PIADOR 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Piador 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine 20 mg pantoprazol (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente în formă de capsule, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate cu ″20″cu
cerneală neagră pe o singură faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Piador este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor asociate bolii de reflux gastroesofagian
la adulţi (de exemplu pirozis, regurgitare acidă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 20 mg pantoprazol (un comprimat) pe zi.
Poate fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a se obţine ameliorarea
simptomelor. După ameliorarea completă a simptomelor, tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără recomandarea unui medic.
Dacă nu se obţine ameliorarea simptomelor în 2 săptămâni de tratament continuu, pacientul trebuie instruit
să se adreseze unui medic.
Grupuri speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu afectare a funcţiei renale sau hepatice.
Copii şi adolescenţi
Piador nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, ca urmare a datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
2
Mod de administrare
Comprimatele gastrorezistente de Piador 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite, ci trebuie înghiţite întregi
cu lichid înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze unui medic dacă:
• Prezintă scădere neintenţionată în greutate, anemie, sângerare gastro-intestinală, disfagie, vărsături
persistente sau cu sânge, deoarece medicamentul poate estompa simptomele şi întârzia diagnosticarea unei
afecţiuni severe. În aceste cazuri, trebuie exclusă existenţa unei afecţiuni maligne.
• Au avut ulcer gastric sau au suferit o intervenţie chirurgicală gastro-intestinală.
• Se află sub tratament simptomatic continuu al indigestiei sau pirozisului de cel puţin 4 săptămâni.
• Suferă de icter, insuficienţă hepatică sau afecţiuni hepatice.
Suferă de orice boală gravă care le afectează starea generală de sănătate.
• Au vârsta peste 55 de ani şi prezintă simptome noi sau modificate recent.
Pacienţii cu simptome de indigestie sau pirozis recurente pe termen lung trebuie să se prezinte la medic
pentru consultaţii la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 de ani care iau zilnic orice
fel de tratament fără prescripţie pentru indigestie sau pirozis trebuie să informeze farmacistul sau medicul.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent un alt inhibitor al pompei protonice sau antagonist al
receptorilor H2.
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea acestui medicament dacă urmează să fie
supuşi unei endoscopii sau unui test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie consiliaţi în privinţa faptului că aceste comprimate nu asigură ameliorare imediată.
Aceştia pot începe să prezinte o ameliorare a simptomelor după aproximativ o zi de tratament cu
pantoprazol, însă pentru controlul complet al pirozisului, poate fi necesară administrarea timp de 7 zile
consecutiv. Pacienţii nu trebuie să utilizeze pantoprazol pentru prevenţie.
Aciditatea gastrică redusă, indiferent de etiologie – inclusiv datorită inhibitorilor pompei protonice – creşte
numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
care reduc aciditatea conduce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele cu
Salmonella, Campylobacter sau C. difficile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Piador poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric
(de exemplu ketoconazol).
S-a demonstrat că prin administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg cu omeprazol (40
mg o dată pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg în doză unică) la voluntari sănătoşi s-a
obţinut o reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este pH-
dependentă. În consecinţă, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.3).
3
Pantoprazolul este metabolizat în ficat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Nu poate
fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Cu toate acestea, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în testele
specifice cu carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, etanol, glibenclamidă, metoprolol,
naproxen, nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi contraceptive orale conţinând levonorgestrel şi etinil
estradiol.
Deşi în studiile clinice de farmacocinetică nu au fost observate interacţiuni în timpul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
Raportului Internaţional Normalizat (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada după punerea pe
piaţă. În consecinţă, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR-ului după iniţierea, terminarea sau în
timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au indicat dovezi de afectare a
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Piador nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă pantoprazolul este excretat în lapte, la om. Studiile la animale au arătat excreţia
pantoprazolului în lapte. Piador nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse la medicament cum sunt ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt
afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o estimare
pe baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
4
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză qrombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
qulburări ale
sistemului
nerîos
Cefalee, ameţeli Modificări ale
gustului
qulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
nceţoşată
qulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie/exante
m/erupţie;
prurit
Urticarie; edem
angioneurotic
Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell; eritem
polimorf;
fotosensibilitate
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Artralgii;
mialgii
5
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale valorilor
serice ale lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate
Hiponatremie,
Hipomagnezemi
e
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Astenie, oboseală,
stare generală de
rău
Temperatură crescută
a corpului;
edem
periferic
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări ale
hepatobiliar
Valori serice
crescute ale
enzimelor hepatice
(transaminaze, γ-
GT)
Valori serice crescute
ale bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice
Tulburări de somn
Depresie (şi toate
agravările)
Dezorientare (şi toate
agravările)
Halucinaţii;
confuzie (n
special la pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome dacă
sunt preexistente)
Tulburări ale
aparatului genital şi
snului
Ginecomastie
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute ale supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-o perioadă de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În cazul supradozajului cu semne clinice de intoxicaţie, în afara tratamentului simptomatic şi de susţinere nu
pot fi făcute recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
6
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului
prin blocarea specifică a pompelor protonice ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, o sulfenamidă ciclică, în mediul acid din celulele parietale
unde inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică în etapa finală de producere a acidului clorhidric la nivelul
stomacului.
Inhibarea depinde de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, remisia simptomelor pirozisului şi refluxului acid sunt obţinute în 1 săptămână. Pantoprazolul
reduce aciditatea de la nivelul stomacului şi, astfel, creşte nivelul de gastrină în mod proporţional cu
reducerea acidităţii. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă distal de nivelul receptorului, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea acestuia de către alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină).
Efectul este acelaşi indiferent dacă substanţa activă este administrată pe cale orală sau intravenoasă.
Valorile gastrinei à jeun cresc sub tratament cu pantoprazol. În cazul utilizării de scurtă durată, în majoritatea
cazurilor acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În cazul tratamentului de lungă durată,
nivelurile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, creşteri excesive apar doar în
cazuri izolate. În consecinţă, se observă doar o creştere uşoară până la moderată
a numărului de celule endocrine specifice (ECL) de la nivelul stomacului, într-o minoritate de cazuri, în
timpul tratamentului de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor
realizate până în prezent, formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici
constataţi în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
Eficacitate clinică
Într-o analiză retrospectivă a 17 studii efectuate la 5960 de pacienţi cu boală de reflux gastro-esofagian
(BRGE) care au fost trataţi cu 20 mg pantoprazol în monoterapie, simptomele asociate cu refluxul acid, de
exemplu pirozis şi regurgitarea acidă, au fost evaluate în conformitate cu metodologia standardizată. O
condiţie pentru studiile selectate a fost să aibă cel puţin un punct de înregistrare pentru simptomatologia
refluxului acid o dată la 2 săptămâni. În aceste studii, diagnosticul BRGE s-a bazat pe evaluarea
endoscopică, cu excepţia unui studiu în care includerea pacienţilor s-a bazat doar pe simptomatologie.
În aceste studii, procentul pacienţilor care au prezentat ameliorarea completă a pirozisului după 7 zile a variat
între 54,0% şi 80,6% în grupul tratat cu pantoprazol. După 14 şi 28 de zile, ameliorarea completă a
pirozisului a fost prezentă la 62,9% până la 88,6%, respectiv la 68,1% până la 92,3% dintre pacienţi.
Pentru ameliorarea completă a regurgitării acide au fost obţinute rezultate similare ca în cazul pirozisului.
După 7 zile, procentul pacienţilor la care s-a obţinut încetarea completă a regurgitării acide a variat între
61,5% şi 84,4%, după 14 zile între 67,7% şi 90,4%, iar după 28 de zile între 75,2% şi 94,5%.
Pantoprazolul s-a dovedit în mod constant a fi superior faţă de placebo şi antagonişti ai receptorilor
histaminergici (ARH2) şi nu inferior faţă de alte IPP. Ratele de ameliorare a simptomelor de reflux acid au
fost în mare măsură independente de stadiul iniţial al BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica nu variază după administrarea de doze unice sau repetate. Pentru dozele cuprinse în
intervalul 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi
după cea intravenoasă.
Absorbţie
După administrare orală, pantoprazolul este absorbit complet şi rapid. Biodisponibilitatea absolută obţinută
din comprimat a fost identificată ca fiind de aproximativ 77 %. În medie, la aproximativ 2,0 ore – 2,5 ore
(tmax) după administrarea unei doze orale unice de 20 mg, sunt atinse concentraţii serice maxime (Cmax) de
aproximativ 1-1,5 μg/ml, iar aceste valori rămân constante după administrarea de doze repetate. Ingestia
concomitentă de alimente nu are influenţă asupra biodisponibilităţii (ASC sau Cmax), însă creşte variabilitatea
timpului de decalare (tlag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg, iar legarea de proteinele serice este de aproximativ
98%.
7
Metabolizare şi excreţie
Clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) de
aproximativ 1 oră. Au existat puţine cazuri de subiecţi cu eliminare întârziată. Ca urmare a legării specifice a
pantoprazolului de pompele protonice ale celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare nu se corelează cu durata mult mai mare a acţiunii (inhibarea secreţiei de acid).
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv în ficat. Eliminarea renală reprezintă calea principală de
excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului; restul este excretat prin fecale. Principalul
metabolit existent atât în ser cât şi în urină este desmetilpantoprazolul, care este conjugat
cu sulfat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult
mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu funcţie renală
afectată (inclusiv pacienţi sub dializă, care îndepărtează doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). În ceea ce
priveşte subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Deşi principalul
metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung (2-3ore), excreţia este în continuare rapidă şi astfel
acumularea nu are loc.
Insuficienţă hepatică
După administrarea de pantoprazol la pacienţi cu insuficienţă hepatică (clasele A, B şi C Child-Pugh),
valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3 - 7 ore şi valorile ASC au crescut cu
un factor de 3-6, în timp ce Cmax a crescut doar puţin în comparaţie cu subiecţii sănătoşi, respectiv cu un
factor de 1,3.
Vârstnici
Creşterile uşoare ale ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici în comparaţie cu subiecţii tineri nu au fost relevante
din punct de vedere clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la şobolani, au fost observate neoplasme
neuroendocrine. În plus, într-unul dintre studii, la nivelul fundului gastric al şobolanilor au fost identificate
papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care conduce la formarea carcinoizilor gastrici de către
benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi a permis concluzia că aceasta este o reacţie secundară
la creşterea masivă a valorilor gastrinei serice apărute la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze
mari.
În studiile cu durata de 2 ani realizate la rozătoare s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la
şobolani (numai într-un singur studiu la şobolani) iar la femelele de şoareci a fost interpretat ca fiind datorat
vitezei mari de metabolizare a pantoprazolului în ficat.
În grupul şobolanilor trataţi cu cea mai mare doză (200 mg/kg) în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani a fost
observată o creştere uşoară a transformărilor neoplazice ale tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată
cu modificările induse de pantoprazol asupra descompunerii tiroxinei în ficatul de şobolan. Deoarece doza
terapeutică la om este mică, nu sunt de aşteptat reacţii adverse asupra glandelor tiroide.
În studiile la animale (şobolani) cu 5 mg/kg s-a constatat aşa-numitul NOAEL (No Observed Adverse Effect
Level – nivelul la care nu se observă reacţii adverse) pentru embriotoxicitate. Investigaţiile au indicat lipsa
semnelor de afectare a fertilităţii sau a efectelor teratogene.
Penetrarea placentei a fost investigată la şobolan şi s-a dovedit a creşte odată cu vârsta de gestaţie. În
consecinţă, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută la scurt timp înainte de naştere.
8
6. PROPRIETĂŢI
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film:
Hipromeloză
Propilenglicol
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fier (E172)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Citrat de trietil
Cerneală de inscripţionare:
Shellac glaze 45%
Oxid negru de fier (E172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Etanol anhidru
Alcool isopropilic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Al cu 10 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului, nr.1, 707410, Iaşi
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5576/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Piador 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine 20 mg pantoprazol (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente în formă de capsule, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate cu ″20″cu
cerneală neagră pe o singură faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Piador este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor asociate bolii de reflux gastroesofagian
la adulţi (de exemplu pirozis, regurgitare acidă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 20 mg pantoprazol (un comprimat) pe zi.
Poate fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a se obţine ameliorarea
simptomelor. După ameliorarea completă a simptomelor, tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără recomandarea unui medic.
Dacă nu se obţine ameliorarea simptomelor în 2 săptămâni de tratament continuu, pacientul trebuie instruit
să se adreseze unui medic.
Grupuri speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu afectare a funcţiei renale sau hepatice.
Copii şi adolescenţi
Piador nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, ca urmare a datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
2
Mod de administrare
Comprimatele gastrorezistente de Piador 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite, ci trebuie înghiţite întregi
cu lichid înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze unui medic dacă:
• Prezintă scădere neintenţionată în greutate, anemie, sângerare gastro-intestinală, disfagie, vărsături
persistente sau cu sânge, deoarece medicamentul poate estompa simptomele şi întârzia diagnosticarea unei
afecţiuni severe. În aceste cazuri, trebuie exclusă existenţa unei afecţiuni maligne.
• Au avut ulcer gastric sau au suferit o intervenţie chirurgicală gastro-intestinală.
• Se află sub tratament simptomatic continuu al indigestiei sau pirozisului de cel puţin 4 săptămâni.
• Suferă de icter, insuficienţă hepatică sau afecţiuni hepatice.
Suferă de orice boală gravă care le afectează starea generală de sănătate.
• Au vârsta peste 55 de ani şi prezintă simptome noi sau modificate recent.
Pacienţii cu simptome de indigestie sau pirozis recurente pe termen lung trebuie să se prezinte la medic
pentru consultaţii la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 de ani care iau zilnic orice
fel de tratament fără prescripţie pentru indigestie sau pirozis trebuie să informeze farmacistul sau medicul.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent un alt inhibitor al pompei protonice sau antagonist al
receptorilor H2.
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea acestui medicament dacă urmează să fie
supuşi unei endoscopii sau unui test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie consiliaţi în privinţa faptului că aceste comprimate nu asigură ameliorare imediată.
Aceştia pot începe să prezinte o ameliorare a simptomelor după aproximativ o zi de tratament cu
pantoprazol, însă pentru controlul complet al pirozisului, poate fi necesară administrarea timp de 7 zile
consecutiv. Pacienţii nu trebuie să utilizeze pantoprazol pentru prevenţie.
Aciditatea gastrică redusă, indiferent de etiologie – inclusiv datorită inhibitorilor pompei protonice – creşte
numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
care reduc aciditatea conduce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele cu
Salmonella, Campylobacter sau C. difficile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Piador poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric
(de exemplu ketoconazol).
S-a demonstrat că prin administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg cu omeprazol (40
mg o dată pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg în doză unică) la voluntari sănătoşi s-a
obţinut o reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este pH-
dependentă. În consecinţă, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.3).
3
Pantoprazolul este metabolizat în ficat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Nu poate
fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Cu toate acestea, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în testele
specifice cu carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, etanol, glibenclamidă, metoprolol,
naproxen, nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi contraceptive orale conţinând levonorgestrel şi etinil
estradiol.
Deşi în studiile clinice de farmacocinetică nu au fost observate interacţiuni în timpul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
Raportului Internaţional Normalizat (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada după punerea pe
piaţă. În consecinţă, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR-ului după iniţierea, terminarea sau în
timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au indicat dovezi de afectare a
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Piador nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă pantoprazolul este excretat în lapte, la om. Studiile la animale au arătat excreţia
pantoprazolului în lapte. Piador nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse la medicament cum sunt ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt
afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o estimare
pe baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
4
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză qrombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
qulburări ale
sistemului
nerîos
Cefalee, ameţeli Modificări ale
gustului
qulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
nceţoşată
qulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie/exante
m/erupţie;
prurit
Urticarie; edem
angioneurotic
Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell; eritem
polimorf;
fotosensibilitate
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Artralgii;
mialgii
5
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale valorilor
serice ale lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate
Hiponatremie,
Hipomagnezemi
e
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Astenie, oboseală,
stare generală de
rău
Temperatură crescută
a corpului;
edem
periferic
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări ale
hepatobiliar
Valori serice
crescute ale
enzimelor hepatice
(transaminaze, γ-
GT)
Valori serice crescute
ale bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice
Tulburări de somn
Depresie (şi toate
agravările)
Dezorientare (şi toate
agravările)
Halucinaţii;
confuzie (n
special la pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome dacă
sunt preexistente)
Tulburări ale
aparatului genital şi
snului
Ginecomastie
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute ale supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-o perioadă de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În cazul supradozajului cu semne clinice de intoxicaţie, în afara tratamentului simptomatic şi de susţinere nu
pot fi făcute recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
6
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului
prin blocarea specifică a pompelor protonice ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, o sulfenamidă ciclică, în mediul acid din celulele parietale
unde inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică în etapa finală de producere a acidului clorhidric la nivelul
stomacului.
Inhibarea depinde de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, remisia simptomelor pirozisului şi refluxului acid sunt obţinute în 1 săptămână. Pantoprazolul
reduce aciditatea de la nivelul stomacului şi, astfel, creşte nivelul de gastrină în mod proporţional cu
reducerea acidităţii. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă distal de nivelul receptorului, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea acestuia de către alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină).
Efectul este acelaşi indiferent dacă substanţa activă este administrată pe cale orală sau intravenoasă.
Valorile gastrinei à jeun cresc sub tratament cu pantoprazol. În cazul utilizării de scurtă durată, în majoritatea
cazurilor acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În cazul tratamentului de lungă durată,
nivelurile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, creşteri excesive apar doar în
cazuri izolate. În consecinţă, se observă doar o creştere uşoară până la moderată
a numărului de celule endocrine specifice (ECL) de la nivelul stomacului, într-o minoritate de cazuri, în
timpul tratamentului de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor
realizate până în prezent, formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici
constataţi în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
Eficacitate clinică
Într-o analiză retrospectivă a 17 studii efectuate la 5960 de pacienţi cu boală de reflux gastro-esofagian
(BRGE) care au fost trataţi cu 20 mg pantoprazol în monoterapie, simptomele asociate cu refluxul acid, de
exemplu pirozis şi regurgitarea acidă, au fost evaluate în conformitate cu metodologia standardizată. O
condiţie pentru studiile selectate a fost să aibă cel puţin un punct de înregistrare pentru simptomatologia
refluxului acid o dată la 2 săptămâni. În aceste studii, diagnosticul BRGE s-a bazat pe evaluarea
endoscopică, cu excepţia unui studiu în care includerea pacienţilor s-a bazat doar pe simptomatologie.
În aceste studii, procentul pacienţilor care au prezentat ameliorarea completă a pirozisului după 7 zile a variat
între 54,0% şi 80,6% în grupul tratat cu pantoprazol. După 14 şi 28 de zile, ameliorarea completă a
pirozisului a fost prezentă la 62,9% până la 88,6%, respectiv la 68,1% până la 92,3% dintre pacienţi.
Pentru ameliorarea completă a regurgitării acide au fost obţinute rezultate similare ca în cazul pirozisului.
După 7 zile, procentul pacienţilor la care s-a obţinut încetarea completă a regurgitării acide a variat între
61,5% şi 84,4%, după 14 zile între 67,7% şi 90,4%, iar după 28 de zile între 75,2% şi 94,5%.
Pantoprazolul s-a dovedit în mod constant a fi superior faţă de placebo şi antagonişti ai receptorilor
histaminergici (ARH2) şi nu inferior faţă de alte IPP. Ratele de ameliorare a simptomelor de reflux acid au
fost în mare măsură independente de stadiul iniţial al BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica nu variază după administrarea de doze unice sau repetate. Pentru dozele cuprinse în
intervalul 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi
după cea intravenoasă.
Absorbţie
După administrare orală, pantoprazolul este absorbit complet şi rapid. Biodisponibilitatea absolută obţinută
din comprimat a fost identificată ca fiind de aproximativ 77 %. În medie, la aproximativ 2,0 ore – 2,5 ore
(tmax) după administrarea unei doze orale unice de 20 mg, sunt atinse concentraţii serice maxime (Cmax) de
aproximativ 1-1,5 μg/ml, iar aceste valori rămân constante după administrarea de doze repetate. Ingestia
concomitentă de alimente nu are influenţă asupra biodisponibilităţii (ASC sau Cmax), însă creşte variabilitatea
timpului de decalare (tlag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg, iar legarea de proteinele serice este de aproximativ
98%.
7
Metabolizare şi excreţie
Clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) de
aproximativ 1 oră. Au existat puţine cazuri de subiecţi cu eliminare întârziată. Ca urmare a legării specifice a
pantoprazolului de pompele protonice ale celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare nu se corelează cu durata mult mai mare a acţiunii (inhibarea secreţiei de acid).
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv în ficat. Eliminarea renală reprezintă calea principală de
excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului; restul este excretat prin fecale. Principalul
metabolit existent atât în ser cât şi în urină este desmetilpantoprazolul, care este conjugat
cu sulfat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult
mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu funcţie renală
afectată (inclusiv pacienţi sub dializă, care îndepărtează doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). În ceea ce
priveşte subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Deşi principalul
metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung (2-3ore), excreţia este în continuare rapidă şi astfel
acumularea nu are loc.
Insuficienţă hepatică
După administrarea de pantoprazol la pacienţi cu insuficienţă hepatică (clasele A, B şi C Child-Pugh),
valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3 - 7 ore şi valorile ASC au crescut cu
un factor de 3-6, în timp ce Cmax a crescut doar puţin în comparaţie cu subiecţii sănătoşi, respectiv cu un
factor de 1,3.
Vârstnici
Creşterile uşoare ale ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici în comparaţie cu subiecţii tineri nu au fost relevante
din punct de vedere clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la şobolani, au fost observate neoplasme
neuroendocrine. În plus, într-unul dintre studii, la nivelul fundului gastric al şobolanilor au fost identificate
papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care conduce la formarea carcinoizilor gastrici de către
benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi a permis concluzia că aceasta este o reacţie secundară
la creşterea masivă a valorilor gastrinei serice apărute la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze
mari.
În studiile cu durata de 2 ani realizate la rozătoare s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la
şobolani (numai într-un singur studiu la şobolani) iar la femelele de şoareci a fost interpretat ca fiind datorat
vitezei mari de metabolizare a pantoprazolului în ficat.
În grupul şobolanilor trataţi cu cea mai mare doză (200 mg/kg) în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani a fost
observată o creştere uşoară a transformărilor neoplazice ale tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată
cu modificările induse de pantoprazol asupra descompunerii tiroxinei în ficatul de şobolan. Deoarece doza
terapeutică la om este mică, nu sunt de aşteptat reacţii adverse asupra glandelor tiroide.
În studiile la animale (şobolani) cu 5 mg/kg s-a constatat aşa-numitul NOAEL (No Observed Adverse Effect
Level – nivelul la care nu se observă reacţii adverse) pentru embriotoxicitate. Investigaţiile au indicat lipsa
semnelor de afectare a fertilităţii sau a efectelor teratogene.
Penetrarea placentei a fost investigată la şobolan şi s-a dovedit a creşte odată cu vârsta de gestaţie. În
consecinţă, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută la scurt timp înainte de naştere.
8
6. PROPRIETĂŢI
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film:
Hipromeloză
Propilenglicol
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fier (E172)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Citrat de trietil
Cerneală de inscripţionare:
Shellac glaze 45%
Oxid negru de fier (E172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Etanol anhidru
Alcool isopropilic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Al cu 10 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului, nr.1, 707410, Iaşi
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5576/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
