LOPERAMID TERAPIA 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Terapia 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p -hidroxibenzoat de metil (E 218),
p- hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu cap ac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând o
pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu vârsta
peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Diaree acută
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loperamid Terapia) administrate
oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) după fiecare scaun diareic.
Diaree cronică
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule Loperamid Terapia) pentru
adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi ( 1 capsulă Loperamid Terapia) pentru adolescenţi. A ceastă doză
inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1 -2 scaune solide pe zi . Acest lucru este de obicei realizat cu o
doz ă de ȋ ntreţinere de 1 -6 capsule (2 mg -12 mg) pe zi.
Doza maximă pentru diaree acut ă şi cronic ă este de 8 capsule (1 6 mg) pe zi pentru adulți, la adolescenţi
trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să depășească un maxim de 8
capsule pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
2
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) administrată
oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) după fiecare scaun diareic.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu t oate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida, trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct.
4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamid ă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Copii cu vârsta sub12 ani (datorită formei farmaceutice şi conce ntraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella,
Shigella şi Campylobacter,
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
L operamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhiba rea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea
loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi pr ecauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de
bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienții cu diaree, poate apare depleție hidro -electrolitic ă. În astfel de cazuri, administrarea adecvat ă de
fluide și terapia de substituție electrolitică este cea mai importantă măsură.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Nec esarul de lichide, precum şi
calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii, vârsta şi starea
clinică a pacientului.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tr atamentului, trebuie
întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia
primelor semne de distensie abdominală. S-au raportat cazuri izolate de constipaţie cu un risc crescut pentru
megacolon toxic la pacienţi cu SIDA cu colită de etiologie infecţioasă determinat de bacterii şi virusuri
cărora li s -a administr at clorhidrat de loperamidă.
3
Cu toate că nu sunt disponibile da te farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Acest
medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepati că, deoarece poate duce la un
supradozaj relativ care duce la toxicitate CNS.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
În cazul în care pacientul utilizează loperamida pentru a controla episoadele de diaree asociate cu sindromul
de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de catre medic, trebuie să se prezinte la medic dacă
simptomatologia s -a m odificat.
Loperamidă Terapia 2 mg, conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
Loperamidă Terapia 2 mg conţine para -hidroxibenzoat de metil şi para -hidroxibenzoat de n- propil. Poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.
Date non- clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă
de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină -P, a
avut ca rezultat o creştere de 2 –3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este necunoscută importanţa
clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, pâ nă 16 mg doza maximă zilnică).
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 4 mg) cu itraconazol un inhibitor de CYP3A4 și
glicoproteină P determină o creștere de 3 -4 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Ȋn acelaşi studiu
a dministrarea concomitentă de loperamid cu gemfibrozil un inhibitor de CYP 2C8 determină o creștere de 2
ori a concentrației plasmatice de loperamid. Combinația de itraconazol și gemfibrozil a dus la o creștere de 4
ori a concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamid ei si o crestere de 13 ori a expunerii plasmatic e total e.
Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC) m ăsurat e prin teste
psihomotorii (de exemplu somnolență subiectiv ă și testul Digit Symbol Substitution ).
Administra rea concomitentă de loperamid (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol un inhibitor de CYP3A4 și
glicoproteină P determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Această creștere nu se
asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurat e prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamid cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a concentrației
plasmatice de desmopresină probabil datorită scăderii motilității gastro -intestinale.
Este de a şteptat ca medicamente cu proprietăț i farmacologice similare pot creşte efectul loperamid ei și c ă
medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul său.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loper amidei. Totuşi administrarea
loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru nu este recomandată . Loperamida se excretă în laptele
matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea loperamidei în perioada în care se alăptează.
F emeile gravide sau care alăptează trebui e p rin urmare sfătui te să consulte medicul pentru tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Î n sindroame le diareice tratate cu loperamidă pot apărea oboseală, amețeli sau so mnolență . Prin urmare, se
recomandă prudență atunci când se conduce o maşin ă sau s e folos esc utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
Adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adul ţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 31 de
studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre acestea, 26
de studii au fost pentru diaree acut ă (N = 2755) şi 5 studii au fost pentru diaree croni că (N = 321).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidenta ≥ 1%) în studiile
clinice cu loperamidă în diaree acut ă au fost:
- constipație (2,7%),
- flatulență (1,7%),
- cefalee (1,2%) și
- greață (1,1 %).
În studiile clinice la diaree cronic ă cele mai frecvent raportate RAM (de exemplu incidenta ≥ 1%) au fost:
- flatulență (2,8%),
- constipație (2,2%),
- greață (1,2%) și
- amețeală (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loper amidă fie ȋn studiu clinic (în
diaree acută sau cronică sau ambele) sau ȋn experienț a după punerea pe piaţă .
Datele din tabelul 1 reprezintă rezultatele de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥ 12 de ani care au participat la
31 de studii clinice controlate și necontrolate de loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre
acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acut ă (N = 2755) și 5 studii au fost pentru diaree cronică (N = 321).
Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următo area convenție: foarte frecvente ( ≥ 1/10),
frecvente ( ≥ 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente ( ≥ 1/1000 și <1/100), rare ( ≥ 1/10000 până la <1/1000), și
foarte rare (<1/10000).
Tabel 1: Frecvența reacțiilor adverse raportate la utilizarea de loperamidă din studiile clinice la adulți și copii
cu vârsta ≥ 12 de ani
Clasificare MedRA pe aparate, organe şi sisteme Indica
ţie
Diaree acută
(N=2755)
Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puţin frecvente
Ameţeli Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipaţie, greaţă, flatulenţă Frecvente Frecvente
Dureri abdominale, disconfort abdominal, xerostomie Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dureri abdominale superioare, vărsături Mai puţin frecvente
Dispepsie Mai puţin frecvente
Distensie abdominală Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente
Procesul de determinare a RA după punerea pe piață pentru loperamidă nu a diferențiat între indicațiile de
diaree cronic ă și acut ă sau diferen ţa între adul ţi sau copii . D e aceea, reacțiile adverse enumerate mai jos
reprezintă indicațiile combinate și toate grupele de populație. RA identificate după punerea pe piață pentru
5
loperamidă sunt enumerate mai jos pe clase de sisteme și organe și termen preferat (TP) din dicționarul
m edical pentru activități de reglementare (MedDRA):
Tulburări ale sistemului imunitar
R eacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic) și r eacții anafilactoide.
Tulburări ale sistemului nervos
S omnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea nivelului de conștiență, hipertonie și tulburări de
coordonare.
Tulburări oculare
M ioz ă.
Tulburări gastro -intestinale
I leus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și g losodinie.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
E rupție buloasă (inclusiv sindromul Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf),
angioedem, urticarie și prurit.
Tulbur ări renale și ale căilor urinare
R etenție urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
O boseal ă.
Copii şi adolescenţi
Siguranța loperamid ei a fost evaluată la 607 de pacienți cu vârste cuprinse între 10 zile la 13 de ani, care au
participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu loperamidă utilizat ă pentru tratamentul diareei
acute. În general, profilul reacţiilor adverse în acest grup de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile
clinice cu loperamidă la adulț i şi copii în vârstă de 12 ani și peste.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamen tului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelo r Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât adulţii la
efectele asupra SNC.
Tratament:
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca anti dot naloxona (Naloxona se poate administra
intravenos, la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la copii). Având în
vedere că durata efectului loperamidei (1 -3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei, poate fi motivată
adm inistrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de 48 ore, pentru a putea
depista o posibilă depresie a sistemului nervos central. .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul de
tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de
defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj
hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se leagă în
proporţie mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare la primul pasaj
hepatic.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 9 şi 14 ore, în medie 11 ore.
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilec ţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se produce în
principal prin N -demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei. Eliminarea
loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în princi pal prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au
arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală ş i ingestia de hrană
la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum Human Use
Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare nici un efect
toxic ( No Toxic Effect Lev els
(NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori MHUL) şi 10
mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in
vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studi i de reproducere, doze foarte mari de
loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie
cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale
şi nu au afectat dezvoltarea peri - şi post -natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢ I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amid on de porumb şi pregelatinizat
Dio xid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Capsula:
Dioxid de titan (E 171)
Albastru brevetat V (E 131)
Galben de chinolină (E 104)
Roșu Allura AC (E129)
p- hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi s ub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările loc ale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5792/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Terapia 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p -hidroxibenzoat de metil (E 218),
p- hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu cap ac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând o
pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu vârsta
peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Diaree acută
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loperamid Terapia) administrate
oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) după fiecare scaun diareic.
Diaree cronică
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule Loperamid Terapia) pentru
adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi ( 1 capsulă Loperamid Terapia) pentru adolescenţi. A ceastă doză
inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1 -2 scaune solide pe zi . Acest lucru este de obicei realizat cu o
doz ă de ȋ ntreţinere de 1 -6 capsule (2 mg -12 mg) pe zi.
Doza maximă pentru diaree acut ă şi cronic ă este de 8 capsule (1 6 mg) pe zi pentru adulți, la adolescenţi
trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să depășească un maxim de 8
capsule pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
2
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) administrată
oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Terapia) după fiecare scaun diareic.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu t oate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida, trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct.
4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamid ă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Copii cu vârsta sub12 ani (datorită formei farmaceutice şi conce ntraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella,
Shigella şi Campylobacter,
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
L operamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhiba rea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea
loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi pr ecauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de
bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienții cu diaree, poate apare depleție hidro -electrolitic ă. În astfel de cazuri, administrarea adecvat ă de
fluide și terapia de substituție electrolitică este cea mai importantă măsură.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Nec esarul de lichide, precum şi
calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii, vârsta şi starea
clinică a pacientului.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tr atamentului, trebuie
întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia
primelor semne de distensie abdominală. S-au raportat cazuri izolate de constipaţie cu un risc crescut pentru
megacolon toxic la pacienţi cu SIDA cu colită de etiologie infecţioasă determinat de bacterii şi virusuri
cărora li s -a administr at clorhidrat de loperamidă.
3
Cu toate că nu sunt disponibile da te farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Acest
medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepati că, deoarece poate duce la un
supradozaj relativ care duce la toxicitate CNS.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
În cazul în care pacientul utilizează loperamida pentru a controla episoadele de diaree asociate cu sindromul
de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de catre medic, trebuie să se prezinte la medic dacă
simptomatologia s -a m odificat.
Loperamidă Terapia 2 mg, conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
Loperamidă Terapia 2 mg conţine para -hidroxibenzoat de metil şi para -hidroxibenzoat de n- propil. Poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.
Date non- clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă
de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină -P, a
avut ca rezultat o creştere de 2 –3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este necunoscută importanţa
clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, pâ nă 16 mg doza maximă zilnică).
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 4 mg) cu itraconazol un inhibitor de CYP3A4 și
glicoproteină P determină o creștere de 3 -4 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Ȋn acelaşi studiu
a dministrarea concomitentă de loperamid cu gemfibrozil un inhibitor de CYP 2C8 determină o creștere de 2
ori a concentrației plasmatice de loperamid. Combinația de itraconazol și gemfibrozil a dus la o creștere de 4
ori a concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamid ei si o crestere de 13 ori a expunerii plasmatic e total e.
Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC) m ăsurat e prin teste
psihomotorii (de exemplu somnolență subiectiv ă și testul Digit Symbol Substitution ).
Administra rea concomitentă de loperamid (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol un inhibitor de CYP3A4 și
glicoproteină P determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Această creștere nu se
asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurat e prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamid cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a concentrației
plasmatice de desmopresină probabil datorită scăderii motilității gastro -intestinale.
Este de a şteptat ca medicamente cu proprietăț i farmacologice similare pot creşte efectul loperamid ei și c ă
medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul său.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loper amidei. Totuşi administrarea
loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru nu este recomandată . Loperamida se excretă în laptele
matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea loperamidei în perioada în care se alăptează.
F emeile gravide sau care alăptează trebui e p rin urmare sfătui te să consulte medicul pentru tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Î n sindroame le diareice tratate cu loperamidă pot apărea oboseală, amețeli sau so mnolență . Prin urmare, se
recomandă prudență atunci când se conduce o maşin ă sau s e folos esc utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
Adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adul ţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 31 de
studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre acestea, 26
de studii au fost pentru diaree acut ă (N = 2755) şi 5 studii au fost pentru diaree croni că (N = 321).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidenta ≥ 1%) în studiile
clinice cu loperamidă în diaree acut ă au fost:
- constipație (2,7%),
- flatulență (1,7%),
- cefalee (1,2%) și
- greață (1,1 %).
În studiile clinice la diaree cronic ă cele mai frecvent raportate RAM (de exemplu incidenta ≥ 1%) au fost:
- flatulență (2,8%),
- constipație (2,2%),
- greață (1,2%) și
- amețeală (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loper amidă fie ȋn studiu clinic (în
diaree acută sau cronică sau ambele) sau ȋn experienț a după punerea pe piaţă .
Datele din tabelul 1 reprezintă rezultatele de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥ 12 de ani care au participat la
31 de studii clinice controlate și necontrolate de loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre
acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acut ă (N = 2755) și 5 studii au fost pentru diaree cronică (N = 321).
Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următo area convenție: foarte frecvente ( ≥ 1/10),
frecvente ( ≥ 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente ( ≥ 1/1000 și <1/100), rare ( ≥ 1/10000 până la <1/1000), și
foarte rare (<1/10000).
Tabel 1: Frecvența reacțiilor adverse raportate la utilizarea de loperamidă din studiile clinice la adulți și copii
cu vârsta ≥ 12 de ani
Clasificare MedRA pe aparate, organe şi sisteme Indica
ţie
Diaree acută
(N=2755)
Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puţin frecvente
Ameţeli Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipaţie, greaţă, flatulenţă Frecvente Frecvente
Dureri abdominale, disconfort abdominal, xerostomie Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dureri abdominale superioare, vărsături Mai puţin frecvente
Dispepsie Mai puţin frecvente
Distensie abdominală Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente
Procesul de determinare a RA după punerea pe piață pentru loperamidă nu a diferențiat între indicațiile de
diaree cronic ă și acut ă sau diferen ţa între adul ţi sau copii . D e aceea, reacțiile adverse enumerate mai jos
reprezintă indicațiile combinate și toate grupele de populație. RA identificate după punerea pe piață pentru
5
loperamidă sunt enumerate mai jos pe clase de sisteme și organe și termen preferat (TP) din dicționarul
m edical pentru activități de reglementare (MedDRA):
Tulburări ale sistemului imunitar
R eacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic) și r eacții anafilactoide.
Tulburări ale sistemului nervos
S omnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea nivelului de conștiență, hipertonie și tulburări de
coordonare.
Tulburări oculare
M ioz ă.
Tulburări gastro -intestinale
I leus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și g losodinie.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
E rupție buloasă (inclusiv sindromul Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf),
angioedem, urticarie și prurit.
Tulbur ări renale și ale căilor urinare
R etenție urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
O boseal ă.
Copii şi adolescenţi
Siguranța loperamid ei a fost evaluată la 607 de pacienți cu vârste cuprinse între 10 zile la 13 de ani, care au
participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu loperamidă utilizat ă pentru tratamentul diareei
acute. În general, profilul reacţiilor adverse în acest grup de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile
clinice cu loperamidă la adulț i şi copii în vârstă de 12 ani și peste.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamen tului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelo r Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât adulţii la
efectele asupra SNC.
Tratament:
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca anti dot naloxona (Naloxona se poate administra
intravenos, la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la copii). Având în
vedere că durata efectului loperamidei (1 -3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei, poate fi motivată
adm inistrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de 48 ore, pentru a putea
depista o posibilă depresie a sistemului nervos central. .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul de
tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de
defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj
hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se leagă în
proporţie mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare la primul pasaj
hepatic.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 9 şi 14 ore, în medie 11 ore.
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilec ţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se produce în
principal prin N -demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei. Eliminarea
loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în princi pal prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au
arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală ş i ingestia de hrană
la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum Human Use
Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare nici un efect
toxic ( No Toxic Effect Lev els
(NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori MHUL) şi 10
mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in
vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studi i de reproducere, doze foarte mari de
loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie
cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale
şi nu au afectat dezvoltarea peri - şi post -natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢ I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amid on de porumb şi pregelatinizat
Dio xid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Capsula:
Dioxid de titan (E 171)
Albastru brevetat V (E 131)
Galben de chinolină (E 104)
Roșu Allura AC (E129)
p- hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi s ub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările loc ale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5792/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
