RISEDRONAT SODIC ZENTIVA 35 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risedronat sodic Zentiva 35 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine risedronat sodic 35 mg, echivalent cu acid risedronic 32,5 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Descrierea medicamentului: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare portocalie, cu diametrul
de 9,0 – 9,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
lui de fracturi vertebrale.
Tratamentul osteoporozei post-menopauză diagnosticate: pentru reducerea riscului de fractură de şold
(vezi pct. 5.1).
Tratamentul osteoporozei la bărbaţi cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată pentru adulţi este de un comprimat de 35 mg, administrat pe cale orală, o dată pe
săptămână. Comprimatul se administrează în aceeaşi zi a săptămânii.
Mod de administrare
Absorbţia risedronatului sodic este influenţată de aportul de alimente; de aceea, pentru a asigura absorbţia
adecvată, pacienţii trebuie să utilizeze Risedronat sodic Zentiva 35 mg:
Înainte de micul dejun: Cu cel puţin 30 de minute înainte de prima ingestie de alimente, băuturi (altele
decât apă plată) sau alt medicament din ziua respectivă.
Pacienţii trebuie instruiţi ca, în cazul în care omit o doză, să ia un comprimat de Risedronat sodic Zentiva
35 mg în ziua în care îşi amintesc de comprimatul omis. Ulterior, pacienţii trebuie să revină la programul
normal de administrare săptămânală a comprimatului, în ziua în care luau de obicei comprimatul. Nu
trebuie administrate două comprimate în aceeaşi zi.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Ca să ajungă mai uşor în stomac,
2
Risedronat sodic Zentiva 35 mg trebuie luat stând în poziţie verticală, cu un pahar cu apă plată (>120 ml).
Pacienţii trebuie să nu se aşeze în decubit timp de 30 de minute după ce iau comprimatul (vezi pct. 4.4).
Trebuie luată în considerare administrarea de suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul alimentar
este inadecvat.
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării
risendronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare
la vârstnici (cu vârsta > 60 ani), comparativ cu subiecţii mai tineri.
Acest lucru a fost demonstrat şi în cazul pacientelor aflate în perioada post-menopauză, cu vârsta foarte
înaintată, de 75 de ani şi peste.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Utilizarea
risedronatului sodic este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Risedronatul sodic nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).
Sarcină şi alăptare.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (cum sunt
calciul, magneziul, fierul şi aluminiul) interferă cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie luate simultan cu
Risedronat sodic Zentiva 35 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a obţine eficacitatea dorită, este necesară
respectarea strictă a recomandărilor de administrare (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este legată de prezenţa densităţii minerale osoase
mici şi/sau a fracturilor frecvente.
Numai vârsta înaintată sau factorii clinici de risc pentru fractură nu constituie argumente suficiente pentru
a iniţia tratamentul osteoporozei cu un bifosfonat.
Dovezile care susţin eficacitatea bifosfonaţilor, inclusiv a risedronatului, la persoanele foarte vârstnice
(> 80 de ani) sunt limitate (vezi pct. 5.1).
Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţie gastro-duodenală.
Astfel, este necesară prudenţă:
- la pacienţii cu antecedente de tulburări care întârzie tranzitul şi golirea esofagiană, de exemplu
stricturi sau acalazie.
- la pacienţii care nu pot sta în poziţie verticală timp de cel puţin 30 de minute după ce iau
comprimatul.
3
- dacă risedronatul este administrat pacienţilor cu tulburări esofagiene sau ale tractului
gastro-intestinal superior (inclusiv cu diagnostic de esofag Barrett) active sau recente.
Medicii care prescriu medicamentul trebuie să sublinieze pacienţilor importanţa de a acorda atenţie
respectării instrucţiunilor de utilizare şi să fie atenţi la orice semn şi simptom al unei posibile reacţii
stenţă medicală dacă dezvoltă simptome de
iritaţie esofagiană precum disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau apariţia de novo/agravarea
pirozisului.
Înainte de iniţierea tratamentului cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg trebuie tratată hipocalcemia. Alte
tulburări ale metabolismului mineral şi osos (de exemplu disfuncţii paratiroidiene, hipovitaminoză D)
trebuie tratate la momentul începerii terapiei cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg.
Osteonecroza de maxilar
La pacienţi cu cancer cărora li s-au administrat scheme terapeutice cu bifosfonaţi administraţi, în special,
intravenos, s-a raportat apariţia osteonecrozei maxilarului, în general, asociată cu extracţiile dentare şi/sau
infecţiile locale (inclusiv osteomielita). Mulţi dintre aceşti pacienţi erau, de asemenea, trataţi cu
chimioterapie şi corticosteroizi. Apariţia osteonecrozei maxilarului a fost raportată şi în cazul pacienţilor
cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.
Înaintea tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţi cu factori de risc concomitenţi (de exemplu cancer,
chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igienă orală deficitară), trebuie avută în vedere efectuarea unei
examinări stomatologice, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.
În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, intervenţiile stomatologice.
Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi, chirurgia dentară
poate exacerba afecţiunea. În cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, nu există date
disponibile care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a
maxilarului.
Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient trebuie ghidată de judecata clinică a medicului curant, în
funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.
Osteonecroza canalului auditiv extern
În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în
special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului
rapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt
infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului
auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare,
inclusiv infecții cronice ale urechii.
Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste
lungul femurului, imediat de sub trohanterul
mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor
sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal,
asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte
de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi
cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul
contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care
se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul
4
tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului
sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură
femurală incompletă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile; cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice nu au
fost observate interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic cu alte medicamente.
Administrarea concomitentă de medicamente care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciul,
magneziul, fierul şi aluminiul) va influenţa absorbţia risedronatului sodic (vezi pct. 4.4).
Risedronatul sodic nu este metabolizat sistemic, nu are efect inductor asupra izoenzimelor citocromului
P450 şi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice.
În studiile de fază III efectuate cu risedronat sodic în tratamentul osteoporozei, cu administrare zilnică,
utilizarea de acid acetilsalicilic sau de alte AINS a fost raportată la 33% şi, respectiv, la 45% din pacienţi.
În studiul de fază III, cu administrare o dată pe săptămână, efectuat la femei aflate în post-menopauză,
utilizarea de acid acetilsalicilic sau de alte AINS a fost raportată la 57% şi, respectiv, la 40% din paciente.
La pacientele care utilizau în mod regulat acid acetilsalicilic sau alte AINS (3 sau mai multe zile pe
săptămână), incidenţa evenimentelor adverse la nivelul tractului digestiv superior la pacientele tratate cu
risedronat sodic a fost similară cu cea înregistrată în grupul de control.
Dacă este considerat adecvat, risendronatul sodic poate fi administrat concomitent cu supliment de
estrogeni (numai în cazul femeilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date adecvate provenite din utilizarea risedronatului sodic la gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este
cunoscut. Studiile la animale au arătat că o cantitate mică de risedronat sodic se excretă în lapte.
Risedronatul sodic nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risendronat sodic Zentiva 35 mg nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Risedronatul a fost studiat în studii clinice de fază III care au inclus mai mult de 15000 de pacienţi.
Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost uşoare până la moderate din punct de
vedere al severităţii şi, de regulă, nu au necesitat întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse raportate în studiile clinice de fază III efectuate la femei cu osteoporoză aflate în
post-menopauză, la care s-a administrat timp de până la 36 luni risedronat sodic în doză de 5 mg/zi
(n=5020) sau placebo (n=5048), şi care au fost considerate posibil sau probabil asociate risedronatului
sodic sunt prezentate mai jos utilizând următoarea convenţie (incidenţele faţă de placebo sunt prezentate
în paranteze): foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee (1,8% faţă de 1,4%).
5
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: irită*.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie (5,0% faţă de 4,8%), dispepsie (4,5% faţă de 4,1%), greaţă (4,3% faţă de 4,0%),
durere abdominală (3,5% faţă de 3,3%), diaree (3,0% faţă de 2,7%)
Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% faţă de 0,7%), esofagită (0,9% faţă de 0,9%), disfagie (0,4% faţă de
0,2%), duodenită (0,2% faţă de 0,1%), ulcer esofagian (0,2% faţă de 0,2%)
Rare: glosită (<0,1% faţă de 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% faţă de 0,0%).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Tulburări Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% faţă de 1,9%).
Investigaţii diagnostice
Rare: modificări ale testelor funcţionale hepatice*.
* Fără incidenţe relevante în studiile de fază III efectuate la pacienţi cu osteoporoză; frecvenţa se bazează
pe evenimentele adverse/rezultatele analizelor de labotator/simptomele apărute la reluarea administrării în
studiile clinice anterioare.
Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, efectuat la femei aflate în post-menopauză cu
osteoporoză, în care s-a comparat risendronatul sodic administrat zilnic în doză de 5 mg (n=480) şi
risendronatul sodic administrat săptămânal în doză de 35 mg (n=485), profilurile de siguranţă şi de
eficacitate globale au fost similare. Au fost raportate suplimentar următoarele reacţii adverse considerate
de către investigatori posibil sau probabil legate de administrarea medicamentului (incidenţă mai mare în
grupul tratat cu risendronat 35 mg, decât în grupul tratat cu risendronat sodic 5 mg): tulburări (1,6% vs
1,0%)şi dureri (1,2% vs 0,8%) gastro-intestinale.
Într-un studiu cu durata de 2 ani, efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, siguranţa şi tolerabilitatea globale au
fost similare între grupul la care s-a administrat tratament şi grupul cu placebo. Reacţiile adverse au fost
concordante cu cele observate anterior la femei.
Analize de laborator: La unii pacienţi, s-au observat precoce scăderi uşoare, asimptomatice şi tranzitorii
ale concentraţiilor serice de calciu şi fosfat.
Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă (cu
frecvenţă necunoscută):
Tulburări oculare:
irită, uveită.
musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
osteonecroză de maxilar.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
reacţii cutanate şi de hipersensibilitate incluzând angioedem, erupţie cutanată generalizată, urticarie şi
reacţii cutanate buloase, unele severe incluzând raportări izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică şi vasculită leucocitoclazică.
cădere a părului.
Tulburări ale sistemului imunitar:
reacţie anafilactică.
6
Tulburări hepatobiliare:
tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţilor li s-au administrat şi alte
medicamente cunoscute că produc tulburări hepatice.
După punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse::
Rare: fracturi subtrohanterice şi fracturi de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei
bifosfonaţilor).
Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu risedronat sodic.
În urma unui supradozaj semnificativ, este de aşteptat o scădere a concentraţiilor plasmatice ale calciului.
De asemenea, la unii dintre aceşti pacienţi pot să apară semne şi simptome de hipocalcemie.
Trebuie administrat lapte sau medicamente antiacide care conţin magneziu, calciu sau aluminiu, pentru a
lega risedronatul sodic şi a reduce absorbţia de risedronat sodic. În cazurile de supradozaj semnificativ, se
poate lua în considerare lavajul gastric pentru îndepărtarea risedronatului sodic care nu a fost absorbit.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07
Mecanism de acţiune
Risedronatul sodic este un bifosfonat piridinilic care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia
osoasă mediată de osteoclaste. Turnover-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi
mineralizarea osoasă sunt păstrate.
Efecte farmacodinamice
În studiile preclinice, risedronatul sodic a demonstrat o activitate puternică antiosteoclastică şi
antiresorbtivă, precum şi o creştere dependentă de doză a masei osoase şi a rezistenţei biomecanice a
scheletului. Activitatea risedronatului sodic a fost confirmată prin măsurarea markerilor biochimici pentru
turnover-ul osos în cursul studiilor farmacodinamice şi clinice. În studiile clinice efectuate la femei aflate
în post-menopauză, reducerea markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost observată în decurs de o
lună şi a atins valoarea maximă în 3 – 6 luni. Reducerea markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost
similară la 12 luni, atât în cazul risedronatului în doză de 35 mg, cât şi în cazul risedronatului în doză de
5 mg pe zi.
Într-un studu clinic efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, reducerea markerilor biochimici ai metabolismului
osos a fost observată începând cu 3 luni şi a continuat până la 24 de luni.
Eficacitate şi siguranţă clinică
7
Tratamentul osteoporozei post-menopauză
Există o serie de factori de risc asociaţi osteoporozei post-menopauză, incluzând scăderea masei osoase,
reducerea densităţii minerale osoase, menopauza precoce, fumatul în antecedente şi antecedentele
heredo-colaterale de osteoporoză. Consecinţele clinice ale osteoporozei sunt reprezentate de fracturi.
Riscul de fracturi creşte odată cu numărul factorilor de risc.
Pe baza efectelor asupra modificărilor medii ale DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, a fost
evidenţiat faptul că risedronatul 35 mg administrat o dată pe săptămână (n=485) este echivalent cu
risedronatul 5 mg zilnic (n=480) într-un studiu multicentric cu durata de un an, dublu-orb, la femeile în
post-menopauză, cu osteoporoză.
Programul clinic pentru risedronat sodic administrat o dată pe zi a investigat efectele risedronatului sodic
asupra riscului de fracturi vertebrale şi de şold şi au fost incluse femei cu menopauză precoce şi tardivă, cu
şi fără fracturi. Au fost studiate atât dozele zilnice de 2,5 mg, cât şi cele de 5 mg, iar toate grupurile,
inclusiv cele de control, au fost tratate cu calciu şi vitamina D (dacă valorile iniţiale erau mici). Riscul
absolut şi relativ de noi fracturi vertebrale şi de şold a fost estimat prin folosirea unui sistem de analiză de
tip „timpul scurs până la primul eveniment”.
- Două studii placebo-controlate (n=3661) au inclus femei în post-menopauză cu vârsta sub 85 de ani, cu
fracturi vertebrale la momentul iniţial. Risedronatul sodic 5 mg zilnic administrat timp de 3 ani a redus
riscul relativ de noi fracturi vertebrale comparativ cu grupul de control. În cazul femeilor cu cel puţin 2,
respectiv cel puţin o fractură vertebrală, reducerea riscului relativ a fost de 49%, respectiv de 41%
(incidenţa fracturilor vertebrale noi cu risedronat sodic 18,1%, respectiv 11,3%, cu placebo 29,0%,
respectiv 16,3%). Efectul tratamentului a fost observat începând cu sfârşitul primului an de tratament.
S-au înregistrat beneficii şi la femeile cu fracturi multiple la momentul iniţial. Risedronatul sodic 5 mg
administrat zilnic a redus, de asemenea, gradul de scădere în înălţime pe an, comparativ cu grupurile de
control.
- Alte două studii placebo-controlate au inclus femei în post-menopauză cu vârste peste 70 de ani, cu sau
fără fracturi vertebrale la momentul iniţial. Femeile cu vârste cuprinse între 70 şi 79 de ani au fost incluse
având un scor-T al DMO < -3 DS la nivelul colului femural (intervalul stabilit de producător, adică -2,5
DS folosind NHANES III (National Health and Nutrition Examination Survey)) şi cel puţin un factor de
risc suplimentar. Femeile cu vârste peste 80 de ani au putut fi incluse pe baza existenţei a cel puţin unui
factor de risc non-scheletic pentru fractura de şold sau a reducerii densităţii minerale osoase la nivelul
colului femural. Semnificaţia statistică a eficacităţii risedronatului comparativ cu placebo este atinsă
numai prin sumarea rezultatelor de la cele două grupuri tratate cu 2,5 mg, respectiv 5 mg. Rezultatele
următoare se bazează exclusiv pe o analiză a-posteriori a subgrupurilor definite pe baza practicii clinice şi
a definiţiilor actuale ale osteoporozei:
- În subgrupul pacientelor cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural ≤ -2,5 DS (NHANES III) şi cel
puţin o fractură vertebrală la momentul iniţial, risedronatul sodic administrat timp de 3 ani a redus riscul
de fractură de şold cu 46%, comparativ cu grupul de control (incidenţa fracturilor de şold la grupurile cu
risedronat sodic 2,5 mg şi 5 mg combinate 3,8%, iar la placebo 7,4%);
- Datele sugerează că la pacientele foarte vârstnice (de 80 de ani şi peste) se poate evidenţia un grad de
protecţie mai mic. Acest lucru este datorat probabil importanţei crescute a factorilor non-scheletici asupra
- În cadrul acestor studii, datele analizate ca fiind criterii secundare finale de evaluare au indicat o
reducere a riscului de fracturi vertebrale noi la pacientele cu DMO scăzut la nivelul colului femural fără
fractură vertebrală şi la pacientele cu DMO scăzut la nivelul colului femural cu sau fără fracturi vertebrale.
8
Risedronatul sodic administrat în doză de 5 mg pe zi timp de 3 ani a determinat, comparativ cu
grupul de control, creşterea densităţii minerale osoase (DMO) la nivelul coloanei vertebrale
lombare, colului femural, a trohanterului şi a încheieturii mâinii şi a contribuit la menţinerea
densităţii osoase la nivelul diafizei radiale.
În cursul unei perioade de urmărire de un an, fără tratament, după trei ani de tratament cu risedronat
sodic administrat zilnic în doză de 5 mg, s-a înregistrat o reversibilitate rapidă a efectului de
supresie al risedronatului asupra vitezei turnover-ului osos.
Probele de biopsie osoasă, prelevate de la femeile aflate în post-menopauză, tratate cu risedronat
sodic 5 mg zilnic pe o perioadă de 2 – 3 ani au evidenţiat o previzibilă descreştere moderată a
turnover-ului osos. Substanţa osoasă sintetizată pe parcursul tratamentului cu risedronat sodic a
respectat structura lamelară normală, cât şi mineralizarea normală a osului. Aceste date, precum şi
scăderea incidenţei fracturilor vertebrale asociate osteoporozei la femeile cu osteoporoză, par să
sugereze absenţa efectelor negative asupra calităţii osului.
Observaţiile endoscopice de la un număr de paciente cu o serie de acuze gastro-intestinale moderate până
la severe, atât în cadrul grupului tratat cu risedronat sodic, cât şi în grupul de control, nu au indicat nicio
dovadă privind apariţia ulcerelor gastrice, duodenale sau esofagiene asociate tratamentului în cadrul
niciunuia dintre grupuri, cu toate că în cadrul grupului cu risedronat sodic s-a constatat apariţia mai puţin
frecventă a duodenitei.
Tratamentul osteoporozei la bărbaţi
Eficacitatea tratamentului cu risedronat sodic 35 mg administrat o dată pe săptămână la bărbaţi cu
osteoporoză (cu vârsta cuprinsă între 36-84 ani) a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic
placebo-controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, efectuat la 284 de pacienţi (risedronat sodic 35 mg
n = 191). Tuturor pacienţilor li s-au administrat suplimentar calciu şi vitamina D.
Creşterea DMO a fost observată începând cu 6 luni de la iniţierea tratamentului cu risedronat sodic. După
2 ani de tratament, risedronatul sodic 35 mg administrat o dată pe săptămână a determinat creşteri medii
ale DMO comparativ cu placebo la nivelul coloanei vertebrale lombare, colului femural, trohanterului,
şoldului . Eficacitatea prevenirii fracturilor nu s-a demonstrat în acest studiu.
Efectul risedronatului sodic asupra oaselor (creşterea DMO şi scăderea MTO) este similar la bărbaţi şi
femei.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea risedronatului sodic a fost investigată într-un studiu cu durata de 3 ani (un studiu
randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, multicentric, cu grup paralel timp de un an, urmat de 2 ani de
tratament în regim deschis) la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta de 4 ani până la mai puțin de 16 ani,
cu osteogenesis imperfecta ușoară până la moderată. În acest studiu, pacienții cu greutatea de 10-30 kg au
fost trataţi cu risedronat 2,5 mg pe zi, zilnic, iar pacienţii cu greutatea peste 30 kg au fost trataţi cu
risedronat 5 mg pe zi, zilnic.
După finalizarea fazei randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, de un an, a fost demonstrată o
creștere semnificativă statistic a DMO a coloanei vertebrale lombare, în grupul tratat cu risedronat
comparativ cu grupul placebo, însă un număr crescut de pacienți cu cel puțin 1 fractură vertebrală nouă
morfometrică (identificată prin explorare cu radiații X) a fost găsit în grupul tratat cu risedronat
comparativ cu placebo. În timpul perioadei de un an de studiu dublu-orb, procentul de pacienți care au
raportat fracturi clinice a fost de 30,9% în grupul tratat cu risedronat și 49,0% în grupul la care s-a
administrat placebo. În perioada de studiu deschis atunci când toți pacienții au primit risedronat (de la luna
12 la luna 36), au fost raportate fracturi clinice de către 65,3% dintre pacienții randomizați inițial la grupul
la care s-a administrat placebo și de către 52,9% dintre pacienții inițial randomizați la grupul tratat cu
risedronat. În general, rezultatele sunt insuficiente pentru a sprijini utilizarea risedronatului de sodiu la
9
pacienții copii și adolescenți cu osteogenesis imperfecta ușoară până la moderată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia după administrarea pe cale orală a unei doze este relativ rapidă (tmax – aproximativ 1 oră) şi este
independentă de doză pentru intervalele studiate (studii cu doză unică: 2,5 – 30 mg; studii cu doze
multiple: 2,5 – 5 mg zilnic şi până la 50 mg săptămânal). Biodisponibilitatea medie la administrare pe cale
orală a unui comprimat este de 0,63% şi scade atunci când risedronatul sodic este administrat cu alimente.
Biodisponibilitatea este similară la bărbaţi şi la femei.
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru este de 6,3 l/kg la om. Legarea de proteinele
plasmatice se realizează în proporţie de aproximativ 24%.
Metabolizare
Nu există dovezi ale metabolizării sistemice a risedronatului sodic.
Eliminare
Aproximativ jumătate din doza absorbită este excretată prin urină în decurs de 24 de ore, iar 85% din doza
administrată pe cale intravenoasă se regăseşte în urină după 28 de zile.
Clearance-ul renal mediu este de 105 ml/min, iar clearance-ul total mediu este de 122 ml/min, diferenţa
putând fi probabil atribuită clearance-ului datorat adsorbţiei osoase. Clearance-ul renal nu depinde de
concentraţie şi există o relaţie de liniaritate între clearance-ul renal şi clearance-ul creatininei.
Risedronatul sodic neabsorbit se elimină nemodificat prin materiile fecale. Profilul concentraţie-timp după
administrarea orală indică trei faze de eliminare, cu un timp de înjumătăţire terminal de 480 de ore.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Utilizatorii de acid acetilsalicilic/AINS
La cei care utilizează regulat acid acetilsalicilic sau AINS (3 sau mai multe zile pe săptămână) incidenţa
reacţiilor adverse la pacienţi trataţi cu risedronat sodic a fost similară cu cea înregistrată la pacienţii din
lotul de control (vezi pct. 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate la şobolan şi câine, s-au observat efecte toxice ale risendronatului sodic la nivelul
ficatului, dependente de doză, în principal sub forma unor creşteri ale valorilor enzimelor, cu modificări
histologice la şobolan. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută. La şobolan şi la câine, s-a
înregistrat toxicitate testiculară la expuneri considerate în exces faţă de expunerea în doze terapeutice la
om. La rozătoare, s-a observat frecvent apariţia dependentă de doză a iritaţiei căilor respiratorii superioare.
Efecte similare au fost observate şi în cazul altor bifosfonaţi. De asemenea, efecte asupra tractului
rmen lung la rozătoare, însă semnificaţia
clinică a acestor descoperiri este neclară. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, în urma
expunerilor apropiate de expunerea clinică, s-au observat modificări ale osificării la nivelul sternului
şi/sau craniului feţilor proveniţi din şobolani trataţi, precum şi hipocalcemie şi mortalitate la femelele
gestante care au fătat. Nu s-au descoperit dovezi de teratogeneză la doze de 3,2 mg/kg şi zi la şobolan şi
de 10 mg/kg şi zi la iepure, însă există date disponibile numai pentru un număr mic de iepuri. Toxicitatea
maternă a împiedicat testarea unor doze mai mari. Studiile asupra genotoxicităţii şi carcinogenicităţii nu
au evidenţiat niciun risc special pentru om.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 2910/5
Talc
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Al, cutie
Mărimi de ambalaj: 2, 4, 8, 12 comprimate filmate
(Mărimi de ambalaj:
2 comprimate filmate (2 comprimate în blister, 1 blister în cutie)
4 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 1 blister în cutie)
8 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 2 blistere în cutie)
12 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 3 blistere în cutie))
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy,
102 37 Praga 10,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2611/2010/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Iunie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risedronat sodic Zentiva 35 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine risedronat sodic 35 mg, echivalent cu acid risedronic 32,5 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Descrierea medicamentului: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare portocalie, cu diametrul
de 9,0 – 9,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
lui de fracturi vertebrale.
Tratamentul osteoporozei post-menopauză diagnosticate: pentru reducerea riscului de fractură de şold
(vezi pct. 5.1).
Tratamentul osteoporozei la bărbaţi cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată pentru adulţi este de un comprimat de 35 mg, administrat pe cale orală, o dată pe
săptămână. Comprimatul se administrează în aceeaşi zi a săptămânii.
Mod de administrare
Absorbţia risedronatului sodic este influenţată de aportul de alimente; de aceea, pentru a asigura absorbţia
adecvată, pacienţii trebuie să utilizeze Risedronat sodic Zentiva 35 mg:
Înainte de micul dejun: Cu cel puţin 30 de minute înainte de prima ingestie de alimente, băuturi (altele
decât apă plată) sau alt medicament din ziua respectivă.
Pacienţii trebuie instruiţi ca, în cazul în care omit o doză, să ia un comprimat de Risedronat sodic Zentiva
35 mg în ziua în care îşi amintesc de comprimatul omis. Ulterior, pacienţii trebuie să revină la programul
normal de administrare săptămânală a comprimatului, în ziua în care luau de obicei comprimatul. Nu
trebuie administrate două comprimate în aceeaşi zi.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Ca să ajungă mai uşor în stomac,
2
Risedronat sodic Zentiva 35 mg trebuie luat stând în poziţie verticală, cu un pahar cu apă plată (>120 ml).
Pacienţii trebuie să nu se aşeze în decubit timp de 30 de minute după ce iau comprimatul (vezi pct. 4.4).
Trebuie luată în considerare administrarea de suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul alimentar
este inadecvat.
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării
risendronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare
la vârstnici (cu vârsta > 60 ani), comparativ cu subiecţii mai tineri.
Acest lucru a fost demonstrat şi în cazul pacientelor aflate în perioada post-menopauză, cu vârsta foarte
înaintată, de 75 de ani şi peste.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Utilizarea
risedronatului sodic este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Risedronatul sodic nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).
Sarcină şi alăptare.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (cum sunt
calciul, magneziul, fierul şi aluminiul) interferă cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie luate simultan cu
Risedronat sodic Zentiva 35 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a obţine eficacitatea dorită, este necesară
respectarea strictă a recomandărilor de administrare (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este legată de prezenţa densităţii minerale osoase
mici şi/sau a fracturilor frecvente.
Numai vârsta înaintată sau factorii clinici de risc pentru fractură nu constituie argumente suficiente pentru
a iniţia tratamentul osteoporozei cu un bifosfonat.
Dovezile care susţin eficacitatea bifosfonaţilor, inclusiv a risedronatului, la persoanele foarte vârstnice
(> 80 de ani) sunt limitate (vezi pct. 5.1).
Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţie gastro-duodenală.
Astfel, este necesară prudenţă:
- la pacienţii cu antecedente de tulburări care întârzie tranzitul şi golirea esofagiană, de exemplu
stricturi sau acalazie.
- la pacienţii care nu pot sta în poziţie verticală timp de cel puţin 30 de minute după ce iau
comprimatul.
3
- dacă risedronatul este administrat pacienţilor cu tulburări esofagiene sau ale tractului
gastro-intestinal superior (inclusiv cu diagnostic de esofag Barrett) active sau recente.
Medicii care prescriu medicamentul trebuie să sublinieze pacienţilor importanţa de a acorda atenţie
respectării instrucţiunilor de utilizare şi să fie atenţi la orice semn şi simptom al unei posibile reacţii
stenţă medicală dacă dezvoltă simptome de
iritaţie esofagiană precum disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau apariţia de novo/agravarea
pirozisului.
Înainte de iniţierea tratamentului cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg trebuie tratată hipocalcemia. Alte
tulburări ale metabolismului mineral şi osos (de exemplu disfuncţii paratiroidiene, hipovitaminoză D)
trebuie tratate la momentul începerii terapiei cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg.
Osteonecroza de maxilar
La pacienţi cu cancer cărora li s-au administrat scheme terapeutice cu bifosfonaţi administraţi, în special,
intravenos, s-a raportat apariţia osteonecrozei maxilarului, în general, asociată cu extracţiile dentare şi/sau
infecţiile locale (inclusiv osteomielita). Mulţi dintre aceşti pacienţi erau, de asemenea, trataţi cu
chimioterapie şi corticosteroizi. Apariţia osteonecrozei maxilarului a fost raportată şi în cazul pacienţilor
cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.
Înaintea tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţi cu factori de risc concomitenţi (de exemplu cancer,
chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igienă orală deficitară), trebuie avută în vedere efectuarea unei
examinări stomatologice, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.
În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, intervenţiile stomatologice.
Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi, chirurgia dentară
poate exacerba afecţiunea. În cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, nu există date
disponibile care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a
maxilarului.
Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient trebuie ghidată de judecata clinică a medicului curant, în
funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.
Osteonecroza canalului auditiv extern
În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în
special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului
rapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt
infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului
auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare,
inclusiv infecții cronice ale urechii.
Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste
lungul femurului, imediat de sub trohanterul
mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor
sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal,
asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte
de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi
cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul
contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care
se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul
4
tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului
sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură
femurală incompletă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile; cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice nu au
fost observate interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic cu alte medicamente.
Administrarea concomitentă de medicamente care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciul,
magneziul, fierul şi aluminiul) va influenţa absorbţia risedronatului sodic (vezi pct. 4.4).
Risedronatul sodic nu este metabolizat sistemic, nu are efect inductor asupra izoenzimelor citocromului
P450 şi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice.
În studiile de fază III efectuate cu risedronat sodic în tratamentul osteoporozei, cu administrare zilnică,
utilizarea de acid acetilsalicilic sau de alte AINS a fost raportată la 33% şi, respectiv, la 45% din pacienţi.
În studiul de fază III, cu administrare o dată pe săptămână, efectuat la femei aflate în post-menopauză,
utilizarea de acid acetilsalicilic sau de alte AINS a fost raportată la 57% şi, respectiv, la 40% din paciente.
La pacientele care utilizau în mod regulat acid acetilsalicilic sau alte AINS (3 sau mai multe zile pe
săptămână), incidenţa evenimentelor adverse la nivelul tractului digestiv superior la pacientele tratate cu
risedronat sodic a fost similară cu cea înregistrată în grupul de control.
Dacă este considerat adecvat, risendronatul sodic poate fi administrat concomitent cu supliment de
estrogeni (numai în cazul femeilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date adecvate provenite din utilizarea risedronatului sodic la gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este
cunoscut. Studiile la animale au arătat că o cantitate mică de risedronat sodic se excretă în lapte.
Risedronatul sodic nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risendronat sodic Zentiva 35 mg nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Risedronatul a fost studiat în studii clinice de fază III care au inclus mai mult de 15000 de pacienţi.
Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost uşoare până la moderate din punct de
vedere al severităţii şi, de regulă, nu au necesitat întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse raportate în studiile clinice de fază III efectuate la femei cu osteoporoză aflate în
post-menopauză, la care s-a administrat timp de până la 36 luni risedronat sodic în doză de 5 mg/zi
(n=5020) sau placebo (n=5048), şi care au fost considerate posibil sau probabil asociate risedronatului
sodic sunt prezentate mai jos utilizând următoarea convenţie (incidenţele faţă de placebo sunt prezentate
în paranteze): foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee (1,8% faţă de 1,4%).
5
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: irită*.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie (5,0% faţă de 4,8%), dispepsie (4,5% faţă de 4,1%), greaţă (4,3% faţă de 4,0%),
durere abdominală (3,5% faţă de 3,3%), diaree (3,0% faţă de 2,7%)
Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% faţă de 0,7%), esofagită (0,9% faţă de 0,9%), disfagie (0,4% faţă de
0,2%), duodenită (0,2% faţă de 0,1%), ulcer esofagian (0,2% faţă de 0,2%)
Rare: glosită (<0,1% faţă de 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% faţă de 0,0%).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Tulburări Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% faţă de 1,9%).
Investigaţii diagnostice
Rare: modificări ale testelor funcţionale hepatice*.
* Fără incidenţe relevante în studiile de fază III efectuate la pacienţi cu osteoporoză; frecvenţa se bazează
pe evenimentele adverse/rezultatele analizelor de labotator/simptomele apărute la reluarea administrării în
studiile clinice anterioare.
Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, efectuat la femei aflate în post-menopauză cu
osteoporoză, în care s-a comparat risendronatul sodic administrat zilnic în doză de 5 mg (n=480) şi
risendronatul sodic administrat săptămânal în doză de 35 mg (n=485), profilurile de siguranţă şi de
eficacitate globale au fost similare. Au fost raportate suplimentar următoarele reacţii adverse considerate
de către investigatori posibil sau probabil legate de administrarea medicamentului (incidenţă mai mare în
grupul tratat cu risendronat 35 mg, decât în grupul tratat cu risendronat sodic 5 mg): tulburări (1,6% vs
1,0%)şi dureri (1,2% vs 0,8%) gastro-intestinale.
Într-un studiu cu durata de 2 ani, efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, siguranţa şi tolerabilitatea globale au
fost similare între grupul la care s-a administrat tratament şi grupul cu placebo. Reacţiile adverse au fost
concordante cu cele observate anterior la femei.
Analize de laborator: La unii pacienţi, s-au observat precoce scăderi uşoare, asimptomatice şi tranzitorii
ale concentraţiilor serice de calciu şi fosfat.
Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă (cu
frecvenţă necunoscută):
Tulburări oculare:
irită, uveită.
musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
osteonecroză de maxilar.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
reacţii cutanate şi de hipersensibilitate incluzând angioedem, erupţie cutanată generalizată, urticarie şi
reacţii cutanate buloase, unele severe incluzând raportări izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică şi vasculită leucocitoclazică.
cădere a părului.
Tulburări ale sistemului imunitar:
reacţie anafilactică.
6
Tulburări hepatobiliare:
tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţilor li s-au administrat şi alte
medicamente cunoscute că produc tulburări hepatice.
După punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse::
Rare: fracturi subtrohanterice şi fracturi de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei
bifosfonaţilor).
Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu risedronat sodic.
În urma unui supradozaj semnificativ, este de aşteptat o scădere a concentraţiilor plasmatice ale calciului.
De asemenea, la unii dintre aceşti pacienţi pot să apară semne şi simptome de hipocalcemie.
Trebuie administrat lapte sau medicamente antiacide care conţin magneziu, calciu sau aluminiu, pentru a
lega risedronatul sodic şi a reduce absorbţia de risedronat sodic. În cazurile de supradozaj semnificativ, se
poate lua în considerare lavajul gastric pentru îndepărtarea risedronatului sodic care nu a fost absorbit.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07
Mecanism de acţiune
Risedronatul sodic este un bifosfonat piridinilic care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia
osoasă mediată de osteoclaste. Turnover-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi
mineralizarea osoasă sunt păstrate.
Efecte farmacodinamice
În studiile preclinice, risedronatul sodic a demonstrat o activitate puternică antiosteoclastică şi
antiresorbtivă, precum şi o creştere dependentă de doză a masei osoase şi a rezistenţei biomecanice a
scheletului. Activitatea risedronatului sodic a fost confirmată prin măsurarea markerilor biochimici pentru
turnover-ul osos în cursul studiilor farmacodinamice şi clinice. În studiile clinice efectuate la femei aflate
în post-menopauză, reducerea markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost observată în decurs de o
lună şi a atins valoarea maximă în 3 – 6 luni. Reducerea markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost
similară la 12 luni, atât în cazul risedronatului în doză de 35 mg, cât şi în cazul risedronatului în doză de
5 mg pe zi.
Într-un studu clinic efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, reducerea markerilor biochimici ai metabolismului
osos a fost observată începând cu 3 luni şi a continuat până la 24 de luni.
Eficacitate şi siguranţă clinică
7
Tratamentul osteoporozei post-menopauză
Există o serie de factori de risc asociaţi osteoporozei post-menopauză, incluzând scăderea masei osoase,
reducerea densităţii minerale osoase, menopauza precoce, fumatul în antecedente şi antecedentele
heredo-colaterale de osteoporoză. Consecinţele clinice ale osteoporozei sunt reprezentate de fracturi.
Riscul de fracturi creşte odată cu numărul factorilor de risc.
Pe baza efectelor asupra modificărilor medii ale DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, a fost
evidenţiat faptul că risedronatul 35 mg administrat o dată pe săptămână (n=485) este echivalent cu
risedronatul 5 mg zilnic (n=480) într-un studiu multicentric cu durata de un an, dublu-orb, la femeile în
post-menopauză, cu osteoporoză.
Programul clinic pentru risedronat sodic administrat o dată pe zi a investigat efectele risedronatului sodic
asupra riscului de fracturi vertebrale şi de şold şi au fost incluse femei cu menopauză precoce şi tardivă, cu
şi fără fracturi. Au fost studiate atât dozele zilnice de 2,5 mg, cât şi cele de 5 mg, iar toate grupurile,
inclusiv cele de control, au fost tratate cu calciu şi vitamina D (dacă valorile iniţiale erau mici). Riscul
absolut şi relativ de noi fracturi vertebrale şi de şold a fost estimat prin folosirea unui sistem de analiză de
tip „timpul scurs până la primul eveniment”.
- Două studii placebo-controlate (n=3661) au inclus femei în post-menopauză cu vârsta sub 85 de ani, cu
fracturi vertebrale la momentul iniţial. Risedronatul sodic 5 mg zilnic administrat timp de 3 ani a redus
riscul relativ de noi fracturi vertebrale comparativ cu grupul de control. În cazul femeilor cu cel puţin 2,
respectiv cel puţin o fractură vertebrală, reducerea riscului relativ a fost de 49%, respectiv de 41%
(incidenţa fracturilor vertebrale noi cu risedronat sodic 18,1%, respectiv 11,3%, cu placebo 29,0%,
respectiv 16,3%). Efectul tratamentului a fost observat începând cu sfârşitul primului an de tratament.
S-au înregistrat beneficii şi la femeile cu fracturi multiple la momentul iniţial. Risedronatul sodic 5 mg
administrat zilnic a redus, de asemenea, gradul de scădere în înălţime pe an, comparativ cu grupurile de
control.
- Alte două studii placebo-controlate au inclus femei în post-menopauză cu vârste peste 70 de ani, cu sau
fără fracturi vertebrale la momentul iniţial. Femeile cu vârste cuprinse între 70 şi 79 de ani au fost incluse
având un scor-T al DMO < -3 DS la nivelul colului femural (intervalul stabilit de producător, adică -2,5
DS folosind NHANES III (National Health and Nutrition Examination Survey)) şi cel puţin un factor de
risc suplimentar. Femeile cu vârste peste 80 de ani au putut fi incluse pe baza existenţei a cel puţin unui
factor de risc non-scheletic pentru fractura de şold sau a reducerii densităţii minerale osoase la nivelul
colului femural. Semnificaţia statistică a eficacităţii risedronatului comparativ cu placebo este atinsă
numai prin sumarea rezultatelor de la cele două grupuri tratate cu 2,5 mg, respectiv 5 mg. Rezultatele
următoare se bazează exclusiv pe o analiză a-posteriori a subgrupurilor definite pe baza practicii clinice şi
a definiţiilor actuale ale osteoporozei:
- În subgrupul pacientelor cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural ≤ -2,5 DS (NHANES III) şi cel
puţin o fractură vertebrală la momentul iniţial, risedronatul sodic administrat timp de 3 ani a redus riscul
de fractură de şold cu 46%, comparativ cu grupul de control (incidenţa fracturilor de şold la grupurile cu
risedronat sodic 2,5 mg şi 5 mg combinate 3,8%, iar la placebo 7,4%);
- Datele sugerează că la pacientele foarte vârstnice (de 80 de ani şi peste) se poate evidenţia un grad de
protecţie mai mic. Acest lucru este datorat probabil importanţei crescute a factorilor non-scheletici asupra
- În cadrul acestor studii, datele analizate ca fiind criterii secundare finale de evaluare au indicat o
reducere a riscului de fracturi vertebrale noi la pacientele cu DMO scăzut la nivelul colului femural fără
fractură vertebrală şi la pacientele cu DMO scăzut la nivelul colului femural cu sau fără fracturi vertebrale.
8
Risedronatul sodic administrat în doză de 5 mg pe zi timp de 3 ani a determinat, comparativ cu
grupul de control, creşterea densităţii minerale osoase (DMO) la nivelul coloanei vertebrale
lombare, colului femural, a trohanterului şi a încheieturii mâinii şi a contribuit la menţinerea
densităţii osoase la nivelul diafizei radiale.
În cursul unei perioade de urmărire de un an, fără tratament, după trei ani de tratament cu risedronat
sodic administrat zilnic în doză de 5 mg, s-a înregistrat o reversibilitate rapidă a efectului de
supresie al risedronatului asupra vitezei turnover-ului osos.
Probele de biopsie osoasă, prelevate de la femeile aflate în post-menopauză, tratate cu risedronat
sodic 5 mg zilnic pe o perioadă de 2 – 3 ani au evidenţiat o previzibilă descreştere moderată a
turnover-ului osos. Substanţa osoasă sintetizată pe parcursul tratamentului cu risedronat sodic a
respectat structura lamelară normală, cât şi mineralizarea normală a osului. Aceste date, precum şi
scăderea incidenţei fracturilor vertebrale asociate osteoporozei la femeile cu osteoporoză, par să
sugereze absenţa efectelor negative asupra calităţii osului.
Observaţiile endoscopice de la un număr de paciente cu o serie de acuze gastro-intestinale moderate până
la severe, atât în cadrul grupului tratat cu risedronat sodic, cât şi în grupul de control, nu au indicat nicio
dovadă privind apariţia ulcerelor gastrice, duodenale sau esofagiene asociate tratamentului în cadrul
niciunuia dintre grupuri, cu toate că în cadrul grupului cu risedronat sodic s-a constatat apariţia mai puţin
frecventă a duodenitei.
Tratamentul osteoporozei la bărbaţi
Eficacitatea tratamentului cu risedronat sodic 35 mg administrat o dată pe săptămână la bărbaţi cu
osteoporoză (cu vârsta cuprinsă între 36-84 ani) a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic
placebo-controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, efectuat la 284 de pacienţi (risedronat sodic 35 mg
n = 191). Tuturor pacienţilor li s-au administrat suplimentar calciu şi vitamina D.
Creşterea DMO a fost observată începând cu 6 luni de la iniţierea tratamentului cu risedronat sodic. După
2 ani de tratament, risedronatul sodic 35 mg administrat o dată pe săptămână a determinat creşteri medii
ale DMO comparativ cu placebo la nivelul coloanei vertebrale lombare, colului femural, trohanterului,
şoldului . Eficacitatea prevenirii fracturilor nu s-a demonstrat în acest studiu.
Efectul risedronatului sodic asupra oaselor (creşterea DMO şi scăderea MTO) este similar la bărbaţi şi
femei.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea risedronatului sodic a fost investigată într-un studiu cu durata de 3 ani (un studiu
randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, multicentric, cu grup paralel timp de un an, urmat de 2 ani de
tratament în regim deschis) la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta de 4 ani până la mai puțin de 16 ani,
cu osteogenesis imperfecta ușoară până la moderată. În acest studiu, pacienții cu greutatea de 10-30 kg au
fost trataţi cu risedronat 2,5 mg pe zi, zilnic, iar pacienţii cu greutatea peste 30 kg au fost trataţi cu
risedronat 5 mg pe zi, zilnic.
După finalizarea fazei randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, de un an, a fost demonstrată o
creștere semnificativă statistic a DMO a coloanei vertebrale lombare, în grupul tratat cu risedronat
comparativ cu grupul placebo, însă un număr crescut de pacienți cu cel puțin 1 fractură vertebrală nouă
morfometrică (identificată prin explorare cu radiații X) a fost găsit în grupul tratat cu risedronat
comparativ cu placebo. În timpul perioadei de un an de studiu dublu-orb, procentul de pacienți care au
raportat fracturi clinice a fost de 30,9% în grupul tratat cu risedronat și 49,0% în grupul la care s-a
administrat placebo. În perioada de studiu deschis atunci când toți pacienții au primit risedronat (de la luna
12 la luna 36), au fost raportate fracturi clinice de către 65,3% dintre pacienții randomizați inițial la grupul
la care s-a administrat placebo și de către 52,9% dintre pacienții inițial randomizați la grupul tratat cu
risedronat. În general, rezultatele sunt insuficiente pentru a sprijini utilizarea risedronatului de sodiu la
9
pacienții copii și adolescenți cu osteogenesis imperfecta ușoară până la moderată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia după administrarea pe cale orală a unei doze este relativ rapidă (tmax – aproximativ 1 oră) şi este
independentă de doză pentru intervalele studiate (studii cu doză unică: 2,5 – 30 mg; studii cu doze
multiple: 2,5 – 5 mg zilnic şi până la 50 mg săptămânal). Biodisponibilitatea medie la administrare pe cale
orală a unui comprimat este de 0,63% şi scade atunci când risedronatul sodic este administrat cu alimente.
Biodisponibilitatea este similară la bărbaţi şi la femei.
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru este de 6,3 l/kg la om. Legarea de proteinele
plasmatice se realizează în proporţie de aproximativ 24%.
Metabolizare
Nu există dovezi ale metabolizării sistemice a risedronatului sodic.
Eliminare
Aproximativ jumătate din doza absorbită este excretată prin urină în decurs de 24 de ore, iar 85% din doza
administrată pe cale intravenoasă se regăseşte în urină după 28 de zile.
Clearance-ul renal mediu este de 105 ml/min, iar clearance-ul total mediu este de 122 ml/min, diferenţa
putând fi probabil atribuită clearance-ului datorat adsorbţiei osoase. Clearance-ul renal nu depinde de
concentraţie şi există o relaţie de liniaritate între clearance-ul renal şi clearance-ul creatininei.
Risedronatul sodic neabsorbit se elimină nemodificat prin materiile fecale. Profilul concentraţie-timp după
administrarea orală indică trei faze de eliminare, cu un timp de înjumătăţire terminal de 480 de ore.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Utilizatorii de acid acetilsalicilic/AINS
La cei care utilizează regulat acid acetilsalicilic sau AINS (3 sau mai multe zile pe săptămână) incidenţa
reacţiilor adverse la pacienţi trataţi cu risedronat sodic a fost similară cu cea înregistrată la pacienţii din
lotul de control (vezi pct. 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate la şobolan şi câine, s-au observat efecte toxice ale risendronatului sodic la nivelul
ficatului, dependente de doză, în principal sub forma unor creşteri ale valorilor enzimelor, cu modificări
histologice la şobolan. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută. La şobolan şi la câine, s-a
înregistrat toxicitate testiculară la expuneri considerate în exces faţă de expunerea în doze terapeutice la
om. La rozătoare, s-a observat frecvent apariţia dependentă de doză a iritaţiei căilor respiratorii superioare.
Efecte similare au fost observate şi în cazul altor bifosfonaţi. De asemenea, efecte asupra tractului
rmen lung la rozătoare, însă semnificaţia
clinică a acestor descoperiri este neclară. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, în urma
expunerilor apropiate de expunerea clinică, s-au observat modificări ale osificării la nivelul sternului
şi/sau craniului feţilor proveniţi din şobolani trataţi, precum şi hipocalcemie şi mortalitate la femelele
gestante care au fătat. Nu s-au descoperit dovezi de teratogeneză la doze de 3,2 mg/kg şi zi la şobolan şi
de 10 mg/kg şi zi la iepure, însă există date disponibile numai pentru un număr mic de iepuri. Toxicitatea
maternă a împiedicat testarea unor doze mai mari. Studiile asupra genotoxicităţii şi carcinogenicităţii nu
au evidenţiat niciun risc special pentru om.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 2910/5
Talc
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Al, cutie
Mărimi de ambalaj: 2, 4, 8, 12 comprimate filmate
(Mărimi de ambalaj:
2 comprimate filmate (2 comprimate în blister, 1 blister în cutie)
4 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 1 blister în cutie)
8 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 2 blistere în cutie)
12 comprimate filmate (4 comprimate în blister, 3 blistere în cutie))
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy,
102 37 Praga 10,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2611/2010/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Iunie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
