IBUPROFEN CIPLA 400
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen Cipla 400 mg comprimate filmate
Ibuprofen Cipla 600 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ibuprofen Cipla 400 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 110 mg.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 600 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 165 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ibuprofen Cipla 400 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Cipla este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta
peste 12 ani în:
Durere de intensitate uşoară până la moderată.
Dismenoree primară.
Febră.
Afecţiuni reumatice cum sunt bolile artritice, de exemplu: poliartrită reumatoidă, afecţiuni
artritice degenerative (de exemplu artroză), afecţiuni reumatice nearticulare, alte tulburări
musculare şi ale încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi.4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celor mai mici doze cu efect terapeutic pentru cel
mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Nevoia pacientului pentru
ameliorarea simptomelor şi răspunsul la terapie trebuie re-evaluate periodic.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.
Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de până la 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Afecţiuni reumatice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
Doza obişnuită este de 400 mg, de trei ori pe zi/600 mg de 2 ori pe zi. Pentru unii pacienţi, pot fi
eficace doze de întreţinere de 1200 mg pe zi. În afecţiuni acute sau severe, dozele pot fi crescute la un
maxim de 2400 mg, divizate în prize.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 sau 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu
efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de
timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare
intoleranţa.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi
pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă - vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică
şi pentru cel mai scurt timp posibil. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă - vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă, fără a fi mestecate,
sparte sau sfărâmate.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem)
ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în legătură cu un tratament anterior cu
AINS.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/hemoragie gastrointestinală recurentă în antecedente (două
sau mai multe episoade separate de ulceraţie sau sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică.
3
Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.
Tulburări ale hematopoiezei de etiologie necunoscută.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mică de ibuprofen (de exemplu 1200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NZHA II-III), boală
cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o analiză atentă, iar dozele ridicate (2400 mg/zi) trebuie evitate.
O analiză atentă ar trebui să fie, de asemenea, realizată înainte de iniţierea tratamentului de lungă
durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimentele cardiovasculare (de exemplu hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg/zi).
Trebuie evitată utilizarea Ibuprofen Cipla împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată
pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile
gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung
trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
Ibuprofen Cipla trebuie administrat doar luând în strictă considerare raportul beneficiu-risc în
următoarele afecţiuni:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină
- Alăptare
Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:
- Boli gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală redusă
- Disfuncţie hepatică
- Tulburare a hematopoiezei
- Tulburări de coagulare a sângelui
- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,
deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot
manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice)
- Imediat după intervenţii chirurgicale majore
Sângerare gastrointestinală, ulceraţie şi perforaţie
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în
legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de prezenţa sau nu în antecedente a
evenimentelor gastrointestinale severe.
4
Riscul de apariţie a sângerării, ulceraţiei sau perforaţiei gastrointestinale este mai mare la doze
crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat
cu sângerare sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care
urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina
creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie avută în vedere utilizarea
tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de
protoni). (Vezi în continuare şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale), cu precădere la iniţierea
tratamentului.
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să
crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele
precum warfarina sau heparina, inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sângerare sau
ulceraţie gastrointestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, ca de
exemplu colita ulcerativă şi boala Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi
perforaţie gastrointestinală, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată
în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare,
întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice indică faptul că utilizarea ibuprofen, în special în doze
mari (2400 mg pe zi) şi în tratamentul de durată poate fi asociat cu un risc uşor crescut de apariţie a
reacţiilor adverse trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu indică faptul că o doză mică de ibuprofen (de exemplu
1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după analiza atentă a riscurilor şi a beneficiilor. Aceeaşi analiză trebuie aplicată şi
înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
afecţiuni cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar ca fiind în legătură cu administrarea AINS, reacţii cutanate severe, unele
dintre acestea letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului,
majoritatea cazurilor fiind raportate în prima lună de tratament. Tratamentul cu Ibuprofen Cipla
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţiilor grave cutanate
sau ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.
Astfel, este recomandată evitarea utilizării Ibuprofen Cipla în cazul varicelei.
5
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior
afecţiuni renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi
poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză
papilară şi alte modificări patologice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială
acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de
asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând
reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului
sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a
prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei
care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu AINS
este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii care prezintă sau care au avut
în antecedente: astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate duce la agravarea acesteia. Dacă
apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie întrerupt.
Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au cefalee
frecvent sau zilnic în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.
În general, utilizarea de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce
combat durerea, poate conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei
insuficienţei renale. Acest risc poate creşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.
De aceea, trebuie evitat.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la
pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut
conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a funcţiei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales
dacă afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie
sau de sângerare gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie
cutanată, creştere ponderală sau edem.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
6
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 100 mg per doză. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare de
către pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie la sodiu.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a
ibuprofenului cu: Efecte posibile:
Alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2 Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de diferite
AINS poate creşte riscul de ulceraţie şi hemoragie
gastrointestinale.
De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS
trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiotonice
(digoxină) AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea
glomerulară şi creşte valorile plasmatice ale glicozidelor
cardiotonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei.
Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinale (vezi pct.
4.4).
Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina
şi heparina (vezi pct. 4.4). În caz de tratament concomitent, este
recomandată monitorizarea timpului de coagulare.
Medicamente antiagregante
plachetare (de exemplu:
clopidogrel şi ticlopidină) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid
acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut
de reacţii adverse.
Datele experimentale arată că atunci când se administrează
concomitent, ibuprofenul poate inhiba efectul asupra agregării
plachetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Deşi există
incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţiile clinice,
posibilitatea ca utilizarea regulată, pe perioade lungi de ibuprofen
să poată reduce efectul cardioprotector al dozelor scăzute de acid
acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct
de vedere clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de
ibuprofen (vezi pct. 5.1).
Inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Litiu Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot
creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară
verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Ticlopidină AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din
cauza riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.
Diuretice care economisesc
potasiu Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (este
recomandată verificarea potasiului seric).
Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează
efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.
Medicamente antihipertensive
(Diuretice, IECA, antagonişti
ai angiotensinei-II) Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS.
AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor,
inclusiv inhibitorii ECA şi betablocantele.
La pacienţi cu funcţie renală redusă (de exemplu pacienţi
deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală redusă), utilizarea
concomitentă a inhibitorilor ECA şi a antagoniştilor angiotensinei
7
II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la
afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă renală
acută.
Acest lucru este de obicei reversibil. Prin urmare, aceste
combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la pacienţii
vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi
trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei
renale, imediat după iniţierea tratamentului concomitent.
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care
economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate cauza
hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei
plasmatice de potasiu).
Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară
unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului
metotrexatului.
Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după
administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii
crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De
aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze
mari de metotrexat.
De asemenea, trebuie luat în considerare şi riscul unei potenţiale
interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu
disfuncţie renală. În cazul în care se administrează tratament
concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.
Ciclosporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de
administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu poate
fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.
Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care
utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un
risc crescut de apariţie a hemartrozei şi a hematoamelor.
Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul
utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată
efectuarea hemogramei la 1-2 săptămâni după iniţierea
administrării concomitente.
Antibiotice chinolone Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu
antibiotice chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care
utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Inhibitori ai CYP2C9 (de
exemplu: voriconazol sau
fluconazol) Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9
poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru
CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la
ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se
administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în
special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau cu fluconazol.
Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În caz
de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Colestiramină Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină
prelungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste
medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
Aminoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte
toxicitatea acestora.
8
Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.
Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în
mod frecvent (14-20 porţii de băutură/săptămână sau mai mult)
trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-
intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.
Mifepristonă Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a
embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţie a
malformaţiilor cardiace, a gastroschizis-ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de
la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei
are ca rezultat pierderi pre- şi post- implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În plus, la
animalele expuse la un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei organogenetice, a fost
raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul
primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Ibuprofen Cipla nu trebuie utilizat cu excepţia
cazului în care este absolut necesar. Dacă Ibuprofen Cipla este utilizat de o femeie care încearcă să
rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât
mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot
expune:
Fătul, la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară).
- Tulburări renale care pot evolua către insuficienţă renală cu oligohidramnios.
Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici.
- Inhibiţia contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, Ibuprofen Cipla este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin probabil
în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea, tratamentul
este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea neîntârziată
a alăptării.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofen nu este recomandat femeilor care
doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la
femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru
infertilitate.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi,
având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseala, somnolenţa, vertijul
(raportate ca frecvente) şi tulburările de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite cazuri
9
individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect
este potenţat de consumul simultan de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi
pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastrita.
Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor
gastrointestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau
accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia
MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele
categorii de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne şi simptome pot
include: febră, dureri în gât,
ulceraţii la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate
severă, sângerări nazale şi cutanate.
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum
sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi criză de astm
bronşic (uneori cu hipotensiune
arterială).
Rare Sindrom de lupus eritematos.
Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.
Simptomele pot include: edem
facial, inflamaţia limbii, inflamaţia
internă a laringelui cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii
arteriale până la şoc ameninţător de
viaţă.
Tulburări psihice Rare Depresie, stare confuzională,
halucinaţii.
10
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij,
fatigabilitate, agitaţie, ameţeală,
insomnie, iritabilitate.
Foarte rare Meningită aseptică.
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere.
Rare Ambliopie toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus.
Tulburări cardiace Foarte rare
Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, edem pulmonar
acut, edem.
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm.
Tulburări gastrointestinale Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum
sunt: pirozis, dispepsie, dureri
abdominale şi greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu
hemoragie şi perforaţie (vezi pct.
4.4), pierderi ascunse de sânge care
pot conduce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă,
colită, exacerbare a bolii
inflamatorii a intestinului,
complicaţii ale diverticulilor
colonului (perforaţie, fistulă),
gastrită.
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi
intestinale.
Tulburări hepatobiliare Rare Creştere a ureei sanguine, a
transaminazelor serice şi a
fosfatazei alcaline.
Foarte rare Disfuncţie hepatică, leziuni
hepatice, mai ales la utilizare pe
termen lung, insuficienţă hepatică,
hepatită acută, icter.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Mai puţin frecvente Fotosensibilitate.
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate
(eritem polimorf, dermatită
exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv
sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică),
alopecie, fasceită necrozantă.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la
pacienţii cu hipertensiune arterială
sau insuficienţă renală, sindrom
nefrotic, nefrită interstiţială, care
poate fi asociată cu insuficienţa
renală.
Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea
pe termen lung (vezi pct. 4.4).
11
Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi
hematocritului, inhibiţia agregării
plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scădere a calciului seric,
creştere a acidului uric seric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor
dezvolta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus,
cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai grave se observă toxicitate la
nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare sau
comă. Ocazional pacienţii au dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea crampe
mioclonice. În intoxicaţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de
protrombină/INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea insuficienţă
renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu
astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului
stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de
o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg/kg corp. Dacă Ibuprofen Cipla a fost deja absorbit, trebuie
administrate substanţe alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt
frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri
pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate
bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific.
Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai
acidului propionic, codul ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale
pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofen inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La
oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia
şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare
stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Efecte farmacodinamice
12
Datele experimentale arată că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic, în doză mică,
asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent.
Anumite studii farmacodinamice au arătat că la administrarea dozelor unice de ibuprofen cu 8 ore
înainte sau la 30 de minute după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat
un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Deşi
există anumite incertitudini referitoare la extrapolarea acestor date la situaţiile clinice, posibilitatea ca
administrarea regulată şi pe termen lung a ibuprofenului să poată reduce efectul cardioprotector al
dozelor scăzute de acid acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct de vedere
clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de ibuprofen (vezi secţiunea 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă,
contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal, ceea ce poate conduce la insuficienţă
renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că
izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră deşi considerată
farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul
de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă
circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul
este bine absorbit după administrarea pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă
nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de
aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabilit o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.
Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg
pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liberă.
Absorbţie
Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături,
capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1-2
ore de la administrare. Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se
datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate. Diferenţele
observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp (ASC) şi concentraţia plasmatică maximă (C
max), se datorează modului de dozare diferit în
funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie (Vd/F) datorate febrei.
Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce priveşte concentraţia
plasmatică maximă atinsă (C
max) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă
concentraţia plasmatică maximă T
max este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s-au
arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a
febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.
Distribuţie
Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în
proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μg/ml). Legarea de proteinele
plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non-lineară.
Pe baza datelor obţinute la administrare orală există o variaţie a volumului aparent de distribuţie a
ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent de
distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de aproximativ
0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.
Metabolizare
După administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de
metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).
13
Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi
neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament
neabsorbit.
Excreţie
Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare
parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de
timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu există diferenţe între
vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare
legată de vârstă sau de febră a clearance-ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance-ului se
datorează modificărilor volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a
ibuprofenului este bine documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în testele la animale s-a demonstrat în principal prin
alterarea tractului gastric şi ulcere.
Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice
semnificative. În plus, nu au fost observate efecte carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul
inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan,
şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când s-
au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de sept
ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
Eritrozină (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
14
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate pentru a fi protejat de lumină şi
umiditate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CIPLA (UK) LIMITED
The Old Post House
Heath Road, Surrey, Weybridge - KT13 8TS,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5803/2013/01
5804/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen Cipla 400 mg comprimate filmate
Ibuprofen Cipla 600 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ibuprofen Cipla 400 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 110 mg.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 600 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 165 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ibuprofen Cipla 400 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Cipla este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta
peste 12 ani în:
Durere de intensitate uşoară până la moderată.
Dismenoree primară.
Febră.
Afecţiuni reumatice cum sunt bolile artritice, de exemplu: poliartrită reumatoidă, afecţiuni
artritice degenerative (de exemplu artroză), afecţiuni reumatice nearticulare, alte tulburări
musculare şi ale încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi.4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celor mai mici doze cu efect terapeutic pentru cel
mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Nevoia pacientului pentru
ameliorarea simptomelor şi răspunsul la terapie trebuie re-evaluate periodic.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.
Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de până la 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Afecţiuni reumatice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
Doza obişnuită este de 400 mg, de trei ori pe zi/600 mg de 2 ori pe zi. Pentru unii pacienţi, pot fi
eficace doze de întreţinere de 1200 mg pe zi. În afecţiuni acute sau severe, dozele pot fi crescute la un
maxim de 2400 mg, divizate în prize.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 sau 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu
efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de
timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare
intoleranţa.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi
pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă - vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică
şi pentru cel mai scurt timp posibil. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă - vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă, fără a fi mestecate,
sparte sau sfărâmate.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem)
ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în legătură cu un tratament anterior cu
AINS.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/hemoragie gastrointestinală recurentă în antecedente (două
sau mai multe episoade separate de ulceraţie sau sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică.
3
Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.
Tulburări ale hematopoiezei de etiologie necunoscută.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mică de ibuprofen (de exemplu 1200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NZHA II-III), boală
cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o analiză atentă, iar dozele ridicate (2400 mg/zi) trebuie evitate.
O analiză atentă ar trebui să fie, de asemenea, realizată înainte de iniţierea tratamentului de lungă
durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimentele cardiovasculare (de exemplu hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg/zi).
Trebuie evitată utilizarea Ibuprofen Cipla împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată
pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile
gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung
trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
Ibuprofen Cipla trebuie administrat doar luând în strictă considerare raportul beneficiu-risc în
următoarele afecţiuni:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină
- Alăptare
Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:
- Boli gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală redusă
- Disfuncţie hepatică
- Tulburare a hematopoiezei
- Tulburări de coagulare a sângelui
- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,
deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot
manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice)
- Imediat după intervenţii chirurgicale majore
Sângerare gastrointestinală, ulceraţie şi perforaţie
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în
legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de prezenţa sau nu în antecedente a
evenimentelor gastrointestinale severe.
4
Riscul de apariţie a sângerării, ulceraţiei sau perforaţiei gastrointestinale este mai mare la doze
crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat
cu sângerare sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care
urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina
creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie avută în vedere utilizarea
tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de
protoni). (Vezi în continuare şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale), cu precădere la iniţierea
tratamentului.
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să
crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele
precum warfarina sau heparina, inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sângerare sau
ulceraţie gastrointestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, ca de
exemplu colita ulcerativă şi boala Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi
perforaţie gastrointestinală, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată
în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare,
întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice indică faptul că utilizarea ibuprofen, în special în doze
mari (2400 mg pe zi) şi în tratamentul de durată poate fi asociat cu un risc uşor crescut de apariţie a
reacţiilor adverse trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu indică faptul că o doză mică de ibuprofen (de exemplu
1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după analiza atentă a riscurilor şi a beneficiilor. Aceeaşi analiză trebuie aplicată şi
înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
afecţiuni cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar ca fiind în legătură cu administrarea AINS, reacţii cutanate severe, unele
dintre acestea letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului,
majoritatea cazurilor fiind raportate în prima lună de tratament. Tratamentul cu Ibuprofen Cipla
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţiilor grave cutanate
sau ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.
Astfel, este recomandată evitarea utilizării Ibuprofen Cipla în cazul varicelei.
5
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior
afecţiuni renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi
poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză
papilară şi alte modificări patologice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială
acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de
asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând
reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului
sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a
prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei
care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu AINS
este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii care prezintă sau care au avut
în antecedente: astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate duce la agravarea acesteia. Dacă
apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie întrerupt.
Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au cefalee
frecvent sau zilnic în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.
În general, utilizarea de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce
combat durerea, poate conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei
insuficienţei renale. Acest risc poate creşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.
De aceea, trebuie evitat.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la
pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut
conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a funcţiei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales
dacă afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie
sau de sângerare gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie
cutanată, creştere ponderală sau edem.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
6
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 100 mg per doză. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare de
către pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie la sodiu.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a
ibuprofenului cu: Efecte posibile:
Alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2 Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de diferite
AINS poate creşte riscul de ulceraţie şi hemoragie
gastrointestinale.
De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS
trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiotonice
(digoxină) AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea
glomerulară şi creşte valorile plasmatice ale glicozidelor
cardiotonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei.
Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinale (vezi pct.
4.4).
Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina
şi heparina (vezi pct. 4.4). În caz de tratament concomitent, este
recomandată monitorizarea timpului de coagulare.
Medicamente antiagregante
plachetare (de exemplu:
clopidogrel şi ticlopidină) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid
acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut
de reacţii adverse.
Datele experimentale arată că atunci când se administrează
concomitent, ibuprofenul poate inhiba efectul asupra agregării
plachetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Deşi există
incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţiile clinice,
posibilitatea ca utilizarea regulată, pe perioade lungi de ibuprofen
să poată reduce efectul cardioprotector al dozelor scăzute de acid
acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct
de vedere clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de
ibuprofen (vezi pct. 5.1).
Inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Litiu Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot
creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară
verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Ticlopidină AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din
cauza riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.
Diuretice care economisesc
potasiu Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (este
recomandată verificarea potasiului seric).
Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează
efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.
Medicamente antihipertensive
(Diuretice, IECA, antagonişti
ai angiotensinei-II) Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS.
AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor,
inclusiv inhibitorii ECA şi betablocantele.
La pacienţi cu funcţie renală redusă (de exemplu pacienţi
deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală redusă), utilizarea
concomitentă a inhibitorilor ECA şi a antagoniştilor angiotensinei
7
II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la
afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă renală
acută.
Acest lucru este de obicei reversibil. Prin urmare, aceste
combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la pacienţii
vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi
trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei
renale, imediat după iniţierea tratamentului concomitent.
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care
economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate cauza
hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei
plasmatice de potasiu).
Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară
unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului
metotrexatului.
Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după
administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii
crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De
aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze
mari de metotrexat.
De asemenea, trebuie luat în considerare şi riscul unei potenţiale
interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu
disfuncţie renală. În cazul în care se administrează tratament
concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.
Ciclosporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de
administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu poate
fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.
Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care
utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un
risc crescut de apariţie a hemartrozei şi a hematoamelor.
Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul
utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată
efectuarea hemogramei la 1-2 săptămâni după iniţierea
administrării concomitente.
Antibiotice chinolone Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu
antibiotice chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care
utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Inhibitori ai CYP2C9 (de
exemplu: voriconazol sau
fluconazol) Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9
poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru
CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la
ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se
administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în
special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau cu fluconazol.
Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În caz
de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Colestiramină Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină
prelungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste
medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
Aminoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte
toxicitatea acestora.
8
Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.
Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în
mod frecvent (14-20 porţii de băutură/săptămână sau mai mult)
trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-
intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.
Mifepristonă Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a
embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţie a
malformaţiilor cardiace, a gastroschizis-ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de
la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei
are ca rezultat pierderi pre- şi post- implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În plus, la
animalele expuse la un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei organogenetice, a fost
raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul
primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Ibuprofen Cipla nu trebuie utilizat cu excepţia
cazului în care este absolut necesar. Dacă Ibuprofen Cipla este utilizat de o femeie care încearcă să
rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât
mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot
expune:
Fătul, la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară).
- Tulburări renale care pot evolua către insuficienţă renală cu oligohidramnios.
Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici.
- Inhibiţia contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, Ibuprofen Cipla este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin probabil
în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea, tratamentul
este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea neîntârziată
a alăptării.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofen nu este recomandat femeilor care
doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la
femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru
infertilitate.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi,
având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseala, somnolenţa, vertijul
(raportate ca frecvente) şi tulburările de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite cazuri
9
individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect
este potenţat de consumul simultan de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi
pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastrita.
Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor
gastrointestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau
accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia
MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele
categorii de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne şi simptome pot
include: febră, dureri în gât,
ulceraţii la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate
severă, sângerări nazale şi cutanate.
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum
sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi criză de astm
bronşic (uneori cu hipotensiune
arterială).
Rare Sindrom de lupus eritematos.
Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.
Simptomele pot include: edem
facial, inflamaţia limbii, inflamaţia
internă a laringelui cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii
arteriale până la şoc ameninţător de
viaţă.
Tulburări psihice Rare Depresie, stare confuzională,
halucinaţii.
10
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij,
fatigabilitate, agitaţie, ameţeală,
insomnie, iritabilitate.
Foarte rare Meningită aseptică.
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere.
Rare Ambliopie toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus.
Tulburări cardiace Foarte rare
Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, edem pulmonar
acut, edem.
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm.
Tulburări gastrointestinale Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum
sunt: pirozis, dispepsie, dureri
abdominale şi greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu
hemoragie şi perforaţie (vezi pct.
4.4), pierderi ascunse de sânge care
pot conduce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă,
colită, exacerbare a bolii
inflamatorii a intestinului,
complicaţii ale diverticulilor
colonului (perforaţie, fistulă),
gastrită.
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi
intestinale.
Tulburări hepatobiliare Rare Creştere a ureei sanguine, a
transaminazelor serice şi a
fosfatazei alcaline.
Foarte rare Disfuncţie hepatică, leziuni
hepatice, mai ales la utilizare pe
termen lung, insuficienţă hepatică,
hepatită acută, icter.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Mai puţin frecvente Fotosensibilitate.
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate
(eritem polimorf, dermatită
exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv
sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică),
alopecie, fasceită necrozantă.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la
pacienţii cu hipertensiune arterială
sau insuficienţă renală, sindrom
nefrotic, nefrită interstiţială, care
poate fi asociată cu insuficienţa
renală.
Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea
pe termen lung (vezi pct. 4.4).
11
Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi
hematocritului, inhibiţia agregării
plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scădere a calciului seric,
creştere a acidului uric seric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor
dezvolta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus,
cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai grave se observă toxicitate la
nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare sau
comă. Ocazional pacienţii au dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea crampe
mioclonice. În intoxicaţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de
protrombină/INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea insuficienţă
renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu
astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului
stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de
o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg/kg corp. Dacă Ibuprofen Cipla a fost deja absorbit, trebuie
administrate substanţe alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt
frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri
pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate
bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific.
Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai
acidului propionic, codul ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale
pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofen inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La
oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia
şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare
stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Efecte farmacodinamice
12
Datele experimentale arată că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic, în doză mică,
asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent.
Anumite studii farmacodinamice au arătat că la administrarea dozelor unice de ibuprofen cu 8 ore
înainte sau la 30 de minute după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat
un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Deşi
există anumite incertitudini referitoare la extrapolarea acestor date la situaţiile clinice, posibilitatea ca
administrarea regulată şi pe termen lung a ibuprofenului să poată reduce efectul cardioprotector al
dozelor scăzute de acid acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct de vedere
clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de ibuprofen (vezi secţiunea 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă,
contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal, ceea ce poate conduce la insuficienţă
renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că
izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră deşi considerată
farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul
de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă
circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul
este bine absorbit după administrarea pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă
nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de
aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabilit o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.
Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg
pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liberă.
Absorbţie
Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături,
capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1-2
ore de la administrare. Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se
datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate. Diferenţele
observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp (ASC) şi concentraţia plasmatică maximă (C
max), se datorează modului de dozare diferit în
funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie (Vd/F) datorate febrei.
Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce priveşte concentraţia
plasmatică maximă atinsă (C
max) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă
concentraţia plasmatică maximă T
max este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s-au
arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a
febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.
Distribuţie
Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în
proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μg/ml). Legarea de proteinele
plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non-lineară.
Pe baza datelor obţinute la administrare orală există o variaţie a volumului aparent de distribuţie a
ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent de
distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de aproximativ
0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.
Metabolizare
După administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de
metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).
13
Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi
neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament
neabsorbit.
Excreţie
Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare
parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de
timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu există diferenţe între
vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare
legată de vârstă sau de febră a clearance-ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance-ului se
datorează modificărilor volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a
ibuprofenului este bine documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în testele la animale s-a demonstrat în principal prin
alterarea tractului gastric şi ulcere.
Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice
semnificative. În plus, nu au fost observate efecte carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul
inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan,
şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când s-
au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de sept
ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
Eritrozină (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
14
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate pentru a fi protejat de lumină şi
umiditate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CIPLA (UK) LIMITED
The Old Post House
Heath Road, Surrey, Weybridge - KT13 8TS,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5803/2013/01
5804/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
