NOLPANTA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nolpanta 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 22,55 mg).
Excipient cu efect cunoscut :
sorbitol (E420): 18 mg/comprimat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent .
Comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare maro -gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux gastroesofagian (de exemplu, pirozis, regurgitaţie
acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomand ată de pantoprazol este de 20 mg (un comprimat) pe zi.
Pentru ameliorarea simptomatologiei pot fi necesare 2 -3 zile consecutive de tratament. Odată ce
simptomele au dispărut complet, tratamentul trebuie întrerupt. Durata tratamentului nu trebuie să
depăşe ască 4 săptămâni fără consult medical.
Dacă după 2 săptămâni de tratament continuu nu se obţine ameliorarea simptomelor, pacientul trebuie să
se adreseze medicului.
Grupe speciale de populaţie
La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
2
Copii şi adolescenţi
Nolpanta nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani din motive legate de probleme
referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare
Comprimatele gestroreziste nte de Nolpanta 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite
întregi, cu apă, înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Administrare concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului:
- dacă prezintă o scădere neintenţionată a greutăţii corporale, anemie, hemoragie gastrointestinală,
disfagie, vărsături persistente sau vărsături sanguinolente, tratamentul cu pantoprazol poate ameliora
simptomele şi întârzie diagnosticul unei afecţiuni mai severe. În aceste cazuri trebuie exclusă o afecţiune
malignă.
- dacă au antecedente de ulcer gastric sau intervenţie chirurgicală gastrointestinală.
- dacă sunt în tratament simptomatic continuu pentru indigestie sau pirozis de 4 sau mai multe săptămâni.
- dacă prezintă i cter, insuficienţă sau boală hepatică.
- dacă prezintă orice altă afecţiune severă, care afectează st area generală.
- dacă au vârsta de peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau recent modificate.
Pacienţii cu simptome recurente de lungă durată de indigestie sau pirozis trebuie să se prezinte la consult
medical la intervale regulate. În special pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează zilnic medicamente
eliberate fără prescripţie medicală pentru indigestie sau pirozis, trebuie să informeze medicul sau
farmacistul.
Pacienţii nu trebuie să administreze concomitent alt inhibitor de pompă de protoni sau antagonist H
2.
Pacienţii trebuie să consulte medicul înainte de administrarea acestui medicament dacă sunt programaţi la
endoscopie sau test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie să ştie că acest medicament nu este recomandat pentru ameliorarea imedi ată a
simptomelor.
Pacienţii pot obţine o ameliorare simptomatică după aproximativ o zi de tratament cu pantoprazol, însă pot
fi necesare aproximativ 7 zile pentru obţinerea controlului complet al pirozisului. Pacienţii nu trebuie să
utilizeze pantoprazol ul ca medicaţie preventivă.
Scăderea acidităţii gastrice, indiferent de mijloace - incluzând şi utilizarea inhibitorilor pompei de protoni
- determină creşterea numărului bacteriilor din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul
gastrointestinal. Tratamentul cu medicamente antiacide duce la creşterea uşoară a riscului infecţiilor
gastrointestinale cu Salmonella, Campylobacter sau C. difficile .
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, pentru o perioadă îndelungată, de cel puţin 3 luni şi, în
cele mai multe cazuri, de 1 an, a fost raportată hipomagnezemie severă. Semnele şi simptomele
hipomagnezemiei severe, cum sunt fatigabilitatea, tetania, delirul, convulsiile, ameţelile şi aritmia
ventriculară pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor, hipomagnezemia s-
a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea IPP.
3
La pacienţii care vor utiliza IPP timp îndelungat sau concomitent cu digoxina sau cu medicamente care
pot determina hipomagnezemie (de e xemplu, diuretice), medicul trebuie să ia în considerare determinarea
magnezemiei înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi să o determine apoi periodic în timpul
tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1 an)
poate creşte uşor riscul fracturii de şold, încheietura mâinii şi coloana vertebrală în special la vârstnici sau
în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie monitorizaţi şi trat aţi
conform ghidurilor clinice curente şi ei trebuie să aibă o administrare adecvată de vitamina D şi calciu.
Nolpanta conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nolpanta poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH -ul
g astric (de exemplu, ketoconazolul).
S -a arătat că administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg şi omeprazol (40 mg dată
pe zi) sau atazanavir 400 mg şi lansoprazol (60 mg, în doză unică) la voluntari sănătoşi a determinat o
reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este dependentă d e pH.
De aceea, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavirul (vezi pct. 4.3).
Pantoprazolul este metabolizat la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Nu
poate fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Totuşi, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în urma testelor specifice cu
carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, alcool etilic, glibenclamidă, metoprolol,
naproxen, nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi un contraceptiv oral ce conţine levonorgestrel şi
etinilestradiol.
Cu toate că în studiile clinice de farmacocinetică nu a fost observată o interacţiune în cursul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate cu modificări ale INR
(International Normalised Ratio) în perioada de după punere pe piaţă. De aceea, la pacienţii trataţi cu
anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se reco mandă monitorizarea
timpului de protrombină/INR după iniţierea, întreruperea sau utilizarea neregulată a pantoprazolului.
Nu au fost observate interacţiuni la administrarea concomitentă a antiacidelor.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu e xistă date adecvate privind utilizarea de pantoprazol la femeile gravide. Studiile la animale au
demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au arătat efecte asupra
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct . 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Nolpanta 20
mg comprimate gastrorezistente nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se ştie dacă pantoprazolul este excretat în laptele uman. Studiile la animale au arătat că pantoprazolul
este excretat în laptele matern.
Nolpanta 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie utilizat în perioada alăptării.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pc t. 4.8). În acest caz, pacienţii
nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA). RA cele mai frecvent raportate
sunt diareea şi cefaleea, care apar la apr oximativ 1% dintre pacienţi. După utilizarea pantoprazolului au
fost descrise următoarele reacţii adverse.
În tabelul următor, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frec venţa de apariţie: Foarte frecvente
( ≥ 1/10), frecvente ( ≥1/100 şi<1/10), ma i puţin frecvente (≥1/1000 şi<1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescă toare a
gravităţii.
Tabel 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a
medicamentului
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Trombocitopenie;
Leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie şi
creşterea
concentraţiilor
serice ale lipi delor
(trigliceride,
colesterol);
modificări ale
greutăţii corporale
Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în
cazul
preexistenţei lor)
5
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
concentraţiilor
enzimelor
hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eritem cutanat
tranzitor/exantem
/ erupţie cutanată,
prurit
Urticarie; edem
angioneurotic
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem po limorf;
Fotosensibilitate
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură de şold,
de articulaţie
radiocarpiană sau
coloană
vertebrală (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie
Tulburări renale
şi urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
6
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu su nt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.
Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz d e supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic, nu se
poate recomanda un tratament specific.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de pro toni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazol este un substitut de benzimidazol care inhibă secreţia acidă gastrică prin acţiunea specifică de
blocaj la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde
inhibă enzima ATP -aza H
+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea
este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar într -un interval de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de
pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a
acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii.
Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul
receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, in dependent de stimularea cu alte
substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este
administrat oral sau intravenous.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate
acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până
la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr mic de cazuri de
tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toa te acestea, conform studiilor
efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor
carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.
Eficacitate clinică
Într -o anal iză retrospectivă a 17 studii cu 5960 pacienţi cu boală de reflux gastroesofagian (BRGE) trataţi
cu monoterapie cu pantoprazol 20 mg, simptomele asociate cu refluxul acid, cum sunt pirozisul şi
regurgitaţia acidă, au fost evaluate utilizând o metodologie s tandardizată. Studiile selectate trebuiau să
conţină înregistrarea a cel puţin unui simptom de reflux acid la interval de 2 săptămâni.
Diagnosticul BRGE în aceste studii s -a bazat pe evaluarea endoscopică, cu excepţia unui studiu în care
includerea pacienţ ilor s-a bazat numai pe simptomatologie.
7
În aceste studii, procentul de pacienţi care au prezentat vindecare completă a pirozisului după un tratament
de 7 zile a fost între 54,0% şi 80,6% în grupul pacienţilor trataţi cu pantoprazol. După o perioadă de
tr atament de 14 şi 28 zile, vindecarea completă a fost atinsă de 62,% până la 68,% şi, respectiv, 92,3%
dintre pacienţi.
În ceea ce priveşte vindecarea regurgitaţiei acide, au fost obţinute rezultate similare pirozisului. După 7
zile de tratament, procentul pacienţilor cu vindecare completă a regurgitaţiei acide a fost între 61,5% şi
84,4%; după 14 zile de tratament, între 67,7% şi 90.4%, iar după 28 zile de tratament, între 75,2% şi,
respectiv, 94,5%.
Pantoprazolul s -a dovedit superior faţă de placebo şi i nhibitorii receptorilor H2, precum şi non- inferior
faţă de alţi IPP. Rata vindecării simptomelor refluxului acid a fost independentă faţă de stadiul iniţial al
BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice nu variază după o doză uni că sau după administrare repetată. În intervalul de
dozare 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este lineară, atât după administrare orală, cât şi
intravenoasă.
Absorbţie
Pantoprazolul se absoarbe rapid şi complet după administrare orală. biodisponibilitatea absolută a
comprimatului este de aproximativ 77%. În medie, după aproximativ 2 - 2,5 ore de la administrarea unei
doze unice orale de 20 mg (t
max), sunt atins e concentraţiile maxime serice (Cmax) de aproximativ 1- 1,5
μg/ml, valori care r ăm ân constante după administrarea unor doze multiple. Aportul concomitant de
alimente nu a avut nicio influenţă asupra biodosponibilităţii (ASC sau C
max), însă a crescut timpul de
instalare al acţiunii (t
lag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg iar legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 98 %.
Metabolizare şi eliminare
Clearance- ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg iar timpul de înjumătăţire prin eliminare (t½) este de
aproximativ 1 oră. Au existat câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită legării
specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv la nivel hepatic. Eliminarea renală reprezintă principala
cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându- se prin materiile
fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar este demetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul
de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât
cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă re nală
8
Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu funcţie renală
afectată (inclusiv dializaţi, la care se elimină doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). Similar subiecţilor
sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol
sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2- 3
ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.
Insuficienţă h epatică
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut cu 3 până la 6 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 3- 5,
concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
Creşterea uşoară a valorilor ASC şi C
max la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri nu este
relevantă clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evi denţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani (corespunzătoare tratamentului pe toată durata vieţii) la
şobolani, s -au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus , în cadrul unui studiu s-au descoperit
papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la
formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent
investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc
la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe termen lung.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s -a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani
( numai într -un singur studiu la şobolan) şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate
metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu durata de
doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantopr azol asupra degradării tiroxine i în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om , deoarece doza terapeutică este mică.
În studii la animale (şobolani) la doză de 5 mg/kg greutate corporală nu s -au observat reacţii adverse de
embri otoxicitate. Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii .
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
9
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Crospovidonă
Carbonat de sodiu anhidru
Sorbitol
Stearat de calciu
Film
Hipromeloză
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid ga lben de fer (E 172)
Propilenglicol
Copolimer de acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Talc
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blister e din O PA-Al -PVC/ Al.
Cutie cu un blister din OPA -Al -PVC/Al
a 7 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din OPA-Al -PVC/Al
a câte 7 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
KRKA d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1777/2009/01- 02
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nolpanta 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 22,55 mg).
Excipient cu efect cunoscut :
sorbitol (E420): 18 mg/comprimat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent .
Comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare maro -gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux gastroesofagian (de exemplu, pirozis, regurgitaţie
acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomand ată de pantoprazol este de 20 mg (un comprimat) pe zi.
Pentru ameliorarea simptomatologiei pot fi necesare 2 -3 zile consecutive de tratament. Odată ce
simptomele au dispărut complet, tratamentul trebuie întrerupt. Durata tratamentului nu trebuie să
depăşe ască 4 săptămâni fără consult medical.
Dacă după 2 săptămâni de tratament continuu nu se obţine ameliorarea simptomelor, pacientul trebuie să
se adreseze medicului.
Grupe speciale de populaţie
La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
2
Copii şi adolescenţi
Nolpanta nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani din motive legate de probleme
referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare
Comprimatele gestroreziste nte de Nolpanta 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite
întregi, cu apă, înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Administrare concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului:
- dacă prezintă o scădere neintenţionată a greutăţii corporale, anemie, hemoragie gastrointestinală,
disfagie, vărsături persistente sau vărsături sanguinolente, tratamentul cu pantoprazol poate ameliora
simptomele şi întârzie diagnosticul unei afecţiuni mai severe. În aceste cazuri trebuie exclusă o afecţiune
malignă.
- dacă au antecedente de ulcer gastric sau intervenţie chirurgicală gastrointestinală.
- dacă sunt în tratament simptomatic continuu pentru indigestie sau pirozis de 4 sau mai multe săptămâni.
- dacă prezintă i cter, insuficienţă sau boală hepatică.
- dacă prezintă orice altă afecţiune severă, care afectează st area generală.
- dacă au vârsta de peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau recent modificate.
Pacienţii cu simptome recurente de lungă durată de indigestie sau pirozis trebuie să se prezinte la consult
medical la intervale regulate. În special pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează zilnic medicamente
eliberate fără prescripţie medicală pentru indigestie sau pirozis, trebuie să informeze medicul sau
farmacistul.
Pacienţii nu trebuie să administreze concomitent alt inhibitor de pompă de protoni sau antagonist H
2.
Pacienţii trebuie să consulte medicul înainte de administrarea acestui medicament dacă sunt programaţi la
endoscopie sau test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie să ştie că acest medicament nu este recomandat pentru ameliorarea imedi ată a
simptomelor.
Pacienţii pot obţine o ameliorare simptomatică după aproximativ o zi de tratament cu pantoprazol, însă pot
fi necesare aproximativ 7 zile pentru obţinerea controlului complet al pirozisului. Pacienţii nu trebuie să
utilizeze pantoprazol ul ca medicaţie preventivă.
Scăderea acidităţii gastrice, indiferent de mijloace - incluzând şi utilizarea inhibitorilor pompei de protoni
- determină creşterea numărului bacteriilor din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul
gastrointestinal. Tratamentul cu medicamente antiacide duce la creşterea uşoară a riscului infecţiilor
gastrointestinale cu Salmonella, Campylobacter sau C. difficile .
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, pentru o perioadă îndelungată, de cel puţin 3 luni şi, în
cele mai multe cazuri, de 1 an, a fost raportată hipomagnezemie severă. Semnele şi simptomele
hipomagnezemiei severe, cum sunt fatigabilitatea, tetania, delirul, convulsiile, ameţelile şi aritmia
ventriculară pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor, hipomagnezemia s-
a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea IPP.
3
La pacienţii care vor utiliza IPP timp îndelungat sau concomitent cu digoxina sau cu medicamente care
pot determina hipomagnezemie (de e xemplu, diuretice), medicul trebuie să ia în considerare determinarea
magnezemiei înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi să o determine apoi periodic în timpul
tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1 an)
poate creşte uşor riscul fracturii de şold, încheietura mâinii şi coloana vertebrală în special la vârstnici sau
în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie monitorizaţi şi trat aţi
conform ghidurilor clinice curente şi ei trebuie să aibă o administrare adecvată de vitamina D şi calciu.
Nolpanta conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nolpanta poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH -ul
g astric (de exemplu, ketoconazolul).
S -a arătat că administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg şi omeprazol (40 mg dată
pe zi) sau atazanavir 400 mg şi lansoprazol (60 mg, în doză unică) la voluntari sănătoşi a determinat o
reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este dependentă d e pH.
De aceea, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavirul (vezi pct. 4.3).
Pantoprazolul este metabolizat la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Nu
poate fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Totuşi, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în urma testelor specifice cu
carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, alcool etilic, glibenclamidă, metoprolol,
naproxen, nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi un contraceptiv oral ce conţine levonorgestrel şi
etinilestradiol.
Cu toate că în studiile clinice de farmacocinetică nu a fost observată o interacţiune în cursul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate cu modificări ale INR
(International Normalised Ratio) în perioada de după punere pe piaţă. De aceea, la pacienţii trataţi cu
anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se reco mandă monitorizarea
timpului de protrombină/INR după iniţierea, întreruperea sau utilizarea neregulată a pantoprazolului.
Nu au fost observate interacţiuni la administrarea concomitentă a antiacidelor.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu e xistă date adecvate privind utilizarea de pantoprazol la femeile gravide. Studiile la animale au
demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au arătat efecte asupra
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct . 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Nolpanta 20
mg comprimate gastrorezistente nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se ştie dacă pantoprazolul este excretat în laptele uman. Studiile la animale au arătat că pantoprazolul
este excretat în laptele matern.
Nolpanta 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie utilizat în perioada alăptării.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pc t. 4.8). În acest caz, pacienţii
nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA). RA cele mai frecvent raportate
sunt diareea şi cefaleea, care apar la apr oximativ 1% dintre pacienţi. După utilizarea pantoprazolului au
fost descrise următoarele reacţii adverse.
În tabelul următor, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frec venţa de apariţie: Foarte frecvente
( ≥ 1/10), frecvente ( ≥1/100 şi<1/10), ma i puţin frecvente (≥1/1000 şi<1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescă toare a
gravităţii.
Tabel 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a
medicamentului
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Trombocitopenie;
Leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie şi
creşterea
concentraţiilor
serice ale lipi delor
(trigliceride,
colesterol);
modificări ale
greutăţii corporale
Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în
cazul
preexistenţei lor)
5
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
concentraţiilor
enzimelor
hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eritem cutanat
tranzitor/exantem
/ erupţie cutanată,
prurit
Urticarie; edem
angioneurotic
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem po limorf;
Fotosensibilitate
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură de şold,
de articulaţie
radiocarpiană sau
coloană
vertebrală (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie
Tulburări renale
şi urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
6
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu su nt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.
Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz d e supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic, nu se
poate recomanda un tratament specific.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de pro toni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazol este un substitut de benzimidazol care inhibă secreţia acidă gastrică prin acţiunea specifică de
blocaj la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde
inhibă enzima ATP -aza H
+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea
este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar într -un interval de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de
pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a
acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii.
Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul
receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, in dependent de stimularea cu alte
substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este
administrat oral sau intravenous.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate
acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până
la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr mic de cazuri de
tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toa te acestea, conform studiilor
efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor
carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.
Eficacitate clinică
Într -o anal iză retrospectivă a 17 studii cu 5960 pacienţi cu boală de reflux gastroesofagian (BRGE) trataţi
cu monoterapie cu pantoprazol 20 mg, simptomele asociate cu refluxul acid, cum sunt pirozisul şi
regurgitaţia acidă, au fost evaluate utilizând o metodologie s tandardizată. Studiile selectate trebuiau să
conţină înregistrarea a cel puţin unui simptom de reflux acid la interval de 2 săptămâni.
Diagnosticul BRGE în aceste studii s -a bazat pe evaluarea endoscopică, cu excepţia unui studiu în care
includerea pacienţ ilor s-a bazat numai pe simptomatologie.
7
În aceste studii, procentul de pacienţi care au prezentat vindecare completă a pirozisului după un tratament
de 7 zile a fost între 54,0% şi 80,6% în grupul pacienţilor trataţi cu pantoprazol. După o perioadă de
tr atament de 14 şi 28 zile, vindecarea completă a fost atinsă de 62,% până la 68,% şi, respectiv, 92,3%
dintre pacienţi.
În ceea ce priveşte vindecarea regurgitaţiei acide, au fost obţinute rezultate similare pirozisului. După 7
zile de tratament, procentul pacienţilor cu vindecare completă a regurgitaţiei acide a fost între 61,5% şi
84,4%; după 14 zile de tratament, între 67,7% şi 90.4%, iar după 28 zile de tratament, între 75,2% şi,
respectiv, 94,5%.
Pantoprazolul s -a dovedit superior faţă de placebo şi i nhibitorii receptorilor H2, precum şi non- inferior
faţă de alţi IPP. Rata vindecării simptomelor refluxului acid a fost independentă faţă de stadiul iniţial al
BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice nu variază după o doză uni că sau după administrare repetată. În intervalul de
dozare 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este lineară, atât după administrare orală, cât şi
intravenoasă.
Absorbţie
Pantoprazolul se absoarbe rapid şi complet după administrare orală. biodisponibilitatea absolută a
comprimatului este de aproximativ 77%. În medie, după aproximativ 2 - 2,5 ore de la administrarea unei
doze unice orale de 20 mg (t
max), sunt atins e concentraţiile maxime serice (Cmax) de aproximativ 1- 1,5
μg/ml, valori care r ăm ân constante după administrarea unor doze multiple. Aportul concomitant de
alimente nu a avut nicio influenţă asupra biodosponibilităţii (ASC sau C
max), însă a crescut timpul de
instalare al acţiunii (t
lag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg iar legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 98 %.
Metabolizare şi eliminare
Clearance- ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg iar timpul de înjumătăţire prin eliminare (t½) este de
aproximativ 1 oră. Au existat câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită legării
specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv la nivel hepatic. Eliminarea renală reprezintă principala
cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându- se prin materiile
fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar este demetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul
de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât
cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă re nală
8
Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu funcţie renală
afectată (inclusiv dializaţi, la care se elimină doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). Similar subiecţilor
sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol
sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2- 3
ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.
Insuficienţă h epatică
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut cu 3 până la 6 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 3- 5,
concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
Creşterea uşoară a valorilor ASC şi C
max la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri nu este
relevantă clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evi denţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani (corespunzătoare tratamentului pe toată durata vieţii) la
şobolani, s -au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus , în cadrul unui studiu s-au descoperit
papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la
formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent
investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc
la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe termen lung.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s -a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani
( numai într -un singur studiu la şobolan) şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate
metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu durata de
doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantopr azol asupra degradării tiroxine i în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om , deoarece doza terapeutică este mică.
În studii la animale (şobolani) la doză de 5 mg/kg greutate corporală nu s -au observat reacţii adverse de
embri otoxicitate. Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii .
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
9
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Crospovidonă
Carbonat de sodiu anhidru
Sorbitol
Stearat de calciu
Film
Hipromeloză
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid ga lben de fer (E 172)
Propilenglicol
Copolimer de acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Talc
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blister e din O PA-Al -PVC/ Al.
Cutie cu un blister din OPA -Al -PVC/Al
a 7 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din OPA-Al -PVC/Al
a câte 7 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
KRKA d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1777/2009/01- 02
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2015
