CEFUROXIMA ARENA 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CEFUROXIMĂ ARENA 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine cefuroximă 250 mg sub formă de cefuroximă axetil 301 mg .
Excipient: p -hidroxibenzoat de metil, p -hidroxibenzoat de n- propil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Capsule tari, cu corp alb opac şi capac albastru opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuroxim ă este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 6 ani pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 şi 5.1)
Amigdalite şi faringite streptococice acute.
Sinuzită bacteriană acută
Otită medie acută.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Cistită.
Pielonefrită.
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente .
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta ≥ 6 ani şi greutatea peste 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
2
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile (între
10 şi 21 de zile)
Copii cu vârsta mai mică de 6 ani:
Capsul ele de Cefuroxima nu sunt adecvate pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 6 ani. Pentru
pacienţii din această grupă de vârstă, se recomandă utilizarea altei forme farmaceutice adecvate vârstei.
Nu există experienţă la copiii cu vârsta mai mică de 3 luni.
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitat ea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţ ia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Tabelul 5. Doze de Cefuroximă recomandate la pacienţii cu insuficienţă renal ă
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg administrată de două ori pe zi)
10- 29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă
2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De oarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală
Capsulele de Cefuroximă trebuie administrate după masă , pentru a asigura absorbţia optimă.
Capsulele de Cefuroximă nu trebuie desfăcut e şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este potrivită
pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi capsule. La copii se poate utiliza Cefuroximă sub o
formă farmaceutică adecvată vârstei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensib ilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţ ie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta- lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice
beta -lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hiper sensibilitate severe, ocazional letale. În cazul
apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi
trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se st abilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
3
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non -severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Reacţie Jarisch -Herxheimer
Reacţia Jarisch -Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează
boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie
este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto- limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi pct.
4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non -susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
microorganisme non- susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile ), fapt care
poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în
vedere la pa cienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8).
Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific
pentru Clostridium difficile . Nu trebuie administrate medi camente care inhibă peristaltismul intestinal
(vezi pct. 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze
fie metoda glucozo -oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei
din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
Deoarece conţine p- hidroxibenzoat de metil şi p- hidroxibenzoat de n-propil, Cefuroximă poate determina
reacţii alergice, chiar întârziate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei
axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială
crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra microflorei intestin ale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a
probenecidului nu este recomandată. Administrare a concomitentă a probenecidului determină creşterea
semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală.
ZinnatCefuroxima trebuie prescrisă la femeile gravide numai dacă beneficiile
depăşesc riscurile.
Alăptarea
4
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice
la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din ca uza acestor efecte. Trebuie
avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după
ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie
precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii
adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida,
eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro -intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt
disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate
cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse
de la foarte f recvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă
<1/10000) au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe
piaţă şi se referă mai degrabă la rata de raportare decât la fre cvenţa reală. Nu au fost disponibile date din
studiile clinice controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din
studii clinice, acestea s- au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigat or). În
cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei
de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate.
Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥
1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare <
1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor
de tip Candida
dezvoltare excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări hematologice şi
limfatice
eozinofilie Pozitivare a
testului Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie
(uneori severă)
anemie hemolitică 1
Tulburări ale sistemului
imunitar
febră indusă de administrarea
medicamentului, boala serului,
anafilaxie, reacţie
Jarisch-Herxheimer
Tulburări ale sistemului
nervos
cefalee, ameţeli
5
Tulburări gastro-intestinale diaree, greaţă,
durere abdominală
vărsături colită pseudomembranoasă
Tulburări hepatobiliare creştere tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice
icter (predominant colestatic),
hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
erupţie cutanată
tranzitorie
urticarie, prurit, eritem
polimorf,
sindrom Stevens -Johnson,
necroliză epidermică toxică
(necroliză exantematică) ( vezi
Tulburări ale sistemului
imunitar), angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti -medicament, determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte
rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroxim ei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se redu ce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală
(vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua,
codul ATC: J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bact erian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
hidroliza de către beta -lactamaze, incluzând (dar nu limitându- se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp -C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată sta bil la
anumite specii bacteriene aerobe Gram -negativ;
afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram -negativ;
pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă.
6
În funcţie de mecanismul de rezisten ţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot
prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST ( European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing ) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus. influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele
de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide). Unele
tulpini care produc beta -lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de
generaţia a treia sau a patra în condi ţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor
testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze
stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracteri zarea BLSE este
recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.
2
Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1).
3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia
ceftazid imei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice.
4 Sensibilitatea la antibioticele beta -lactamice a streptococilor beta- hemolitici din gruprile A, B, C şi G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
5
Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru terapia cu
medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi clasificare S sau
R.
S=sensibil, R=rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de
infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
7
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris )
Providencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. Aureus meticilino -rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorb ţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid
la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după
masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime
(2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză de 500
mg şi 13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună
cu aliment e. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă, comparativ
cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale concentraţiilor
plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducereabiodisponibilităţii
sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a fost bioechivalentă
cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi sănătoşi şi, de ace ea,
aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram -per -miligram (vezi punctul
4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral cuprinse
între 125 şi 1000 mg. Nu s -a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate
cuprinse între 250 şi 500 mg.
8
Distribuţie
S -a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la
12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale
cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâl nite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid
pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance- ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m 2
.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s -au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstn ici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorl alte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1 cr CIM).
5.3. Date preclinice de siguranţă
9
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice pri vind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipientilor:
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină PH 102
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul capsulei
Corp:
Dioxid de siliciu
Lauril sulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glic erol
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
Cap:
Dioxid de siliciu
Lauril sulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
Dioxid de titan (E 171 )
Brilliant Blue (E 133)
Eritrozină (E 127)
Gelat ină
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
10
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, sector 2,
Bucureşti, cod 024022,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIATA
3357/2003/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autori zare, Aprilie 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CEFUROXIMĂ ARENA 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine cefuroximă 250 mg sub formă de cefuroximă axetil 301 mg .
Excipient: p -hidroxibenzoat de metil, p -hidroxibenzoat de n- propil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Capsule tari, cu corp alb opac şi capac albastru opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuroxim ă este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 6 ani pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 şi 5.1)
Amigdalite şi faringite streptococice acute.
Sinuzită bacteriană acută
Otită medie acută.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Cistită.
Pielonefrită.
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente .
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta ≥ 6 ani şi greutatea peste 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
2
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile (între
10 şi 21 de zile)
Copii cu vârsta mai mică de 6 ani:
Capsul ele de Cefuroxima nu sunt adecvate pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 6 ani. Pentru
pacienţii din această grupă de vârstă, se recomandă utilizarea altei forme farmaceutice adecvate vârstei.
Nu există experienţă la copiii cu vârsta mai mică de 3 luni.
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitat ea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţ ia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Tabelul 5. Doze de Cefuroximă recomandate la pacienţii cu insuficienţă renal ă
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg administrată de două ori pe zi)
10- 29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă
2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De oarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală
Capsulele de Cefuroximă trebuie administrate după masă , pentru a asigura absorbţia optimă.
Capsulele de Cefuroximă nu trebuie desfăcut e şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este potrivită
pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi capsule. La copii se poate utiliza Cefuroximă sub o
formă farmaceutică adecvată vârstei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensib ilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţ ie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta- lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice
beta -lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hiper sensibilitate severe, ocazional letale. În cazul
apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi
trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se st abilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
3
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non -severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Reacţie Jarisch -Herxheimer
Reacţia Jarisch -Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează
boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie
este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto- limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi pct.
4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non -susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
microorganisme non- susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile ), fapt care
poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în
vedere la pa cienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8).
Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific
pentru Clostridium difficile . Nu trebuie administrate medi camente care inhibă peristaltismul intestinal
(vezi pct. 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze
fie metoda glucozo -oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei
din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
Deoarece conţine p- hidroxibenzoat de metil şi p- hidroxibenzoat de n-propil, Cefuroximă poate determina
reacţii alergice, chiar întârziate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei
axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială
crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra microflorei intestin ale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a
probenecidului nu este recomandată. Administrare a concomitentă a probenecidului determină creşterea
semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală.
ZinnatCefuroxima trebuie prescrisă la femeile gravide numai dacă beneficiile
depăşesc riscurile.
Alăptarea
4
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice
la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din ca uza acestor efecte. Trebuie
avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după
ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie
precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii
adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida,
eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro -intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt
disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate
cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse
de la foarte f recvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă
<1/10000) au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe
piaţă şi se referă mai degrabă la rata de raportare decât la fre cvenţa reală. Nu au fost disponibile date din
studiile clinice controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din
studii clinice, acestea s- au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigat or). În
cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei
de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate.
Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥
1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare <
1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor
de tip Candida
dezvoltare excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări hematologice şi
limfatice
eozinofilie Pozitivare a
testului Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie
(uneori severă)
anemie hemolitică 1
Tulburări ale sistemului
imunitar
febră indusă de administrarea
medicamentului, boala serului,
anafilaxie, reacţie
Jarisch-Herxheimer
Tulburări ale sistemului
nervos
cefalee, ameţeli
5
Tulburări gastro-intestinale diaree, greaţă,
durere abdominală
vărsături colită pseudomembranoasă
Tulburări hepatobiliare creştere tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice
icter (predominant colestatic),
hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
erupţie cutanată
tranzitorie
urticarie, prurit, eritem
polimorf,
sindrom Stevens -Johnson,
necroliză epidermică toxică
(necroliză exantematică) ( vezi
Tulburări ale sistemului
imunitar), angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti -medicament, determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte
rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroxim ei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se redu ce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală
(vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua,
codul ATC: J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bact erian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
hidroliza de către beta -lactamaze, incluzând (dar nu limitându- se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp -C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată sta bil la
anumite specii bacteriene aerobe Gram -negativ;
afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram -negativ;
pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă.
6
În funcţie de mecanismul de rezisten ţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot
prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST ( European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing ) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus. influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele
de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide). Unele
tulpini care produc beta -lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de
generaţia a treia sau a patra în condi ţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor
testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze
stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracteri zarea BLSE este
recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.
2
Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1).
3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia
ceftazid imei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice.
4 Sensibilitatea la antibioticele beta -lactamice a streptococilor beta- hemolitici din gruprile A, B, C şi G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
5
Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru terapia cu
medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi clasificare S sau
R.
S=sensibil, R=rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de
infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
7
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris )
Providencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. Aureus meticilino -rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorb ţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid
la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după
masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime
(2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză de 500
mg şi 13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună
cu aliment e. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă, comparativ
cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale concentraţiilor
plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducereabiodisponibilităţii
sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a fost bioechivalentă
cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi sănătoşi şi, de ace ea,
aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram -per -miligram (vezi punctul
4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral cuprinse
între 125 şi 1000 mg. Nu s -a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate
cuprinse între 250 şi 500 mg.
8
Distribuţie
S -a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la
12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale
cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâl nite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid
pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance- ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m 2
.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s -au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstn ici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorl alte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1 cr CIM).
5.3. Date preclinice de siguranţă
9
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice pri vind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipientilor:
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină PH 102
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul capsulei
Corp:
Dioxid de siliciu
Lauril sulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glic erol
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
Cap:
Dioxid de siliciu
Lauril sulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
Dioxid de titan (E 171 )
Brilliant Blue (E 133)
Eritrozină (E 127)
Gelat ină
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
10
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, sector 2,
Bucureşti, cod 024022,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIATA
3357/2003/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autori zare, Aprilie 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2015
