ALPRAZOLAM ATB 0,25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Alprazolam Atb 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 87,21 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174,42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
Alprazolam Atb 1 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte.
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte,marcate cu o linie de rupere pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Alprazolam Atb 1 mg comprimate.
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte, marcate cu o linie de rupere pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică,
- profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de afecţiune şi de răspunsul terapeutic. Tratamentul trebuie
început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie depăşită. La pacienţii care
necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Când sunt
necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei
aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea dozei
minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este important, în mod special la
persoanele vârstnice sau debilitate.
Se recomandă începerea tratamentului cu doze de 0,25 mg alprazolam, administrate oral de 3 ori pe zi. Doza
se creşte progresiv în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 4 mg alprazolam pe zi.
Adulţi:
Stări de anxietate:
Tratamentul se începe cu doze între 0,25 - 0,5 mg alprazolam, administrate oral de 3 ori pe zi. Doza poate fi
crescută la intervale de 3-4 zile până la atingerea efectului maxim, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în mai multe prize. Riscul de dependenţă creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului.
Tulburări de panică: Pentru obţinerea unui răspuns terapeutic favorabil, pot fi necesare doze mai mari de 4
mg alprazolam pe zi. La aceşti pacienţi se recomandă control periodic, datorită riscului crescut de reacţii
adverse. Se începe cu doze de 0,5 mg alprazolam de 3 ori pe zi sau 0,5-1 mg alprazolam seara la culcare.
Doza se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului, iar creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg la 3-4 zile.
Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Se recomandă doze mai mici decât cele uzuale. Doza de început este de 0,25 mg alprazolam, administrată
oral de 2-3 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută treptat, dacă nu apar reacţii adverse. Pacienţii vârstnici
sunt mult mai sensibili la efectele benzodiazepinelor.
Copii
Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor pe durata mai multor săptămâni. Se
recomandă ca doza zilnică să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. Unii pacienţi necesită
chiar o reducere mai lentă.
Durata tratamentului:
În general tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil; necesitatea tratamentului trebuie reevaluată
periodic, îndeosebi în momentul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să
depăşească 8-12 săptămâni (pentru majoritatea cazurilor), incluzând şi perioada de scădere a dozei. În
anumite cazuri, poate fi necesară prelungirea tratamentului; aceasta presupune reevaluarea periodică a stării
clinice a pacientului.
3
Stări de anxietate: durata tratamentului este de 8-12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere a dozei.
Anxietate generalizată: tratamentul este de lungă durată necesitând supraveghere medicală atentă.
Crize de anxietate: tratamentul este de scurtă durată.
Profilaxia şi tratamentul delirium tremens: durata tratamentului este de câteva zile.
Sindrom de abstinenţă la alcoolici: durata tratamentului este cuprinsă între 3-6 săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţi;
- Insuficienţă respiratorie severă;
- Sindromul de apnee în timpul somnului;
- Insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de întrerupere
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv cu
alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau întrerupere (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza
trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici. Pot apărea anumite manifestări:
insomnie, cefalee, anxietate, mialgii, tensiune musculară, nervozitate, dar şi agitaţie, sensibilitate exagerată la
diverşi stimuli (zgomot, lumină), manifestări psihotice, halucinaţii, convulsii.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat terapie
prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în dozele
recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau
afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările fenomenului de
întrerupere.
În cazul întreruperii tratamentului dozele trebuie reduse progresiv (pe durata de la câteva zile la câteva
săptămâni).
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice
şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe
medicamentoase sau non-medicamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie).
În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada de
administrare este scurtă. Uneori, starea pacientul impune prelungirea terapiei. Oportunitatea utilizării pe
termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de particularităţile
pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Asocierea mai multor benzodiazepine poate să crească riscul de dependenţă.
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (vezi pct. 4.8).
În aceste situaţii, tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
4
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante ( vezi pct. 4.5)
Categorii speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni ataxia şi
sedarea excesivă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor.
In caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece
pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în acest caz pot favoriza actele suicidare.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de alprazolam a pacienţilor
cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope utilizate la
pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară
Alprazolam Atb conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice, alte
anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste asocieri
necesită prudenţă.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente
care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul P450
CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.
Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip azolic.
Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual reducerea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance-ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu toate
acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului este
contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea
administrării acestuia.
Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în
cazul administrării concomitente cu alprazolam.
5
Sucul de grapefruit poate determina creşterea concentraţiei serice de alprazolam.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Benzodiazepinele traversează bariera feto-placentară.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte teratogene ale benzodiazepinelor.
În studiile la om s-a menţionat un risc malformativ, dar neconfirmat prin studii epidemiologice.
Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul trimestru de sarcină sau în timpul
naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie.
După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să apară sindrom de abstinenţă la nou-născut. Ca urmare,
se va evita prescrierea de doze mari în ultimul trimestru de sarcină.
Prescrierea benzodiazepinelor în primul trimestru de sarcină se va face doar dacă este absolut necesar, după
evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.
Alăptare
Deoarece există riscul efectelor sedative (letargie, hipotonie) la sugar, se recomandă evitarea alăptării în
cursul tratamentului cu benzodiazepine.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trebuie să se atragă atenţia conducătorilor de vehicule şi celor care folosesc utilaje asupra riscului de apariţie
a reacţiilor la nivelul sistemului nervos central (somnolenţă şi ameţeli) în timpul tratamentului cu alprazolam.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la continuarea
ei sau după scăderea dozei.
Tulburări endocrine:
-mai puţin frecvente: hiperprolactinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
-frecvente: scăderea apetitului.
Tulburări psihice:
-frecvente: stare confuzională, depresie, dezorientare, scăderea libidoului.
-mai puţin frecvente: anxietate, insomnie, nervozitate, hipomanie, manie, halucinaţii, furie, agresivitate,
ostilitate, agitaţie, tulburări legate de libido, hiperreactivitate psihomotorie.
Tulburări ale sistemului nervos:
-foarte frecvente: sedare, somnolenţă
-frecvente: ataxie, tulburări de echilibru, tulburări de coordonare, tulburări de memorie, dizartrie, tulburări de
atenţie, hipersomnie, letargie, ameţeală, cefalee.
-mai puţin frecvente: amnezie, tremurături, distonie.
-cu frecvenţă necunoscută: dezechilibru al sistemului nervos vegetativ.
6
Tulburări oculare:
-frecvente: vedere înceţoşată.
Tulburări gastro-intestinale:
-frecvente: constipaţie, gură uscată, greaţă.
Tulburări hepatobiliare:
-mai putin frecvente: hepatită, funcţie hepatică anormală, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
-mai puţin frecvente: dermatită
-cu frecvenţă necunoscută: angioedem.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
-mai puţin frecvente: slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
-mai puţin frecvente: incontinenţă, retenţie urinară.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:
-mai puţin frecvente: disfuncţii sexuale, dereglări menstruale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
-frecvente: oboseală, iritabilitate.
-cu frecvenţă necunoscută: edeme periferice.
Investigaţii diagnostice:
-mai puţin frecvente: modificări ale greutăţii, creşterea presiunii intraoculare.
În cazul scăderii rapide a dozelor sau întreruperii bruşte a administrării benzodiazepinelor, inclusiv a
alprazolamului, poate apărea sindrom de abstinenţă. Acesta se poate manifesta pornind de la o formă uşoară
de disforie şi insomnie, până la manifestări mai agresive, care pot include crampe abdominale şi musculare,
vomă, transpiraţii, tremurături şi convulsii.
Amnezia
În cazul administrării de doze terapeutice poate apărea amnezia anterogradă. Efectele amnezice se pot asocia
cu tulburări de comportament.
Depresie
Depresia preexistentă poate deveni evidentă în cursul tratamentului cu benzodiazepine.
Reacţii psihiatrice şi paradoxale:
În timpul tratamentului cu benzodiazepine pot apărea reacţii de tipul: nelinişte, agitaţie, iritabilitate,
agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri, halucinaţii, psihoze, tulburări de comportament. Aceste reacţii pot
deveni severe în timpul tratamentului cu alprazolam. Acestea pot apărea mai ales la copii şi la vârstnici.
În multe cazuri de raportare de reacţii adverse de tipul tulburări de comportament, acestea au fost descrise de
pacienţi care au primit tratament concomitent cu alte medicamente care acţionează la nivelul SNC. Pacienţii
cu tulburări de personalitate de tip borderline, cu antecedente de comportament violent sau agresiv sau cu
istoric de abuz de alcool sau droguri pot avea un risc crescut de apariţie al acestor reacţii.
Dependenţă:
Administrarea acestui medicament, chiar si în doze terapeutice, poate duce la dezvoltarea dependenţei fizice;
întreruperea tratamentului poate apărea sindrom de abstinenţă sau fenomene de rebound.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
7
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul administrării unor doze mari de benzodiazepine, principalul semn de supradozaj este somnul
profund, mergând uneori până la comă, în funcţie de doză. De asemenea, pot să apară confuzie şi letargie.
În cazuri mai severe pot să apară ataxie, hipotonie musculară, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie,
excepţional deces. Decesul a fost semnalat atât în cazul supradozajului cu alprazolam, cât şi la asocierea sa
cu alte benzodiazepine. Au fost semnalate cazuri letale la asocierea cu alcoolul etilic.
Prognosticul este favorabil, mai ales în absenţa asocierii cu alte psihotrope şi cu condiţia ca pacientul să fie
tratat adecvat, prin susţinerea funcţiilor vitale (respiratorie şi cardiovasculară), într-o unitate de terapie
intensivă.
În caz de supradozaj pe cale orală, în prima oră se provoacă vărsături, iar în caz de pierdere a cunoştinţei se
realizează lavaj gastric, cu protecţia căilor aeriene. În continuare, se administrează cărbune activat pentru a
reduce absorbţia medicamentului. Dacă apare hipotensiunea arterială, se administrează substanţe
vasoconstrictoare.
Administrarea flumazenilului este utilă pentru diagnosticul şi/sau tratamentul supradozajului accidental sau
voluntar cu benzodiazepine. Flumazenilul acţionează ca antagonist competitiv la nivelul receptorilor
benzodiazepinici, putând favoriza apariţia tulburărilor neurologice (de exemplu convulsii).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12
Alprazolamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Alprazolam este un analog triazolic al clasei 1,4-
benzodiazepinelor, cu activitate farmacodinamică asemănătoare celorlalte benzodiazepine: anxiolitic,
sedativ, hipnotic, anticonvulsivant şi miorelaxant.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA) care facilitează inhibiţia pre şi post-sinaptică de la nivelul sistemului nervos central.-.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
După administrare orală, alprazolamul este rapid resorbit. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după
1-2 ore de la administrare. După ingestia unei doze unice de alprazolam, nivelul plasmatic este proporţional
cu doza administrată; pentru doze situate între 0,5 şi 3 mg, s-au observat niveluri plasmatice de alprazolam
cuprinse între 8 şi 37 ng/ml.
Distribuţia:
In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele serice în proporţie de 80%. Volumul de distribuţie este de 1,1
l/kg. Datorită asemănării cu alte benzodiazepine, se presupune că alprazolamul traversează bariera placentară
şi se excretă în laptele matern.
Metabolism:
Metaboliţii principali sunt α-hidroxialprazolam şi un derivat benzofenolic de alprazolam. Activitatea
biologică a α-hidroxialprazolamului reprezintă aproximativ 50% din cea a alprazolamului. Derivatul
benzofenolic este practic inactiv. Metabolizarea alprazolamului se realizează prin intermediul enzimelor
dependente de citocromului P4503A.
8
Eliminare:
Timpul mediu de înjumătăţire al alprazolamului este de 12-15 ore, iar clearance-ul plasmatic este de 1,1
ml/min/kg. Excreţia se realizează în principal pe cale urinară. Alprazolamul şi metaboliţii săi nu se
acumulează.
Cinetica anumitor grupe de pacienţi.
În cazul coexistenţei afecţiunilor hepatice determinate de alcoolism sau în cazul insuficienţei hepatice s-a
observat alterarea parametrilor farmacocinetici ai alprazolamului.
Insuficienţa renală nu impune adaptarea dozelor.
Au fost descrise modificări ale cineticii alprazolamului la pacienţii vârstnici. La această categorie de pacienţi
timpul mediu de înjumătăţire a alprazolamului este crescut.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mutagenicitate şi carcinogenicitate:
Alprazolamul nu a fost obiectul studiilor extensive de mutagenicitate. Rezultatele testelor efectuate au fost
negative.
Studiile pe termen lung (2 ani) realizate pe şoareci şi şobolani nu au demonstrat potenţial cancerigen al
alprazolamului.
Toxicitate asupra reproducerii:
Alprazolamul traversează bariera placentară. Nu sunt date disponibile în ceea ce priveşte concentraţia
medicamentului la nivelul fătului.
În urma studiilor realizate cu doze de alprazolam de 30 mg/kg/zi la şobolani şi 2 mg/kg/zi la iepuri, s-au
observat malformaţii ale scheletului. Dozele de 10 mg/kg/zi la şobolani şi de 0,5 mg/kg/zi la iepuri, nu au
produs efecte teratogene.
Anumite semne au sugerat tulburări de comportament la descendenţii femelelor expuse la benzodiazepine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 85% cu amidon de porumb 15%
Amidonglicolat de sodiu
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Alprazolam 0,25 mg comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate.
9
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Alprazolam Atb 1 mg comprimate
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a e 10 comprimate
Cutie 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5683/2013/01-02-03
5684/2013/01-02-03
5685/2013/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Alprazolam Atb 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 87,21 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174,42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
Alprazolam Atb 1 mg comprimate.
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte.
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte,marcate cu o linie de rupere pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Alprazolam Atb 1 mg comprimate.
Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte, marcate cu o linie de rupere pe o faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică,
- profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de afecţiune şi de răspunsul terapeutic. Tratamentul trebuie
început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie depăşită. La pacienţii care
necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Când sunt
necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei
aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea dozei
minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este important, în mod special la
persoanele vârstnice sau debilitate.
Se recomandă începerea tratamentului cu doze de 0,25 mg alprazolam, administrate oral de 3 ori pe zi. Doza
se creşte progresiv în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 4 mg alprazolam pe zi.
Adulţi:
Stări de anxietate:
Tratamentul se începe cu doze între 0,25 - 0,5 mg alprazolam, administrate oral de 3 ori pe zi. Doza poate fi
crescută la intervale de 3-4 zile până la atingerea efectului maxim, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în mai multe prize. Riscul de dependenţă creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului.
Tulburări de panică: Pentru obţinerea unui răspuns terapeutic favorabil, pot fi necesare doze mai mari de 4
mg alprazolam pe zi. La aceşti pacienţi se recomandă control periodic, datorită riscului crescut de reacţii
adverse. Se începe cu doze de 0,5 mg alprazolam de 3 ori pe zi sau 0,5-1 mg alprazolam seara la culcare.
Doza se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului, iar creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg la 3-4 zile.
Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Se recomandă doze mai mici decât cele uzuale. Doza de început este de 0,25 mg alprazolam, administrată
oral de 2-3 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută treptat, dacă nu apar reacţii adverse. Pacienţii vârstnici
sunt mult mai sensibili la efectele benzodiazepinelor.
Copii
Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor pe durata mai multor săptămâni. Se
recomandă ca doza zilnică să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. Unii pacienţi necesită
chiar o reducere mai lentă.
Durata tratamentului:
În general tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil; necesitatea tratamentului trebuie reevaluată
periodic, îndeosebi în momentul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să
depăşească 8-12 săptămâni (pentru majoritatea cazurilor), incluzând şi perioada de scădere a dozei. În
anumite cazuri, poate fi necesară prelungirea tratamentului; aceasta presupune reevaluarea periodică a stării
clinice a pacientului.
3
Stări de anxietate: durata tratamentului este de 8-12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere a dozei.
Anxietate generalizată: tratamentul este de lungă durată necesitând supraveghere medicală atentă.
Crize de anxietate: tratamentul este de scurtă durată.
Profilaxia şi tratamentul delirium tremens: durata tratamentului este de câteva zile.
Sindrom de abstinenţă la alcoolici: durata tratamentului este cuprinsă între 3-6 săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţi;
- Insuficienţă respiratorie severă;
- Sindromul de apnee în timpul somnului;
- Insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de întrerupere
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv cu
alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau întrerupere (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza
trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici. Pot apărea anumite manifestări:
insomnie, cefalee, anxietate, mialgii, tensiune musculară, nervozitate, dar şi agitaţie, sensibilitate exagerată la
diverşi stimuli (zgomot, lumină), manifestări psihotice, halucinaţii, convulsii.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat terapie
prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în dozele
recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau
afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările fenomenului de
întrerupere.
În cazul întreruperii tratamentului dozele trebuie reduse progresiv (pe durata de la câteva zile la câteva
săptămâni).
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice
şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe
medicamentoase sau non-medicamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie).
În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada de
administrare este scurtă. Uneori, starea pacientul impune prelungirea terapiei. Oportunitatea utilizării pe
termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de particularităţile
pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Asocierea mai multor benzodiazepine poate să crească riscul de dependenţă.
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (vezi pct. 4.8).
În aceste situaţii, tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
4
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante ( vezi pct. 4.5)
Categorii speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni ataxia şi
sedarea excesivă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor.
In caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece
pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în acest caz pot favoriza actele suicidare.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de alprazolam a pacienţilor
cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope utilizate la
pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară
Alprazolam Atb conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice, alte
anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste asocieri
necesită prudenţă.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente
care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul P450
CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.
Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip azolic.
Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual reducerea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance-ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu toate
acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului este
contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea
administrării acestuia.
Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în
cazul administrării concomitente cu alprazolam.
5
Sucul de grapefruit poate determina creşterea concentraţiei serice de alprazolam.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Benzodiazepinele traversează bariera feto-placentară.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte teratogene ale benzodiazepinelor.
În studiile la om s-a menţionat un risc malformativ, dar neconfirmat prin studii epidemiologice.
Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul trimestru de sarcină sau în timpul
naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie.
După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să apară sindrom de abstinenţă la nou-născut. Ca urmare,
se va evita prescrierea de doze mari în ultimul trimestru de sarcină.
Prescrierea benzodiazepinelor în primul trimestru de sarcină se va face doar dacă este absolut necesar, după
evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.
Alăptare
Deoarece există riscul efectelor sedative (letargie, hipotonie) la sugar, se recomandă evitarea alăptării în
cursul tratamentului cu benzodiazepine.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trebuie să se atragă atenţia conducătorilor de vehicule şi celor care folosesc utilaje asupra riscului de apariţie
a reacţiilor la nivelul sistemului nervos central (somnolenţă şi ameţeli) în timpul tratamentului cu alprazolam.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la continuarea
ei sau după scăderea dozei.
Tulburări endocrine:
-mai puţin frecvente: hiperprolactinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
-frecvente: scăderea apetitului.
Tulburări psihice:
-frecvente: stare confuzională, depresie, dezorientare, scăderea libidoului.
-mai puţin frecvente: anxietate, insomnie, nervozitate, hipomanie, manie, halucinaţii, furie, agresivitate,
ostilitate, agitaţie, tulburări legate de libido, hiperreactivitate psihomotorie.
Tulburări ale sistemului nervos:
-foarte frecvente: sedare, somnolenţă
-frecvente: ataxie, tulburări de echilibru, tulburări de coordonare, tulburări de memorie, dizartrie, tulburări de
atenţie, hipersomnie, letargie, ameţeală, cefalee.
-mai puţin frecvente: amnezie, tremurături, distonie.
-cu frecvenţă necunoscută: dezechilibru al sistemului nervos vegetativ.
6
Tulburări oculare:
-frecvente: vedere înceţoşată.
Tulburări gastro-intestinale:
-frecvente: constipaţie, gură uscată, greaţă.
Tulburări hepatobiliare:
-mai putin frecvente: hepatită, funcţie hepatică anormală, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
-mai puţin frecvente: dermatită
-cu frecvenţă necunoscută: angioedem.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
-mai puţin frecvente: slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
-mai puţin frecvente: incontinenţă, retenţie urinară.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:
-mai puţin frecvente: disfuncţii sexuale, dereglări menstruale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
-frecvente: oboseală, iritabilitate.
-cu frecvenţă necunoscută: edeme periferice.
Investigaţii diagnostice:
-mai puţin frecvente: modificări ale greutăţii, creşterea presiunii intraoculare.
În cazul scăderii rapide a dozelor sau întreruperii bruşte a administrării benzodiazepinelor, inclusiv a
alprazolamului, poate apărea sindrom de abstinenţă. Acesta se poate manifesta pornind de la o formă uşoară
de disforie şi insomnie, până la manifestări mai agresive, care pot include crampe abdominale şi musculare,
vomă, transpiraţii, tremurături şi convulsii.
Amnezia
În cazul administrării de doze terapeutice poate apărea amnezia anterogradă. Efectele amnezice se pot asocia
cu tulburări de comportament.
Depresie
Depresia preexistentă poate deveni evidentă în cursul tratamentului cu benzodiazepine.
Reacţii psihiatrice şi paradoxale:
În timpul tratamentului cu benzodiazepine pot apărea reacţii de tipul: nelinişte, agitaţie, iritabilitate,
agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri, halucinaţii, psihoze, tulburări de comportament. Aceste reacţii pot
deveni severe în timpul tratamentului cu alprazolam. Acestea pot apărea mai ales la copii şi la vârstnici.
În multe cazuri de raportare de reacţii adverse de tipul tulburări de comportament, acestea au fost descrise de
pacienţi care au primit tratament concomitent cu alte medicamente care acţionează la nivelul SNC. Pacienţii
cu tulburări de personalitate de tip borderline, cu antecedente de comportament violent sau agresiv sau cu
istoric de abuz de alcool sau droguri pot avea un risc crescut de apariţie al acestor reacţii.
Dependenţă:
Administrarea acestui medicament, chiar si în doze terapeutice, poate duce la dezvoltarea dependenţei fizice;
întreruperea tratamentului poate apărea sindrom de abstinenţă sau fenomene de rebound.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
7
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul administrării unor doze mari de benzodiazepine, principalul semn de supradozaj este somnul
profund, mergând uneori până la comă, în funcţie de doză. De asemenea, pot să apară confuzie şi letargie.
În cazuri mai severe pot să apară ataxie, hipotonie musculară, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie,
excepţional deces. Decesul a fost semnalat atât în cazul supradozajului cu alprazolam, cât şi la asocierea sa
cu alte benzodiazepine. Au fost semnalate cazuri letale la asocierea cu alcoolul etilic.
Prognosticul este favorabil, mai ales în absenţa asocierii cu alte psihotrope şi cu condiţia ca pacientul să fie
tratat adecvat, prin susţinerea funcţiilor vitale (respiratorie şi cardiovasculară), într-o unitate de terapie
intensivă.
În caz de supradozaj pe cale orală, în prima oră se provoacă vărsături, iar în caz de pierdere a cunoştinţei se
realizează lavaj gastric, cu protecţia căilor aeriene. În continuare, se administrează cărbune activat pentru a
reduce absorbţia medicamentului. Dacă apare hipotensiunea arterială, se administrează substanţe
vasoconstrictoare.
Administrarea flumazenilului este utilă pentru diagnosticul şi/sau tratamentul supradozajului accidental sau
voluntar cu benzodiazepine. Flumazenilul acţionează ca antagonist competitiv la nivelul receptorilor
benzodiazepinici, putând favoriza apariţia tulburărilor neurologice (de exemplu convulsii).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12
Alprazolamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Alprazolam este un analog triazolic al clasei 1,4-
benzodiazepinelor, cu activitate farmacodinamică asemănătoare celorlalte benzodiazepine: anxiolitic,
sedativ, hipnotic, anticonvulsivant şi miorelaxant.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA) care facilitează inhibiţia pre şi post-sinaptică de la nivelul sistemului nervos central.-.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
După administrare orală, alprazolamul este rapid resorbit. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după
1-2 ore de la administrare. După ingestia unei doze unice de alprazolam, nivelul plasmatic este proporţional
cu doza administrată; pentru doze situate între 0,5 şi 3 mg, s-au observat niveluri plasmatice de alprazolam
cuprinse între 8 şi 37 ng/ml.
Distribuţia:
In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele serice în proporţie de 80%. Volumul de distribuţie este de 1,1
l/kg. Datorită asemănării cu alte benzodiazepine, se presupune că alprazolamul traversează bariera placentară
şi se excretă în laptele matern.
Metabolism:
Metaboliţii principali sunt α-hidroxialprazolam şi un derivat benzofenolic de alprazolam. Activitatea
biologică a α-hidroxialprazolamului reprezintă aproximativ 50% din cea a alprazolamului. Derivatul
benzofenolic este practic inactiv. Metabolizarea alprazolamului se realizează prin intermediul enzimelor
dependente de citocromului P4503A.
8
Eliminare:
Timpul mediu de înjumătăţire al alprazolamului este de 12-15 ore, iar clearance-ul plasmatic este de 1,1
ml/min/kg. Excreţia se realizează în principal pe cale urinară. Alprazolamul şi metaboliţii săi nu se
acumulează.
Cinetica anumitor grupe de pacienţi.
În cazul coexistenţei afecţiunilor hepatice determinate de alcoolism sau în cazul insuficienţei hepatice s-a
observat alterarea parametrilor farmacocinetici ai alprazolamului.
Insuficienţa renală nu impune adaptarea dozelor.
Au fost descrise modificări ale cineticii alprazolamului la pacienţii vârstnici. La această categorie de pacienţi
timpul mediu de înjumătăţire a alprazolamului este crescut.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mutagenicitate şi carcinogenicitate:
Alprazolamul nu a fost obiectul studiilor extensive de mutagenicitate. Rezultatele testelor efectuate au fost
negative.
Studiile pe termen lung (2 ani) realizate pe şoareci şi şobolani nu au demonstrat potenţial cancerigen al
alprazolamului.
Toxicitate asupra reproducerii:
Alprazolamul traversează bariera placentară. Nu sunt date disponibile în ceea ce priveşte concentraţia
medicamentului la nivelul fătului.
În urma studiilor realizate cu doze de alprazolam de 30 mg/kg/zi la şobolani şi 2 mg/kg/zi la iepuri, s-au
observat malformaţii ale scheletului. Dozele de 10 mg/kg/zi la şobolani şi de 0,5 mg/kg/zi la iepuri, nu au
produs efecte teratogene.
Anumite semne au sugerat tulburări de comportament la descendenţii femelelor expuse la benzodiazepine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 85% cu amidon de porumb 15%
Amidonglicolat de sodiu
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Alprazolam 0,25 mg comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate.
9
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Alprazolam Atb 1 mg comprimate
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a e 10 comprimate
Cutie 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5683/2013/01-02-03
5684/2013/01-02-03
5685/2013/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2013
