PANTOPRAZOL ATB 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Atb 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine 40 mg pantoprazol (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente în formă de capsule, biconvexe de culoare galbenă, inscripţionate cu “40”cu
cerneală neagră, pe o singură faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu
ulcere asociate cu H. pylori.
Ulcer gastric şi duodenal.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
2
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu
ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi recomandate
următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Pantoprazol Atb
trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp de 7 zile şi
poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a
asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H. pylori,
pentru monoterapia cu Pantoprazol Atb se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului
gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc
de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului
duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are
loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii patologice
pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de Pantoprazol Atb 40
mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi,
utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea
trebuie împărţite si administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la
peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru
controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice nu este
limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
3
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Atb nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei datelor
de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Atb nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date curente
de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Atb în tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantoprazol Atb nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu
insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Atb în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de enzime
hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă
de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe termen
lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
4
deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol Atb poate conduce la un risc
uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Hipomagnezemie
Apariţia de hipomagneziemie severă a fost raportată la pacienții tratați cu IPP cum ar fi pantoprazol, timp de
de cel puțin trei luni, și, în cele mai multe cazuri de un an. Pot apărea manifestari grave de hipomagnezemie,
cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, amețeli și aritmie ventriculară, care pot începe insidios și pot fi
trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagnezemia se rezolvă după administrarea de
magneziu și întreruperea IPP.
Pentru pacienţii aflaţi în tratament pe termen lung sau care iau IPP cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii în domeniul sănătăţii ar trebui să ia în
considerare măsurarea nivelului de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP, și periodic în timpul
tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice
azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibatori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibatorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de phenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea
sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu
au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
5
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu
interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului
cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinice relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Pantoprazol Atb
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol Atb trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Atb pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1,000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o estimare pe
baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Trombocitopenie;
Leucopenie
Tulburări ale
sistemului
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
6
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
imunitar anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi cap. 4.4)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în
cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă /
vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eczeme /
exantem /
erupţii; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi-
form;
Fotosensibilitate
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie; Mialgie
7
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări renale
şi urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Deoarece
pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac prin
blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid adiacent celulelor parietale unde va inhiba
enzima H+, K+-ATPazei, adică etapa finală a producţiei de acid hidrocloric din stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor,
eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni
şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare
provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea
nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul
receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai
în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie
simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a
descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3.).
8
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de
40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml , se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare cuprins
între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după
cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de
circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice
a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este
corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slab. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg,
aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la
metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator activ). Valorile medii
ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7 - 9 h şi
valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită
cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
9
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între
5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la
adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi
ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de
şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei
în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este
asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film:
Hipromeloză
Propilenglicol
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fier (E172)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Citrat de trietil
Cerneală de inscripţionare:
Shellac glaze 45%
Oxid negru de fier (E172)
10
Alcool n-butilic
Apă purificată
Propilenglicol
Etanol anhidru
Alcool isopropilic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 3 blistere Al/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5577/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Atb 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine 40 mg pantoprazol (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente în formă de capsule, biconvexe de culoare galbenă, inscripţionate cu “40”cu
cerneală neagră, pe o singură faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu
ulcere asociate cu H. pylori.
Ulcer gastric şi duodenal.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
2
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu
ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi recomandate
următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Atb de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Pantoprazol Atb
trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp de 7 zile şi
poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a
asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H. pylori,
pentru monoterapia cu Pantoprazol Atb se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului
gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc
de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Atb pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Pantoprazol Atb pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului
duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are
loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii patologice
pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de Pantoprazol Atb 40
mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi,
utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea
trebuie împărţite si administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la
peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru
controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice nu este
limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
3
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Atb nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei datelor
de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Atb nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date curente
de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Atb în tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantoprazol Atb nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu
insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Atb în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de enzime
hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă
de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe termen
lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
4
deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol Atb poate conduce la un risc
uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Hipomagnezemie
Apariţia de hipomagneziemie severă a fost raportată la pacienții tratați cu IPP cum ar fi pantoprazol, timp de
de cel puțin trei luni, și, în cele mai multe cazuri de un an. Pot apărea manifestari grave de hipomagnezemie,
cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, amețeli și aritmie ventriculară, care pot începe insidios și pot fi
trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagnezemia se rezolvă după administrarea de
magneziu și întreruperea IPP.
Pentru pacienţii aflaţi în tratament pe termen lung sau care iau IPP cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii în domeniul sănătăţii ar trebui să ia în
considerare măsurarea nivelului de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP, și periodic în timpul
tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice
azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibatori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibatorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de phenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea
sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu
au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
5
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu
interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului
cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinice relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Pantoprazol Atb
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol Atb trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Atb pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1,000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o estimare pe
baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Trombocitopenie;
Leucopenie
Tulburări ale
sistemului
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
6
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
imunitar anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi cap. 4.4)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în
cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă /
vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eczeme /
exantem /
erupţii; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi-
form;
Fotosensibilitate
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie; Mialgie
7
Frecvenţă
Clasificare pe
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări renale
şi urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Deoarece
pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac prin
blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid adiacent celulelor parietale unde va inhiba
enzima H+, K+-ATPazei, adică etapa finală a producţiei de acid hidrocloric din stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor,
eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni
şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare
provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea
nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul
receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai
în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie
simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a
descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3.).
8
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de
40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml , se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare cuprins
între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după
cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de
circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice
a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este
corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slab. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg,
aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la
metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator activ). Valorile medii
ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7 - 9 h şi
valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită
cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
9
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între
5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la
adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi
ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de
şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei
în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este
asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film:
Hipromeloză
Propilenglicol
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fier (E172)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Citrat de trietil
Cerneală de inscripţionare:
Shellac glaze 45%
Oxid negru de fier (E172)
10
Alcool n-butilic
Apă purificată
Propilenglicol
Etanol anhidru
Alcool isopropilic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 3 blistere Al/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5577/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
