OMZATOL 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omzatol 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient: zahăr 127,11 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule cu cap şi corp galben opac, conţinând microgranule sferice de culoare aproape albă până la
alb-crem
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ulcere duodenale
Ulcere gastrice benigne
Esofagită de reflux
Tratament de întreţinere al esofagitei de reflux pentru prevenirea recidivei
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Sindrom Zollinger-Ellison
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru prevenirea recidivei
Eradicarea Helicobacter pylori la pacienţii cu infecţie cu Helicobacter pylori asociată ulcerelor
gastro-duodenale, în asociere cu o schemă de tratament antibacterian adecvată (vezi pct. 4.2)
Copii cu vârsta peste un an şi greutate corporală ≥ 10 kg:
Esofagită de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitărilor acide asociate bolii de reflux gastro-
esofagian
4.2 Doze şi mod de administrare
Ulcere duodenale
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni.
2
Tratament de întreţinere:
Tratamentul de întreţinere pentru prevenirea reapariţiei ulcerelor duodenale care nu răspund la
eradicarea Helicobacter pylori trebuie individualizat, în funcţie de răspunsul clinic. Doza uzuală este
de 20 mg omeprazol pe zi. Pentru anumiţi pacienţi poate fi suficientă o doză de 10 mg pe zi.
Ulcere gastrice benigne:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4-(6)-8 săptămâni.
Esofagită de reflux:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Notă:
În cazuri izolate de ulcer duodenal, ulcer gastric benign şi esofagită de reflux, doza de omeprazol
poate fi crescută până la 40 mg, o dată pe zi.
Ulcerele duodenale şi gastrice pot fi tratate cu omeprazol în monoterapie, numai dacă tratamentul de
eradicare este contraindicat sau a fost ineficient.
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg:
Esofagită de reflux:
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitărilor acide asociate bolii de reflux gastro-
esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă nu se obţine controlul simptomelor după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doză
≥ 1 an 10-20 kg 10 mg, o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg, o dată pe zi.
≥ 2 an 20 kg 20 mg, o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg, o dată pe zi.
Tratament de întreţinere al esofagitei de reflux pentru prevenirea recidivei:
Doza uzuală este de 10 până la 20 mg, în funcţie de răspunsul clinic.
Sindrom Zollinger-Ellison:
Doza trebuie ajustată individual şi tratamentul va fi continuat sub monitorizarea unui medic de
specialitate, atâta timp cât situaţia clinică o indică. Doza iniţială uzuală este de 60 mg, o dată pe zi.
Pentru doze zilnice mai mari de 80 mg, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi. La
pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, durata tratamentului este nelimitată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de AINS:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4 până la 8 săptămâni.
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de AINS pentru
prevenirea recidivei:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian:
Doza uzuală este de 10 până la 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic. Durata tratamentului este de
2 până la 4 săptămâni. Dacă nu apare o ameliorare a simptomelor pacientului după2 săptămâni de
tratament, acesta trebuie investigat suplimentar.
3
Terapia de eradicare:
Pacienţii cu ulcere gastro-duodenale determinate de infecţia cu Helicobacter pylori trebuie trataţi cu o
terapie de eradicare compusă din asocierea corespunzătoare a unor antibiotice, în scheme de
administrare adecvate. Alegerea unei scheme terapeutice adecvate trebuie să se bazeze pe
tolerabilitatea pacientului şi recomandările terapeutice. Au fost testate următoarele asocieri:
Omeprazol 20 mg, amoxicilină 1000 mg, claritromicină 500 mg, toate de 2 ori pe zi
Omeprazol 20 mg, claritromicină 250 mg, metronidazol 400-500 mg, toate de 2 ori pe zi
Durata tratamentului în scopul eradicării este de 1 săptămână. Pentru evitarea apariţiei rezistenţei,
durata tratamentului nu trebuie redusă.
La pacienţii cu ulcere active, se poate face o extensie a tratamentului cu omeprazol în monoterapie
conform cu dozajul şi durata tratamentului prezentate anterior.
La selectarea asocierii terapeutice corespunzătoare, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14
zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene. Metronidazolul nu trebuie luat în
considerare ca primă opţiune, datorită proprietăţilor sale mutagene şi carcinogene demonstrate în
studiile la animale.
Copii cu vârsta peste 4 ani
În asociere cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori.
La selectarea asocierii terapeutice corespunzătoare, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14
zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de către un medic de specialitate.
Greutate Doză
15-≤30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină
7,5 mg/kg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
30-≤40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
>40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii
Omeprazolul nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an.
Insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică dozele trebuie reduse. Doza maximă zilnică este de 20 mg (vezi
pct. 4.4).
Mod de administrare:
Capsulele trebuie înghiţite întregi cu suficient lichid (de exemplu un pahar cu apă) înainte de masă (de
exemplu mic dejun sau cină) sau în condiţii de repaus alimentar. Capsulele nu trebuie mestecate sau
sfărâmate.
4
În cazul tratamentului pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire sau a copiilor, capsulele pot fi desfăcute şi
conţinutul dizolvat prin amestecare uşoară într-o cantitate mică de suc de fructe sau iaurt. Suspensia
obţinută trebuie luată imediat.
4.3 Contraindicaţii
Omeprazolul este contraindicat pacienţilor cu hipersensibilitate la omeprazol sau la oricare dintre
excipienţi.
Tratamentul asociat cu claritromicină nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Omeprazolul este contraindicat pacienţilor cărora li se administrează atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu ulcer gastro-duodenal trebuie determinat, dacă este cazul, existenţei infecţiei cu
Helicobacter pylori. La pacienţii care prezintă infecţie cu Helicobacter pylori, trebuie urmărită
eliminarea bacteriei prin terapia de eradicare, în toate cazurile în care este posibil.
Dacă există suspiciunea unui ulcer gastric, posibilitatea caracterului malign trebuie exclusă înaintea
începerii tratamentului cu omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele şi întârzia
stabilirea diagnosticului.
Diagnosticul de esofagită de reflux trebuie confirmat endoscopic.
Scăderea acidităţii gastrice, determinată de orice cauză - inclusiv datorată inhibitorilor pompei de
protoni - creşte, la nivel gastric, numărul de bacterii prezente în mod normal la nivelul tractului gastro-
intestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică duce la o creştere uşoară a
riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice
trebuie verificate periodic în timpul tratamentului cu Omzatol 20 mg capsule gastrorezistente (vezi şi
pct. 4.2).
Pentru a asigura o mai bună eficacitate a tratamentului ulcerelor asociate administrării de AINS,
trebuie luată în considerare în mod serios posibilitatea întreruperii administrării medicamentului care
determină ulcerele.
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor asociate administrării de AINS trebuie limitat la pacienţii cu
risc.
Datorită datelor de siguranţă limitate privind pacienţii care urmează tratament de întreţinere mai lung
de 1 an, trebuie făcute evaluări regulate ale tratamentului şi evaluate atent riscurile şi beneficiile, în
cazul utilizării pe termen lung cu durată mai mare de 1 an.
În timpul tratamentului cu omeprazol care necesită administrarea unei asocieri de medicamente (ulcere
asociate administrării de AINS sau eradicare), trebuie manifest
ată prudenţă la administrarea unor
medicamente suplimentare, deoarece interacţiunile se pot însuma sau potenţa (vezi pct. 4.5).
De asemenea, în timpul tratamentului asociat, trebuie manifestată prudenţă la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică (pentru restricţii privind dozele vezi pct. 4.2).
Omeprazolul nu trebuie utilizat la sugari şi copii cu vârsta sub 1 an.
Anumiţi copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung, deşi acest lucru nu este
recomandat.
Deşi nu s-a dovedit la administrarea orală de omeprazol, orbirea şi surditatea au fost raportate pentru
forma injectabilă; prin urmare, la pacienţii bolnavi sever, se recomandă monitorizarea auzului şi
văzului.
5
Interferențe cu testele de laborator:
Creșterea valorilor concentrațiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Omzatol trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Atenţionări privind excipienţii prezenţi în acest medicament:
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente a căror absorbţie depinde de pH
Atazanavir
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100
mg, la voluntari sănătoşi, a dus la o scădere substanţială a expunerii la atazanavir (scădere cu
aproximativ 75% a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat
impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Ca urmare, inhibitorii pompei de protoni,
inclusiv omeprazolul, nu trebuie administraţi concomitent cu atazanavir. Deşi nu au fost studiate, doze
zilnice diferite de omeprazol pot produce rezultate similare şi, prin urmare, administrarea
concomitentă de omeprazol în orice alte doze este, de asemenea, contraindicată (vezi pct. 4.3).
Ketoconazol şi itraconazol:
Absorbţia ketoconazolului şi itraconazolului la nivelul tractului gastro-intestinal este accentuată de
prezenţa secreţiei acide gastrice. Administrarea de omeprazol poate duce la concentraţii subterapeutice
de ketoconazol şi itraconazol şi, de aceea, această asociere trebuie evitată.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol şi digoxină, la indivizi sănătoşi, a dus la o creştere cu 10% a
biodisponibilităţii digoxinei.
Medicamente metabolizate de izoenzimele CYP2C19 şi CYP2C9 (inclusiv warfarină, fenitoină şi
voriconazol)
Deoarece omeprazolul este metabolizat la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450, acesta poate inhiba izoenzimele CYP 2C19 şi 2C9 situaţie care poate duce la
creşterea concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente metabolizate de aceste izoenzime. Acest
fenomen a fost observat pentru diazepam (şi, de asemenea, pentru alte benzodiazepine, cum este
triazolam sau flurazepam), fenitoină şi warfarină. Se recomandă monitorizarea periodică a pacienţilor
trataţi cu warfarină sau fenitoină, la iniţierea şi întreruperea tratamentului cu omeprazol şi poate fi
necesară ajustarea dozei de warfarină şi fenitoină. Alte medicamente care pot fi afectate sunt
hexabarbital, citalopram, imipramină. clomipramină etc.
Omeprazolul (40 mg pe zi) creşte C
max şi ASCτ a voriconazolului (substrat CYP 219) cu 15%,
respectiv 41%. Voriconazolul creşte ASC
τ a omeprazolului cu 280%. Când sunt administrate
concomitent, trebuie luată în considerare ajustarea dozei de omeprazol, la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă şi în timpul tratamentului de lungă durată.
Disulfiram
6
Omeprazolul poate inhiba metabolismul hepatic al disulfiramului. Au fost raportate câteva cazuri de
rigiditate musculară posibil legate de aceasta.
Ciclosporină
Există date contradictorii despre existenţa interacţiunii dintre omeprazol şi ciclosporină. Prin urmare,
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a ciclosporinei, la pacienţii trataţi cu omeprazol, deoarece
poate apărea o creştere a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină.
Tacrolimus
Deşi datele raportate au fost contradictorii, administrarea concomitentă de omeprazol şi tacrolimus
poate duce la o creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice de tacrolimus. Ca urmare, această
administrare concomitentă trebuie utilizată cu precauţie.
Claritromicină
Concentraţiile plasmatice de omeprazol şi claritromicină sunt crescute în timpul administrării
concomitente.
Vitamina B12
Omeprazolul poate reduce absorbţia vitaminei B12 administrată pe cale orală. Trebuie ţinut cont de
acest lucru la pacienţii cu valori bazale mici care urmează un tratament de lungă durată cu omeprazol.
Sunătoare
Datorită unei potenţiale interacţiuni cu semnificaţie clinică, sunătoarea nu trebuie utilizată concomitent
cu omeprazolul.
Alte medicamente şi alcool etilic
Nu există dovezi privind o interacţiune a omeprazolului cu cofeină, propanolol, teofilină, metoprolol,
lidocaină, chinidină, fenacetină, estradiol, amoxicilină, budesonidă, diclofenac, metronidazol,
naproxen, piroxicam sau antiacide. Absorbţia omeprazolului nu este afectată de alcoolul etilic.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile epidemiologice limitate nu au demonstrat efecte nocive asupra sarcinii sau o creştere, în
general, a frecvenţei de apariţie a malformaţiilor. Cu toate acestea, nu există date suficiente privind
anomalii specifice.
La şobolani, omeprazolul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Nu există date suficiente
privind expunerea sugarilor prin intermediul laptelui matern. La om, concentraţia de omeprazol în
laptele matern atinge aproximativ 6% din concentraţia plasmatică maximă a mamei. Utilizarea
omeprazolului în timpul sarcinii şi alăptării necesită o evaluare atentă a riscurilor şi beneficiilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele utilizării omeprazolului asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse, cum sunt hipersomnia,
somnolenţa şi tulburările vizuale (vezi pct. 4.8). În aceste condiţii, capacitatea de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele de apariţie a reacţiilor adverse sunt definite după cum urmează:
- Foarte frecvente (≥1/10)
- Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
- Rare(≥1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
7
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare:
Hipocromie, anemie microcitară la copii
Foarte rare:
Modificări ale numărului de celule din sânge,
trombocitopenie, leucopenie sau pancitopenie reversibilă şi
agranulocitoză
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente:
Somnolenţă, tulburări ale somnului (insomnie), ameţeli,
cefalee şi hipersomnie. De obicei, aceste tulburări se
ameliorează în cazul continuării tratamentului.
Rare:
Parestezie şi stare confuzională. Confuzie mintală şi
halucinaţii, predominant la pacienţi cu boli severe sau
vârstnici.
Foarte rare:
Agitaţie şi reacţii depresive, predominant la pacienţi cu boli
severe şi vârstnici
Turburări oculare Mai puţin frecvente:
Tulburări vizuale (vedere înceţoşată, scădere a acuităţii
vizuale sau reducere a câmpului vizual). De obicei, aceste
tulburări dispar la oprirea tratamentului.
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin frecvente:
Tulburări auditive (de exemplu tinitus). De obicei, aceste
tulburări dispar la oprirea tratamentului.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Diaree, constipaţie, flatulenţă (posibil însoţită de dureri
abdominale), greaţă şi vărsături. În majoritatea cazurilor,
simptomele se ameliorează în cazul continuării
tratamentului.
Mai puţin frecvente:
Tulburări ale gustului. De obicei, această tulburare dispare
la oprirea tratamentului.
Rare:
Colorarea negru brună a limbii în cazul administrării
concomitente cu claritromicină şi chisturi glandulare
benigne: ambele au fost reversibile după oprirea
tratamentului.
Foarte rare:
Xerostomie, stomatită, candidoză sau pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare:
Nefrită (nefrită interstiţială)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Prurit, erupţii cutanate, alopecie, eritem polimorf sau
fotosensibilitate şi tendinţă crescută spre hiperhidroză.
Foarte rare:
Sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Rare:
Slăbiciune musculară, mialgie şi artralgie.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin frecvente:
Edem periferic (care dispare la oprirea tratamentului)
Foarte rare:
Hiponatremie.
Tulburări ale sistemului
imunitar Foarte rare:
Urticarie, creştere a temperaturii corporale, edem
8
angioneurotic, bronhoconstricţie sau şoc anafilactic,
vasculită alergică şi febră.
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente:
Modificare a valorilor concentraţiilor serice ale enzimelor
hepatice (care dispare la oprirea tratamentului).
Foarte rare:
Hepatită însoţită sau nu de icter, insuficienţă hepatică şi
encefalopatie la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe pre-
existente.
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte rare:
Ginecomastie
Siguranţa utilizării omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârste cuprinse între 0 şi 16 ani, cu
afecţiuni legate de tulburări ale secreţiei gastrice. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe
termen lung provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol, în
cadrul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă cu durata de 749 de zile. Profilul
evenimentelor adverse a fost, în general, acelaşi ca la adulţi, atât în ce priveşte tratamentul pe termen
scurt cât şi cel pe termen lung. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu
omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
4.9 Supradozaj
Nu există date privind efectele supradozajului cu omeprazol la om. Doze orale unice mari de până la
160 mg/zi şi doze zilnice de până la 400 mg, ca şi doze unice administrate intravenos de până la 80 mg
şi doze zilnice administrate intravenos de până la 200 mg, respectiv doze de
520 mg administrate în trei zile, au fost bine tolerate fără apariţia reacţiilor adverse.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01.
Omeprazolul, un benzamidazol substituit, este un inhibitor al pompei de protoni gastrice, adică inhibă,
în mod direct şi dependent de doză, enzima H
+-K+-ATP-ază, care este responsabilă de secreţia acidă
gastrică la nivelul celulelor parietale gastrice. Datorită acestui mod de acţiune selectiv intracelular şi a
afinităţii reduse pentru alţi receptori membranari (cum sunt receptorii histaminici H
2, muscarinici M1
sau gastrinergici), omeprazolul a fost încadrat într-o clasă aparte de medicamente inhibitoare a
secreţiei acide, care blochează etapa finală a producerii acidului clorhidric.
Ca o consecinţă a modului său de acţiune, omeprazolul duce la o inhibare atât a secreţiei bazale, cât şi
a secreţiei acide provocate, indiferent de tipul stimulului. Astfel, omeprazolul creşte valorile pH-ului şi
reduce volumul de secreţie acidă gastrică.
Ca bază slabă, promedicamentul omeprazol se acumulează în mediul acid al celulelor parietale şi
devine eficace ca inhibitor al H
+-K+-ATP-azei, numai după ce este protonizat şi rearanjat.
Într-un mediu acid cu pH mai mic de 4, omeprazolul protonizat este convertit în sulfonamidă de
omeprazol, substanţa activă propriu-zisă. Comparativ cu timpul de înjumătăţire plasmatică a bazei de
omeprazol, sulfonamida de omeprazol rămâne în celule o perioadă mai lungă de timp (vezi pct. 5.2). O
valoare suficient de mică a pH-ului este întâlnită doar la nivelul celulelor parietale gastrice; aceasta
explică înalta specificitate a omeprazolului. Sulfonamida de omeprazol este cea care se leagă de
enzimă şi îi inhibă activitatea.
Dacă sistemul enzimatic este inhibat, valoarea pH-ului creşte şi mai puţin omeprazol se acumulează
9
sau este convertit la nivelul celulelor parietale gastrice. În consecinţă, acumularea de omeprazol este
reglată printr-un fel de mecanism de feeback.
În tratamentul de lungă durată, omeprazolul, ca rezultat al inhibării secreţiei acide, produce o creştere
moderată a secreţie de gastrină. În decursul utilizării pe termen lung apare o creştere uşoară până la
moderată a numărului de celule ECL. Tumorile carcinoide descoperite în experimentele la animale
(vezi pct 5.3) nu au fost încă observate la om.
Cea mai mare parte a datelor clinice disponibile provenind din studiile clinice randomizate controlate,
indică faptul că administrarea omeprazolului în doză de 20 mg, de două ori pe zi, asociat cu două
antibiotice timp de 1 săptămână, atinge o rată de eradicare a Helicobacter pylori > 80%, la pacienţii cu
ulcere gastro-duodenale. După cum era de aşteptat, rata de eradicare observată, la pacienţii care
prezentau iniţial tulpini de Helicobacter pylori rezistente la metronidazol, a fost semnificativ mai
redusă. Deci, la alegerea unei scheme terapeutice adecvate pentru tratamentul de eradicare a
Helicobacter pylori, trebuie ţinut cont de informaţiile locale privind rezistenţa ca şi de recomandările
terapeutice locale. Mai mult, la pacienţii cu infecţie persistentă, trebuie luat în considerare potenţialul
de dezvoltare al unei rezistenţe secundare la un medicament antibacterian (la pacienţii cu tulpini
primar sensibile) pentru iniţierea unei noi scheme de tratament.
Datele clinice suplimentare arată că, în urma succesului tratamentului de eradicare, la pacienţii cu
boală ulceroasă gastro-duodenală, ratele de recidivă a ulcerelor duodenale şi mai ales a celor gastrice,
sunt extrem de mici faţă de cursul natural al bolii în prezenţa infecţiei.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acide. Valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentrațiilor plasmatice a CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Date pediatrice:
În cadrul unui studiu necontrolat care a cuprins copii (cu vârsta între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, omeprazolul în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% din cazuri şi a
redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu de tip simplu-orb, copii cu vârsta între 0 şi 24
de luni diagnosticaţi cu esofagită de reflux au fost trataţi cu omeprazol în doze de 0,5, 1,0 sau 1,5
mg/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament
indiferent de doză.
Eradicarea Helicobacter pylori la copii:
Un studiu clinic de tip dublu-orb randomizat (studiu Héliot) a concluzionat asupra eficacităţii şi a unei
siguranţe acceptabile a tratamentului cu omeprazol asociat cu două antibiotice (amoxicilină şi
claritromicină) în tratarea infecţiei cu Helicobacter pylori, la copiii cu vârsta de 4 ani şi peste cu
gastrită: rata de eradicare a Helicobacter pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol +
amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină +
claritromicină. Cu toate acestea, nu au fost demonstrate beneficiile clinice privind simptomele
dispeptice. Acest studiul nu a prezentat nicio informaţie privind copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie
Omeprazolul este instabil în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub formă de granule
gastrorezistente în capsule de gelatină. Absorbţia are loc în intestinul subţire. Concentraţiile plasmatice
maxime de omeprazol sunt atinse în decurs de 1 până la 3 ore de la administrare. Biodisponibilitatea
după o doză unică orală de omeprazol este de aproximativ 35%. În cazul administrării de doze
repetate, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul de distribuţie al omeprazolului în organism este relativ mic (0,3 l/kg) şi corespunde cu cel al
fluidului extracelular. Aproximativ 95% se leagă de proteinele plasmatice.
Eliminare
Omeprazolul este metabolizat complet, în principal pe cale hepatică de către izoenzima CYP 2C19.
După administrarea pe cale intravenoasă a 40 mg de omeprazol timp de 5 zile, biodisponibilitatea
absolută măsurată a crescut cu aproximativ 50%; aceasta poate fi explicată prin scăderea clearance-
ului hepatic datorită saturării enzimei CYP 2C19. Sulfona, sulfura şi hidroxi-omeprazolul sunt
întâlnite în plasmă. Aceşti metaboliţi nu au un efect semnificativ asupra secreţiei de acid. Aproximativ
20% din doza administrată este eliminată în fecale şi restul de 80% în urină sub formă de metaboliţi.
Principalii doi metaboliţi urinari sunt hidroxi-omeparzolul şi acidul carboxilic corespunzător. Timpul
de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 40 de minute şi clearance-ul plasmatic total este de 0,3
până la 0,6 l/min.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efect
Omeprazolul se acumulează sub formă de bază slabă în mediul acid al sistemului canalelor
intracelulare ale celulelor parietale. În acest mediu acid omeprazolul este protonizat şi convertit în
substanţa activă, sulfonamida de omeprazol. Substanţa activă se leagă covalent de pompa de protoni
gastrică (H
+-K+-ATP-ază) pe suprafaţa secretoare a celulelor parietale gastrice şi îi inhibă activitatea.
Durata inhibării secreţiei de acid este, prin urmare, semnificativ mai lungă decât perioada de timp în
care baza de omeprazol este prezentă în plasmă. Gradul de inhibare a secreţiei de acid este direct
corelat cu aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), dar nu şi cu
concentraţia plasmatică la orice moment de timp.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Biodisponibilitatea omeprazolului este uşor ridicată la vârstnici şi viteza de eliminare uşor diminuată.
Cu toate acestea, valorile individuale sunt însă aproape egale cu cele ale tinerilor sănătoşi şi nu există
dovezi că toleranţa la pacienţii vârstnici trataţi cu doze normale de omeprazol este mai redusă.
Copii
În decursul tratamentului copiilor cu vârsta peste 1 an, cu dozele recomandate, concentraţiile
plasmatice măsurate au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii mai mici de 6 luni, clearance-ul
omeprazolului este reddatorită capacităţii reduse a acestora de a metaboliza omeprazolul.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, cinetica omeprazolului a fost similară cu cea a indivizilor sănătoşi.
Cu toate acestea, deoarece eliminarea renală este cea mai importantă cale de excretare a omeprazolului
metabolizat, viteza de eliminare este redusă într-un grad corespunzător reducerii funcţiei renale.
Acumularea poate fi evitată, dacă omeprazolul este administrat o dată pe zi.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu boală hepatică cronică, clearance-ul omeprazolului este diminuat şi timpul de
înjumătăţire plasmatică poate creşte până la aproximativ 3 ore. Biodisponibilitatea poate fi atunci mai
mare de 90%. Omeprazolul administrat o dată pe zi în doză de 20 mg timp de
4 săptămâni a fost tolerat bine şi nu a fost observată acumularea de omeprazol sau a metaboliţilor săi.
11
Metabolizatori lenţi prin CYP 2C19
La un procent mic de pacienţi (metabolizatori lenţi prin CYP 2C19) care prezintă un cod genetic care
determină o enzimă CYP 2C19 nefuncţională, a fost observată o reducere a eliminării omeprazolului.
În aceste cazuri, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate fi de aproximativ 3 ori mai
mare decât valorile normale şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
poate creşte de până la 10 ori.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc relativ pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durata vieţii
la şobolani trataţi cu omeprazol sau la subiecţii cu fundectomie parţială. Aceste modificări sunt
rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Sfere de zahăr (formate din zahăr, amidon de porumb)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol (E 421)
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
Dispersie 30% de copolimer acid metacrilic: acetat de etil (1:1)
Capsula
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PA – Al - PVC/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
12
Cutie cu 4 blistere din PA – Al - PVC/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC Neola Pharma SRL
Strada Biharia, nr. 67 – 77, corp clădire F,
Sector 1, 013981, Bucureşti,
Romania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1681/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omzatol 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient: zahăr 127,11 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule cu cap şi corp galben opac, conţinând microgranule sferice de culoare aproape albă până la
alb-crem
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ulcere duodenale
Ulcere gastrice benigne
Esofagită de reflux
Tratament de întreţinere al esofagitei de reflux pentru prevenirea recidivei
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Sindrom Zollinger-Ellison
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru prevenirea recidivei
Eradicarea Helicobacter pylori la pacienţii cu infecţie cu Helicobacter pylori asociată ulcerelor
gastro-duodenale, în asociere cu o schemă de tratament antibacterian adecvată (vezi pct. 4.2)
Copii cu vârsta peste un an şi greutate corporală ≥ 10 kg:
Esofagită de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitărilor acide asociate bolii de reflux gastro-
esofagian
4.2 Doze şi mod de administrare
Ulcere duodenale
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni.
2
Tratament de întreţinere:
Tratamentul de întreţinere pentru prevenirea reapariţiei ulcerelor duodenale care nu răspund la
eradicarea Helicobacter pylori trebuie individualizat, în funcţie de răspunsul clinic. Doza uzuală este
de 20 mg omeprazol pe zi. Pentru anumiţi pacienţi poate fi suficientă o doză de 10 mg pe zi.
Ulcere gastrice benigne:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4-(6)-8 săptămâni.
Esofagită de reflux:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Notă:
În cazuri izolate de ulcer duodenal, ulcer gastric benign şi esofagită de reflux, doza de omeprazol
poate fi crescută până la 40 mg, o dată pe zi.
Ulcerele duodenale şi gastrice pot fi tratate cu omeprazol în monoterapie, numai dacă tratamentul de
eradicare este contraindicat sau a fost ineficient.
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg:
Esofagită de reflux:
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitărilor acide asociate bolii de reflux gastro-
esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă nu se obţine controlul simptomelor după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doză
≥ 1 an 10-20 kg 10 mg, o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg, o dată pe zi.
≥ 2 an 20 kg 20 mg, o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg, o dată pe zi.
Tratament de întreţinere al esofagitei de reflux pentru prevenirea recidivei:
Doza uzuală este de 10 până la 20 mg, în funcţie de răspunsul clinic.
Sindrom Zollinger-Ellison:
Doza trebuie ajustată individual şi tratamentul va fi continuat sub monitorizarea unui medic de
specialitate, atâta timp cât situaţia clinică o indică. Doza iniţială uzuală este de 60 mg, o dată pe zi.
Pentru doze zilnice mai mari de 80 mg, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi. La
pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, durata tratamentului este nelimitată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de AINS:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi. Durata tratamentului este de 4 până la 8 săptămâni.
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de AINS pentru
prevenirea recidivei:
Doza uzuală este de 20 mg omeprazol pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian:
Doza uzuală este de 10 până la 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic. Durata tratamentului este de
2 până la 4 săptămâni. Dacă nu apare o ameliorare a simptomelor pacientului după2 săptămâni de
tratament, acesta trebuie investigat suplimentar.
3
Terapia de eradicare:
Pacienţii cu ulcere gastro-duodenale determinate de infecţia cu Helicobacter pylori trebuie trataţi cu o
terapie de eradicare compusă din asocierea corespunzătoare a unor antibiotice, în scheme de
administrare adecvate. Alegerea unei scheme terapeutice adecvate trebuie să se bazeze pe
tolerabilitatea pacientului şi recomandările terapeutice. Au fost testate următoarele asocieri:
Omeprazol 20 mg, amoxicilină 1000 mg, claritromicină 500 mg, toate de 2 ori pe zi
Omeprazol 20 mg, claritromicină 250 mg, metronidazol 400-500 mg, toate de 2 ori pe zi
Durata tratamentului în scopul eradicării este de 1 săptămână. Pentru evitarea apariţiei rezistenţei,
durata tratamentului nu trebuie redusă.
La pacienţii cu ulcere active, se poate face o extensie a tratamentului cu omeprazol în monoterapie
conform cu dozajul şi durata tratamentului prezentate anterior.
La selectarea asocierii terapeutice corespunzătoare, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14
zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene. Metronidazolul nu trebuie luat în
considerare ca primă opţiune, datorită proprietăţilor sale mutagene şi carcinogene demonstrate în
studiile la animale.
Copii cu vârsta peste 4 ani
În asociere cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori.
La selectarea asocierii terapeutice corespunzătoare, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14
zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de către un medic de specialitate.
Greutate Doză
15-≤30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină
7,5 mg/kg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
30-≤40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
>40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii
Omeprazolul nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an.
Insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică dozele trebuie reduse. Doza maximă zilnică este de 20 mg (vezi
pct. 4.4).
Mod de administrare:
Capsulele trebuie înghiţite întregi cu suficient lichid (de exemplu un pahar cu apă) înainte de masă (de
exemplu mic dejun sau cină) sau în condiţii de repaus alimentar. Capsulele nu trebuie mestecate sau
sfărâmate.
4
În cazul tratamentului pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire sau a copiilor, capsulele pot fi desfăcute şi
conţinutul dizolvat prin amestecare uşoară într-o cantitate mică de suc de fructe sau iaurt. Suspensia
obţinută trebuie luată imediat.
4.3 Contraindicaţii
Omeprazolul este contraindicat pacienţilor cu hipersensibilitate la omeprazol sau la oricare dintre
excipienţi.
Tratamentul asociat cu claritromicină nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Omeprazolul este contraindicat pacienţilor cărora li se administrează atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu ulcer gastro-duodenal trebuie determinat, dacă este cazul, existenţei infecţiei cu
Helicobacter pylori. La pacienţii care prezintă infecţie cu Helicobacter pylori, trebuie urmărită
eliminarea bacteriei prin terapia de eradicare, în toate cazurile în care este posibil.
Dacă există suspiciunea unui ulcer gastric, posibilitatea caracterului malign trebuie exclusă înaintea
începerii tratamentului cu omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele şi întârzia
stabilirea diagnosticului.
Diagnosticul de esofagită de reflux trebuie confirmat endoscopic.
Scăderea acidităţii gastrice, determinată de orice cauză - inclusiv datorată inhibitorilor pompei de
protoni - creşte, la nivel gastric, numărul de bacterii prezente în mod normal la nivelul tractului gastro-
intestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică duce la o creştere uşoară a
riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice
trebuie verificate periodic în timpul tratamentului cu Omzatol 20 mg capsule gastrorezistente (vezi şi
pct. 4.2).
Pentru a asigura o mai bună eficacitate a tratamentului ulcerelor asociate administrării de AINS,
trebuie luată în considerare în mod serios posibilitatea întreruperii administrării medicamentului care
determină ulcerele.
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor asociate administrării de AINS trebuie limitat la pacienţii cu
risc.
Datorită datelor de siguranţă limitate privind pacienţii care urmează tratament de întreţinere mai lung
de 1 an, trebuie făcute evaluări regulate ale tratamentului şi evaluate atent riscurile şi beneficiile, în
cazul utilizării pe termen lung cu durată mai mare de 1 an.
În timpul tratamentului cu omeprazol care necesită administrarea unei asocieri de medicamente (ulcere
asociate administrării de AINS sau eradicare), trebuie manifest
ată prudenţă la administrarea unor
medicamente suplimentare, deoarece interacţiunile se pot însuma sau potenţa (vezi pct. 4.5).
De asemenea, în timpul tratamentului asociat, trebuie manifestată prudenţă la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică (pentru restricţii privind dozele vezi pct. 4.2).
Omeprazolul nu trebuie utilizat la sugari şi copii cu vârsta sub 1 an.
Anumiţi copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung, deşi acest lucru nu este
recomandat.
Deşi nu s-a dovedit la administrarea orală de omeprazol, orbirea şi surditatea au fost raportate pentru
forma injectabilă; prin urmare, la pacienţii bolnavi sever, se recomandă monitorizarea auzului şi
văzului.
5
Interferențe cu testele de laborator:
Creșterea valorilor concentrațiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Omzatol trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Atenţionări privind excipienţii prezenţi în acest medicament:
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente a căror absorbţie depinde de pH
Atazanavir
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100
mg, la voluntari sănătoşi, a dus la o scădere substanţială a expunerii la atazanavir (scădere cu
aproximativ 75% a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat
impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Ca urmare, inhibitorii pompei de protoni,
inclusiv omeprazolul, nu trebuie administraţi concomitent cu atazanavir. Deşi nu au fost studiate, doze
zilnice diferite de omeprazol pot produce rezultate similare şi, prin urmare, administrarea
concomitentă de omeprazol în orice alte doze este, de asemenea, contraindicată (vezi pct. 4.3).
Ketoconazol şi itraconazol:
Absorbţia ketoconazolului şi itraconazolului la nivelul tractului gastro-intestinal este accentuată de
prezenţa secreţiei acide gastrice. Administrarea de omeprazol poate duce la concentraţii subterapeutice
de ketoconazol şi itraconazol şi, de aceea, această asociere trebuie evitată.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol şi digoxină, la indivizi sănătoşi, a dus la o creştere cu 10% a
biodisponibilităţii digoxinei.
Medicamente metabolizate de izoenzimele CYP2C19 şi CYP2C9 (inclusiv warfarină, fenitoină şi
voriconazol)
Deoarece omeprazolul este metabolizat la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450, acesta poate inhiba izoenzimele CYP 2C19 şi 2C9 situaţie care poate duce la
creşterea concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente metabolizate de aceste izoenzime. Acest
fenomen a fost observat pentru diazepam (şi, de asemenea, pentru alte benzodiazepine, cum este
triazolam sau flurazepam), fenitoină şi warfarină. Se recomandă monitorizarea periodică a pacienţilor
trataţi cu warfarină sau fenitoină, la iniţierea şi întreruperea tratamentului cu omeprazol şi poate fi
necesară ajustarea dozei de warfarină şi fenitoină. Alte medicamente care pot fi afectate sunt
hexabarbital, citalopram, imipramină. clomipramină etc.
Omeprazolul (40 mg pe zi) creşte C
max şi ASCτ a voriconazolului (substrat CYP 219) cu 15%,
respectiv 41%. Voriconazolul creşte ASC
τ a omeprazolului cu 280%. Când sunt administrate
concomitent, trebuie luată în considerare ajustarea dozei de omeprazol, la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă şi în timpul tratamentului de lungă durată.
Disulfiram
6
Omeprazolul poate inhiba metabolismul hepatic al disulfiramului. Au fost raportate câteva cazuri de
rigiditate musculară posibil legate de aceasta.
Ciclosporină
Există date contradictorii despre existenţa interacţiunii dintre omeprazol şi ciclosporină. Prin urmare,
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a ciclosporinei, la pacienţii trataţi cu omeprazol, deoarece
poate apărea o creştere a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină.
Tacrolimus
Deşi datele raportate au fost contradictorii, administrarea concomitentă de omeprazol şi tacrolimus
poate duce la o creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice de tacrolimus. Ca urmare, această
administrare concomitentă trebuie utilizată cu precauţie.
Claritromicină
Concentraţiile plasmatice de omeprazol şi claritromicină sunt crescute în timpul administrării
concomitente.
Vitamina B12
Omeprazolul poate reduce absorbţia vitaminei B12 administrată pe cale orală. Trebuie ţinut cont de
acest lucru la pacienţii cu valori bazale mici care urmează un tratament de lungă durată cu omeprazol.
Sunătoare
Datorită unei potenţiale interacţiuni cu semnificaţie clinică, sunătoarea nu trebuie utilizată concomitent
cu omeprazolul.
Alte medicamente şi alcool etilic
Nu există dovezi privind o interacţiune a omeprazolului cu cofeină, propanolol, teofilină, metoprolol,
lidocaină, chinidină, fenacetină, estradiol, amoxicilină, budesonidă, diclofenac, metronidazol,
naproxen, piroxicam sau antiacide. Absorbţia omeprazolului nu este afectată de alcoolul etilic.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile epidemiologice limitate nu au demonstrat efecte nocive asupra sarcinii sau o creştere, în
general, a frecvenţei de apariţie a malformaţiilor. Cu toate acestea, nu există date suficiente privind
anomalii specifice.
La şobolani, omeprazolul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Nu există date suficiente
privind expunerea sugarilor prin intermediul laptelui matern. La om, concentraţia de omeprazol în
laptele matern atinge aproximativ 6% din concentraţia plasmatică maximă a mamei. Utilizarea
omeprazolului în timpul sarcinii şi alăptării necesită o evaluare atentă a riscurilor şi beneficiilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele utilizării omeprazolului asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse, cum sunt hipersomnia,
somnolenţa şi tulburările vizuale (vezi pct. 4.8). În aceste condiţii, capacitatea de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele de apariţie a reacţiilor adverse sunt definite după cum urmează:
- Foarte frecvente (≥1/10)
- Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
- Rare(≥1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
7
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare:
Hipocromie, anemie microcitară la copii
Foarte rare:
Modificări ale numărului de celule din sânge,
trombocitopenie, leucopenie sau pancitopenie reversibilă şi
agranulocitoză
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente:
Somnolenţă, tulburări ale somnului (insomnie), ameţeli,
cefalee şi hipersomnie. De obicei, aceste tulburări se
ameliorează în cazul continuării tratamentului.
Rare:
Parestezie şi stare confuzională. Confuzie mintală şi
halucinaţii, predominant la pacienţi cu boli severe sau
vârstnici.
Foarte rare:
Agitaţie şi reacţii depresive, predominant la pacienţi cu boli
severe şi vârstnici
Turburări oculare Mai puţin frecvente:
Tulburări vizuale (vedere înceţoşată, scădere a acuităţii
vizuale sau reducere a câmpului vizual). De obicei, aceste
tulburări dispar la oprirea tratamentului.
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin frecvente:
Tulburări auditive (de exemplu tinitus). De obicei, aceste
tulburări dispar la oprirea tratamentului.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Diaree, constipaţie, flatulenţă (posibil însoţită de dureri
abdominale), greaţă şi vărsături. În majoritatea cazurilor,
simptomele se ameliorează în cazul continuării
tratamentului.
Mai puţin frecvente:
Tulburări ale gustului. De obicei, această tulburare dispare
la oprirea tratamentului.
Rare:
Colorarea negru brună a limbii în cazul administrării
concomitente cu claritromicină şi chisturi glandulare
benigne: ambele au fost reversibile după oprirea
tratamentului.
Foarte rare:
Xerostomie, stomatită, candidoză sau pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare:
Nefrită (nefrită interstiţială)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Prurit, erupţii cutanate, alopecie, eritem polimorf sau
fotosensibilitate şi tendinţă crescută spre hiperhidroză.
Foarte rare:
Sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Rare:
Slăbiciune musculară, mialgie şi artralgie.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin frecvente:
Edem periferic (care dispare la oprirea tratamentului)
Foarte rare:
Hiponatremie.
Tulburări ale sistemului
imunitar Foarte rare:
Urticarie, creştere a temperaturii corporale, edem
8
angioneurotic, bronhoconstricţie sau şoc anafilactic,
vasculită alergică şi febră.
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente:
Modificare a valorilor concentraţiilor serice ale enzimelor
hepatice (care dispare la oprirea tratamentului).
Foarte rare:
Hepatită însoţită sau nu de icter, insuficienţă hepatică şi
encefalopatie la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe pre-
existente.
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte rare:
Ginecomastie
Siguranţa utilizării omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârste cuprinse între 0 şi 16 ani, cu
afecţiuni legate de tulburări ale secreţiei gastrice. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe
termen lung provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol, în
cadrul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă cu durata de 749 de zile. Profilul
evenimentelor adverse a fost, în general, acelaşi ca la adulţi, atât în ce priveşte tratamentul pe termen
scurt cât şi cel pe termen lung. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu
omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
4.9 Supradozaj
Nu există date privind efectele supradozajului cu omeprazol la om. Doze orale unice mari de până la
160 mg/zi şi doze zilnice de până la 400 mg, ca şi doze unice administrate intravenos de până la 80 mg
şi doze zilnice administrate intravenos de până la 200 mg, respectiv doze de
520 mg administrate în trei zile, au fost bine tolerate fără apariţia reacţiilor adverse.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01.
Omeprazolul, un benzamidazol substituit, este un inhibitor al pompei de protoni gastrice, adică inhibă,
în mod direct şi dependent de doză, enzima H
+-K+-ATP-ază, care este responsabilă de secreţia acidă
gastrică la nivelul celulelor parietale gastrice. Datorită acestui mod de acţiune selectiv intracelular şi a
afinităţii reduse pentru alţi receptori membranari (cum sunt receptorii histaminici H
2, muscarinici M1
sau gastrinergici), omeprazolul a fost încadrat într-o clasă aparte de medicamente inhibitoare a
secreţiei acide, care blochează etapa finală a producerii acidului clorhidric.
Ca o consecinţă a modului său de acţiune, omeprazolul duce la o inhibare atât a secreţiei bazale, cât şi
a secreţiei acide provocate, indiferent de tipul stimulului. Astfel, omeprazolul creşte valorile pH-ului şi
reduce volumul de secreţie acidă gastrică.
Ca bază slabă, promedicamentul omeprazol se acumulează în mediul acid al celulelor parietale şi
devine eficace ca inhibitor al H
+-K+-ATP-azei, numai după ce este protonizat şi rearanjat.
Într-un mediu acid cu pH mai mic de 4, omeprazolul protonizat este convertit în sulfonamidă de
omeprazol, substanţa activă propriu-zisă. Comparativ cu timpul de înjumătăţire plasmatică a bazei de
omeprazol, sulfonamida de omeprazol rămâne în celule o perioadă mai lungă de timp (vezi pct. 5.2). O
valoare suficient de mică a pH-ului este întâlnită doar la nivelul celulelor parietale gastrice; aceasta
explică înalta specificitate a omeprazolului. Sulfonamida de omeprazol este cea care se leagă de
enzimă şi îi inhibă activitatea.
Dacă sistemul enzimatic este inhibat, valoarea pH-ului creşte şi mai puţin omeprazol se acumulează
9
sau este convertit la nivelul celulelor parietale gastrice. În consecinţă, acumularea de omeprazol este
reglată printr-un fel de mecanism de feeback.
În tratamentul de lungă durată, omeprazolul, ca rezultat al inhibării secreţiei acide, produce o creştere
moderată a secreţie de gastrină. În decursul utilizării pe termen lung apare o creştere uşoară până la
moderată a numărului de celule ECL. Tumorile carcinoide descoperite în experimentele la animale
(vezi pct 5.3) nu au fost încă observate la om.
Cea mai mare parte a datelor clinice disponibile provenind din studiile clinice randomizate controlate,
indică faptul că administrarea omeprazolului în doză de 20 mg, de două ori pe zi, asociat cu două
antibiotice timp de 1 săptămână, atinge o rată de eradicare a Helicobacter pylori > 80%, la pacienţii cu
ulcere gastro-duodenale. După cum era de aşteptat, rata de eradicare observată, la pacienţii care
prezentau iniţial tulpini de Helicobacter pylori rezistente la metronidazol, a fost semnificativ mai
redusă. Deci, la alegerea unei scheme terapeutice adecvate pentru tratamentul de eradicare a
Helicobacter pylori, trebuie ţinut cont de informaţiile locale privind rezistenţa ca şi de recomandările
terapeutice locale. Mai mult, la pacienţii cu infecţie persistentă, trebuie luat în considerare potenţialul
de dezvoltare al unei rezistenţe secundare la un medicament antibacterian (la pacienţii cu tulpini
primar sensibile) pentru iniţierea unei noi scheme de tratament.
Datele clinice suplimentare arată că, în urma succesului tratamentului de eradicare, la pacienţii cu
boală ulceroasă gastro-duodenală, ratele de recidivă a ulcerelor duodenale şi mai ales a celor gastrice,
sunt extrem de mici faţă de cursul natural al bolii în prezenţa infecţiei.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acide. Valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentrațiilor plasmatice a CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Date pediatrice:
În cadrul unui studiu necontrolat care a cuprins copii (cu vârsta între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, omeprazolul în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% din cazuri şi a
redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu de tip simplu-orb, copii cu vârsta între 0 şi 24
de luni diagnosticaţi cu esofagită de reflux au fost trataţi cu omeprazol în doze de 0,5, 1,0 sau 1,5
mg/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament
indiferent de doză.
Eradicarea Helicobacter pylori la copii:
Un studiu clinic de tip dublu-orb randomizat (studiu Héliot) a concluzionat asupra eficacităţii şi a unei
siguranţe acceptabile a tratamentului cu omeprazol asociat cu două antibiotice (amoxicilină şi
claritromicină) în tratarea infecţiei cu Helicobacter pylori, la copiii cu vârsta de 4 ani şi peste cu
gastrită: rata de eradicare a Helicobacter pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol +
amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină +
claritromicină. Cu toate acestea, nu au fost demonstrate beneficiile clinice privind simptomele
dispeptice. Acest studiul nu a prezentat nicio informaţie privind copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie
Omeprazolul este instabil în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub formă de granule
gastrorezistente în capsule de gelatină. Absorbţia are loc în intestinul subţire. Concentraţiile plasmatice
maxime de omeprazol sunt atinse în decurs de 1 până la 3 ore de la administrare. Biodisponibilitatea
după o doză unică orală de omeprazol este de aproximativ 35%. În cazul administrării de doze
repetate, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul de distribuţie al omeprazolului în organism este relativ mic (0,3 l/kg) şi corespunde cu cel al
fluidului extracelular. Aproximativ 95% se leagă de proteinele plasmatice.
Eliminare
Omeprazolul este metabolizat complet, în principal pe cale hepatică de către izoenzima CYP 2C19.
După administrarea pe cale intravenoasă a 40 mg de omeprazol timp de 5 zile, biodisponibilitatea
absolută măsurată a crescut cu aproximativ 50%; aceasta poate fi explicată prin scăderea clearance-
ului hepatic datorită saturării enzimei CYP 2C19. Sulfona, sulfura şi hidroxi-omeprazolul sunt
întâlnite în plasmă. Aceşti metaboliţi nu au un efect semnificativ asupra secreţiei de acid. Aproximativ
20% din doza administrată este eliminată în fecale şi restul de 80% în urină sub formă de metaboliţi.
Principalii doi metaboliţi urinari sunt hidroxi-omeparzolul şi acidul carboxilic corespunzător. Timpul
de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 40 de minute şi clearance-ul plasmatic total este de 0,3
până la 0,6 l/min.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efect
Omeprazolul se acumulează sub formă de bază slabă în mediul acid al sistemului canalelor
intracelulare ale celulelor parietale. În acest mediu acid omeprazolul este protonizat şi convertit în
substanţa activă, sulfonamida de omeprazol. Substanţa activă se leagă covalent de pompa de protoni
gastrică (H
+-K+-ATP-ază) pe suprafaţa secretoare a celulelor parietale gastrice şi îi inhibă activitatea.
Durata inhibării secreţiei de acid este, prin urmare, semnificativ mai lungă decât perioada de timp în
care baza de omeprazol este prezentă în plasmă. Gradul de inhibare a secreţiei de acid este direct
corelat cu aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), dar nu şi cu
concentraţia plasmatică la orice moment de timp.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Biodisponibilitatea omeprazolului este uşor ridicată la vârstnici şi viteza de eliminare uşor diminuată.
Cu toate acestea, valorile individuale sunt însă aproape egale cu cele ale tinerilor sănătoşi şi nu există
dovezi că toleranţa la pacienţii vârstnici trataţi cu doze normale de omeprazol este mai redusă.
Copii
În decursul tratamentului copiilor cu vârsta peste 1 an, cu dozele recomandate, concentraţiile
plasmatice măsurate au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii mai mici de 6 luni, clearance-ul
omeprazolului este reddatorită capacităţii reduse a acestora de a metaboliza omeprazolul.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, cinetica omeprazolului a fost similară cu cea a indivizilor sănătoşi.
Cu toate acestea, deoarece eliminarea renală este cea mai importantă cale de excretare a omeprazolului
metabolizat, viteza de eliminare este redusă într-un grad corespunzător reducerii funcţiei renale.
Acumularea poate fi evitată, dacă omeprazolul este administrat o dată pe zi.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu boală hepatică cronică, clearance-ul omeprazolului este diminuat şi timpul de
înjumătăţire plasmatică poate creşte până la aproximativ 3 ore. Biodisponibilitatea poate fi atunci mai
mare de 90%. Omeprazolul administrat o dată pe zi în doză de 20 mg timp de
4 săptămâni a fost tolerat bine şi nu a fost observată acumularea de omeprazol sau a metaboliţilor săi.
11
Metabolizatori lenţi prin CYP 2C19
La un procent mic de pacienţi (metabolizatori lenţi prin CYP 2C19) care prezintă un cod genetic care
determină o enzimă CYP 2C19 nefuncţională, a fost observată o reducere a eliminării omeprazolului.
În aceste cazuri, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate fi de aproximativ 3 ori mai
mare decât valorile normale şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
poate creşte de până la 10 ori.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc relativ pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durata vieţii
la şobolani trataţi cu omeprazol sau la subiecţii cu fundectomie parţială. Aceste modificări sunt
rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Sfere de zahăr (formate din zahăr, amidon de porumb)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol (E 421)
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
Dispersie 30% de copolimer acid metacrilic: acetat de etil (1:1)
Capsula
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PA – Al - PVC/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
12
Cutie cu 4 blistere din PA – Al - PVC/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC Neola Pharma SRL
Strada Biharia, nr. 67 – 77, corp clădire F,
Sector 1, 013981, Bucureşti,
Romania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1681/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
