PARACETAMOL INFANT 160 mg
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Paracetamol Infant 160 mg comprimate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat conţine paracetamol 160 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimate
Comprimate rotunde, plate de culoare albă cu o linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Paracetamol Infant 160 mg este destinat administrării la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani.
Doze
La copii dozele trebuie stabilite în raport cu greutatea şi se vor utiliza forme farmaceutice adecvate.
Informaţiile despre relaţia vârstă/greutate detaliate mai jos sunt doar orientative. Administrarea
regulată reduce fluctuaţiile de intensitate ale durerii sau febrei. La copii, administrarea trebuie să fie
regulată, incluzând perioada nopţii, de preferat la interval de 6 ore, sau la intervale de minim 4 ore.
La copiii sub 12 ani, se recomandă să nu se administreze, mai mult de 4 doze într-o perioadă de 24 de
ore.
Dozele trebuie ajustate în acord cu severitatea durerii şi cu răspunsul terapeutic al pacientului.
Copii între 6 şi 9 ani (20 – 30 Kg): doza recomandată este de 160 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât cât
este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore;
Copii între 9 şi 11 ani (31 – 33 Kg): doza recomandată este de 320 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât cât
este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore;
Copii între 11 şi 12 ani (34 – 40 kg): doza recomandată este de 480 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât
cât este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie depăşită, din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
2
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu
sindrom Gilbert. Doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrarea dozelor trebuie prelungit.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min, intervalul minim dintre două administrări trebuie să fie de 8
ore.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă (aproximativ 200 ml, dacă este posibil).
În cazul în care febra sau semnele de infecţie persistă după mai mult de 3 zile de tratament sau durerea
persistă după mai mult de 5 zile de tratament, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze unui medic.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul prin ingestia mai multor doze
zilnice luate într-o singură priză poate afecta sever ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de
pierdere a cunoştinţei. Cu toate acestea, trebuie acordată imediat asistenţă medicală. Utilizarea
prelungită, cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, trataţi concomitent cu medicamente care afectează funcţia
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare determinată de
abuzul de alcool etilic şi malnutriţie cronică.
Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică.
Alcoolism cronic
Consumul cronic de alcool etilic poate scădea pragul toxicităţii paracetamolului. La aceşti pacienţi,
intervalul dintre administrarea a două doze trebuie să fie de minimum 8 ore. Nu trebuie depăşită doza
de 2 g paracetamol pe zi.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la fiecare două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de utilizarea în exces
a analgezicelor nu trebuie tratată prin creşterea dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării
analgezicelor se va face numai la recomandarea medicului.
Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari, sau utilizarea incorectă a
analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative
autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita
administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare
medicală.
3
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
În eventualitatea unui supradozaj se recomandă asistenţă medicală de urgenţă, chiar dacă pacientul
este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct. 4.9).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în proporţie mare în ficat şi, prin urmare, poate interacţiona cu alte
medicamente care utilizează aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare sau inhibitoare
asupra acestor căi. S-a observat că inductorii enzimatici reduc concentraţiile plasmatice ale
paracetamolului cu până la 60%. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente
inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida ÅŸi
planta sunătoare (Hypericum perforatum), pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului prin formarea
mai rapidă şi în cantitate mai mare a metaboliţilor toxici. Prin urmare, administrarea concomitentă a
substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid se recomandă scăderea dozei de paracetamol,
deoarece probenecidul determină o scădere aproape la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin
inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire prin eliminare al paracetamolului.
Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor
acesteia, printr-o posibilă inducţie a metabolizării lamotriginei în ficat.
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului dacă
se asociază tratamentul cu paracetamol celui cu cloramfenicol administrat injectabil.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă, şi
poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim, se recomandă ca între
administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea
concomitentă cu medicamente care pot încetini evacuarea gastrică poate întârzia absorbţia şi debutul
acţiunii paracetamolului.
Efectul anticoagulant al warfarinei ÅŸi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc crescut de sângerare. Efectul poate să apară şi
la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol, timp de 5-7 zile. Dozele ocazionale nu au
efect semnificativ.
Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
ale glicemiei determinată prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studiile epidemiologice privind administrarea pe cale orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu
indică apariţia unor reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut. Datele
prospective privind supradozajul în timpul sarcinii nu au arătat un risc crescut de malformaţii. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere care au investigat administrarea orală nu au indicat
niciun semn de malformaţie sau fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Paracetamolul este considerat sigur în
cazul utilizării de doze uzuale, terapeutice, pe termen scurt şi poate fi utilizat în timpul sarcinii, după o
evalure a raportului risc-beneficiu.
4
Alăptare
După administrarea orală, paracetamolul este eliminat în cantităţi mici în laptele matern.
Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează,
atâta timp cât dozele recomandate nu sunt depăşite. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe
termen lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Clasificarea pe aparate,
sisteme ÅŸi organe
Frecvenţă Simptome
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare: Afecţiuni plachetare, afecţiuni
ale celulelor stem
Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie,
neutropenie ÅŸi anemie
hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare: Hipersensibilitate (excluzând
angioedem)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Foarte rare: Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare: Depresie nespecificată,
confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare: Tremor nespecificat, cefalee
nespecificată
Tulburări oculare Rare: Vedere anormală
Tulburări cardiace Rare: Edeme
Tulburări gastro-intestinale Rare: Hemoragie nespecificată, durere
abdominală nespecificată, diaree
nespecificată, greaţă, vărsături
Tulburări hepatobiliare Rare: Funcţie hepatică anormală,
insuficienţă hepatică, necroză
hepatică, icter
Foarte rare: Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
Å£esutului subcutanat
Rare: Prurit, erupţii cutanate
tranzitorii, transpiraţii, purpură,
angioedem, urticarie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare: Piurie sterilă (urină tulbure) şi
reacţii adverse renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Rare: Ameţeli (excluzând vertij), stare
generală de rău, febră, sedare,
interacţiuni medicamentoase
nespecificate
Foarte rare: Reacţii de hipersensibilitate
5
(necesitând întreruperea
tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate
Rare: Supradozaj şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri foarte rare de necroliză epidermică, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală
(insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu boli hepatice,
etilism cronic, malnutriţie cronică sau la cei trataţi cu inductori enzimatici. Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi
constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu 7,5 g
paracetamol sau peste în administrare unică la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg în administrare
unică la copii, determină citoliză hepatică care induce necroză completă şi ireversibilă, şi determină
insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care pot evolua către comă şi deces.
Concomitent, au fost observate creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor
hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scăderea valorilor
protrombinemiei care poate să apară la 12 - 48 ore după administrare. De regulă, semnele clinice ale
afectării hepatice devin manifeste pentru prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4
până la 6 zile.
Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice
grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi anomalii miocardice şi
pancreatită.
Măsuri terapeutice de urgenţă
- Spitalizare de urgenţă
- Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a
paracetamolului, cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului.
- Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) ÅŸi sulfat de sodiu (laxativ).
- Dializa poate scădea concentraţiile plasmatice ale paracetamolului.
- Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau
orală, dacă este posibil în decursul primelor zece ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura
un anumit nivel de protecţie chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea
supradozajului, dar în acest caz trebuie prelungită perioada de tratament.
- Tratament simptomatic.
- Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor, valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice
revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei
hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi recomandat transplant hepatic.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, codul ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este
pe deplin elucidat. Principala acţiune a paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă
6
importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central
este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului decât cea periferică şi acest fapt explică de ce acesta are
doar eficacitate analgezică şi antipiretică. Paracetamolul, probabil, are efect antipiretic prin acţiunea
asupra centrului termoreglator hipotalamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă
şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg. La doze terapeutice,
legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat în ficat prin 2 căi majore de metabolizare:
glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai
mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la
formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este
rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul
mercapturic.
La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar
glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea
de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare.
Eliminare
Paracetamolul este excretat în principal prin urină.
Aproximativ 90% din doza de paracetamol administrată este eliminată din organism prin rinichi în
decurs de 24 ore, predominant sub formă de glucuronat (60 până la 80%) şi sulfat (20 până la 30%).
Aproximativ 5% este eliminat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la
nou-născuţi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde
concentraţiilor plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai
mic de 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări
ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului.
Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc genotoxic relevant al paracetamolului administrat în
doze terapeutice, adică doze non-toxice.
Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene în cazul
administrării de paracetamol în doze non-hepatotoxice.
Paracetamolul traversează bariera placentară.
Studiile la animale nu au indicat toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
7
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoza Monohidrat,
Polividonă K30,
Amidon de porumb,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de Magneziu,
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
FARMACIST MAN S.R.L.
Aleea Câmpul cu Flori, nr.8, Bl.D 24, Scara A, Et.3, Ap.11
Sector 6, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4745/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI
Autorizare Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Paracetamol Infant 160 mg comprimate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat conţine paracetamol 160 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimate
Comprimate rotunde, plate de culoare albă cu o linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Paracetamol Infant 160 mg este destinat administrării la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani.
Doze
La copii dozele trebuie stabilite în raport cu greutatea şi se vor utiliza forme farmaceutice adecvate.
Informaţiile despre relaţia vârstă/greutate detaliate mai jos sunt doar orientative. Administrarea
regulată reduce fluctuaţiile de intensitate ale durerii sau febrei. La copii, administrarea trebuie să fie
regulată, incluzând perioada nopţii, de preferat la interval de 6 ore, sau la intervale de minim 4 ore.
La copiii sub 12 ani, se recomandă să nu se administreze, mai mult de 4 doze într-o perioadă de 24 de
ore.
Dozele trebuie ajustate în acord cu severitatea durerii şi cu răspunsul terapeutic al pacientului.
Copii între 6 şi 9 ani (20 – 30 Kg): doza recomandată este de 160 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât cât
este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore;
Copii între 9 şi 11 ani (31 – 33 Kg): doza recomandată este de 320 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât cât
este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore;
Copii între 11 şi 12 ani (34 – 40 kg): doza recomandată este de 480 mg paracetamol la 4 - 6 ore, atât
cât este nevoie, cât timp persistă simptomele, fără a se administra mai mult de 4 doze în 24 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie depăşită, din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
2
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu
sindrom Gilbert. Doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrarea dozelor trebuie prelungit.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min, intervalul minim dintre două administrări trebuie să fie de 8
ore.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă (aproximativ 200 ml, dacă este posibil).
În cazul în care febra sau semnele de infecţie persistă după mai mult de 3 zile de tratament sau durerea
persistă după mai mult de 5 zile de tratament, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze unui medic.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul prin ingestia mai multor doze
zilnice luate într-o singură priză poate afecta sever ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de
pierdere a cunoştinţei. Cu toate acestea, trebuie acordată imediat asistenţă medicală. Utilizarea
prelungită, cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, trataţi concomitent cu medicamente care afectează funcţia
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare determinată de
abuzul de alcool etilic şi malnutriţie cronică.
Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică.
Alcoolism cronic
Consumul cronic de alcool etilic poate scădea pragul toxicităţii paracetamolului. La aceşti pacienţi,
intervalul dintre administrarea a două doze trebuie să fie de minimum 8 ore. Nu trebuie depăşită doza
de 2 g paracetamol pe zi.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la fiecare două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de utilizarea în exces
a analgezicelor nu trebuie tratată prin creşterea dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării
analgezicelor se va face numai la recomandarea medicului.
Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari, sau utilizarea incorectă a
analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative
autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita
administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare
medicală.
3
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
În eventualitatea unui supradozaj se recomandă asistenţă medicală de urgenţă, chiar dacă pacientul
este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct. 4.9).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în proporţie mare în ficat şi, prin urmare, poate interacţiona cu alte
medicamente care utilizează aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare sau inhibitoare
asupra acestor căi. S-a observat că inductorii enzimatici reduc concentraţiile plasmatice ale
paracetamolului cu până la 60%. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente
inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida ÅŸi
planta sunătoare (Hypericum perforatum), pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului prin formarea
mai rapidă şi în cantitate mai mare a metaboliţilor toxici. Prin urmare, administrarea concomitentă a
substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid se recomandă scăderea dozei de paracetamol,
deoarece probenecidul determină o scădere aproape la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin
inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire prin eliminare al paracetamolului.
Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor
acesteia, printr-o posibilă inducţie a metabolizării lamotriginei în ficat.
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului dacă
se asociază tratamentul cu paracetamol celui cu cloramfenicol administrat injectabil.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă, şi
poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim, se recomandă ca între
administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea
concomitentă cu medicamente care pot încetini evacuarea gastrică poate întârzia absorbţia şi debutul
acţiunii paracetamolului.
Efectul anticoagulant al warfarinei ÅŸi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc crescut de sângerare. Efectul poate să apară şi
la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol, timp de 5-7 zile. Dozele ocazionale nu au
efect semnificativ.
Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
ale glicemiei determinată prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studiile epidemiologice privind administrarea pe cale orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu
indică apariţia unor reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut. Datele
prospective privind supradozajul în timpul sarcinii nu au arătat un risc crescut de malformaţii. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere care au investigat administrarea orală nu au indicat
niciun semn de malformaţie sau fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Paracetamolul este considerat sigur în
cazul utilizării de doze uzuale, terapeutice, pe termen scurt şi poate fi utilizat în timpul sarcinii, după o
evalure a raportului risc-beneficiu.
4
Alăptare
După administrarea orală, paracetamolul este eliminat în cantităţi mici în laptele matern.
Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează,
atâta timp cât dozele recomandate nu sunt depăşite. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe
termen lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Clasificarea pe aparate,
sisteme ÅŸi organe
Frecvenţă Simptome
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare: Afecţiuni plachetare, afecţiuni
ale celulelor stem
Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie,
neutropenie ÅŸi anemie
hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare: Hipersensibilitate (excluzând
angioedem)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Foarte rare: Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare: Depresie nespecificată,
confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare: Tremor nespecificat, cefalee
nespecificată
Tulburări oculare Rare: Vedere anormală
Tulburări cardiace Rare: Edeme
Tulburări gastro-intestinale Rare: Hemoragie nespecificată, durere
abdominală nespecificată, diaree
nespecificată, greaţă, vărsături
Tulburări hepatobiliare Rare: Funcţie hepatică anormală,
insuficienţă hepatică, necroză
hepatică, icter
Foarte rare: Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
Å£esutului subcutanat
Rare: Prurit, erupţii cutanate
tranzitorii, transpiraţii, purpură,
angioedem, urticarie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare: Piurie sterilă (urină tulbure) şi
reacţii adverse renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Rare: Ameţeli (excluzând vertij), stare
generală de rău, febră, sedare,
interacţiuni medicamentoase
nespecificate
Foarte rare: Reacţii de hipersensibilitate
5
(necesitând întreruperea
tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate
Rare: Supradozaj şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri foarte rare de necroliză epidermică, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală
(insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu boli hepatice,
etilism cronic, malnutriţie cronică sau la cei trataţi cu inductori enzimatici. Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi
constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu 7,5 g
paracetamol sau peste în administrare unică la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg în administrare
unică la copii, determină citoliză hepatică care induce necroză completă şi ireversibilă, şi determină
insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care pot evolua către comă şi deces.
Concomitent, au fost observate creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor
hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scăderea valorilor
protrombinemiei care poate să apară la 12 - 48 ore după administrare. De regulă, semnele clinice ale
afectării hepatice devin manifeste pentru prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4
până la 6 zile.
Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice
grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi anomalii miocardice şi
pancreatită.
Măsuri terapeutice de urgenţă
- Spitalizare de urgenţă
- Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a
paracetamolului, cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului.
- Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) ÅŸi sulfat de sodiu (laxativ).
- Dializa poate scădea concentraţiile plasmatice ale paracetamolului.
- Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau
orală, dacă este posibil în decursul primelor zece ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura
un anumit nivel de protecţie chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea
supradozajului, dar în acest caz trebuie prelungită perioada de tratament.
- Tratament simptomatic.
- Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor, valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice
revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei
hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi recomandat transplant hepatic.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, codul ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este
pe deplin elucidat. Principala acţiune a paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă
6
importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central
este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului decât cea periferică şi acest fapt explică de ce acesta are
doar eficacitate analgezică şi antipiretică. Paracetamolul, probabil, are efect antipiretic prin acţiunea
asupra centrului termoreglator hipotalamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă
şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg. La doze terapeutice,
legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat în ficat prin 2 căi majore de metabolizare:
glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai
mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la
formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este
rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul
mercapturic.
La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar
glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea
de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare.
Eliminare
Paracetamolul este excretat în principal prin urină.
Aproximativ 90% din doza de paracetamol administrată este eliminată din organism prin rinichi în
decurs de 24 ore, predominant sub formă de glucuronat (60 până la 80%) şi sulfat (20 până la 30%).
Aproximativ 5% este eliminat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la
nou-născuţi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde
concentraţiilor plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai
mic de 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări
ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului.
Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc genotoxic relevant al paracetamolului administrat în
doze terapeutice, adică doze non-toxice.
Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene în cazul
administrării de paracetamol în doze non-hepatotoxice.
Paracetamolul traversează bariera placentară.
Studiile la animale nu au indicat toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
7
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoza Monohidrat,
Polividonă K30,
Amidon de porumb,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de Magneziu,
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
FARMACIST MAN S.R.L.
Aleea Câmpul cu Flori, nr.8, Bl.D 24, Scara A, Et.3, Ap.11
Sector 6, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4745/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI
Autorizare Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
