NALGESIN 220 mg
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Nalgesin 220 mg comprimate filmate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 220 mg, echivalent cu naproxen 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimat filmat.
Comprimate filmate ovale, uÅŸor biconvexe, de culoare albastru-gri deschis ÅŸi reflexe metalice, cu
lăţime 4,2 mm – 4,6 mm şi lungime de 13,5 mm – 13,8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nalgesin 220 mg comprimate filmate este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 16 de ani:
- pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii uşoare până la moderate (cum sunt
cefaleea, durerile de dinţi, durerile menstruale, durerile articulare, durerile musculare).
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani şi cu greutate corporală peste 50 kg
Doza recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg
este de 1 comprimat filmat la fiecare 8-12 ore.
Schemă de tratament alternativă, doza iniţială este de 2 comprimate filmate, urmată la nevoie de un
comprimat filmat suplimentar după 8-12 ore.
Doza zilnică maximă este de 3 comprimate filmate.
Durata tratamentului este de 7 zile. Dacă durerea persistă sau dacă simptomatologia se modifică, se
recomandă consult medical.
Pacienţi vârstnici
2
Doza maximă la pacienţii vârstnici este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare
(vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului
să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în
două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La
pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru
evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale
clearance-ului creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 ÅŸi 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în
două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La
aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare. Naproxenul sodic nu
este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Copii şi adolescenţi
Schema de tratament pentru copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este
similară cu cea pentru adulţi.
Nalgesin 220 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozei în funcţie de greutatea corporală.
Siguranţa şi eficacitatea utilizării Nalgesin la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid şi, preferabil, în timpul sau după masă.
Pentru pacienţii cu sensibilitate gastrică, este preferabilă administrarea în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1.
- Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului
acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
- Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie digestivă (două sau mai multe
episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).
- Antecedente de sîngerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu
AINS.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Insuficienţă renală severă.
- Insuficienţă cardiacă severă.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Accident vascular cerebral sau alte tipuri de sângerări.
- Copii cu vârsta sub 2 ani.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscul gastrointestinal şi
cardiovascular prezentate mai jos).
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Nalgesin 220 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând
inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.
3
Naproxenul sodic inhibă agregarea plachetară si poate prelungi timpul de sângerare. Pacienţii cu
tulburări de coagulare sau care utilizează medicamente cu efect asupra hemostazei trebuie să fie
monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu Nalgesin.
În timpul tratamentului cu Nalgesin, trebuie monitorizate cu atenţie funcţia hepatică şi renală, mai ales
la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică congestivă sau insuficienţă renală
cronică şi la pacienţi în tratament cu diuretice.
Vârstnici
La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare
sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-
intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-
intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), si de asemenea şi la pacienţii care necesită doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creÅŸte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos ÅŸi pct.
4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales
în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală,
anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare,
ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Nalgesin 220 mg
comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).
Efecte cardiovasculare ÅŸi cerebrovasculare
Se recomandă precauţie (discuţie cu medicul sau farmacistul) înainte de iniţierea tratamentului, la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu
AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide, hipertensiunii arteriale şi a edemelor.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea
naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu
există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 600 mg pe zi, pentru
a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând
dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul
4
este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea
cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii,
leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu naproxen sodic trebuie
întrerupt.
Precauţii asociate fertilităţii
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta
fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Reacţii anafilactice (anafilactoide)
La pacienţii cu şi fără antecedente de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, sau medicamente ce conţin naproxen sodiu pot să apară reacţii de
hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactoide).
Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, bronhospasm (de
exemplu, astm bronşic), rinită, polipi nazali, boli alergice, tulburări respiratorii cronice, sau
sensibilitate la acid acetilsalicilic. Acest lucru este valabil pentru pacienţii cu alergie diagnosticată la
naproxen sodic sau alte AINS (manifestată, printre altele, cu reacţii cutanate, prurit sau erupţii
cutanate tranzitorii). Reacţiile anafilactoide, inclusiv anafilaxia, pot fi letale.
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a
ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt
scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace.
Insuficienţă renală
Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare
glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În
timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul
creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este
recomandat (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Nalgesin nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16 ani, deoarece dozele administrate
în funcţie de greutatea corporală nu sunt posibile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4)
Litiu
La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte. În timpul utilizării
concomitente, trebuie monitorizată litemia şi doza trebuie ajustată.
Următoarele combinaţii necesita precauţii speciale
5
Alte AINS, inclusiv inhibitori COX-2
Utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS creşte riscul leziunilor gastro-intestinale (vezi pct.
4.4.).
Diuretice, inhibitori ECA ÅŸi antagoniÅŸti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice ÅŸi al altor medicamente antihipertensive. La unii
pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă) administrarea concomitentă al unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei
II şi al unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia
insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la
pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei
II. De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei
concomitente ÅŸi, apoi, periodic.
Zidovudină
Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte
concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.
Furosemid
Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.
Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree
Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă
precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste
medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţi trataţi concomitent cu naproxen şi
un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor
fi ajustate dozele de medicament.
Metotrexat
Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă,
toxicitatea metotrexatului poate creÅŸte.
Probenecid
Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.
Ciclosporină
Administrare concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
Este recomandat ca tratamentul cu naproxen să se întrerupă cu 48 ore înainte de efectuarea testelor
funcţiei suprarenale, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi
17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-
hidroxiindolacetic urinar.
Alimente
Alimentele pot întârzia absorbţia de naproxenului sodic.
Alcool etilic
Alcoolul etilic poate creşte riscul de hemoragie gastrointestinală asociată cu AINS.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut la mai puţin de 1%, până la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. Suplimentar, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei
organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului
sodic decât în urgenţe. În cazul în care naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să
devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât
de mică posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
 toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
 disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:
 prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte mici.
 inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.
Alăptarea
Utilizarea Nalgesin nu este recomandată în timpul alăptării, deoarece naproxenul sodic este excretat în
laptele matern.
Fertilitatea
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale ciclooxigenazei/sintezei
prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nalgesin nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. În urma utilizării AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări vizuale.
În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Sumar al profilului de siguranţă
Datele din studiile clinice arată că incidenţa reacţiilor adverse la naproxen sodic în doză unică de 1
comprimat, doză unică de 2 comprimate şi la doze repetate, este comparabilă cu placebo.
Printre cele mai frecvente reacţii adverse raportate cel mai frecvent (care apar la mai mult de 1 din 100
de pacienţi) au fost cefalee (4,9%), greaţă (4,4%), ameţeli (2,0%), vărsături (1,8%), şi dispepsie
(1,9%). Foarte rar apar reacţii alergice severe.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
7
- foarte frecvente (1/10)
- frecvente (1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- rare (1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
ÅŸi limfatice
dranulocitopenie,
trombocitopenie,
anemie aplastică,
anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
alergice
(inclusiv
edem facial,
angioedemF
Tulburări
psihice
Tulburări ale
somnuluiI
agitaţie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă
Reacţii
meningitiforme
Tulburări
oculare
Tulburări
vizuale
Tulburări
acustice ÅŸi
vestibulare
Tinitus,
tulburări de
auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie, edeme,
hipertensiune
arterială,
insuficienţă
cardiacă
congestivă
Tulburări
vasculare
Contuzie
Tulburări
respiratorii,
toracice ÅŸi
mediastinale
aispnee, astm
bronÅŸic
Tulburări
gastroJ
intestinale
Greaţă,
dispepsie,
pirozis,
vărsături,
gastralgie,
flatulenţă,
durere
abdominală
Diaree,
constipaţie
Ulcer peptic,
ulceraţie
gastrointestinală,
perforaţie
gastrointestinală,
sângerare,
hematemeză,
melenă, stomatită
ulceroasă, colită
acută agravată,
boală Crohn
agravată
Colită, stomatită Gastrită
8
Tulburări
hepatobiliare
Icter, hepatită,
teste hepatice
anormale
Afecţiuni
cutanate ÅŸi ale
Å£esutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
trazitorie,
prurit
Fotosensibilitate,
alopecie, erupţie
cutanată
veziculo-buloasă,
cum este
sindromul
Stevens Johnson
ÅŸi necroliza
toxică
epidermică
Tulburări
renale ÅŸi ale
căilor urinare
Teste renale
anormale
Tulburări
generale ÅŸi la
nivelul locului
de administrare
Frisoane,
edeme
periferice
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Tulburări gastro-intestinale
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai
fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită
ulceroasă, agravarea bolii colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent, a fost observată
gastrită. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului.
Tulburări cardiace
În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţiile buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate
foarte rar.
Tulburări ale sistemului imunitar
Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice anafilactice sau anafilactoide la pacienţii cu sau fără
expunere anterioară la medicamente din această clasă. Simptomele tipice ale unei reactii anafilactice
includ: hipotensiune arterială severă şi bruscă, tahi sau bradicardie, fatigabilitate neobişnuită sau
slăbiciune, anxietate, agitaţie, pierderea conştienţei, dificultăţi de respiraţie sau deglutiţie, prurit,
urticarie cu sau fără angioedem, eritem cutanat, greaţă, vărsături, dureri abdominale sub formă de
crampe, diaree.
Copii şi adolescenţi
La copii este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse să fie aceleaşi ca la adulţi.
4.9 Supradozaj
Simptome
9
După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere
abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de
asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă
renală.
Tratament
Sunt recomandate golirea gastrică şi tratament simptomatic. Administrarea promptă a unei cantităţi
adecvate de cărbune activat (la o oră de la ingestia medicamentului) poate reduce absorbţia
medicamentului.
Copii şi adolescenţi
Simptomele şi tratamentul supradozajului sunt aceleaşi ca la adulţi.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii,
analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care
este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi
Å£esuturi scad.
Efecte farmacodinamice
Naproxenul sodic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Majoritatea efectelor
farmacologice ale naproxenului sodic, similar altor AINS, sunt considerate a fi mediate fie direct, fie
indirect, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Similar altor AINS, in vitro, naproxenul sodic este un
inhibitor puternic al fazei secundare a agregării plachetare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Siguranţa şi eficacitatea naproxenului eliberat fără prescripţie medicală au fost evaluate în mai multe
studii clinice comparative dublu-orb, randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu dureri diverse,
inclusiv după extracţie dentară, dupa interventie chirurgicală, dismenoree, dureri musculare şi dureri
articulare din osteoartrită. În toate studiile clinice a fost demonstrată o analgezie eficace şi ameliorarea
semnificativă a durerii, superioară comparativ cu placebo şi comparabilă cu efectul ibuprofenului si
acetaminofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de
naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia naproxenului
este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de vedere
analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic, concentraţiile
plasmatice maxime de naproxen apar la 1 oră de la administrare.
Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia
la starea de echilibru este atinsă după administrarea de până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de
tratament.
Distribuţie
La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.
La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice.
La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte.
10
Metabolizare
Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul
glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul
inactiv 6-demetil-naproxen.
Eliminare
Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu
depinde de doză sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de
concentraţiile plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă
nelegată de proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.
Linearitate / non-linearitate
Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc proporţional cu dozele până la 500 mg. La doze mai mari,
proporţionalitatea scade; datorită saturării legăturii naproxenului cu proteinele plasmatice, clearance-ul
creatininei este de asemenea crescut.
Insuficienţă renală
Excreţia naproxenului scade în afecţiunile renale severe, dar la doze terapeutice nu a fost observată o
acumulare substanţială de medicament.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este
crescută.
Vârstnici
Concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este crescută, deşi concentraţia plasmatică totală este
nemodificată.
Copii şi adolescenţi
Parametrii farmacocinetici sunt de aşteptat să fie aceeaşi ca la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile
adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. După administrare orală, valorile DL50 au
fost de aproximativ 0,5 g/kg la şobolan şi peste 1,0 g/kg la şoareci, hamsteri şi câini. Studiile
toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de
naproxen; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor
antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-
intestinal ÅŸi la nivel renal.
Nu au fost observate efecte semnificative asupra fertilităţii, cu toate că există unele dovezi ca
medicamentele care care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, pot determina o reducere a
fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei; acest lucru este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Nu au fost observate efecte embriotoxice ÅŸi teratogene. Cu toate acestea, la administrarea naproxenului
sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit de
asemenea că naproxenul sodic poate prezenta reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal
(închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară).
Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.
Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.
ÃŽn studiile non-clinice au fost observate efecte numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele
administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.
11
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu comprimatului:
Povidonă K-30
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 8000
Indigotină (E132)
Silicat de aluminiu ÅŸi potasiu (E555).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20 sau 30 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d. Novo mesto
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5781/2013/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare - Septembrie 2013
12
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Nalgesin 220 mg comprimate filmate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 220 mg, echivalent cu naproxen 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimat filmat.
Comprimate filmate ovale, uÅŸor biconvexe, de culoare albastru-gri deschis ÅŸi reflexe metalice, cu
lăţime 4,2 mm – 4,6 mm şi lungime de 13,5 mm – 13,8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nalgesin 220 mg comprimate filmate este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 16 de ani:
- pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii uşoare până la moderate (cum sunt
cefaleea, durerile de dinţi, durerile menstruale, durerile articulare, durerile musculare).
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani şi cu greutate corporală peste 50 kg
Doza recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg
este de 1 comprimat filmat la fiecare 8-12 ore.
Schemă de tratament alternativă, doza iniţială este de 2 comprimate filmate, urmată la nevoie de un
comprimat filmat suplimentar după 8-12 ore.
Doza zilnică maximă este de 3 comprimate filmate.
Durata tratamentului este de 7 zile. Dacă durerea persistă sau dacă simptomatologia se modifică, se
recomandă consult medical.
Pacienţi vârstnici
2
Doza maximă la pacienţii vârstnici este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare
(vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului
să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în
două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La
pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru
evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale
clearance-ului creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 ÅŸi 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în
două prize.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La
aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare. Naproxenul sodic nu
este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Copii şi adolescenţi
Schema de tratament pentru copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este
similară cu cea pentru adulţi.
Nalgesin 220 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozei în funcţie de greutatea corporală.
Siguranţa şi eficacitatea utilizării Nalgesin la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid şi, preferabil, în timpul sau după masă.
Pentru pacienţii cu sensibilitate gastrică, este preferabilă administrarea în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1.
- Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului
acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
- Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie digestivă (două sau mai multe
episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).
- Antecedente de sîngerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu
AINS.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Insuficienţă renală severă.
- Insuficienţă cardiacă severă.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Accident vascular cerebral sau alte tipuri de sângerări.
- Copii cu vârsta sub 2 ani.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscul gastrointestinal şi
cardiovascular prezentate mai jos).
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Nalgesin 220 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând
inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.
3
Naproxenul sodic inhibă agregarea plachetară si poate prelungi timpul de sângerare. Pacienţii cu
tulburări de coagulare sau care utilizează medicamente cu efect asupra hemostazei trebuie să fie
monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu Nalgesin.
În timpul tratamentului cu Nalgesin, trebuie monitorizate cu atenţie funcţia hepatică şi renală, mai ales
la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică congestivă sau insuficienţă renală
cronică şi la pacienţi în tratament cu diuretice.
Vârstnici
La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare
sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-
intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-
intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), si de asemenea şi la pacienţii care necesită doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creÅŸte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos ÅŸi pct.
4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales
în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală,
anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare,
ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Nalgesin 220 mg
comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).
Efecte cardiovasculare ÅŸi cerebrovasculare
Se recomandă precauţie (discuţie cu medicul sau farmacistul) înainte de iniţierea tratamentului, la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu
AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide, hipertensiunii arteriale şi a edemelor.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea
naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu
există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 600 mg pe zi, pentru
a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând
dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul
4
este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea
cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii,
leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu naproxen sodic trebuie
întrerupt.
Precauţii asociate fertilităţii
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta
fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Reacţii anafilactice (anafilactoide)
La pacienţii cu şi fără antecedente de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, sau medicamente ce conţin naproxen sodiu pot să apară reacţii de
hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactoide).
Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, bronhospasm (de
exemplu, astm bronşic), rinită, polipi nazali, boli alergice, tulburări respiratorii cronice, sau
sensibilitate la acid acetilsalicilic. Acest lucru este valabil pentru pacienţii cu alergie diagnosticată la
naproxen sodic sau alte AINS (manifestată, printre altele, cu reacţii cutanate, prurit sau erupţii
cutanate tranzitorii). Reacţiile anafilactoide, inclusiv anafilaxia, pot fi letale.
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a
ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt
scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace.
Insuficienţă renală
Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare
glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În
timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul
creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este
recomandat (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Nalgesin nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16 ani, deoarece dozele administrate
în funcţie de greutatea corporală nu sunt posibile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4)
Litiu
La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte. În timpul utilizării
concomitente, trebuie monitorizată litemia şi doza trebuie ajustată.
Următoarele combinaţii necesita precauţii speciale
5
Alte AINS, inclusiv inhibitori COX-2
Utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS creşte riscul leziunilor gastro-intestinale (vezi pct.
4.4.).
Diuretice, inhibitori ECA ÅŸi antagoniÅŸti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice ÅŸi al altor medicamente antihipertensive. La unii
pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă) administrarea concomitentă al unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei
II şi al unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia
insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la
pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei
II. De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei
concomitente ÅŸi, apoi, periodic.
Zidovudină
Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte
concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.
Furosemid
Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.
Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree
Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă
precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste
medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţi trataţi concomitent cu naproxen şi
un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor
fi ajustate dozele de medicament.
Metotrexat
Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă,
toxicitatea metotrexatului poate creÅŸte.
Probenecid
Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.
Ciclosporină
Administrare concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
Este recomandat ca tratamentul cu naproxen să se întrerupă cu 48 ore înainte de efectuarea testelor
funcţiei suprarenale, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi
17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-
hidroxiindolacetic urinar.
Alimente
Alimentele pot întârzia absorbţia de naproxenului sodic.
Alcool etilic
Alcoolul etilic poate creşte riscul de hemoragie gastrointestinală asociată cu AINS.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut la mai puţin de 1%, până la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. Suplimentar, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei
organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului
sodic decât în urgenţe. În cazul în care naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să
devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât
de mică posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
 toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
 disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:
 prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte mici.
 inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.
Alăptarea
Utilizarea Nalgesin nu este recomandată în timpul alăptării, deoarece naproxenul sodic este excretat în
laptele matern.
Fertilitatea
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale ciclooxigenazei/sintezei
prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nalgesin nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. În urma utilizării AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări vizuale.
În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Sumar al profilului de siguranţă
Datele din studiile clinice arată că incidenţa reacţiilor adverse la naproxen sodic în doză unică de 1
comprimat, doză unică de 2 comprimate şi la doze repetate, este comparabilă cu placebo.
Printre cele mai frecvente reacţii adverse raportate cel mai frecvent (care apar la mai mult de 1 din 100
de pacienţi) au fost cefalee (4,9%), greaţă (4,4%), ameţeli (2,0%), vărsături (1,8%), şi dispepsie
(1,9%). Foarte rar apar reacţii alergice severe.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
7
- foarte frecvente (1/10)
- frecvente (1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- rare (1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
ÅŸi limfatice
dranulocitopenie,
trombocitopenie,
anemie aplastică,
anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
alergice
(inclusiv
edem facial,
angioedemF
Tulburări
psihice
Tulburări ale
somnuluiI
agitaţie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă
Reacţii
meningitiforme
Tulburări
oculare
Tulburări
vizuale
Tulburări
acustice ÅŸi
vestibulare
Tinitus,
tulburări de
auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie, edeme,
hipertensiune
arterială,
insuficienţă
cardiacă
congestivă
Tulburări
vasculare
Contuzie
Tulburări
respiratorii,
toracice ÅŸi
mediastinale
aispnee, astm
bronÅŸic
Tulburări
gastroJ
intestinale
Greaţă,
dispepsie,
pirozis,
vărsături,
gastralgie,
flatulenţă,
durere
abdominală
Diaree,
constipaţie
Ulcer peptic,
ulceraţie
gastrointestinală,
perforaţie
gastrointestinală,
sângerare,
hematemeză,
melenă, stomatită
ulceroasă, colită
acută agravată,
boală Crohn
agravată
Colită, stomatită Gastrită
8
Tulburări
hepatobiliare
Icter, hepatită,
teste hepatice
anormale
Afecţiuni
cutanate ÅŸi ale
Å£esutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
trazitorie,
prurit
Fotosensibilitate,
alopecie, erupţie
cutanată
veziculo-buloasă,
cum este
sindromul
Stevens Johnson
ÅŸi necroliza
toxică
epidermică
Tulburări
renale ÅŸi ale
căilor urinare
Teste renale
anormale
Tulburări
generale ÅŸi la
nivelul locului
de administrare
Frisoane,
edeme
periferice
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Tulburări gastro-intestinale
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai
fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită
ulceroasă, agravarea bolii colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent, a fost observată
gastrită. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului.
Tulburări cardiace
În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţiile buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate
foarte rar.
Tulburări ale sistemului imunitar
Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice anafilactice sau anafilactoide la pacienţii cu sau fără
expunere anterioară la medicamente din această clasă. Simptomele tipice ale unei reactii anafilactice
includ: hipotensiune arterială severă şi bruscă, tahi sau bradicardie, fatigabilitate neobişnuită sau
slăbiciune, anxietate, agitaţie, pierderea conştienţei, dificultăţi de respiraţie sau deglutiţie, prurit,
urticarie cu sau fără angioedem, eritem cutanat, greaţă, vărsături, dureri abdominale sub formă de
crampe, diaree.
Copii şi adolescenţi
La copii este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse să fie aceleaşi ca la adulţi.
4.9 Supradozaj
Simptome
9
După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere
abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de
asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă
renală.
Tratament
Sunt recomandate golirea gastrică şi tratament simptomatic. Administrarea promptă a unei cantităţi
adecvate de cărbune activat (la o oră de la ingestia medicamentului) poate reduce absorbţia
medicamentului.
Copii şi adolescenţi
Simptomele şi tratamentul supradozajului sunt aceleaşi ca la adulţi.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii,
analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care
este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi
Å£esuturi scad.
Efecte farmacodinamice
Naproxenul sodic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Majoritatea efectelor
farmacologice ale naproxenului sodic, similar altor AINS, sunt considerate a fi mediate fie direct, fie
indirect, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Similar altor AINS, in vitro, naproxenul sodic este un
inhibitor puternic al fazei secundare a agregării plachetare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Siguranţa şi eficacitatea naproxenului eliberat fără prescripţie medicală au fost evaluate în mai multe
studii clinice comparative dublu-orb, randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu dureri diverse,
inclusiv după extracţie dentară, dupa interventie chirurgicală, dismenoree, dureri musculare şi dureri
articulare din osteoartrită. În toate studiile clinice a fost demonstrată o analgezie eficace şi ameliorarea
semnificativă a durerii, superioară comparativ cu placebo şi comparabilă cu efectul ibuprofenului si
acetaminofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de
naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia naproxenului
este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de vedere
analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic, concentraţiile
plasmatice maxime de naproxen apar la 1 oră de la administrare.
Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia
la starea de echilibru este atinsă după administrarea de până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de
tratament.
Distribuţie
La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.
La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice.
La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte.
10
Metabolizare
Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul
glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul
inactiv 6-demetil-naproxen.
Eliminare
Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu
depinde de doză sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de
concentraţiile plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă
nelegată de proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.
Linearitate / non-linearitate
Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc proporţional cu dozele până la 500 mg. La doze mai mari,
proporţionalitatea scade; datorită saturării legăturii naproxenului cu proteinele plasmatice, clearance-ul
creatininei este de asemenea crescut.
Insuficienţă renală
Excreţia naproxenului scade în afecţiunile renale severe, dar la doze terapeutice nu a fost observată o
acumulare substanţială de medicament.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este
crescută.
Vârstnici
Concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este crescută, deşi concentraţia plasmatică totală este
nemodificată.
Copii şi adolescenţi
Parametrii farmacocinetici sunt de aşteptat să fie aceeaşi ca la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile
adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. După administrare orală, valorile DL50 au
fost de aproximativ 0,5 g/kg la şobolan şi peste 1,0 g/kg la şoareci, hamsteri şi câini. Studiile
toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de
naproxen; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor
antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-
intestinal ÅŸi la nivel renal.
Nu au fost observate efecte semnificative asupra fertilităţii, cu toate că există unele dovezi ca
medicamentele care care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, pot determina o reducere a
fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei; acest lucru este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Nu au fost observate efecte embriotoxice ÅŸi teratogene. Cu toate acestea, la administrarea naproxenului
sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit de
asemenea că naproxenul sodic poate prezenta reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal
(închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară).
Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.
Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.
ÃŽn studiile non-clinice au fost observate efecte numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele
administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.
11
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu comprimatului:
Povidonă K-30
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 8000
Indigotină (E132)
Silicat de aluminiu ÅŸi potasiu (E555).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20 sau 30 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d. Novo mesto
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5781/2013/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare - Septembrie 2013
12
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2013
