CLONIDINA ARENA 0,15 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clonidină Arena 0,15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de clonidină 0,15 mg
Excipienţi: lactoză monohidrat 133,85 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Clonidina Arena este indicată în tratamentul tuturor gradelor de hipertensiune arterială esenţială şi secundară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de clonidină sunt destinate numai pentru administrare orală, la adulţi.
Adulţi:
Tratamentul oral trebuie să fie inițiat cu 0,05 – 0,10 mg de trei ori pe zi. Această doză trebuie crescută treptat
la fiecare a doua sau a treia zi până când efectul terapeutic este atins. Majoritatea pacienţilor vor fi trataţi cu
doze zilnice între 0,30 – 1,20 mg. Cu toate acestea, unii pacienţi pot necesita doze mai mari, de exemplu,
1,80 mg sau mai mult.
Clonidina Arena poate fi asociată unui tratament antihipertensiv existent, în cazul în care controlul tensiunii
arteriale nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător. Dacă reacţiile adverse ale terapiei existente sunt supărătoare
utilizarea concomitentă a clonidinei poate permite o doză mai mică din medicamentul folosit. La pacienţii
cărora li se schimbă tratamentul antihipersensiv, trebuie luat în considerare reducerea treptată a medicaţiei
existente până la stabilirea dozei de clonidină din schema de tratament prescrisă.
Pacienţii supuşi anesteziei trebuie să continue tratamentul lor Clonidină Arena înainte, în timpul şi după
utilizarea anesteziei pe cale orală sau i.v. în funcţie de circumstanţele individuale.
Nu există informaţii disponibile cu privire la utilizarea acestui medicament la vârstnici. În studiile clinice
care au inclus pacienţi cu vârsta peste 65 de ani, nu au fost raportate reacţii adverse specifice pentru această
grupă de vârstă.
Copii: Acest medicament nu este recomandat la copii. Vezi pct. 4.4
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de clonidină sau la oricare dintre excipienţi.
Pacienţi cu bradiaritmie severă ca rezultat fie al sindromului de nod sinusal sau blocului atrioventricular de
gradul II sau III.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu boala Raynaud sau alte boli vasculare periferice. Similar tuturor
medicamentelor antihipertensive, clonidina trebuie să fie administrată cu precauţie la pacienţii cu
sensibilitate cerebrovasculară sau insuficienţă coronariană.
Clonidina trebuie să fie, de asemenea, utilizată cu precauţie la pacienţii cu bradiaritmie uşoară până la
moderată, cum ar fi scăzut ritm sinusal, şi cu polineuropatie sau constipație.
Pacienţii cu antecedente cunoscute de depresie trebuie supravegheaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului pe
termen lung cu clonidină, deoarece au fost raportate ocazional mai multe episoade depresive în timpul
tratamentului pe cale orală la aceşti pacienţi.
Similar altor medicamente antihipertensive, în timpul tratamentului cu clonidină trebuie monitorizaţi cu
atenţie în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
În hipertensiunea arterială de etiologie secundară- feocromocitom, clonidina nu are nici un efect terapeutic.
Clonidina, substanţa activă a acestui medicament, şi metaboliţii săi sunt eliminaţi predominant pe cale renală.
Dozajul trebuie să fie ajustat în funcţie răspunsul antihipertensiv individual, care poate demonstra o mare
variabilitate la pacienţii cu insuficienţă renală; este necesară monitorizarea atentă. Deoarece numai o
cantitate minima de clonidina este eliminat în timpul hemodializei nu este nevoie de o doză suplimentară de
clonidină la următoarele dializă.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu clonidină, în special la pacienţii trataţi cu doze mari, poate fi urmată
de creşterea rapidă a tensiunii arteriale (fenomen de rebound). De asemenea, în aceste situaţii au fost
raportate cazuri de agitaţie, nelinişte, palpitaţii, nervozitate, tremor, cefalee şi simptome abdominale.
Pacienţii ar trebui să fie instruiţi să nu întrerupă tratamentul fără recomandarea medicului. Atunci când este
necesară întreruperea tratamentului, medicul trebuie să reducă treptat doza. Cu toate acestea, în cazul în care
reacţiile adverse ale întreruperii tratamentului cu clonidină apar, acestea pot fi de obicei tratate cu reluarea
administrării clonidinei sau cu introducerea alfa şi beta blocantelor.
În cazul asocierii clonidinei cu beta-blocante, dacă este necesară întreruperea tratamentului, se întrerupe întâi
beta-blocantul, apoi, după câteva zile, clonidina.
Pacienţii care poartă lentile de contact ar trebui să fie avertizaţi că tratamentul cu clonidină poate determina
scăderea secreţiei lacrimale.
Studii clinice randomizate controlate privind eficacitate şi siguranţă tratamentului cu clonidină la copii şi
adolescenţi sunt susţinute de puţine dovezi şi, prin urmare, nu poate fi recomandat tratamentul cu clonidină
la această categorie de populaţie.
Reacţiile adverse grave, inclusiv moartea subită, au fost raportate în cazul utilizării concomitente cu
metilfenidat. Siguranţa utilizării metilfenidatului combinat cu clonidină nu a fost evaluată în mod sistematic.
Deoarece acest medicament conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Scădere tensiunii arteriale indusă de tratamentului cu clonidină poate fi şi mai mult potenţată de
administrarea concomitentă de alte medicamente hipotensive. Acest lucru este întâlnit în cazul utilizării altor
antihipertensive, cum ar fi diureticele, vasodilatatoare, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu şi
inhibitori ai enzimei de conversie (ECA), dar efectul de alfa1-blocantelor este imprevizibil.
3
Efectul antihipertensiv al clonidinei poate fi redus sau eliminat, iar riscul hipotensiunii arteriale ortostatice
poate fi crescut de administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice sau neuroleptice prin blocarea
proprietăţilor receptorilor alfa.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot scădea efectul antihipersensiv al clonidina, prin favorizarea
retenţiei hidrosaline.
Substanțele cu proprietăți alfa2 blocante, cum ar fi mirtazapina, antagonizează efectul antihipersensiv al
clonidinei în funcţie de doză.
Administrarea concomitentă de substanţe cu efect cronotrop sau dromotrop negativ, cum ar fi beta-blocantele
sau glicozide digitalice, poate provoca tulburări de ritm cardiac (bradicardie marcată).
Nu poate fi exclus faptul că administrarea concomitentă a beta-blocantelor poate determina potenţiale
tulburări vasculare periferice.
Pe baza observaţiilor pacienţilor în condiții de halucinații din alcoolismul acut, a fost sugerat faptul că
administrarea intravenoasă a unor doze mari de clonidină poate creşte potenţialul aritmogen (prelungirea
intervalului QT, fibrilaţie ventriculară) a dozelor mari de haloperidol administrate intravenos. Legătura
cauzală şi relevanţă pentru tratamentul antihipertensiv nu au fost stabilite.
În timpul tratamentului cu clonidină, se recomandă evitarea consumului băuturilor alcoolice şi
prudenţă la administrarea deprimantelor sistemului nervos central (antidepresive, anhistaminice H1
sedative, neuroleptice, barbiturice) datorită riscului deprimării marcate a SNC.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale de laborator nu au evidenţiat efecte teratogene. Clonidina traversează bariera
feto-placentară şi poate reduce ritmul cardiac al fătului. După naştere se poate observa o creştere trecătoare a
tensiunii arteriale la nou-născut. Nu se recomandă administrarea medicamentului în timpul sarcinii decât
după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal. Este recomandată monitorizarea atentă a
mamei şi copilului.
Nu există suficiente date în ceea ce priveşte efectele pe termen lung a expunerii prenatale.
Utilizarea de clonidină în timpul alăptării nu este recomandată, datorită lipsei de informaţii de sprijin.
Alăptarea
Datorită lipsei datelor clinice, administrarea clonidinei în timpul alăptării nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate provoca somnolenţă. Pacienţii aflaţi sub tratament cu clonidină nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje. Sedarea datorată clonidinei poate fi accentuată prin utilizarea
concomitentă a altor deprimante ale sistemului nervos central.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare şi tind să se diminueze pe parcursul tratamentului.
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări endocrine:
Rare: ginecomastie
Tulburări psihice:
Frecvente: depresie, insomie
Mai puţin frecvente: delir, halucinaţii, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, diminuarea libidoului
4
Tulburări ale sistemului nervos:
Foarte frecvente: sedare, ameţeli
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: parestezii
Tulburări oculare:
Rare: secreţie lacrimală scăzută
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de acomodare
Tulburări cardiace:
Mai puţin frecvente: bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, insuficienţă cardiacă congestivă
Rare: bloc atrio-ventricular
Cu frecvenţă necunoscută: bradiaritmie
Tulburări vasculare:
Foarte frecvente: hipotensiune arterială ortostatică
Mai puţin frecvente: sindromul Raynaud
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: uscăciune nazală
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente: xerostomie
Frecvente: greaţa, constipaţie, vărsături, dureri la nivelul glandelor salivare
Rare: pseudo-obstrucţia colonică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: prurit, erupții cutanate tranzitorii, urticarie
Rare: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Frecvente: disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: oboseală
Mai puţin frecvente: indispoziţie
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea glicemiei
Există raportări ocazionale de retenţie hidrică la începutul tratamentului oral. Aceasta este, de obicei
tranzitorie şi poate fi corectată prin adăugarea unui diuretic.
Ocazional au fost raportate valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi două cazuri de hepatitaă.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Manifestările supradozajului sunt datorate unei depresii generalizate şi includ constricția pupilei, letargie,
bradicardie, hipotensiune arterială, hipotermie, somnolenţă inclusiv comă şi deprimare respiratorie, apnee.
La administrarea blocantelor alfa-adrenergice poate apare hipertensiune arterială paroxistică. Hipertensiune
arterială tranzitorie poate fi observată dacă doza totală este mai mare de 10 mg.
Tratament:
Nu există un antidot specific pentru supradozajul clonidina. Administrarea de cărbune activat ar trebui să fie
efectuată, dacă este cazul.
5
Tratamentul de susţinere include sulfat de atropină pentru bradicardie simptomatică, şi lichide administrate
intravenos şi/sau medicamente inotrope simpatomimetice pentru hipotensiune arterială. Hipertensiune
arterială severă persistentă poate necesita corectare cu administrarea blocantelor alfa-adrenergice.
Naloxona poate fi utilă pentru tratamentul depresiei induse de clonidină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune centrală, agonişti ai receptorilor
imidazolici, codul ATC: C02AC01
Mecanism de acţiune
Clonidina este un derivat imidazolic. Mecanismul de acţiune nu este bine cunoscut. Substanţa se comportă ca
un agonist alfa2-adrenergic. Scăderea tensiunii arteriale este datorată, probabil, în principal unei acţiuni
centrale, exercitată la nivelul nucleului reticulat lateral din bulb, cu diminuarea consecutivă a tonusului
simpatic periferic şi favorizarea reflexelor vagale cardio-inhibitorii. În afara receptorilor alfa2-adrenergici, a
fost descrisă şi acţiunea asupra unor receptori specifici pentru structura imidazolică a clonidinei – receptorii
I1- situaţi în nucleul reticulat lateral din bulb. Efectul sedativ este datorat acţiunii asupra unor receptori alfa2-
adrenergici aparţinând neuronilor din locus coeruleus, formaţiune centrală importantă pentru modularea
reacţiilor psiho-vegetative. Ca urmare a diminuării funcţiei simpaticului periferic, concentraţia plasmatică a
noradrenalinei scade marcat (cu peste 80%).
S-a observat că clonidina acționează atât la nivel central cât și periferic. În tratamentul pe termen lung,
clonidina reduce responsivitatea vaselor periferice la vasoconstricție și vasodilatație și stimularea simpatică
nervoasă. După o perioadă de tratament, totuși, scăderea presiunii se asociază cu scăderea la nivel central al
rezervelor simpatice și creșterea tonusului vagal.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Farmacocinetica clonidina este proporţională cu doza în intervalul de 0,75-0,3 mg; în acest interval,
liniaritate dozei nu a fost pe deplin demonstrată. Clonidina se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal şi
suferă un efect minor al primului pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 1-3 ore de la
administrarea orală.
Distribuţie
Clonidina este rapid şi extensiv distribuită în ţesuturi şi traversează bariera hemato-encefalică, placenta şi se
excretă în lapte. Legarea de proteinele plasmatice este de 30-40%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al clonidinei variază între 5,2 h şi 24 h. Acesta poate fi prelungit la
pacienţii cu insuficienţă renală severă până la 41 ore.
Metabolizare şi Excreţie
Aproximativ 70% din doza administrată se excretă în urină, în principal sub formă de medicament
nemodificat (40-60% din doza). Principalul metabolit p-hidroxi-clonidina este inactiv farmacologic.
Aproximativ 20% din doza totală se elimină prin fecale. Nu există date definitive cu privire la efectele
alimentelor sau rasei asupra farmacocineticii de clonidina.
Efectul antihipertensiv este atins, la concentraţii plasmatice între aproximativ 0,2 şi 1,5 ng/ml la pacienţii cu
funcţie renală normală. O creştere continuuă a concentraţiilor plasmatice nu vor accentua efectul
antihipertensiv. Efectul hipotensiv scade cu concentraţii plasmatice mai mari de 1,5 ng/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date disponibile.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5182/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei-Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clonidină Arena 0,15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de clonidină 0,15 mg
Excipienţi: lactoză monohidrat 133,85 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Clonidina Arena este indicată în tratamentul tuturor gradelor de hipertensiune arterială esenţială şi secundară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de clonidină sunt destinate numai pentru administrare orală, la adulţi.
Adulţi:
Tratamentul oral trebuie să fie inițiat cu 0,05 – 0,10 mg de trei ori pe zi. Această doză trebuie crescută treptat
la fiecare a doua sau a treia zi până când efectul terapeutic este atins. Majoritatea pacienţilor vor fi trataţi cu
doze zilnice între 0,30 – 1,20 mg. Cu toate acestea, unii pacienţi pot necesita doze mai mari, de exemplu,
1,80 mg sau mai mult.
Clonidina Arena poate fi asociată unui tratament antihipertensiv existent, în cazul în care controlul tensiunii
arteriale nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător. Dacă reacţiile adverse ale terapiei existente sunt supărătoare
utilizarea concomitentă a clonidinei poate permite o doză mai mică din medicamentul folosit. La pacienţii
cărora li se schimbă tratamentul antihipersensiv, trebuie luat în considerare reducerea treptată a medicaţiei
existente până la stabilirea dozei de clonidină din schema de tratament prescrisă.
Pacienţii supuşi anesteziei trebuie să continue tratamentul lor Clonidină Arena înainte, în timpul şi după
utilizarea anesteziei pe cale orală sau i.v. în funcţie de circumstanţele individuale.
Nu există informaţii disponibile cu privire la utilizarea acestui medicament la vârstnici. În studiile clinice
care au inclus pacienţi cu vârsta peste 65 de ani, nu au fost raportate reacţii adverse specifice pentru această
grupă de vârstă.
Copii: Acest medicament nu este recomandat la copii. Vezi pct. 4.4
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de clonidină sau la oricare dintre excipienţi.
Pacienţi cu bradiaritmie severă ca rezultat fie al sindromului de nod sinusal sau blocului atrioventricular de
gradul II sau III.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu boala Raynaud sau alte boli vasculare periferice. Similar tuturor
medicamentelor antihipertensive, clonidina trebuie să fie administrată cu precauţie la pacienţii cu
sensibilitate cerebrovasculară sau insuficienţă coronariană.
Clonidina trebuie să fie, de asemenea, utilizată cu precauţie la pacienţii cu bradiaritmie uşoară până la
moderată, cum ar fi scăzut ritm sinusal, şi cu polineuropatie sau constipație.
Pacienţii cu antecedente cunoscute de depresie trebuie supravegheaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului pe
termen lung cu clonidină, deoarece au fost raportate ocazional mai multe episoade depresive în timpul
tratamentului pe cale orală la aceşti pacienţi.
Similar altor medicamente antihipertensive, în timpul tratamentului cu clonidină trebuie monitorizaţi cu
atenţie în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
În hipertensiunea arterială de etiologie secundară- feocromocitom, clonidina nu are nici un efect terapeutic.
Clonidina, substanţa activă a acestui medicament, şi metaboliţii săi sunt eliminaţi predominant pe cale renală.
Dozajul trebuie să fie ajustat în funcţie răspunsul antihipertensiv individual, care poate demonstra o mare
variabilitate la pacienţii cu insuficienţă renală; este necesară monitorizarea atentă. Deoarece numai o
cantitate minima de clonidina este eliminat în timpul hemodializei nu este nevoie de o doză suplimentară de
clonidină la următoarele dializă.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu clonidină, în special la pacienţii trataţi cu doze mari, poate fi urmată
de creşterea rapidă a tensiunii arteriale (fenomen de rebound). De asemenea, în aceste situaţii au fost
raportate cazuri de agitaţie, nelinişte, palpitaţii, nervozitate, tremor, cefalee şi simptome abdominale.
Pacienţii ar trebui să fie instruiţi să nu întrerupă tratamentul fără recomandarea medicului. Atunci când este
necesară întreruperea tratamentului, medicul trebuie să reducă treptat doza. Cu toate acestea, în cazul în care
reacţiile adverse ale întreruperii tratamentului cu clonidină apar, acestea pot fi de obicei tratate cu reluarea
administrării clonidinei sau cu introducerea alfa şi beta blocantelor.
În cazul asocierii clonidinei cu beta-blocante, dacă este necesară întreruperea tratamentului, se întrerupe întâi
beta-blocantul, apoi, după câteva zile, clonidina.
Pacienţii care poartă lentile de contact ar trebui să fie avertizaţi că tratamentul cu clonidină poate determina
scăderea secreţiei lacrimale.
Studii clinice randomizate controlate privind eficacitate şi siguranţă tratamentului cu clonidină la copii şi
adolescenţi sunt susţinute de puţine dovezi şi, prin urmare, nu poate fi recomandat tratamentul cu clonidină
la această categorie de populaţie.
Reacţiile adverse grave, inclusiv moartea subită, au fost raportate în cazul utilizării concomitente cu
metilfenidat. Siguranţa utilizării metilfenidatului combinat cu clonidină nu a fost evaluată în mod sistematic.
Deoarece acest medicament conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Scădere tensiunii arteriale indusă de tratamentului cu clonidină poate fi şi mai mult potenţată de
administrarea concomitentă de alte medicamente hipotensive. Acest lucru este întâlnit în cazul utilizării altor
antihipertensive, cum ar fi diureticele, vasodilatatoare, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu şi
inhibitori ai enzimei de conversie (ECA), dar efectul de alfa1-blocantelor este imprevizibil.
3
Efectul antihipertensiv al clonidinei poate fi redus sau eliminat, iar riscul hipotensiunii arteriale ortostatice
poate fi crescut de administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice sau neuroleptice prin blocarea
proprietăţilor receptorilor alfa.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot scădea efectul antihipersensiv al clonidina, prin favorizarea
retenţiei hidrosaline.
Substanțele cu proprietăți alfa2 blocante, cum ar fi mirtazapina, antagonizează efectul antihipersensiv al
clonidinei în funcţie de doză.
Administrarea concomitentă de substanţe cu efect cronotrop sau dromotrop negativ, cum ar fi beta-blocantele
sau glicozide digitalice, poate provoca tulburări de ritm cardiac (bradicardie marcată).
Nu poate fi exclus faptul că administrarea concomitentă a beta-blocantelor poate determina potenţiale
tulburări vasculare periferice.
Pe baza observaţiilor pacienţilor în condiții de halucinații din alcoolismul acut, a fost sugerat faptul că
administrarea intravenoasă a unor doze mari de clonidină poate creşte potenţialul aritmogen (prelungirea
intervalului QT, fibrilaţie ventriculară) a dozelor mari de haloperidol administrate intravenos. Legătura
cauzală şi relevanţă pentru tratamentul antihipertensiv nu au fost stabilite.
În timpul tratamentului cu clonidină, se recomandă evitarea consumului băuturilor alcoolice şi
prudenţă la administrarea deprimantelor sistemului nervos central (antidepresive, anhistaminice H1
sedative, neuroleptice, barbiturice) datorită riscului deprimării marcate a SNC.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale de laborator nu au evidenţiat efecte teratogene. Clonidina traversează bariera
feto-placentară şi poate reduce ritmul cardiac al fătului. După naştere se poate observa o creştere trecătoare a
tensiunii arteriale la nou-născut. Nu se recomandă administrarea medicamentului în timpul sarcinii decât
după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal. Este recomandată monitorizarea atentă a
mamei şi copilului.
Nu există suficiente date în ceea ce priveşte efectele pe termen lung a expunerii prenatale.
Utilizarea de clonidină în timpul alăptării nu este recomandată, datorită lipsei de informaţii de sprijin.
Alăptarea
Datorită lipsei datelor clinice, administrarea clonidinei în timpul alăptării nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate provoca somnolenţă. Pacienţii aflaţi sub tratament cu clonidină nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje. Sedarea datorată clonidinei poate fi accentuată prin utilizarea
concomitentă a altor deprimante ale sistemului nervos central.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare şi tind să se diminueze pe parcursul tratamentului.
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări endocrine:
Rare: ginecomastie
Tulburări psihice:
Frecvente: depresie, insomie
Mai puţin frecvente: delir, halucinaţii, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, diminuarea libidoului
4
Tulburări ale sistemului nervos:
Foarte frecvente: sedare, ameţeli
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: parestezii
Tulburări oculare:
Rare: secreţie lacrimală scăzută
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de acomodare
Tulburări cardiace:
Mai puţin frecvente: bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, insuficienţă cardiacă congestivă
Rare: bloc atrio-ventricular
Cu frecvenţă necunoscută: bradiaritmie
Tulburări vasculare:
Foarte frecvente: hipotensiune arterială ortostatică
Mai puţin frecvente: sindromul Raynaud
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: uscăciune nazală
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente: xerostomie
Frecvente: greaţa, constipaţie, vărsături, dureri la nivelul glandelor salivare
Rare: pseudo-obstrucţia colonică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: prurit, erupții cutanate tranzitorii, urticarie
Rare: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Frecvente: disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: oboseală
Mai puţin frecvente: indispoziţie
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea glicemiei
Există raportări ocazionale de retenţie hidrică la începutul tratamentului oral. Aceasta este, de obicei
tranzitorie şi poate fi corectată prin adăugarea unui diuretic.
Ocazional au fost raportate valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi două cazuri de hepatitaă.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Manifestările supradozajului sunt datorate unei depresii generalizate şi includ constricția pupilei, letargie,
bradicardie, hipotensiune arterială, hipotermie, somnolenţă inclusiv comă şi deprimare respiratorie, apnee.
La administrarea blocantelor alfa-adrenergice poate apare hipertensiune arterială paroxistică. Hipertensiune
arterială tranzitorie poate fi observată dacă doza totală este mai mare de 10 mg.
Tratament:
Nu există un antidot specific pentru supradozajul clonidina. Administrarea de cărbune activat ar trebui să fie
efectuată, dacă este cazul.
5
Tratamentul de susţinere include sulfat de atropină pentru bradicardie simptomatică, şi lichide administrate
intravenos şi/sau medicamente inotrope simpatomimetice pentru hipotensiune arterială. Hipertensiune
arterială severă persistentă poate necesita corectare cu administrarea blocantelor alfa-adrenergice.
Naloxona poate fi utilă pentru tratamentul depresiei induse de clonidină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune centrală, agonişti ai receptorilor
imidazolici, codul ATC: C02AC01
Mecanism de acţiune
Clonidina este un derivat imidazolic. Mecanismul de acţiune nu este bine cunoscut. Substanţa se comportă ca
un agonist alfa2-adrenergic. Scăderea tensiunii arteriale este datorată, probabil, în principal unei acţiuni
centrale, exercitată la nivelul nucleului reticulat lateral din bulb, cu diminuarea consecutivă a tonusului
simpatic periferic şi favorizarea reflexelor vagale cardio-inhibitorii. În afara receptorilor alfa2-adrenergici, a
fost descrisă şi acţiunea asupra unor receptori specifici pentru structura imidazolică a clonidinei – receptorii
I1- situaţi în nucleul reticulat lateral din bulb. Efectul sedativ este datorat acţiunii asupra unor receptori alfa2-
adrenergici aparţinând neuronilor din locus coeruleus, formaţiune centrală importantă pentru modularea
reacţiilor psiho-vegetative. Ca urmare a diminuării funcţiei simpaticului periferic, concentraţia plasmatică a
noradrenalinei scade marcat (cu peste 80%).
S-a observat că clonidina acționează atât la nivel central cât și periferic. În tratamentul pe termen lung,
clonidina reduce responsivitatea vaselor periferice la vasoconstricție și vasodilatație și stimularea simpatică
nervoasă. După o perioadă de tratament, totuși, scăderea presiunii se asociază cu scăderea la nivel central al
rezervelor simpatice și creșterea tonusului vagal.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Farmacocinetica clonidina este proporţională cu doza în intervalul de 0,75-0,3 mg; în acest interval,
liniaritate dozei nu a fost pe deplin demonstrată. Clonidina se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal şi
suferă un efect minor al primului pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 1-3 ore de la
administrarea orală.
Distribuţie
Clonidina este rapid şi extensiv distribuită în ţesuturi şi traversează bariera hemato-encefalică, placenta şi se
excretă în lapte. Legarea de proteinele plasmatice este de 30-40%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al clonidinei variază între 5,2 h şi 24 h. Acesta poate fi prelungit la
pacienţii cu insuficienţă renală severă până la 41 ore.
Metabolizare şi Excreţie
Aproximativ 70% din doza administrată se excretă în urină, în principal sub formă de medicament
nemodificat (40-60% din doza). Principalul metabolit p-hidroxi-clonidina este inactiv farmacologic.
Aproximativ 20% din doza totală se elimină prin fecale. Nu există date definitive cu privire la efectele
alimentelor sau rasei asupra farmacocineticii de clonidina.
Efectul antihipertensiv este atins, la concentraţii plasmatice între aproximativ 0,2 şi 1,5 ng/ml la pacienţii cu
funcţie renală normală. O creştere continuuă a concentraţiilor plasmatice nu vor accentua efectul
antihipertensiv. Efectul hipotensiv scade cu concentraţii plasmatice mai mari de 1,5 ng/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date disponibile.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5182/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei-Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
