cefei, cefalee, greaţă, vărsătură, febră şi
dezorientare (vezi şi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Rare: tulburări vizuale, cum ar fi înceţoşarea vederii.
Foarte rare: durere oculară, nevrită optică
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială
9
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: crize de astm bronşic , agravarea astmului bronşic
Frecvenţă necunoscută: bronhospasm (în special la pacienţ ii cu hipersensibilitate cunoscută la acidul
acetilsalicilic) , rinite
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Frecvente: diaree, constipaţ ie, gastrită
Rare: stomatită, colită, ulcer gastro -duodenal
Frecvenţă necunoscută : hemoragie gastro -intestinală (melenă, hematemeză, rectoragii), perforaţie
gastro -intestinală
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea transaminazelor hepatice, hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit
Frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, purpură, angioedem, alopecie , urticarie, agravarea
urticariei cronice, dermatită exfoliativă, dermatoze buloase (sindrom Stevens -Johnson şi necroliză
epidermică toxică )
Tulbură ri renale ş i ale căilor urinare
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulo- interstiţială, sindrom nefritic
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: induraţie la locul injectării, edem, durere la locul injectării
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doză
mare şi pe perioade lungi de timp) poate fi asociată cu un risc crescut pentru evenimente arteriale
trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozi tivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g de ketoprofen (forme orale) .
Simptome
Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului la adulţi sunt: cefalee, ameţeli, somnolenţă, greaţă,
vărsături, diaree şi dureri abdominale . În timpul intoxicaţiei severe s-au observat hipotensiune
arterială, deprimare respiratorie şi hemoragie gastro -intestinală.
Tratament
Pacientul trebuie transferat imediat la un spital cu secţie de specialitate unde poate începe tratamentul
simptomatic. N u se cunoaşte un antidot specific pentru ketoprofen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic.
C od ATC: M01AE03
10
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic aparţinând grupului
acidului propionic, cu acţiune analgezică (periferică şi central ă), antiinflamatoare, antipiretic ă şi de
inhibare de scurtă durată a funcţ iilor plachetare. Proprietăţ ile sale antiinflamatorii se realizează prin
inhibarea ciclooxig enazei, cu inhibarea consecutivă a producerii de prostaglandine, leucotriene şi a
agregării plachetare. Are acţ iune de stabilizare a membranei lizozomale.
Ca ş i alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindecă boala subiacentă, acţionând doar
simptomatic.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare intramusculară ketoprofenul se absoarbe rapid. Concentraţia maximă este de
aproximativ 10 m g/l şi este atinsă la aproximativ 0,5- 0,75 ore după administrarea unei doze de 100
mg.
Distribuţie
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Difuzează în lichidul sinovial şi
traversează bariera placentară.
Metabolizare
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare)
şi unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce
metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65- 75%.
Eliminare
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din
doza administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrar e.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,88 ore, după administrarea
intramusculară.
Variaţii fiziopatologice
În cazul vârstnicilor, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică şi scăderea clearance- ului total fiind determinate de încetinirea metabolizării.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea
acesteia.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate după doză unică şi repetată, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi
ulceraţii ale tractului gastro -intestinal şi la leziuni renale la unele specii de animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnifi cative.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al
ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al
ketoprofenului.
Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidaţiei şi fertilităţii la femelele de
şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Alcool etilic 96%
Propilenglicol
11
Alcool benzilic
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric , sub formă de soluţii 10% (m/ V), pentru ajustarea pH -ului
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Nu se recomandă amestecul Ketoprofen Rompharm cu soluţii injectabile ce conţin tramadol în acelaşi
flacon deoarece se formează precipitat e.
6.3. Perioada de val abilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiec are fiolă conţine 2 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiecare fiolă conţine 2 ml soluţie
injectabilă.
6.6. Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUT ORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor nr.1A, Otopeni, jud. Ilfov, Rom ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6050/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Dec embrie 2013
