XIFIA 400mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
XIFIA 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine cefiximă 400 mg (sub formă de cefiximă trihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
* Comprimat filmat.
Comprimate filmate biconvexe, oblongi, de culoare albă până la slab crem, cu o linie mediană pe una
din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20,0 mm x 8,0 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile (vezi pct.
5.1):
Exacerbare acută a bronşitei cronice (EABC)
Otită medie acută
Cistită acută necomplicată
Pielonefrită necomplicată
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi: Doza recomandată la adulţi este de 400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două
prize de câte 200 mg, la interval de 12 ore.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea
funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi „Dozele în insuficienţa
renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).
2
Adolescenţi cu vârsta > 12 ani
trebuie trataţi cu doza recomandată la adulţi (400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două
prize a câte 200 mg, la interval de 12 ore).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Forma farmaceutică de comprimat nu este adecvată pentru copiii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţa renală
Cefixima poate fi administrată în prezenţa unei insuficiențe renale. Doza şi schema de administrare
normale pot fi utilizate la pacienţi având clearance-ul creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La
pacienţii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min, se recomandă ca doza de 200 mg
o dată pe zi să nu fie depăşită. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează
ședințe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi
recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.
Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi adolescenţilor în
prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacienţii din aceste
grupe de vârstă nu este recomandată.
Durata tratamentului
Durata unei scheme de tratament usuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul
poate fi continuat până la cel mult 14 zile.
În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.
Mod de administrare
XIFIA comprimate este numai pentru administrare orală. XIFIA trebuie administrat cu o cantitate
suficientă de apă. XIFIA poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţaactivă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii în antecedente, imediate şi/sau severe de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic
beta-lactamic.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte
medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii sensibili la penicilină,
întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi cefalosporine.
Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat
să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la
orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii
datorită reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei,
utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.
Insuficienţa renală
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi
pct. 4.2 şi 5.2). Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi
adolescenţilor în prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la
pacienţii din aceste grupe de vârstă nu este recomandată.
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament asociat care include
medicamente pe bază de cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice
3
de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), datorită probabilităţii unei afectări renale suplimentare.
Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora
normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a clostridiei. Studiile indică faptul că o
toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată antibioterapiei.
La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau după aceea, trebuie
luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea cefiximei trebuie
întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată utilizarea
medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).
Utilizarea prelungită a cefiximei poate conduce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente.
La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul
hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza
epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar asemenea reacţii,
tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele
aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu
acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la
70%.
Administrarea cefiximei poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Prin urmare, este
recomandată adoptarea unor măsuri contraceptive suplimentare, non-hormonale.
Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr
mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează
tratament anticoagulant.
O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau
Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării
testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.
A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu
antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la
testul Coombs se poate datora medicamentului.
O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor care
utilizează nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor care utilizează nitroferocianură.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au
evidenţiat prezenţa unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu
trebuie utilizat la femeile gravide cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de
către medic.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia
cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
4
beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va
îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile cu privire la reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu indică existenţa unor efecte
dăunătoare asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de
vedere al frecvenţei:
foarte frecvente (1/10)
frecvente (1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
rare (1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente
≥1/1000 şi
<1/10 Rare ≥1/10000 şi
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu
frecvenţă
necunoscut
ă (care nu
poate fi
estimată din
datele
dis
ponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţie
bacteriană,
suprainfecţie
fungică Colită asociată
antibioterapiei
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie,
trombocitopenie,
anemie
hemolitică Trombocitoz
ă,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate Şoc anafilactic,
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Vertij Hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări
gastro-
intestinale Diaree Durere
abdominală,
greaţă,
vărsături Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Hepatită, icter
colestatic
5
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii Angioedem, prurit
Sindrom
Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică
Erupţie
cutanată
indusă de
medicament,
cu
eozinofilie şi
simptome
sistemice
(DRESS)
(vezi pct.
4.4), eritem
polimorf
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Inflamaţie a
mucoaselor,
pirexie
Investigaţii
diagnostice Creştere a
enzimelor
hepatice
(transaminaz
ă, fosfatază
alcalină) Creştere a ureei
sanguine
Creştere a
creatininemiei
Pozitivarea
testului
Coombs
direct şi
indirect
(vezi pct.
4.4)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.
Reacţiile adverse observate la doze de până la 2 g de cefiximă la subiecţii normali nu au fost diferite
faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat
lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi
semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.
Mecanism de acţiune
Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine,
cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în
sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta conduce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.
6
Mecanisme de instalare a rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefiximă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele
mecanisme:
Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate
cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii
aerobe Gram-negativ
Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina
Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor organisme Gram-negativ, care
restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina
Pompe de eflux ale medicamentului
Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură
celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o
rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente
antibacteriene din alte clase.
Valori critice
Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie
2013) pentru cefiximă, sunt:
H. influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/l, rezistent >0,12 mg/l
M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5* mg/l, rezistent >1,0 mg/l
Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de
tract urinar)
Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente
*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare sau
nu au fost încă raportate. Testele de identificare şi cele de sensibilitate antimicrobiană pentru orice
asemenea tulpini trebuie repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, tulpina respectivă trebuie trimisă la
un laborator de referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind existenţa unui răspuns clinic pentru
izolatele confirmate cu valori ale CMI mai mari decât limita curentă a rezistenţei, acestea trebuie
raportate ca rezistente.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,
informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul
tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului
antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după
caz.
Speciile sensibile în mod obişnuit
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Proteus mirabilis%
Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Aerobi Gram-negativ:
Citrobacter freundii $
Enterobacter cloacae $
Escherichia coli % &
Klebsiella oxytoca %
Klebsiella pneumoniae %
7
Morganella morgani $
Serratia marcescens $
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococci
Streptococcus pneumoniae (intermediar sensibili şi rezistenţi la
penicilină)
Staphylococcus spp.
Aerobi Gram-negativ:
Pseudomonas species
Alte microorganisme
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
Staphylococcus aureus+
+ Cefixima are o activitate redusă împotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la
meticilină)
$ Sensibilitate intermediară naturală.
% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.
& Rata de rezistenţă 10%.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este
modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent
de mese.
Distribuţie
Legarea pe proteinele serice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se leagă
aproape exclusiv de fracţia albuminică, nivelul mediu al fracţiei libere fiind de aproximativ 30%. În
serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţie numai la concentraţii
foarte înalte, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.
Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca
fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.
De obicei, concentraţiile serice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la adulţi sau
la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze multiple de
cefiximă este mică sau absentă.
Metabolizare şi eliminare
A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri
(11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o data pe zi, timp de 5 zile. Valorile C
max şi
ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia
generală (vezi pct. 4.2).
Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este
considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină,
la om.
Transferul cefiximei radiomarcate cu
14C prin lapte, de la femelele de şobolan care alăptează la puii
alăptaţi, a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din
8
cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în
laptele uman.
Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat
cefiximă radiomarcată.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în
care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai
bine cu eficacitatea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om
reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio
indicaţie privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung
privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind reproducerea la şoarece şi şobolan, utilizând
doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se obţine nicio dovadă de
afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fătului, datorită cefiximei. La iepure, la doze de până
la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă de efect teratogen; a existat
o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o consecinţă previzibilă a
sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la nivelul microflorei
intestinale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Amidon de porumb pregelatinizat
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză 5 cP
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC-PVDC/Al. Fiecare blister conţine 5 sau
7 comprimate filmate.
Cutia conţine 1 blister cu 5 comprimate (5 comprimate) sau 1 blister cu 7 comprimate (7 comprimate)
sau 2 blistere cu 5 comprimate (10 comprimate) şi un prospect.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INN-FARM d.o.o.
Maleševa ulica 14
1000 Ljubljana
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5934/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Octombrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
XIFIA 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine cefiximă 400 mg (sub formă de cefiximă trihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
* Comprimat filmat.
Comprimate filmate biconvexe, oblongi, de culoare albă până la slab crem, cu o linie mediană pe una
din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20,0 mm x 8,0 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile (vezi pct.
5.1):
Exacerbare acută a bronşitei cronice (EABC)
Otită medie acută
Cistită acută necomplicată
Pielonefrită necomplicată
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi: Doza recomandată la adulţi este de 400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două
prize de câte 200 mg, la interval de 12 ore.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea
funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi „Dozele în insuficienţa
renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).
2
Adolescenţi cu vârsta > 12 ani
trebuie trataţi cu doza recomandată la adulţi (400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două
prize a câte 200 mg, la interval de 12 ore).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Forma farmaceutică de comprimat nu este adecvată pentru copiii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţa renală
Cefixima poate fi administrată în prezenţa unei insuficiențe renale. Doza şi schema de administrare
normale pot fi utilizate la pacienţi având clearance-ul creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La
pacienţii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min, se recomandă ca doza de 200 mg
o dată pe zi să nu fie depăşită. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează
ședințe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi
recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.
Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi adolescenţilor în
prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacienţii din aceste
grupe de vârstă nu este recomandată.
Durata tratamentului
Durata unei scheme de tratament usuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul
poate fi continuat până la cel mult 14 zile.
În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.
Mod de administrare
XIFIA comprimate este numai pentru administrare orală. XIFIA trebuie administrat cu o cantitate
suficientă de apă. XIFIA poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţaactivă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii în antecedente, imediate şi/sau severe de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic
beta-lactamic.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte
medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii sensibili la penicilină,
întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi cefalosporine.
Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat
să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la
orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii
datorită reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei,
utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.
Insuficienţa renală
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi
pct. 4.2 şi 5.2). Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi
adolescenţilor în prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la
pacienţii din aceste grupe de vârstă nu este recomandată.
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament asociat care include
medicamente pe bază de cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice
3
de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), datorită probabilităţii unei afectări renale suplimentare.
Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora
normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a clostridiei. Studiile indică faptul că o
toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată antibioterapiei.
La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau după aceea, trebuie
luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea cefiximei trebuie
întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată utilizarea
medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).
Utilizarea prelungită a cefiximei poate conduce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente.
La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul
hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza
epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar asemenea reacţii,
tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele
aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu
acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la
70%.
Administrarea cefiximei poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Prin urmare, este
recomandată adoptarea unor măsuri contraceptive suplimentare, non-hormonale.
Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr
mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează
tratament anticoagulant.
O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau
Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării
testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.
A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu
antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la
testul Coombs se poate datora medicamentului.
O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor care
utilizează nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor care utilizează nitroferocianură.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au
evidenţiat prezenţa unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu
trebuie utilizat la femeile gravide cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de
către medic.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia
cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
4
beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va
îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile cu privire la reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu indică existenţa unor efecte
dăunătoare asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de
vedere al frecvenţei:
foarte frecvente (1/10)
frecvente (1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
rare (1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente
≥1/1000 şi
<1/10 Rare ≥1/10000 şi
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu
frecvenţă
necunoscut
ă (care nu
poate fi
estimată din
datele
dis
ponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţie
bacteriană,
suprainfecţie
fungică Colită asociată
antibioterapiei
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie,
trombocitopenie,
anemie
hemolitică Trombocitoz
ă,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate Şoc anafilactic,
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Vertij Hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări
gastro-
intestinale Diaree Durere
abdominală,
greaţă,
vărsături Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Hepatită, icter
colestatic
5
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii Angioedem, prurit
Sindrom
Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică
Erupţie
cutanată
indusă de
medicament,
cu
eozinofilie şi
simptome
sistemice
(DRESS)
(vezi pct.
4.4), eritem
polimorf
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Inflamaţie a
mucoaselor,
pirexie
Investigaţii
diagnostice Creştere a
enzimelor
hepatice
(transaminaz
ă, fosfatază
alcalină) Creştere a ureei
sanguine
Creştere a
creatininemiei
Pozitivarea
testului
Coombs
direct şi
indirect
(vezi pct.
4.4)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.
Reacţiile adverse observate la doze de până la 2 g de cefiximă la subiecţii normali nu au fost diferite
faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat
lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi
semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.
Mecanism de acţiune
Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine,
cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în
sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta conduce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.
6
Mecanisme de instalare a rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefiximă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele
mecanisme:
Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate
cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii
aerobe Gram-negativ
Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina
Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor organisme Gram-negativ, care
restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina
Pompe de eflux ale medicamentului
Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură
celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o
rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente
antibacteriene din alte clase.
Valori critice
Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie
2013) pentru cefiximă, sunt:
H. influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/l, rezistent >0,12 mg/l
M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5* mg/l, rezistent >1,0 mg/l
Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de
tract urinar)
Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente
*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare sau
nu au fost încă raportate. Testele de identificare şi cele de sensibilitate antimicrobiană pentru orice
asemenea tulpini trebuie repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, tulpina respectivă trebuie trimisă la
un laborator de referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind existenţa unui răspuns clinic pentru
izolatele confirmate cu valori ale CMI mai mari decât limita curentă a rezistenţei, acestea trebuie
raportate ca rezistente.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,
informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul
tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului
antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după
caz.
Speciile sensibile în mod obişnuit
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Proteus mirabilis%
Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Aerobi Gram-negativ:
Citrobacter freundii $
Enterobacter cloacae $
Escherichia coli % &
Klebsiella oxytoca %
Klebsiella pneumoniae %
7
Morganella morgani $
Serratia marcescens $
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococci
Streptococcus pneumoniae (intermediar sensibili şi rezistenţi la
penicilină)
Staphylococcus spp.
Aerobi Gram-negativ:
Pseudomonas species
Alte microorganisme
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
Staphylococcus aureus+
+ Cefixima are o activitate redusă împotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la
meticilină)
$ Sensibilitate intermediară naturală.
% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.
& Rata de rezistenţă 10%.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este
modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent
de mese.
Distribuţie
Legarea pe proteinele serice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se leagă
aproape exclusiv de fracţia albuminică, nivelul mediu al fracţiei libere fiind de aproximativ 30%. În
serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţie numai la concentraţii
foarte înalte, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.
Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca
fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.
De obicei, concentraţiile serice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la adulţi sau
la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze multiple de
cefiximă este mică sau absentă.
Metabolizare şi eliminare
A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri
(11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o data pe zi, timp de 5 zile. Valorile C
max şi
ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia
generală (vezi pct. 4.2).
Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este
considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină,
la om.
Transferul cefiximei radiomarcate cu
14C prin lapte, de la femelele de şobolan care alăptează la puii
alăptaţi, a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din
8
cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în
laptele uman.
Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat
cefiximă radiomarcată.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în
care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai
bine cu eficacitatea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om
reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio
indicaţie privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung
privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind reproducerea la şoarece şi şobolan, utilizând
doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se obţine nicio dovadă de
afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fătului, datorită cefiximei. La iepure, la doze de până
la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă de efect teratogen; a existat
o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o consecinţă previzibilă a
sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la nivelul microflorei
intestinale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Amidon de porumb pregelatinizat
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză 5 cP
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC-PVDC/Al. Fiecare blister conţine 5 sau
7 comprimate filmate.
Cutia conţine 1 blister cu 5 comprimate (5 comprimate) sau 1 blister cu 7 comprimate (7 comprimate)
sau 2 blistere cu 5 comprimate (10 comprimate) şi un prospect.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INN-FARM d.o.o.
Maleševa ulica 14
1000 Ljubljana
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5934/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Octombrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
