OMEPRAZOL ZENTIVA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol
20 mg
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol
40 mg
Excipienţi cu efect cunoscut:
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: zahăr 56-64,1 mg şi lactoză anhidră 3,4 mg
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: zahăr 112-128,1 mg şi lactoză anhidră 6,7 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: Capsule gastrorezistente nr. 3 (cu lungimea
aproximativă 15,9 mm), cu corp de culoare brun deschis şi capac de culoare roşie care conţin pelete
sferice de culoare aproape albă până la slab brun-gălbui.
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: Capsule gastrorezistente nr. 2 (cu lungimea
aproximativă 18,0 mm), cu corp de culoare brun deschis şi capac de culoare brună care conţin pelete
sferice de culoare aproape albă până la slab brun-gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Zentiva capsule este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
2
• Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic în combinaţie cu antibiotice
adecvate
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori în combinaţie cu antibiotice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după
tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal
şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei
în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea
H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o
doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este
de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o
dată pe zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
• omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de
o săptămână, sau
• omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg
sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
3
• omeprazol 40 mg, o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu
s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60
de ani, ulcere gastrice şi duodenale în antecedente, hemoragie digestivă superioară în antecedente), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în
4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este
de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este
de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată
pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt
recomandate investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat
atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi.
Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90%
dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80
mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o
dată pe zi
4
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o
dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţinut după
2-4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori
până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
ă zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Zentiva dimineaţă, preferabil fără alimente,
înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi
întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi peletele cu jumătate de pahar de apă.
Peletele cu înveliş gastrorezistent nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
5
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă
a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinica a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Omeprazol Zentiva conţine zahăr şi lactoză anhidră. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi
cauzată de alţi factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde îngrijiri în
conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel
puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie, cum
sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta
6
insidios şi să fie trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat după
suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care utilizează IPP cu digoxină sau
medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul
sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Interferenţa cu testele de laborator
Valorile crescute ale concentraţiei plasmatice a CgA pot interfera cu rezultatele investigaţiilor referitoare
la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt
temporar, pentru cel puţin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitate a digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) în
monoterapie şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrate concomitent cu clopidogrel) au fost
administrate timp de 5 zile. Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua
1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent. Media inhibării
agregării plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 de ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi
omeprazolul au fost administrate concomitent. Într-un alt studiu s-a observat că administrarea
clopidogrelului şi omeprazolului la diferite perioade de timp nu a împiedicat interacţiunea lor care este
probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. Din studiile clinice şi cele
7
la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni
farmacocinetice/farmacodinamice în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19,
poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de
medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
o ajustare suplimentară a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
8
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi
sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea vitezei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului
în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Nu sunt disponibile date privind influenţarea fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Zentiva să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie (vezi pct 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
9
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală,
Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau
coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate
hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita
erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în
ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de
lungă durată privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de
raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
10
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care
au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat
greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie,
depresie şi confuzie.
Simptomele descrise pentru supradozajul cu omeprazol au fost tranzitorii, fără consecinţe severe Viteza de
eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian (BRGE),
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă
şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
nzima ATP-aza H
+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17
ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză
de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
11
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un
risc crescut de apariţie a neoplasmului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare şi cu remisiune de
lungă durată a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care
oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter.
Cromogranina A (CgA) creşte, de asemenea, din cauza scăderii acidităţii gastrice. Acest efect de
modificare a CgA nu poate fi demonstrat după 5 zile de la întreruperea tratamentului cu IPP.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90%
dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi
copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de
0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8
săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Terapia de eradicare a H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la
copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul
asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii
amoxicilină + claritromicină. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele
dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de pelete cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei
în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări
repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
12
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă.
Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol
sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare
competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate
acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a
metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată, o dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât
după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu
s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
13
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au
fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut
datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pelete:
Sfere de zahăr (conţin zahăr şi amidon de porumb)
Lactoză anhidră
Hipromeloză 2910/6
Hidroxipropilceluloză
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic dodecahidrat
Copolimer acid metacrilic - etilacrilat (1: 1) dispersie 30%
Macrogol 6000
Talc
Capsula gelatinoasă goală conţine:
Corp:
Oxid de fer negru (E 172)
Oxid de fer roşu (E 172)
Oxid de fer galben (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
Capac:
Indigotină (doar Omeprazol Zentiva 40 mg)
Oxid de fer roşu (E 172)
Oxid de fer galben (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
După prima deschidere a flaconului, medicamentul poate fi păstrat maximum 3 luni la temperaturi sub
25ºC.
14
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a flaconului medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă de culoare brună (cu capacitatea de 20 ml, 40 ml, 70 ml, 100 ml), închis cu
capac cu filet din PEÎD, de culoare albă, prevăzut cu desicant sau flacon din PEÎD de culoare albă (cu
capacitatea de 15, 30, 50 ml), închis cu capac din PEÎD, de culoare albă, prevăzut cu desicant sau blister
OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al.
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente
Flacon din sticlă de culoare brună
7, 14, 15, 28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 20 ml
28, 30, 50 capsule gastrorezistente în flacon de 40 ml
60, 90, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 70 ml
Flacon din PEÎD
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 15 ml
28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 30 ml
50, 60, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 50 ml
Blister OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al
7 (7x1), 14 (7x2, 14x1), 28 (7x4, 14x2), 56 (7x8, 14x4) capsule gastrorezistente
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente
Flacon din sticlă de culoare brună
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 20 ml
28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 40 ml
50, 60, 90 capsule gastrorezistente în flacon de 70 ml
90, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 100 ml
Flacon din PEÎD
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 15 ml
28, 30, 60 capsule gastrorezistente în flacon de 30 ml
50, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 50 ml
Blister OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al
7 (7x1), 14 (7x2, 14x1), 28 (7x4, 14x2), 56 (7x8, 14x4) capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
15
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5628/2013/01-26
5629/2013/01-25
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2013.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol
20 mg
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol
40 mg
Excipienţi cu efect cunoscut:
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: zahăr 56-64,1 mg şi lactoză anhidră 3,4 mg
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: zahăr 112-128,1 mg şi lactoză anhidră 6,7 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente: Capsule gastrorezistente nr. 3 (cu lungimea
aproximativă 15,9 mm), cu corp de culoare brun deschis şi capac de culoare roşie care conţin pelete
sferice de culoare aproape albă până la slab brun-gălbui.
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente: Capsule gastrorezistente nr. 2 (cu lungimea
aproximativă 18,0 mm), cu corp de culoare brun deschis şi capac de culoare brună care conţin pelete
sferice de culoare aproape albă până la slab brun-gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Zentiva capsule este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
2
• Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic în combinaţie cu antibiotice
adecvate
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori în combinaţie cu antibiotice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după
tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal
şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei
în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea
H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o
doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este
de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o
dată pe zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
• omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de
o săptămână, sau
• omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg
sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
3
• omeprazol 40 mg, o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu
s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60
de ani, ulcere gastrice şi duodenale în antecedente, hemoragie digestivă superioară în antecedente), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în
4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este
de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este
de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată
pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt
recomandate investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat
atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi.
Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90%
dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80
mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o
dată pe zi
4
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o
dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţinut după
2-4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori
până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
ă zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Zentiva dimineaţă, preferabil fără alimente,
înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi
întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi peletele cu jumătate de pahar de apă.
Peletele cu înveliş gastrorezistent nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
5
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă
a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinica a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Omeprazol Zentiva conţine zahăr şi lactoză anhidră. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi
cauzată de alţi factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde îngrijiri în
conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel
puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie, cum
sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta
6
insidios şi să fie trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat după
suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care utilizează IPP cu digoxină sau
medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul
sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Interferenţa cu testele de laborator
Valorile crescute ale concentraţiei plasmatice a CgA pot interfera cu rezultatele investigaţiilor referitoare
la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt
temporar, pentru cel puţin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitate a digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) în
monoterapie şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrate concomitent cu clopidogrel) au fost
administrate timp de 5 zile. Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua
1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent. Media inhibării
agregării plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 de ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi
omeprazolul au fost administrate concomitent. Într-un alt studiu s-a observat că administrarea
clopidogrelului şi omeprazolului la diferite perioade de timp nu a împiedicat interacţiunea lor care este
probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. Din studiile clinice şi cele
7
la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni
farmacocinetice/farmacodinamice în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19,
poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de
medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
o ajustare suplimentară a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
8
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi
sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea vitezei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului
în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Nu sunt disponibile date privind influenţarea fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Zentiva să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie (vezi pct 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
9
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală,
Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau
coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate
hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita
erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în
ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de
lungă durată privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de
raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
10
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care
au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat
greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie,
depresie şi confuzie.
Simptomele descrise pentru supradozajul cu omeprazol au fost tranzitorii, fără consecinţe severe Viteza de
eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian (BRGE),
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă
şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
nzima ATP-aza H
+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17
ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză
de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
11
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un
risc crescut de apariţie a neoplasmului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare şi cu remisiune de
lungă durată a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care
oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter.
Cromogranina A (CgA) creşte, de asemenea, din cauza scăderii acidităţii gastrice. Acest efect de
modificare a CgA nu poate fi demonstrat după 5 zile de la întreruperea tratamentului cu IPP.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90%
dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi
copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de
0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8
săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Terapia de eradicare a H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la
copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul
asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii
amoxicilină + claritromicină. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele
dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de pelete cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei
în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări
repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
12
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă.
Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol
sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare
competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate
acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a
metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată, o dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât
după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu
s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
13
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au
fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut
datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pelete:
Sfere de zahăr (conţin zahăr şi amidon de porumb)
Lactoză anhidră
Hipromeloză 2910/6
Hidroxipropilceluloză
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic dodecahidrat
Copolimer acid metacrilic - etilacrilat (1: 1) dispersie 30%
Macrogol 6000
Talc
Capsula gelatinoasă goală conţine:
Corp:
Oxid de fer negru (E 172)
Oxid de fer roşu (E 172)
Oxid de fer galben (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
Capac:
Indigotină (doar Omeprazol Zentiva 40 mg)
Oxid de fer roşu (E 172)
Oxid de fer galben (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
După prima deschidere a flaconului, medicamentul poate fi păstrat maximum 3 luni la temperaturi sub
25ºC.
14
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a flaconului medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă de culoare brună (cu capacitatea de 20 ml, 40 ml, 70 ml, 100 ml), închis cu
capac cu filet din PEÎD, de culoare albă, prevăzut cu desicant sau flacon din PEÎD de culoare albă (cu
capacitatea de 15, 30, 50 ml), închis cu capac din PEÎD, de culoare albă, prevăzut cu desicant sau blister
OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al.
Omeprazol Zentiva 20 mg capsule gastrorezistente
Flacon din sticlă de culoare brună
7, 14, 15, 28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 20 ml
28, 30, 50 capsule gastrorezistente în flacon de 40 ml
60, 90, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 70 ml
Flacon din PEÎD
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 15 ml
28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 30 ml
50, 60, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 50 ml
Blister OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al
7 (7x1), 14 (7x2, 14x1), 28 (7x4, 14x2), 56 (7x8, 14x4) capsule gastrorezistente
Omeprazol Zentiva 40 mg capsule gastrorezistente
Flacon din sticlă de culoare brună
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 20 ml
28, 30 capsule gastrorezistente în flacon de 40 ml
50, 60, 90 capsule gastrorezistente în flacon de 70 ml
90, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 100 ml
Flacon din PEÎD
7, 14, 15 capsule gastrorezistente în flacon de 15 ml
28, 30, 60 capsule gastrorezistente în flacon de 30 ml
50, 100 capsule gastrorezistente în flacon de 50 ml
Blister OPA-Al-PEÎD-PE-desicant-PEÎD/Al
7 (7x1), 14 (7x2, 14x1), 28 (7x4, 14x2), 56 (7x8, 14x4) capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
15
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5628/2013/01-26
5629/2013/01-25
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2013.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
