CONCOR COR 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CONCOR COR 2,5 mg comprim ate filmate
CONCOR COR 5 mg comprimate filmate
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
CONCOR COR 2,5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 2,5 mg.
CONCOR COR 5 mg compri mate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg.
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
CONCOR COR 2,5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe, în formă de inimă, cu şanţ median pe ambele feţe.
CONCOR COR 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alb-gălbui, în formă de inimă, cu şanţ median pe ambele feţe.
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate portocaliu pal-portocaliu deschis, în formă de inimă, cu şan ţ median pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul formelor stabile cronice de insuficienţă cardiacă cu reducerea funcţiei sistolice ventriculare (vezi
pct. 5.1).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Pacienţii ar trebui să se stabilizeze (fără decompensare acută) atunci când este instituit tratamentul cu
bisoprolol.
Se recomandă ca medicul să aibă experienţă în trata rea insuficienţei cardiace.
Doze
Tratamentul insuficienţei cardiace stabile cu bisoprolol necesită o schemă de administrare.
Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg odată pe zi. După tolera bilitatea fiecărui individ, doza este crescută
la 2,5 mg, 3,75 mg, 5 mg, 7,5 mg şi 10 mg o dată pe zi în intervale de 2 săptămâni sau mai mult.
Dacă creşterea unei doze nu este bine tolerată, tratamentul trebuie menţinut la o doză mai mică.
Doza maximă recomandată este de 10 mg o dată pe zi.
Pe perioada administr ării conform schemei se recomandă monitorizarea atentă a semnelor vitale (frecvenţa
cardiacă, tensiunea arterială) şi a semnelor de agravare a insuficienţei cardiace.
Modificarea tratamentului
Dac ă doza ma ximă recomandată nu este bine tolerată, poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei.
În cazul agravării trecătoare a insuficienţei cardiace, hipotensiunii sau bradicardiei, se recomandă
reconsiderarea dozajului medicaţiei concomitente. De asemenea, ar putea fi necesară scăderea temporară a
dozei de bisoprolol sau să se ia în considerare întreruperea tratamentului cu bisoprolol. Reluarea tratamentului
şi/sau creşterea dozei de bisoprolol trebuie luată întotdeauna în considerare, după stabiliza rea pacientului .
Dacă se ia în considerare întreruperea trat amentului, se recomandă scăderea treptată a dozei de administrare,
deoarece oprirea bruscă poate duce la agravarea serioasă a stării pacienţilor.
În general, tratamentul insuficienţei cardiace cro nice stabile cu bisoprolol este un tratament pe termen lung.
Mod de a dministrare
Comprimatele filmate de bisoprolol se vor administra dimineaţa şi pot fi administrate împreună cu sau fără
alimente. Ele vor fi înghiţite cu o cantitate de lichid şi nu tre buie mestecate.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală sau hepatică
Nu există date privind farmacocinetica bisoprololului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi cu afectarea
funcţiei renale sau hepatice. De aceea, schema de dozaj la aceşti pacienţi trebuie efectuată cu precauţie.
Vârstnici
Nu este necesară
o ajustare a dozei.
Copii
Nu există date referitoare la administrarea de bisoprolol la copii şi, de aceea, nu poate fi recomandat pentru
tratamentul acestora.
4.3 Contraindicaţii
B isoprolol ul este contraindicat în :
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare din tre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1 ;
- insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare c are necesită tratament inotrop
administrat i.v.;
- şoc cardiogen;
- bloc AV de gradul II sau III (fără pacemaker);
- sindrom de sinus bolnav ( “sick sinus syndrome” );
- bloc sinoatrial;
- bradicardie cu
< 60 bătăi/minut înainte de iniţierea tratamentului;
3
-hipotensiune arterială (TA sistolică sub 100 mm Hg);
- a stm bronşic sever sau BPOC severă;
- forme severe de arteriopatii periferice sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolic ă.
4.4 Atenţio nări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bisoprol olul trebui e folosit cu prudenţă în următoarele situaţii:
- bronhospasm (astm bronşic, afecţiuni obstructive ale căilor aeriene) ;
- diabet zaharat cu fluctuaţii mari ale glicemiei; simptomele hipoglicemiei pot fi mascate de
tratamentul cu bisoprolol;
- restricţii al imentare stricte ;
- tratamente concomitente pentru desensibilizare ;
- bloc AV de gradul I ;
- angină Prinzmetal ;
- arteriopatii periferice (agravarea simptomelor poate surveni mai ales la începutul tratamentului) ;
- anestezi e generală.
La pacienţii ce vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale cu anestezie generală, beta -blocantele reduc riscul
apariţiei aritmiilor şi ischemiei miocardice pe parcursul inducţiei şi intubaţiei şi în perioada postoperatorie.
Se recomandă menţinerea acţiunii simpatolitice la nivelul receptorilor beta şi în perioada preoperatorie.
Medicul anestezist trebuie avizat asupra tratamentului cu beta- blocante, deoarece există riscul de interacţiuni
cu alte medicamente ce pot determina bradiaritmii, atenuarea tahicardiei reflexe şi sc ăderea capacităţii reflexe
de a compensa pierderea de sânge.
Dacă este totuşi necesară întreruperea tratamentului cu beta- blocante înaintea intervenţiei chirurgicale, aceasta
se va face treptat, urmând a se opri complet cu 48 ore înaintea anesteziei.
Nu există experienţă terapeutică referitoare la tratamentul cu bisoprolol a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă,
dar şi cu alte afecţiuni ca, de exemplu:
- diabet zaharat insulino -dependent (tip I);
- afectarea severă a funcţiei renale;
- afectarea severă a funcţiei hepatice;
- cardiomiopatie restrictivă;
- anomalii cardiace congenitale;
- afectări valvulare organice, semnificative hemodinamic;
- infarct miocardic în ultimele 3 luni.
În general nu se recomandă combinarea bisoprololului cu blocante ale ca nalelor de calciu de tip verapamil sau
diltiazem, cu antiaritmice din clasa I şi cu antihipertensive cu acţiune centrală (vezi pct.4.5.) .
La pacienţii cu astm bronşic sau cu alte afecţiuni obstructive pulmonare simptomatice se poate recomanda
administrar ea concomitentă de bronhodilatatoare. Uneori se poate constata o creştere a rezistenţei căilor
aeriene la bolnavii de astm, ceea ce impune creşterea dozei de beta
2- stimulante.
Ca şi alte beta -blocante, bisoprol olul poate creşte atât sensibilitatea la aler geni, cât şi severitatea reacţiilor
anafilactice. Administrarea de adrenalină poate să nu aibă întotdeauna efectul terapeutic urmărit.
Pacienţilor cu psoriazis (actual sau în antecedente) li se vor administra beta- blocante (de exemplu
bisoprolol) doar după o
ev aluare atentă a raportului risc /beneficiu.
La bolnavii cu feocromocitom nu se va administra bisoprolol decât după blocarea alfa -receptorilor.
Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol.
4
Iniţierea tratamentului cu bisoprolol necesită o monitorizare regulată. Pentru posologie şi mod de administrare
vezi pct. 4.2.
În special la pacienţii cu ischemie cardiacă, î ntreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie efectuată brusc
cu excepţia cazurilor în care există indicaţ ii clare, deoarece aceasta poate co nduce la agravarea tranzitorie a
stării pacientului (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.2.) .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Blocantele canalelor de calciu de tip verapamil şi, în mai mică măsură, de tip diltiazem : efect negativ asupra
contractilit ăţii şi conducer ii atrio-ventricular e. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii cărora li
se administrează beta- blocante poate determina hipotensi une arterială severă şi bloc atrioventricular.
Antiaritmicele din clasa I (de exemplu: chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona) :
pot determina potenţarea efectului asupra perioadei de conducere atrio-ventriculară şi creşterea efectului
inotrop negativ.
A ntihipertensive le cu ac ţiune centrală ca de exemplu clonidina şi altele (metildopa, moxonidina, rilmenidina) :
a socierea cu aceste medicamente poate duce la agravarea insuficienţei cardiace determinând o
scădere a
tonusului simpatic central (ducând la reducerea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac şi la vasodilataţie).
Întreruperea bruscă a tratamentului, mai ales dacă se face înaintea opririi administrării de
beta -blocante , poate creşte riscul apariţiei "hipertensiun ii de rebound".
Asocieri car e necesită prudenţă
Blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridină ca felodipina şi amlodipina: u tilizarea concomitentă poate
creşte riscul de hipotensiune şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare a funcţiei de pompă
ventriculară la bolnavii cu insuficienţă cardiacă.
Antiaritmicele din clasa III (de exemplu amiodarona): poate fi potenţat efectul asupra timpului de conducere
atrio -ventriculară.
B eta- blocante le de uz topic (de exemplu, picăturile oftalmice folosite pentru tratamentul glaucomului) pot
determina potenţare a efectelor sistemice ale bisoprololului.
Medicamente le parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte perioada de conducere
atrio -ventriculară şi riscul de apariţie a b radicardiei.
Insulina şi antidiabeticele orale: intensificarea efectului hipoglicemiant al acestora. Prin acţiunea de blocare a
receptorilor beta se pot masca simptomele hipoglicemiei.
Medicamentele anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creştere a riscului de hipotensiune (pentru informaţii
suplimentare privind anestezia generală vezi pct.4.4).
Glicozidele digitalice: c reşterea perioadei de conducere atrio- ventriculară, scăderea frecvenţei cardiace.
Antiinflamatoare le nesteroidiene (AINS): AIN S pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamentele b eta-simpatomimetice (de exemplu: isoprenalina, dobutamina): a socierea cu bisoprolol poate
reduce efectul ambelor categorii de medicamente.
Simpatomimetice le cu acţiune asupra receptorilor beta- şi alfa - (de exemplu: adrenalina, noradrenalina):
a socierea cu bisoprolol poate amplifica efectele vasoconstrictoare mediate prin alfa -adrenoreceptori ale
acestor substanţe, determinând creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei inter mitente.
Aceste fenomene apar mai frecvent în cazul beta -blocantelor neselective.
5
Folosirea concomitentă a altor antihipertensive, ca şi a altor medicamente cu potenţial efect hipotensiv (de
exemplu: antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) p oate creşte riscul apariţiei hipotensiunii.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Meflochina: Creşte riscul de apariţie a bradicardiei.
Inhibitori i de monoaminoxidază (cu excepţia IMAO -B): c reşterea efectului hipotensiv al beta -blocantelor dar
şi a riscului de apariţie a crizelor hipertensive.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi a lăptarea
Sarcina
Efectele bisoprol olului pot determina consecinţe negative asupra sarcinii şi/sau fătului sau nou- născutului.
În general, blocantele beta adrenergice reduc perfuzia placentară, fenomen ce se poate asocia cu încetinirea
creşterii fetale, moartea fătului intrauterin, avort spontan sau travaliu prematur. Reacţ iile adverse
(hipoglicemia, bradicardia) pot apărea şi la făt şi la nou -născut. Dacă tratamentul c u beta-blocante este
neapărat necesar, se preferă utilizarea blocantelor beta
1- selective.
Bisoprololul nu este recomandat pe parcursul sarcinii decât dacă este neapărat necesar . În aceste situaţii, se
recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero- placentar şi a creşterii fetale. În cazul apariţiei efectelor
negative asupra sarcinii sau a fătului, se recomandă a se lua în considerare posibilitatea unui tratament
alternativ. Nou -născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptome de hipoglicemie şi bradicardi e sunt de
aşteptat în general în primele 3 zile.
Alăptare a
Nu există date legate de excreţia bisoprololului în laptele matern. De aceea, nu se recomandă alăptarea pe
durata administrării de bisoprolol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicu le şi de a folosi utilaje
Un studiu efectuat asupra bolnavilor cu boală ischemică coronariană nu a demonstrat afectarea capacităţii de
conducere a vehiculelor. Şi totuşi, datorită răspunsului individual al pacienţilor la tratament , capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Acest fenomen este mai probabil la începutul
tratamentului, la schimbarea medicaţiei sau în cazul consumului de alcool.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1 .000 şi <1/100)
Rare (≥1/10 .000 şi <1/1 .000)
Foarte rare (<1/10 .000)
Investiga ţii diagnostice
Rare : valori crescute ale trigliceridelor, valori crescute ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: bradicardie
Frecvente: agravare a insuficienţei cardiace pre-existente
Mai puţin frecvente: tulburări de conducere A -V
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală, cefalee
6
Rare: sincop ă
Tulburări oculare
Rare: reducerea secreţiei lacrimale (atenţie la pacienţii cu lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi v estibulare
Rare: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu obstrucţii ale căilor aeriene în
antecedente
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate (prurit, erupţii, eritem)
Foarte rare: alopecie. Beta -blocantele pot produce sau agrava psoriazisul sau pot determina erupţii
psoriaziforme.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe musculare, astenie musculară
Tulburări vasculare
Frecvente: parestezii şi senzaţie de frig la extremităţi, hipotensiune
Mai puţin frecvente: hipotensiune ortostatică
Tulburări generale
Frecvente: astenie, senzaţie de oboseală
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Rare: tulburări de potenţă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente : tulburări ale somnului, depresie
Rare : coşmaruri, halucinaţii
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii
sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţiona le a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4
.9 Supradozaj
Simptome
În cazurile de supradozare (doză zilnică de 15 mg în loc de 7,5 mg) s-au raportat cazuri de bloc A -V gradul
III, bradicardie, ve rtij. În general semnele cele mai frecvente ce pot apărea după supradozarea cu un
7
beta-blocant sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm, insuficienţă cardiacă acută şi
hipoglicemie. Până în prezent au fost raportate câteva cazuri de pacienţi cu supradozare cu bisoprolol (doza
maximă fiind de 2000 mg) la bolnavi cu hipertensiune arterială şi/sau cardiopatie ischemică; la aceşti pacienţi
s -a constatat bradicardie şi/sau hipotensiune arterială ; toţi pacienţii au avut o
evoluţie favorabilă. Exist ă o
variaţi e inter -individual ă mar e privind sensibilitatea bolnavilor la o
singură doză mare de bisoprolol, iar
pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt probabil foarte sensibili. De aceea, se impune creşterea progresivă a
dozei conform schemei d e la pct. 4.2.
Abordare terapeutică
În cazurile de supradoza j, se recomandă întreruperea tratamentul ui cu bisoprolol şi institui rea unui tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Date insuficiente sugereaz ă că bisoprololul se elimină greu prin dia liză.
Pe baza efectelor farmacologice cunoscute şi a recomandărilor valabile pentru alte beta- blocante, se
recomandă aplicarea următoarelor măsuri generale, sub supraveghere clinică:
Bradicardie: A dministrarea de atropină intravenos. În caz de răspuns inadecvat, se poate administra cu
prudenţă isoprenalină sau o altă substanţă cu proprietăţi cronotrop pozitive. În anumite situaţii poate fi
necesară inserţia transvenoasă a unui pacemaker cardiac.
Hipotensiune: S e administrează intravenos lichide şi vaso presoare. Poate fi utilă şi administrarea intravenoasă
de glucagon.
Bloc AV (de gradul II sau III): P acienţii trebuie monitorizaţi atent; li se va administra o
perfuzie cu
isoprenalină sau li se va implanta transvenos un pacemaker.
Agravare bruscă a in suficienţei cardiace: Se administreaza i.v. diuretice, agenţi inotropi ,
vasodilatatoare.
Bronhospasm: S e instituie tratament bronhodilatator cu isoprenalină, substanţe beta
2-simpatomimetice şi/sau
aminofilină.
Hipoglicemie: S e administrează i.v. glucoză .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta- blocante selectiv e; C odul ATC: C07 AB07
Bisoprololul este un blocant al receptorilor beta
l- adrenergici, cu înaltă selectivitate, ce nu posedă acti vităţi de
stimulare intrinsecă sau de stabilizare a membranei celulare. El prezintă doar o
uşoară afinitate pentru
receptorii beta
2- adrenergici din muşchii netezi ai bronhiilor şi vaselor de s ânge, ca şi pentru receptorii beta2
implicaţi în reglarea metabo lică. De aceea, bisoprololul nu are efecte la nivelul căilor aeriene sau metabolice
datorate stimulării receptorilor beta
2. Selectivitatea sa beta1 se menţine chiar dacă sunt depăşite dozele
terapeutice.
În total, în studiul CIBIS II au fost incluşi 2647 pacienţi: 83% (n
= 2202) prezentau NYHA Clasa III, iar 17%
(n
= 445) - clasa IV NYHA. Ei prezentau o insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă (cu fracţie de ejecţie ≤
35% demonstrată ecocardiografic). Mortalitatea totală a scăzut de la 17 ,3 % la 11,8 %
(o scădere relativă de
34%). De asemenea, s- a mai constatat o
scădere a cazurilor de moarte subită (la 3,6 % faţă de 6,3 %, cu o
scădere relativă de 44 %) şi o scădere a numărului de agravări ce necesită internare în spital (la 12% faţă de
17,6%, cu o
scăd ere relativă de 36%). În sfârşit, s -a observat şi o îmbunătăţire funcţională a statusului
funcţional conform clasificării NYHA. În timpul iniţierii treptate a tratamentului cu bisoprolol, s -au raportat
internări în spital pentru bradicardie (0,53 %), hipotensiune (0,23%) şi decompensare acută (4,97%), dar
8
aceste cazuri nu au fost mult mai frecvente faţă de grupul placebo (respectiv 0%, 0,3% şi 6,74%). Numărul
accidentelor vasculare cerebrale fatale sau dezabilitante pe timpul perioadei de studiu a fost de 20 la grupul cu
bisoprolol şi de 15 la grupul placebo.
Studiul CIBIS III a urmărit 1010 pacienţ i cu vârste peste 65 de ani suferind de insuficienţă cardiacă uşoară
până la moderată (insuficienţă cardiacă cronică , NYHA clasa II sau III) şi fracţie de ejec ţie a ventriculului
stâng ≤ 35 %, netrataţi anterior cu inhibitori ai enzimei de conversie, beta blocante sau antagonişti ai
receptorilor angiotensinei. Studiul a urmărit eficacitatea şi siguranţa monoterapiei iniţiale cu bisoprolol timp
de 6 luni ( doza ţintă 10 mg bisoprolol/zi), căreia i s -a ad ăugat inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei
(IECA) , enalapril (doza ţintă 10 mg de două ori pe zi), pe o perioadă de 6- 24 luni în comparaţie cu
monoterapia iniţială cu IECA, la care s -a ad ăugat corespunză tor bisoprolol. Fiecare grup a inclus 505 pacienţi.
Cele dou ă strategii terapeutice au fost comparate orb cu privire la obiectivul primar combinat de mortalitate de
orice etiologie şi/sau spitalizare şi fiecare dintre acestea individual.
În cadrul populaţi ei studiate obiectivul final primar a fost atins la 178 de pacienţi (35,2%) în grupul tratat
iniţial cu bisoprolol faţă de 186 (36, 8 %) la grupul tratat iniţial cu enalapril, demonstrând că tratamentul iniţial
cu bisoprolol are eficienţa comparabilă (nu es te inferioară ) cu cea a tratamentului iniţial cu enalapril. În grupul
tratat iniţial cu bisoprolol au murit 65 de pacienţi faţ ă de 73 din grupul tratat iniţial cu enalapril (diferenţa
dintre grupuri p=0,44) şi 151 de pacienţi au fost spitalizaţi faţă de 15 7 (p=0,66). Numărul de reacţii adverse şi
reacţii adverse grave a fost similar pentru cele două grupuri.
Analiza datelor din primul an al studiului a arătat o tendinţă nesemnificativă în cadrul strategiei de
administrare iniţială a bisoprololului de a redu ce mortalitatea de orice etiologie cu 31% comparativ cu
strategia bazată pe administrarea iniţială de enalapril. În principal, reducerea statistic ă semnificativă a risculu i
de moarte subită cu 46 % (p=0,049) în primul an, a contribuit la o supravieţuire ma i bună în cadrul grupului
tratat iniţial cu bisoprolol. Cele două strategii de iniţiere a tratamentului insuficienţei cardiace cronice (ICC) ,
au determinat un procent similar al mor talită ţii cu cel al spitalizării, iar la grupul tratat iniţial cu bisoprol ol a
fost observată o tendinţă către prelungirea supravieţuirii, în special prin reducerea frecvenţei morţii subite.
Rezultatele demonstrează că este la fel de sigur şi eficient de a iniţia tratamentul ICC, atât cu bisoprolol cât şi
cu enalapril.
Bisoprol olul este indicat şi pentru tratamentul hipertensiunii şi anginei pectorale.
Prin administrare acută la bolnavii cu boala arterelor coronare fără insuficienţă cardiacă, bisoprololul reduce
frecvenţa cardiacă şi volumul de ejecţie, ceea ce are ca efect scăderea debitului cardiac şi a consumului de
oxigen. În cazul administrării cronice, rezistenţa periferică iniţial crescută va scădea.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bisoprololul are o cinetică lineară, independentă de vârstă.
Absorb ţie
După absorbţie , bisoprololul are o
biodisponibilitate de 90% după administrarea orală.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de circa 30%. Volumul de distribuţie este de 3,5 l/kg.
Metaboli zare şi eliminare
Clearance- ul total este de aproximativ 15 l/h. T impul de înjumătăţire plasmatică de 10 - 12 ore îi conferă un
efect de 24 ore după o
singură administrare zilnică. Bisoprololul este eliminat din organism prin două căi:
50% este metabolizat în ficat în metaboliţi inactivi ce sunt eliminaţi apoi prin rinic hi, iar restul de 50% este
eliminat tot pe cale renală sub formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se realizează în propor ţii egale în
ficat şi rinichi, bisoprololul nu necesită ajustări ale dozei la bolnavii cu afectare hepatică sau insuficienţă
renală.
Grupuri speciale de pacienţi
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă şi cu afectarea funcţiei renale sau hepatice
nu a fost studiată.
9
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (clasa III NYHA), concentraţiile plasmatice de bisoprolol sunt
mai mari şi timpul de înjumătăţire plasmatic este mai lung în comparaţie cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia
plasmatică maximă în faza de platou este de 64 ± 21 ng/ml la o
doză zilnică de 10 mg, iar timpul de
înjumătăţire este de 17 ± 5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate a sau
carcinogen itatea. Ca şi alte beta -blocante, bisoprololul în doze crescute prezintă toxicitate în perioada sarcinii
(scăderea aportului alimentar şi scădere în greutate) şi toxicitate embrio- fetală (creşterea frecvenţei
resorbţiilor, scăderea greutăţii la naştere, retardar ea dezvoltării psihice), dar nu s-a demonstrat a fi teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu :
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfa t de calciu anhidru
Film :
Dimeticonă
Macrogol 400
Oxid galben de fer (E 172) (doar pentru CONCOR COR 5 mg ş i 10 mg comprimate filmate)
Oxid roşu de fer (E 172) (doar pentru CONCOR COR 10 mg comprimate filmate)
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
6.2 In compatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Concor Cor 2,5 mg
3
ani
Concor Cor 5 mg
5 ani
Concor Cor 10 mg
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Concor Cor 2,5 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
10
Concor Cor 5 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
Concor Cor 10 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Concor Cor 2, 5 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/ Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate .
Concor Cor 5 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/ Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Concor Cor 10 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
M erck KGaA
Frankfurter Strasse 250, 64293 Darmstadt, Germania
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6094/201 4/01-04
6095/201 4/01-04
6096/201 4/01-04
1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Ianuarie 2014
2. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CONCOR COR 2,5 mg comprim ate filmate
CONCOR COR 5 mg comprimate filmate
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
CONCOR COR 2,5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 2,5 mg.
CONCOR COR 5 mg compri mate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg.
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
CONCOR COR 2,5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe, în formă de inimă, cu şanţ median pe ambele feţe.
CONCOR COR 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alb-gălbui, în formă de inimă, cu şanţ median pe ambele feţe.
CONCOR COR 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate portocaliu pal-portocaliu deschis, în formă de inimă, cu şan ţ median pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul formelor stabile cronice de insuficienţă cardiacă cu reducerea funcţiei sistolice ventriculare (vezi
pct. 5.1).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Pacienţii ar trebui să se stabilizeze (fără decompensare acută) atunci când este instituit tratamentul cu
bisoprolol.
Se recomandă ca medicul să aibă experienţă în trata rea insuficienţei cardiace.
Doze
Tratamentul insuficienţei cardiace stabile cu bisoprolol necesită o schemă de administrare.
Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg odată pe zi. După tolera bilitatea fiecărui individ, doza este crescută
la 2,5 mg, 3,75 mg, 5 mg, 7,5 mg şi 10 mg o dată pe zi în intervale de 2 săptămâni sau mai mult.
Dacă creşterea unei doze nu este bine tolerată, tratamentul trebuie menţinut la o doză mai mică.
Doza maximă recomandată este de 10 mg o dată pe zi.
Pe perioada administr ării conform schemei se recomandă monitorizarea atentă a semnelor vitale (frecvenţa
cardiacă, tensiunea arterială) şi a semnelor de agravare a insuficienţei cardiace.
Modificarea tratamentului
Dac ă doza ma ximă recomandată nu este bine tolerată, poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei.
În cazul agravării trecătoare a insuficienţei cardiace, hipotensiunii sau bradicardiei, se recomandă
reconsiderarea dozajului medicaţiei concomitente. De asemenea, ar putea fi necesară scăderea temporară a
dozei de bisoprolol sau să se ia în considerare întreruperea tratamentului cu bisoprolol. Reluarea tratamentului
şi/sau creşterea dozei de bisoprolol trebuie luată întotdeauna în considerare, după stabiliza rea pacientului .
Dacă se ia în considerare întreruperea trat amentului, se recomandă scăderea treptată a dozei de administrare,
deoarece oprirea bruscă poate duce la agravarea serioasă a stării pacienţilor.
În general, tratamentul insuficienţei cardiace cro nice stabile cu bisoprolol este un tratament pe termen lung.
Mod de a dministrare
Comprimatele filmate de bisoprolol se vor administra dimineaţa şi pot fi administrate împreună cu sau fără
alimente. Ele vor fi înghiţite cu o cantitate de lichid şi nu tre buie mestecate.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală sau hepatică
Nu există date privind farmacocinetica bisoprololului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi cu afectarea
funcţiei renale sau hepatice. De aceea, schema de dozaj la aceşti pacienţi trebuie efectuată cu precauţie.
Vârstnici
Nu este necesară
o ajustare a dozei.
Copii
Nu există date referitoare la administrarea de bisoprolol la copii şi, de aceea, nu poate fi recomandat pentru
tratamentul acestora.
4.3 Contraindicaţii
B isoprolol ul este contraindicat în :
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare din tre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1 ;
- insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare c are necesită tratament inotrop
administrat i.v.;
- şoc cardiogen;
- bloc AV de gradul II sau III (fără pacemaker);
- sindrom de sinus bolnav ( “sick sinus syndrome” );
- bloc sinoatrial;
- bradicardie cu
< 60 bătăi/minut înainte de iniţierea tratamentului;
3
-hipotensiune arterială (TA sistolică sub 100 mm Hg);
- a stm bronşic sever sau BPOC severă;
- forme severe de arteriopatii periferice sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolic ă.
4.4 Atenţio nări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bisoprol olul trebui e folosit cu prudenţă în următoarele situaţii:
- bronhospasm (astm bronşic, afecţiuni obstructive ale căilor aeriene) ;
- diabet zaharat cu fluctuaţii mari ale glicemiei; simptomele hipoglicemiei pot fi mascate de
tratamentul cu bisoprolol;
- restricţii al imentare stricte ;
- tratamente concomitente pentru desensibilizare ;
- bloc AV de gradul I ;
- angină Prinzmetal ;
- arteriopatii periferice (agravarea simptomelor poate surveni mai ales la începutul tratamentului) ;
- anestezi e generală.
La pacienţii ce vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale cu anestezie generală, beta -blocantele reduc riscul
apariţiei aritmiilor şi ischemiei miocardice pe parcursul inducţiei şi intubaţiei şi în perioada postoperatorie.
Se recomandă menţinerea acţiunii simpatolitice la nivelul receptorilor beta şi în perioada preoperatorie.
Medicul anestezist trebuie avizat asupra tratamentului cu beta- blocante, deoarece există riscul de interacţiuni
cu alte medicamente ce pot determina bradiaritmii, atenuarea tahicardiei reflexe şi sc ăderea capacităţii reflexe
de a compensa pierderea de sânge.
Dacă este totuşi necesară întreruperea tratamentului cu beta- blocante înaintea intervenţiei chirurgicale, aceasta
se va face treptat, urmând a se opri complet cu 48 ore înaintea anesteziei.
Nu există experienţă terapeutică referitoare la tratamentul cu bisoprolol a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă,
dar şi cu alte afecţiuni ca, de exemplu:
- diabet zaharat insulino -dependent (tip I);
- afectarea severă a funcţiei renale;
- afectarea severă a funcţiei hepatice;
- cardiomiopatie restrictivă;
- anomalii cardiace congenitale;
- afectări valvulare organice, semnificative hemodinamic;
- infarct miocardic în ultimele 3 luni.
În general nu se recomandă combinarea bisoprololului cu blocante ale ca nalelor de calciu de tip verapamil sau
diltiazem, cu antiaritmice din clasa I şi cu antihipertensive cu acţiune centrală (vezi pct.4.5.) .
La pacienţii cu astm bronşic sau cu alte afecţiuni obstructive pulmonare simptomatice se poate recomanda
administrar ea concomitentă de bronhodilatatoare. Uneori se poate constata o creştere a rezistenţei căilor
aeriene la bolnavii de astm, ceea ce impune creşterea dozei de beta
2- stimulante.
Ca şi alte beta -blocante, bisoprol olul poate creşte atât sensibilitatea la aler geni, cât şi severitatea reacţiilor
anafilactice. Administrarea de adrenalină poate să nu aibă întotdeauna efectul terapeutic urmărit.
Pacienţilor cu psoriazis (actual sau în antecedente) li se vor administra beta- blocante (de exemplu
bisoprolol) doar după o
ev aluare atentă a raportului risc /beneficiu.
La bolnavii cu feocromocitom nu se va administra bisoprolol decât după blocarea alfa -receptorilor.
Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol.
4
Iniţierea tratamentului cu bisoprolol necesită o monitorizare regulată. Pentru posologie şi mod de administrare
vezi pct. 4.2.
În special la pacienţii cu ischemie cardiacă, î ntreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie efectuată brusc
cu excepţia cazurilor în care există indicaţ ii clare, deoarece aceasta poate co nduce la agravarea tranzitorie a
stării pacientului (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.2.) .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Blocantele canalelor de calciu de tip verapamil şi, în mai mică măsură, de tip diltiazem : efect negativ asupra
contractilit ăţii şi conducer ii atrio-ventricular e. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii cărora li
se administrează beta- blocante poate determina hipotensi une arterială severă şi bloc atrioventricular.
Antiaritmicele din clasa I (de exemplu: chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona) :
pot determina potenţarea efectului asupra perioadei de conducere atrio-ventriculară şi creşterea efectului
inotrop negativ.
A ntihipertensive le cu ac ţiune centrală ca de exemplu clonidina şi altele (metildopa, moxonidina, rilmenidina) :
a socierea cu aceste medicamente poate duce la agravarea insuficienţei cardiace determinând o
scădere a
tonusului simpatic central (ducând la reducerea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac şi la vasodilataţie).
Întreruperea bruscă a tratamentului, mai ales dacă se face înaintea opririi administrării de
beta -blocante , poate creşte riscul apariţiei "hipertensiun ii de rebound".
Asocieri car e necesită prudenţă
Blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridină ca felodipina şi amlodipina: u tilizarea concomitentă poate
creşte riscul de hipotensiune şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare a funcţiei de pompă
ventriculară la bolnavii cu insuficienţă cardiacă.
Antiaritmicele din clasa III (de exemplu amiodarona): poate fi potenţat efectul asupra timpului de conducere
atrio -ventriculară.
B eta- blocante le de uz topic (de exemplu, picăturile oftalmice folosite pentru tratamentul glaucomului) pot
determina potenţare a efectelor sistemice ale bisoprololului.
Medicamente le parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte perioada de conducere
atrio -ventriculară şi riscul de apariţie a b radicardiei.
Insulina şi antidiabeticele orale: intensificarea efectului hipoglicemiant al acestora. Prin acţiunea de blocare a
receptorilor beta se pot masca simptomele hipoglicemiei.
Medicamentele anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creştere a riscului de hipotensiune (pentru informaţii
suplimentare privind anestezia generală vezi pct.4.4).
Glicozidele digitalice: c reşterea perioadei de conducere atrio- ventriculară, scăderea frecvenţei cardiace.
Antiinflamatoare le nesteroidiene (AINS): AIN S pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamentele b eta-simpatomimetice (de exemplu: isoprenalina, dobutamina): a socierea cu bisoprolol poate
reduce efectul ambelor categorii de medicamente.
Simpatomimetice le cu acţiune asupra receptorilor beta- şi alfa - (de exemplu: adrenalina, noradrenalina):
a socierea cu bisoprolol poate amplifica efectele vasoconstrictoare mediate prin alfa -adrenoreceptori ale
acestor substanţe, determinând creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei inter mitente.
Aceste fenomene apar mai frecvent în cazul beta -blocantelor neselective.
5
Folosirea concomitentă a altor antihipertensive, ca şi a altor medicamente cu potenţial efect hipotensiv (de
exemplu: antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) p oate creşte riscul apariţiei hipotensiunii.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Meflochina: Creşte riscul de apariţie a bradicardiei.
Inhibitori i de monoaminoxidază (cu excepţia IMAO -B): c reşterea efectului hipotensiv al beta -blocantelor dar
şi a riscului de apariţie a crizelor hipertensive.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi a lăptarea
Sarcina
Efectele bisoprol olului pot determina consecinţe negative asupra sarcinii şi/sau fătului sau nou- născutului.
În general, blocantele beta adrenergice reduc perfuzia placentară, fenomen ce se poate asocia cu încetinirea
creşterii fetale, moartea fătului intrauterin, avort spontan sau travaliu prematur. Reacţ iile adverse
(hipoglicemia, bradicardia) pot apărea şi la făt şi la nou -născut. Dacă tratamentul c u beta-blocante este
neapărat necesar, se preferă utilizarea blocantelor beta
1- selective.
Bisoprololul nu este recomandat pe parcursul sarcinii decât dacă este neapărat necesar . În aceste situaţii, se
recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero- placentar şi a creşterii fetale. În cazul apariţiei efectelor
negative asupra sarcinii sau a fătului, se recomandă a se lua în considerare posibilitatea unui tratament
alternativ. Nou -născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptome de hipoglicemie şi bradicardi e sunt de
aşteptat în general în primele 3 zile.
Alăptare a
Nu există date legate de excreţia bisoprololului în laptele matern. De aceea, nu se recomandă alăptarea pe
durata administrării de bisoprolol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicu le şi de a folosi utilaje
Un studiu efectuat asupra bolnavilor cu boală ischemică coronariană nu a demonstrat afectarea capacităţii de
conducere a vehiculelor. Şi totuşi, datorită răspunsului individual al pacienţilor la tratament , capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Acest fenomen este mai probabil la începutul
tratamentului, la schimbarea medicaţiei sau în cazul consumului de alcool.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1 .000 şi <1/100)
Rare (≥1/10 .000 şi <1/1 .000)
Foarte rare (<1/10 .000)
Investiga ţii diagnostice
Rare : valori crescute ale trigliceridelor, valori crescute ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: bradicardie
Frecvente: agravare a insuficienţei cardiace pre-existente
Mai puţin frecvente: tulburări de conducere A -V
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală, cefalee
6
Rare: sincop ă
Tulburări oculare
Rare: reducerea secreţiei lacrimale (atenţie la pacienţii cu lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi v estibulare
Rare: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu obstrucţii ale căilor aeriene în
antecedente
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate (prurit, erupţii, eritem)
Foarte rare: alopecie. Beta -blocantele pot produce sau agrava psoriazisul sau pot determina erupţii
psoriaziforme.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe musculare, astenie musculară
Tulburări vasculare
Frecvente: parestezii şi senzaţie de frig la extremităţi, hipotensiune
Mai puţin frecvente: hipotensiune ortostatică
Tulburări generale
Frecvente: astenie, senzaţie de oboseală
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Rare: tulburări de potenţă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente : tulburări ale somnului, depresie
Rare : coşmaruri, halucinaţii
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii
sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţiona le a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4
.9 Supradozaj
Simptome
În cazurile de supradozare (doză zilnică de 15 mg în loc de 7,5 mg) s-au raportat cazuri de bloc A -V gradul
III, bradicardie, ve rtij. În general semnele cele mai frecvente ce pot apărea după supradozarea cu un
7
beta-blocant sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm, insuficienţă cardiacă acută şi
hipoglicemie. Până în prezent au fost raportate câteva cazuri de pacienţi cu supradozare cu bisoprolol (doza
maximă fiind de 2000 mg) la bolnavi cu hipertensiune arterială şi/sau cardiopatie ischemică; la aceşti pacienţi
s -a constatat bradicardie şi/sau hipotensiune arterială ; toţi pacienţii au avut o
evoluţie favorabilă. Exist ă o
variaţi e inter -individual ă mar e privind sensibilitatea bolnavilor la o
singură doză mare de bisoprolol, iar
pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt probabil foarte sensibili. De aceea, se impune creşterea progresivă a
dozei conform schemei d e la pct. 4.2.
Abordare terapeutică
În cazurile de supradoza j, se recomandă întreruperea tratamentul ui cu bisoprolol şi institui rea unui tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Date insuficiente sugereaz ă că bisoprololul se elimină greu prin dia liză.
Pe baza efectelor farmacologice cunoscute şi a recomandărilor valabile pentru alte beta- blocante, se
recomandă aplicarea următoarelor măsuri generale, sub supraveghere clinică:
Bradicardie: A dministrarea de atropină intravenos. În caz de răspuns inadecvat, se poate administra cu
prudenţă isoprenalină sau o altă substanţă cu proprietăţi cronotrop pozitive. În anumite situaţii poate fi
necesară inserţia transvenoasă a unui pacemaker cardiac.
Hipotensiune: S e administrează intravenos lichide şi vaso presoare. Poate fi utilă şi administrarea intravenoasă
de glucagon.
Bloc AV (de gradul II sau III): P acienţii trebuie monitorizaţi atent; li se va administra o
perfuzie cu
isoprenalină sau li se va implanta transvenos un pacemaker.
Agravare bruscă a in suficienţei cardiace: Se administreaza i.v. diuretice, agenţi inotropi ,
vasodilatatoare.
Bronhospasm: S e instituie tratament bronhodilatator cu isoprenalină, substanţe beta
2-simpatomimetice şi/sau
aminofilină.
Hipoglicemie: S e administrează i.v. glucoză .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta- blocante selectiv e; C odul ATC: C07 AB07
Bisoprololul este un blocant al receptorilor beta
l- adrenergici, cu înaltă selectivitate, ce nu posedă acti vităţi de
stimulare intrinsecă sau de stabilizare a membranei celulare. El prezintă doar o
uşoară afinitate pentru
receptorii beta
2- adrenergici din muşchii netezi ai bronhiilor şi vaselor de s ânge, ca şi pentru receptorii beta2
implicaţi în reglarea metabo lică. De aceea, bisoprololul nu are efecte la nivelul căilor aeriene sau metabolice
datorate stimulării receptorilor beta
2. Selectivitatea sa beta1 se menţine chiar dacă sunt depăşite dozele
terapeutice.
În total, în studiul CIBIS II au fost incluşi 2647 pacienţi: 83% (n
= 2202) prezentau NYHA Clasa III, iar 17%
(n
= 445) - clasa IV NYHA. Ei prezentau o insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă (cu fracţie de ejecţie ≤
35% demonstrată ecocardiografic). Mortalitatea totală a scăzut de la 17 ,3 % la 11,8 %
(o scădere relativă de
34%). De asemenea, s- a mai constatat o
scădere a cazurilor de moarte subită (la 3,6 % faţă de 6,3 %, cu o
scădere relativă de 44 %) şi o scădere a numărului de agravări ce necesită internare în spital (la 12% faţă de
17,6%, cu o
scăd ere relativă de 36%). În sfârşit, s -a observat şi o îmbunătăţire funcţională a statusului
funcţional conform clasificării NYHA. În timpul iniţierii treptate a tratamentului cu bisoprolol, s -au raportat
internări în spital pentru bradicardie (0,53 %), hipotensiune (0,23%) şi decompensare acută (4,97%), dar
8
aceste cazuri nu au fost mult mai frecvente faţă de grupul placebo (respectiv 0%, 0,3% şi 6,74%). Numărul
accidentelor vasculare cerebrale fatale sau dezabilitante pe timpul perioadei de studiu a fost de 20 la grupul cu
bisoprolol şi de 15 la grupul placebo.
Studiul CIBIS III a urmărit 1010 pacienţ i cu vârste peste 65 de ani suferind de insuficienţă cardiacă uşoară
până la moderată (insuficienţă cardiacă cronică , NYHA clasa II sau III) şi fracţie de ejec ţie a ventriculului
stâng ≤ 35 %, netrataţi anterior cu inhibitori ai enzimei de conversie, beta blocante sau antagonişti ai
receptorilor angiotensinei. Studiul a urmărit eficacitatea şi siguranţa monoterapiei iniţiale cu bisoprolol timp
de 6 luni ( doza ţintă 10 mg bisoprolol/zi), căreia i s -a ad ăugat inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei
(IECA) , enalapril (doza ţintă 10 mg de două ori pe zi), pe o perioadă de 6- 24 luni în comparaţie cu
monoterapia iniţială cu IECA, la care s -a ad ăugat corespunză tor bisoprolol. Fiecare grup a inclus 505 pacienţi.
Cele dou ă strategii terapeutice au fost comparate orb cu privire la obiectivul primar combinat de mortalitate de
orice etiologie şi/sau spitalizare şi fiecare dintre acestea individual.
În cadrul populaţi ei studiate obiectivul final primar a fost atins la 178 de pacienţi (35,2%) în grupul tratat
iniţial cu bisoprolol faţă de 186 (36, 8 %) la grupul tratat iniţial cu enalapril, demonstrând că tratamentul iniţial
cu bisoprolol are eficienţa comparabilă (nu es te inferioară ) cu cea a tratamentului iniţial cu enalapril. În grupul
tratat iniţial cu bisoprolol au murit 65 de pacienţi faţ ă de 73 din grupul tratat iniţial cu enalapril (diferenţa
dintre grupuri p=0,44) şi 151 de pacienţi au fost spitalizaţi faţă de 15 7 (p=0,66). Numărul de reacţii adverse şi
reacţii adverse grave a fost similar pentru cele două grupuri.
Analiza datelor din primul an al studiului a arătat o tendinţă nesemnificativă în cadrul strategiei de
administrare iniţială a bisoprololului de a redu ce mortalitatea de orice etiologie cu 31% comparativ cu
strategia bazată pe administrarea iniţială de enalapril. În principal, reducerea statistic ă semnificativă a risculu i
de moarte subită cu 46 % (p=0,049) în primul an, a contribuit la o supravieţuire ma i bună în cadrul grupului
tratat iniţial cu bisoprolol. Cele două strategii de iniţiere a tratamentului insuficienţei cardiace cronice (ICC) ,
au determinat un procent similar al mor talită ţii cu cel al spitalizării, iar la grupul tratat iniţial cu bisoprol ol a
fost observată o tendinţă către prelungirea supravieţuirii, în special prin reducerea frecvenţei morţii subite.
Rezultatele demonstrează că este la fel de sigur şi eficient de a iniţia tratamentul ICC, atât cu bisoprolol cât şi
cu enalapril.
Bisoprol olul este indicat şi pentru tratamentul hipertensiunii şi anginei pectorale.
Prin administrare acută la bolnavii cu boala arterelor coronare fără insuficienţă cardiacă, bisoprololul reduce
frecvenţa cardiacă şi volumul de ejecţie, ceea ce are ca efect scăderea debitului cardiac şi a consumului de
oxigen. În cazul administrării cronice, rezistenţa periferică iniţial crescută va scădea.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bisoprololul are o cinetică lineară, independentă de vârstă.
Absorb ţie
După absorbţie , bisoprololul are o
biodisponibilitate de 90% după administrarea orală.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de circa 30%. Volumul de distribuţie este de 3,5 l/kg.
Metaboli zare şi eliminare
Clearance- ul total este de aproximativ 15 l/h. T impul de înjumătăţire plasmatică de 10 - 12 ore îi conferă un
efect de 24 ore după o
singură administrare zilnică. Bisoprololul este eliminat din organism prin două căi:
50% este metabolizat în ficat în metaboliţi inactivi ce sunt eliminaţi apoi prin rinic hi, iar restul de 50% este
eliminat tot pe cale renală sub formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se realizează în propor ţii egale în
ficat şi rinichi, bisoprololul nu necesită ajustări ale dozei la bolnavii cu afectare hepatică sau insuficienţă
renală.
Grupuri speciale de pacienţi
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă şi cu afectarea funcţiei renale sau hepatice
nu a fost studiată.
9
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (clasa III NYHA), concentraţiile plasmatice de bisoprolol sunt
mai mari şi timpul de înjumătăţire plasmatic este mai lung în comparaţie cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia
plasmatică maximă în faza de platou este de 64 ± 21 ng/ml la o
doză zilnică de 10 mg, iar timpul de
înjumătăţire este de 17 ± 5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate a sau
carcinogen itatea. Ca şi alte beta -blocante, bisoprololul în doze crescute prezintă toxicitate în perioada sarcinii
(scăderea aportului alimentar şi scădere în greutate) şi toxicitate embrio- fetală (creşterea frecvenţei
resorbţiilor, scăderea greutăţii la naştere, retardar ea dezvoltării psihice), dar nu s-a demonstrat a fi teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu :
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfa t de calciu anhidru
Film :
Dimeticonă
Macrogol 400
Oxid galben de fer (E 172) (doar pentru CONCOR COR 5 mg ş i 10 mg comprimate filmate)
Oxid roşu de fer (E 172) (doar pentru CONCOR COR 10 mg comprimate filmate)
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
6.2 In compatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Concor Cor 2,5 mg
3
ani
Concor Cor 5 mg
5 ani
Concor Cor 10 mg
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Concor Cor 2,5 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
10
Concor Cor 5 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
Concor Cor 10 mg
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Concor Cor 2, 5 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/ Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate .
Concor Cor 5 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/ Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Concor Cor 10 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
M erck KGaA
Frankfurter Strasse 250, 64293 Darmstadt, Germania
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6094/201 4/01-04
6095/201 4/01-04
6096/201 4/01-04
1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Ianuarie 2014
2. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
