TETRASPAN 100 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pentru lista tuturor excipienţi lor, vezi pct. 6.1.
1000 ml conţin:
Hidroxietil amidon 130/0,42
[Poli -(O -2 -hidroxietil) -amidon] 100,0 g
Raportul substi tuţiei molare: 0,42
Masă moleculară medie: 130 000 Da
Clorură de sodiu 6,252 g
Clorură de potasiu 0,298 g
Clorur ă de calciu dihidrat 0,367 g
Clorură de magneziu hexahidrat 0,203 g
Acetat de sodiu trihidrat 3,266 g
Acid L -malic 0,671 g
Concentraţii de electroliţi:
Sodiu 140 mmol/l
Potasiu 4,0 mmol/l
Calciu 2,5 mmol/l
Magneziu 1,0 mmol/l
Clorură 118 mmol/l
Acetat 24 mmol/l
L -malat 5,0 mmol/l
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră
pH 5,6−6,4
2
Osmolaritate teoretică 297 mOsmol/l
Acid itate (titrare până la pH 7,4) < 2,0 mmol/l
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că soluţiile
cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de maximum 24 de
ore.
Doza zilnică şi viteza de perfuzare depind de volumul de sâ nge pierdut şi de cantitatea de lichid necesară
pentru restabilirea parametrilor hemodinamici.
Primii 10 -20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice reacţie
anafilactoidă să poată fi detectată cât mai reped e posibil.
Trebuie respectate limitele de doză date de gradul de hemodiluţie, vezi pct. 4.4 şi 4.8.
Adulţi
Doze zilnice maxime:
Doza zilnică maximă este de 18 ml/kg (echivalent cu 1,8 g hidroxietil amido n/kg). Aceasta echivalează cu
1260 ml Tetraspan 100 mg/ml pentru un pacient cu o greutate de 70 kg.
Viteză maximă de perfuzare:
Viteza maximă de perfuzare depinde de situaţia clinică.
Pacienţii în şoc acut pot primi până la 18 ml/kg pe kg şi oră (echivalent cu 0,3 ml/kg/min sau 1,8 g
hidroxietil amidon /kg şi oră).
În situaţii cu potenţial letal, se pot administra rapid 500 ml pot prin perfuzie sub presiune.
Vezi şi pct. 4.2 „Mod de administrare”.
Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub monitorizare
hem odinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse valorile adecvate ale
parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.
Pacienţi vârstnici
Vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi:
Datele privi nd administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de
medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Pacienţi cu afecţiuni speciale
La pacienţii cu insuficienţă renală şi pacienţii cu risc de insuficienţă renală ( de exemplu, anumite grupuri de
pacienţi în stare critică, precum pacienţi care suferă de sepsis), doza trebuie ajustată în funcţie de afecţiunile
clinice individuale ale pacientului.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă
3
În cazul unei perfuzări rapide sub presiune, prin utilizarea recipientului din plastic cu spaţiu de aer în interior,
recipientul şi setul de perfuzie trebuie golit de aer înainte de iniţierea perfuziei. Motivul este evitarea riscului
de embolie gazoasă, care ar putea fi, de altf el, asociat cu perfuzia.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- sepsis
- arsuri
- insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală
- hemoragie intracraniană sau cerebrală
- pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)
- hiperhidratare
- edem pulmonar
- deshidratare
- hiperkaliemie [aplicabil numai medicamentelor care conţin potasiu]
- hipernatremie severă sau hipercloremie severă
- insuficie nţă hepatica severă
- insuficienţă cardiacă congestivă
- coagulopatie severă
- pacienţi cu transplant de organ
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deoarece Tetraspan 100 mg/ml este o soluţie hiperoncotică, trebuie reţinut faptul că ef ectul de volum al
soluţiei depăşeşte volumul lichidului perfuzat (prin imobilizarea lichidului extravascular). Aşadar, trebuie
avut în vedere în special riscul de hipervolemie.
Din cauza riscului de reacţii alergice ( anafilactice / anafilactoide), pacient ul trebuie monitorizat strict şi
viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.)
Intervenţii chirurgicale şi traumatisme: Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii
cărora urmează să li se efectueze proceduri chi rurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al
tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen
lung. Alte opţiuni de tratament disponibile trebuie luate în considerare.
Indica ţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea
hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei. (Vezi şi pct. 4.2)
Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau pe rfuzare prea rapidă. Doza
trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio- circulatorii.
Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.
Medicamentele care conţ in HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de
substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.
S -a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după administrarea
HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.
Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau pacienţi cu
coagulopatii.
Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea, evitată în
cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie. Utilizarea
medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.
Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale pe
cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscu lui de sângerare excesivă.
4
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici, la care probabilitatea de a suferi de insuficienţă cardiacă şi insuficienţă renală este mai
mare, trebuie monitorizaţi îndeaproape pe durata tratamentului, iar doza trebuie ajustată cu ate nţie, pentru a
se evita complicaţiile cardiocirculatorii şi renale cauzate de hipervolemie.
Concentraţia plasmatică a electroliţilor, echilibrul hidric, acidobazic şi funcţia renală trebuie monitorizate.
Electroliţii şi lichidele trebuie substituite în fu ncţie de necesarul individual.
Trebuie să se administreze suficient lichid pentru a compensa deficitul de lichid extravascular ca urmare a
transferului de lichide din sfera interstiţială în sfera intravasculară.
Pacienţii care suferă de deshidratare severă trebuie să primească mai întâi soluţii electrolitice intravenoase.
Trebuie acordată o atenţie specială în situaţia tratării pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu
tulburări de coagulare a sângelui, în special în cazul hemofiliei sau a bolii von Willebrand
cunoscute/suspectate.
Pentru a asigura determinarea corectă a grupei sanguine, înainte de a administra Tetraspan, se va recolta o
probă de sânge.
Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat î ndeaproape, iar perfuzia
trebuie instituită la o viteză redusă (vezi pct. 4.8).
Copii şi adolescenţi:
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentelor care
conţin HES la acest grup de pacienţi. (vez i pct. 4.2).
Influenţarea analizelor de laborator
Se pot produce niveluri crescute temporar de alfa- amilaze după administrarea de soluţii cu HES. Acest lucru
nu trebuie interpretat drept un semn de leziune pancreatică (vezi pct. 4.8).
Hemodiluţia severă cauzată de doze ridicate de soluţii HES trebuie, de asemenea, evitată în tratamentul
pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrării repetate, parametrii coagulării sanguine, în special timpul de sângerare şi timpul de
tromboplastină parţial activat (aPT T, INR), trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie să se asigure un consum
suficient de lichide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aminoglicozide
Reacţiile adverse ale aminoglicozidelor asupra rinichilor pot fi amplificate în cazul asocierii cu perfuzii de
hidroxietil amidon. Medicamente care determină retenţia de potasiu sau sodiu
Trebuie acordată atenţie administrării concomitente de medicamente care pot determina retenţie de potasiu
sau sodiu.
Glicozide digitalice
Conc entraţiile crescute de calciu pot spori riscul unor efecte toxice ale glicozidelor digitalice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există sau există un volum limitat de date privind utilizarea hidroxietil amidon (HES) la femeile gravide.
St udiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere cu produse similare au indicat sângerări
vaginale, embriotoxicitate şi teratogenitate în urma tratamentului repetat la animalele de test (vezi pct. 5.3).
5
La femeile gravide tratate cu hid roxietil amidon pot apărea Efecte dăunătoare asupra fătului şi datorită
reacţiilor anafilactice asociate. În cazul unui supradozaj neintenţionat care conduce la hipervolemie, urmată
de hemodiluţie patologică poate apare hipoxie fetală (vezi pct. 5.3).
Fer tilitatea
Nu există date disponibile.
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă nu este recomandat în timpul sarcinii (în special în primul trimestru
de sarcină) şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă HES se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un risc pentru nou- născuţi/sugari.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă , având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru femeie .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aspecte generale
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt direct asociate efectului terapeutic al soluţiilor de amidon şi
dozelor administrate, respectiv, diluţia sângelui ca urmare a umplerii spaţiului i ntravascular fără
administrarea componentelor sanguine în acelaşi timp. Poate avea loc şi diluţia factorilor de coagulare.
Reacţiile de hipersensibilitate nu sunt în funcţie de doză.
Reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥ 1/10),
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000)
Foarte rare (< 1/10 000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hem atologice şi limfatice
Foarte frecvente: Valoare scăzută a hematocritului şi concentraţie redusă de proteine plasmatice din cauza
diluţiei.
Frecvente (în funcţie de doza administrată): Dozele relativ mari de HES determină o diluţie a factorilor de
coagula re şi pot afecta, prin urmare, coagularea sângelui. Timpul de sângerare şi aPTT pot fi prelungite, iar
nivelul complexului FVIII/vWF poate fi redus după administrarea în doze mari. Vezi pct. 4.4
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii anafilacto ide de diferite grade. Pentru detalii, vezi pct. 4.8 „Reacţii anafilactice” de mai jos.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) - afectare hepatică
Tulburăr i renale şi ale tractului urinar
Cu fr ecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) - afectare renală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: P rurit care răspunde insuficient la orice terapie. Acest prurit poate apărea la câteva
săptămâni după încetarea perfuziilor cu amidon şi poate persista mai multe luni. Probabilitatea de apariţie a
acestei reacţii adverse nu a fost studiată suficient pentru Tetraspan 100 mg/ml.
6
Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Perfuzia cu HES deter mină niveluri serice crescute de α-amilază. Acest efect este
rezultatul formării unui complex amilazic de HES cu eliminare renală şi extrarenală întârziată. Acest lucru
nu trebuie interpretat greşit drept un semn de tulburare pancreatică.
Reacţii anafilac tice
După administrarea HES, pot apărea reacţii anafilactice de diferite intensităţi. Prin urmare, toţi pacienţii care
primesc perfuzii cu amidon trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru depistarea eventualelor reacţii
anafilactice. În cazul unei reacţii anafilactice , perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat tratamentul
de urgenţă obişnuit.
Nu este posibilă determinarea cu ajutorul testelor a pacienţilor care ar putea suferi o reacţie anafilactică şi
nici nu este posibilă anticiparea evoluţiei şi severităţii unei astfel de reacţii. Nu s-a demonstrat că profilaxia
cu corticosteroizi are un efect preventiv.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lu cru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publ icate pe web-site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu Tetraspan 100 mg/ml determină hipervolemie neintenţionată şi suprasolicitar e circulatorie
cu o scădere semnificativă a valorii hematocritului şi a proteinelor plasmatice. Acest lucru poate fi asociat cu
insuficienţă cardiacă şi respiratorie ulterioară (edem pulmonar).
Tratament
În acest caz, perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie avută în vedere administrarea de diuretice. În cazul
unui supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic, iar valorile electroliţilor trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: substituenţi ai sângelui şi fracţiuni de proteină plasmatică, codul ATC: B05AA07
Mecanism de acţiune, efecte farmacodinamice
Tetraspan 100 mg/ml este un substitut coloidal al volumului plasmatic, care conţine 10% HES într -o soluţie
electrolitică echili brată. Masa moleculară medie este de 130 000 Daltoni, iar substituţia molară este 0,42.
Tetraspan 100 mg/ml este hiperoncotic, respectiv, creşterea volumului plasmatic intravascular depăşeşte
volumul perfuzat.
Durata efectului de volum se bazează în principal pe substituţia molară şi, într -o măsură mai mică, pe masa
moleculară medie. Hidroliza intravasculară a polimerilor HES determină o eliberare continuă a moleculelor
mai mici, care sunt, de asemenea, active oncotic înainte de a fi excretate pe cale renală.
Prin administrare izovolemică, efectul de expansiune a volumului persistă timp de cel puţin 4- 9 ore.
Tetraspan 100 mg/ml poate reduce valoarea hematocritului şi vâscozitatea plasmatică.
Tetraspan 100 mg/ml are, de asemenea, un efect favorabil asupra microcirculaţiei, modificând caracteristicile
fluxului sanguin.
7
Structura cationică din componenta cristaloidă a Tetraspan 100 mg/ml este adaptată la concentraţiile
fiziologice ale electroliţilor plasmatici. Structura anionică este o combinaţie de clorur ă, acetat şi malat,
scopul acesteia fiind reducerea la minim a riscului de hipercloremie şi acidoză. Adaosurile de acetat şi malat
în locul anionilor de lactat au rolul de a reduce riscurile de acidoză lactică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Aspecte gen erale
Caracteristicile electroliţilor conţinuţi de Tetraspan sunt aceleaşi ca în cazul fiziologiei normale.
Absorbţie
Deoarece Tetraspan se administrează intravenos, biodisponibilitatea este de 100%.
Distribuţie
HES este un amestec de mai multe molecule diferite, cu masă moleculară şi grad de substituţie diferite.
Asemeni tuturor coloizilor, hidroxietil amidonul este, de asemenea, stocat temporar cu precădere în celulele
sistemului fagocitar mononuclear (SFM), însă fără a produce efecte toxice ireversibi le asupra ficatului,
plămânilor, splinei şi ganglionilor limfatici. Cantităţi reduse de substanţă activă stocată în piele sunt în
continuare detectabile histologic la câteva luni după administrare. Se presupune că aceste fenomene de
stocare sunt cauza prur itului care a fost observat după administrarea pe termen lung a unor doze ridicate de
hidroxietil amidon.
Metabolizare/eliminare
Eliminarea depinde de gradul de substituţie şi, într -o mai mică măsură, de masa moleculară. Moleculele care
sunt, ca mărime, sub aşa -numitul prag renal sunt eliminate prin filtrare glomerulară. Moleculele mai mari
sunt degradate mai întâi de alfa- amilază înainte de a fi excretate pe cale renală. Viteza cu care sunt degradate
moleculele scade o dată cu creşterea gradului de subst ituţie moleculară.
După o singură perfuzie de 1000 ml Tetraspan 60 mg/ml, clearance- ul plasmatic este de 19 ml/min, iar ASC
de 58 mg x h/ml. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este de aproximativ 4- 5 ore.
Farmacocinetică la copii şi adolescenţi
Nu sunt disponibile date farmacocinetice privind tratamentul copiilor şi adolescenţilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
Datele non -clinice colectate cu privire la produse HES similare nu indică niciun pericol deosebit pentru om
pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei şi genotoxicitatea.
Nu au fost efectuate studii toxicologice la animale cu Tetraspan 100 mg/ml.
Toxicitate după doze repetate
Studiile toxicologice la animale cu tratament hipervolemic rep etat cu produse HES similare au indicat
sângerări şi histocitoză extinsă (acumularea de histocite/macrofage cu consistenţă similară spumei) în mai
multe organe, cu o creştere a greutăţii ficatului, rinichilor şi splinei. Au fost raportate infiltrarea ţesut ului gras
şi vacuolarea organelor, precum şi creşteri ale valorilor AST şi ALT plasmatice. S -a sugerat că unele dintre
efectele descrise au fost cauzate de hemodiluţie, sarcină circulatorie şi captare crescute şi acumularea de
amidon în celulele fagocitare .
Produse HES similare au fost raportate drept non -genotoxice în testele standard.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu produse HES au indicat sângerări vaginale şi semne
de embrio- /fetotoxicitate şi teratogenitate asociate cu administrarea repetată la animalele de test. Aceste
efecte se pot datora hemodiluţiei şi pot cauza hipoxie şi hipervolemie fetală. Sângerările pot fi, de asemenea,
parţial o consecinţă directă a efectelor pe care HES le ar e asupra coagulării sângelui.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu ( sub formă de soluţie 40%)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebui e amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Soluţia ambalată în pungi Ecobag din material plastic trilaminat
2 ani
Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă:
3 ani
După prima deschidere , soluţia se administrează imediat . Administrarea trebuie iniţiată imediat după
conectarea recipientului la setul de administrare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
Soluţia ambalată în pungi Ecobag, din material plastic trilaminat
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pungi Ecobag din material plastic trilaminat, incolor și transparent, introduse în folie transparentă din plasti c
Cutie cu 20 pungi Ecobag a 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 20 pungi Ecobag a 500 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 10 pungi Ecobag a 1000 ml soluţie perfuzabilă
Flacoane Ecoflac plus, din polietilenă transparentă
Cutie cu 10 flacoane Ecoflac a 500 ml soluţie perfuzabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare. Administrarea trebuie iniţiată imediat după conectarea recipientului la
setul de administrare.
Pentru o singură administrare.
A se utiliza imedi at după deschiderea ambalajului primar. Orice conţinut neutilizat trebuie aruncat.
A se utiliza doar dacă soluţia este limpede, incoloră, iar ambalajul nu este deteriorat.
A nu se reconecta recipientele utilizate parţial.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE P UNERE PE PIAŢĂ
B. Braun Melsungen AG
Carl -Braun. Str.1, D -34212 Melsungen, Germania
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5520/2013/01- 02-03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pentru lista tuturor excipienţi lor, vezi pct. 6.1.
1000 ml conţin:
Hidroxietil amidon 130/0,42
[Poli -(O -2 -hidroxietil) -amidon] 100,0 g
Raportul substi tuţiei molare: 0,42
Masă moleculară medie: 130 000 Da
Clorură de sodiu 6,252 g
Clorură de potasiu 0,298 g
Clorur ă de calciu dihidrat 0,367 g
Clorură de magneziu hexahidrat 0,203 g
Acetat de sodiu trihidrat 3,266 g
Acid L -malic 0,671 g
Concentraţii de electroliţi:
Sodiu 140 mmol/l
Potasiu 4,0 mmol/l
Calciu 2,5 mmol/l
Magneziu 1,0 mmol/l
Clorură 118 mmol/l
Acetat 24 mmol/l
L -malat 5,0 mmol/l
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră
pH 5,6−6,4
2
Osmolaritate teoretică 297 mOsmol/l
Acid itate (titrare până la pH 7,4) < 2,0 mmol/l
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că soluţiile
cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de maximum 24 de
ore.
Doza zilnică şi viteza de perfuzare depind de volumul de sâ nge pierdut şi de cantitatea de lichid necesară
pentru restabilirea parametrilor hemodinamici.
Primii 10 -20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice reacţie
anafilactoidă să poată fi detectată cât mai reped e posibil.
Trebuie respectate limitele de doză date de gradul de hemodiluţie, vezi pct. 4.4 şi 4.8.
Adulţi
Doze zilnice maxime:
Doza zilnică maximă este de 18 ml/kg (echivalent cu 1,8 g hidroxietil amido n/kg). Aceasta echivalează cu
1260 ml Tetraspan 100 mg/ml pentru un pacient cu o greutate de 70 kg.
Viteză maximă de perfuzare:
Viteza maximă de perfuzare depinde de situaţia clinică.
Pacienţii în şoc acut pot primi până la 18 ml/kg pe kg şi oră (echivalent cu 0,3 ml/kg/min sau 1,8 g
hidroxietil amidon /kg şi oră).
În situaţii cu potenţial letal, se pot administra rapid 500 ml pot prin perfuzie sub presiune.
Vezi şi pct. 4.2 „Mod de administrare”.
Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub monitorizare
hem odinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse valorile adecvate ale
parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.
Pacienţi vârstnici
Vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi:
Datele privi nd administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de
medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Pacienţi cu afecţiuni speciale
La pacienţii cu insuficienţă renală şi pacienţii cu risc de insuficienţă renală ( de exemplu, anumite grupuri de
pacienţi în stare critică, precum pacienţi care suferă de sepsis), doza trebuie ajustată în funcţie de afecţiunile
clinice individuale ale pacientului.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă
3
În cazul unei perfuzări rapide sub presiune, prin utilizarea recipientului din plastic cu spaţiu de aer în interior,
recipientul şi setul de perfuzie trebuie golit de aer înainte de iniţierea perfuziei. Motivul este evitarea riscului
de embolie gazoasă, care ar putea fi, de altf el, asociat cu perfuzia.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- sepsis
- arsuri
- insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală
- hemoragie intracraniană sau cerebrală
- pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)
- hiperhidratare
- edem pulmonar
- deshidratare
- hiperkaliemie [aplicabil numai medicamentelor care conţin potasiu]
- hipernatremie severă sau hipercloremie severă
- insuficie nţă hepatica severă
- insuficienţă cardiacă congestivă
- coagulopatie severă
- pacienţi cu transplant de organ
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deoarece Tetraspan 100 mg/ml este o soluţie hiperoncotică, trebuie reţinut faptul că ef ectul de volum al
soluţiei depăşeşte volumul lichidului perfuzat (prin imobilizarea lichidului extravascular). Aşadar, trebuie
avut în vedere în special riscul de hipervolemie.
Din cauza riscului de reacţii alergice ( anafilactice / anafilactoide), pacient ul trebuie monitorizat strict şi
viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.)
Intervenţii chirurgicale şi traumatisme: Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii
cărora urmează să li se efectueze proceduri chi rurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al
tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen
lung. Alte opţiuni de tratament disponibile trebuie luate în considerare.
Indica ţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea
hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei. (Vezi şi pct. 4.2)
Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau pe rfuzare prea rapidă. Doza
trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio- circulatorii.
Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.
Medicamentele care conţ in HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de
substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.
S -a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după administrarea
HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.
Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau pacienţi cu
coagulopatii.
Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea, evitată în
cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie. Utilizarea
medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.
Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale pe
cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscu lui de sângerare excesivă.
4
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici, la care probabilitatea de a suferi de insuficienţă cardiacă şi insuficienţă renală este mai
mare, trebuie monitorizaţi îndeaproape pe durata tratamentului, iar doza trebuie ajustată cu ate nţie, pentru a
se evita complicaţiile cardiocirculatorii şi renale cauzate de hipervolemie.
Concentraţia plasmatică a electroliţilor, echilibrul hidric, acidobazic şi funcţia renală trebuie monitorizate.
Electroliţii şi lichidele trebuie substituite în fu ncţie de necesarul individual.
Trebuie să se administreze suficient lichid pentru a compensa deficitul de lichid extravascular ca urmare a
transferului de lichide din sfera interstiţială în sfera intravasculară.
Pacienţii care suferă de deshidratare severă trebuie să primească mai întâi soluţii electrolitice intravenoase.
Trebuie acordată o atenţie specială în situaţia tratării pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu
tulburări de coagulare a sângelui, în special în cazul hemofiliei sau a bolii von Willebrand
cunoscute/suspectate.
Pentru a asigura determinarea corectă a grupei sanguine, înainte de a administra Tetraspan, se va recolta o
probă de sânge.
Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat î ndeaproape, iar perfuzia
trebuie instituită la o viteză redusă (vezi pct. 4.8).
Copii şi adolescenţi:
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentelor care
conţin HES la acest grup de pacienţi. (vez i pct. 4.2).
Influenţarea analizelor de laborator
Se pot produce niveluri crescute temporar de alfa- amilaze după administrarea de soluţii cu HES. Acest lucru
nu trebuie interpretat drept un semn de leziune pancreatică (vezi pct. 4.8).
Hemodiluţia severă cauzată de doze ridicate de soluţii HES trebuie, de asemenea, evitată în tratamentul
pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrării repetate, parametrii coagulării sanguine, în special timpul de sângerare şi timpul de
tromboplastină parţial activat (aPT T, INR), trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie să se asigure un consum
suficient de lichide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aminoglicozide
Reacţiile adverse ale aminoglicozidelor asupra rinichilor pot fi amplificate în cazul asocierii cu perfuzii de
hidroxietil amidon. Medicamente care determină retenţia de potasiu sau sodiu
Trebuie acordată atenţie administrării concomitente de medicamente care pot determina retenţie de potasiu
sau sodiu.
Glicozide digitalice
Conc entraţiile crescute de calciu pot spori riscul unor efecte toxice ale glicozidelor digitalice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există sau există un volum limitat de date privind utilizarea hidroxietil amidon (HES) la femeile gravide.
St udiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere cu produse similare au indicat sângerări
vaginale, embriotoxicitate şi teratogenitate în urma tratamentului repetat la animalele de test (vezi pct. 5.3).
5
La femeile gravide tratate cu hid roxietil amidon pot apărea Efecte dăunătoare asupra fătului şi datorită
reacţiilor anafilactice asociate. În cazul unui supradozaj neintenţionat care conduce la hipervolemie, urmată
de hemodiluţie patologică poate apare hipoxie fetală (vezi pct. 5.3).
Fer tilitatea
Nu există date disponibile.
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă nu este recomandat în timpul sarcinii (în special în primul trimestru
de sarcină) şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă HES se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un risc pentru nou- născuţi/sugari.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
Tetraspan 100 mg/ml soluţie perfuzabilă , având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru femeie .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aspecte generale
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt direct asociate efectului terapeutic al soluţiilor de amidon şi
dozelor administrate, respectiv, diluţia sângelui ca urmare a umplerii spaţiului i ntravascular fără
administrarea componentelor sanguine în acelaşi timp. Poate avea loc şi diluţia factorilor de coagulare.
Reacţiile de hipersensibilitate nu sunt în funcţie de doză.
Reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥ 1/10),
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000)
Foarte rare (< 1/10 000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hem atologice şi limfatice
Foarte frecvente: Valoare scăzută a hematocritului şi concentraţie redusă de proteine plasmatice din cauza
diluţiei.
Frecvente (în funcţie de doza administrată): Dozele relativ mari de HES determină o diluţie a factorilor de
coagula re şi pot afecta, prin urmare, coagularea sângelui. Timpul de sângerare şi aPTT pot fi prelungite, iar
nivelul complexului FVIII/vWF poate fi redus după administrarea în doze mari. Vezi pct. 4.4
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii anafilacto ide de diferite grade. Pentru detalii, vezi pct. 4.8 „Reacţii anafilactice” de mai jos.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) - afectare hepatică
Tulburăr i renale şi ale tractului urinar
Cu fr ecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) - afectare renală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: P rurit care răspunde insuficient la orice terapie. Acest prurit poate apărea la câteva
săptămâni după încetarea perfuziilor cu amidon şi poate persista mai multe luni. Probabilitatea de apariţie a
acestei reacţii adverse nu a fost studiată suficient pentru Tetraspan 100 mg/ml.
6
Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Perfuzia cu HES deter mină niveluri serice crescute de α-amilază. Acest efect este
rezultatul formării unui complex amilazic de HES cu eliminare renală şi extrarenală întârziată. Acest lucru
nu trebuie interpretat greşit drept un semn de tulburare pancreatică.
Reacţii anafilac tice
După administrarea HES, pot apărea reacţii anafilactice de diferite intensităţi. Prin urmare, toţi pacienţii care
primesc perfuzii cu amidon trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru depistarea eventualelor reacţii
anafilactice. În cazul unei reacţii anafilactice , perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat tratamentul
de urgenţă obişnuit.
Nu este posibilă determinarea cu ajutorul testelor a pacienţilor care ar putea suferi o reacţie anafilactică şi
nici nu este posibilă anticiparea evoluţiei şi severităţii unei astfel de reacţii. Nu s-a demonstrat că profilaxia
cu corticosteroizi are un efect preventiv.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lu cru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publ icate pe web-site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu Tetraspan 100 mg/ml determină hipervolemie neintenţionată şi suprasolicitar e circulatorie
cu o scădere semnificativă a valorii hematocritului şi a proteinelor plasmatice. Acest lucru poate fi asociat cu
insuficienţă cardiacă şi respiratorie ulterioară (edem pulmonar).
Tratament
În acest caz, perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie avută în vedere administrarea de diuretice. În cazul
unui supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic, iar valorile electroliţilor trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: substituenţi ai sângelui şi fracţiuni de proteină plasmatică, codul ATC: B05AA07
Mecanism de acţiune, efecte farmacodinamice
Tetraspan 100 mg/ml este un substitut coloidal al volumului plasmatic, care conţine 10% HES într -o soluţie
electrolitică echili brată. Masa moleculară medie este de 130 000 Daltoni, iar substituţia molară este 0,42.
Tetraspan 100 mg/ml este hiperoncotic, respectiv, creşterea volumului plasmatic intravascular depăşeşte
volumul perfuzat.
Durata efectului de volum se bazează în principal pe substituţia molară şi, într -o măsură mai mică, pe masa
moleculară medie. Hidroliza intravasculară a polimerilor HES determină o eliberare continuă a moleculelor
mai mici, care sunt, de asemenea, active oncotic înainte de a fi excretate pe cale renală.
Prin administrare izovolemică, efectul de expansiune a volumului persistă timp de cel puţin 4- 9 ore.
Tetraspan 100 mg/ml poate reduce valoarea hematocritului şi vâscozitatea plasmatică.
Tetraspan 100 mg/ml are, de asemenea, un efect favorabil asupra microcirculaţiei, modificând caracteristicile
fluxului sanguin.
7
Structura cationică din componenta cristaloidă a Tetraspan 100 mg/ml este adaptată la concentraţiile
fiziologice ale electroliţilor plasmatici. Structura anionică este o combinaţie de clorur ă, acetat şi malat,
scopul acesteia fiind reducerea la minim a riscului de hipercloremie şi acidoză. Adaosurile de acetat şi malat
în locul anionilor de lactat au rolul de a reduce riscurile de acidoză lactică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Aspecte gen erale
Caracteristicile electroliţilor conţinuţi de Tetraspan sunt aceleaşi ca în cazul fiziologiei normale.
Absorbţie
Deoarece Tetraspan se administrează intravenos, biodisponibilitatea este de 100%.
Distribuţie
HES este un amestec de mai multe molecule diferite, cu masă moleculară şi grad de substituţie diferite.
Asemeni tuturor coloizilor, hidroxietil amidonul este, de asemenea, stocat temporar cu precădere în celulele
sistemului fagocitar mononuclear (SFM), însă fără a produce efecte toxice ireversibi le asupra ficatului,
plămânilor, splinei şi ganglionilor limfatici. Cantităţi reduse de substanţă activă stocată în piele sunt în
continuare detectabile histologic la câteva luni după administrare. Se presupune că aceste fenomene de
stocare sunt cauza prur itului care a fost observat după administrarea pe termen lung a unor doze ridicate de
hidroxietil amidon.
Metabolizare/eliminare
Eliminarea depinde de gradul de substituţie şi, într -o mai mică măsură, de masa moleculară. Moleculele care
sunt, ca mărime, sub aşa -numitul prag renal sunt eliminate prin filtrare glomerulară. Moleculele mai mari
sunt degradate mai întâi de alfa- amilază înainte de a fi excretate pe cale renală. Viteza cu care sunt degradate
moleculele scade o dată cu creşterea gradului de subst ituţie moleculară.
După o singură perfuzie de 1000 ml Tetraspan 60 mg/ml, clearance- ul plasmatic este de 19 ml/min, iar ASC
de 58 mg x h/ml. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este de aproximativ 4- 5 ore.
Farmacocinetică la copii şi adolescenţi
Nu sunt disponibile date farmacocinetice privind tratamentul copiilor şi adolescenţilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
Datele non -clinice colectate cu privire la produse HES similare nu indică niciun pericol deosebit pentru om
pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei şi genotoxicitatea.
Nu au fost efectuate studii toxicologice la animale cu Tetraspan 100 mg/ml.
Toxicitate după doze repetate
Studiile toxicologice la animale cu tratament hipervolemic rep etat cu produse HES similare au indicat
sângerări şi histocitoză extinsă (acumularea de histocite/macrofage cu consistenţă similară spumei) în mai
multe organe, cu o creştere a greutăţii ficatului, rinichilor şi splinei. Au fost raportate infiltrarea ţesut ului gras
şi vacuolarea organelor, precum şi creşteri ale valorilor AST şi ALT plasmatice. S -a sugerat că unele dintre
efectele descrise au fost cauzate de hemodiluţie, sarcină circulatorie şi captare crescute şi acumularea de
amidon în celulele fagocitare .
Produse HES similare au fost raportate drept non -genotoxice în testele standard.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu produse HES au indicat sângerări vaginale şi semne
de embrio- /fetotoxicitate şi teratogenitate asociate cu administrarea repetată la animalele de test. Aceste
efecte se pot datora hemodiluţiei şi pot cauza hipoxie şi hipervolemie fetală. Sângerările pot fi, de asemenea,
parţial o consecinţă directă a efectelor pe care HES le ar e asupra coagulării sângelui.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu ( sub formă de soluţie 40%)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebui e amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Soluţia ambalată în pungi Ecobag din material plastic trilaminat
2 ani
Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă:
3 ani
După prima deschidere , soluţia se administrează imediat . Administrarea trebuie iniţiată imediat după
conectarea recipientului la setul de administrare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
Soluţia ambalată în pungi Ecobag, din material plastic trilaminat
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pungi Ecobag din material plastic trilaminat, incolor și transparent, introduse în folie transparentă din plasti c
Cutie cu 20 pungi Ecobag a 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 20 pungi Ecobag a 500 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 10 pungi Ecobag a 1000 ml soluţie perfuzabilă
Flacoane Ecoflac plus, din polietilenă transparentă
Cutie cu 10 flacoane Ecoflac a 500 ml soluţie perfuzabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare. Administrarea trebuie iniţiată imediat după conectarea recipientului la
setul de administrare.
Pentru o singură administrare.
A se utiliza imedi at după deschiderea ambalajului primar. Orice conţinut neutilizat trebuie aruncat.
A se utiliza doar dacă soluţia este limpede, incoloră, iar ambalajul nu este deteriorat.
A nu se reconecta recipientele utilizate parţial.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE P UNERE PE PIAŢĂ
B. Braun Melsungen AG
Carl -Braun. Str.1, D -34212 Melsungen, Germania
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5520/2013/01- 02-03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
