METFORMIN AUROBINDO 850 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metformin Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Metformin Aurobindo 850 mg comprimate filmate
Metformin Aurobindo 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metformin Aurobindo 500 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 500 mg, echivalent cu metformină 390 mg.
Metformin Aurobindo 850 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 850 mg, echivalent cu metformină 663 mg.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg, echivalent cu metformină 780
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Metformin Aurobindo 500 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu diametru de 11mm, marcate cu„A” pe o faţă şi cu
„60” pe cealalta faţă.
Metformin Aurobindo 850 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu diametru de 12,70 mm, marcate cu „A” pe o faţă şi
cu „61” pe cealaltă faţă.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe, albe, marcate cu o linie mediană între '6 'și '2' pe una din fețe și
cu "A" pe cealaltă faţă.Dimensiunea este de 19.2 mm x 9.2 mm . Linia mediană nu este destinată
ruperii comprimatului..
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai
regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, comprimatele filmate Meformin Aurobindo pot fi utilizate în monoterapie sau în
asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină.
La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Meformin Aurobindo
pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca tratament de primă linie după ce regimul alimentar a eşuat, s-a demonstrat o reducere a
complicaţiilor diabetului zaharat (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi:
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale:
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3
prize pe zi.
Dacă se intenţionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
Asocierea cu insulină:
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină
cu insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg
de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Vârstnici:
Din cauza posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi:
Monoterapia şi asocierea cu insulină
Comprimatele filmate Metformin Aurobindo pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani
şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată
o dată pe zi, în timpul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină
este de 2 g zilnic, administrată fracţionat în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi.
Cetoacidoză diabetică, pre-comă diabetică.
Insuficienţă renală sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min).
Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
3
Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (cu o rată mare de mortalitate în absenţa
unui tratament rapid instituit), care poate surveni consecutiv acumulării clorhidratului de metformină.
Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienţii care urmează tratament cu clorhidrat de metformină
au apărut în primul rând la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei
lactice poate fi şi trebuie scăzută prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul
zaharat insuficient controlat, cetoza, prelungirea perioadelor de repaus alimentar, ingestia excesivă de
alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice altă afecţiune asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în eventualitatea unor semne
nespecifice cum sunt crampe musculare cu tulburări digestive, dureri
abdominale şi astenie severă.
Acestea pot fi urmate de dispnee de tip acidotic, dureri abdominale şi hipotermie şi comă. Rezultatele
testelor de laborator pentru acidoza lactică sunt scăderea pH-lui sanguin, creşterea concentraţiei
plasmatice de lactat peste 5mmol/l , deficitului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă se
suspectează acidoza metabolică, trebuie întreruptă administrarea de clorhidrat de metformină, iar
pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).
Medicii trebuie să atenționeze pacienții asupra riscului și simptomelor de acidoză lactică.
Funcţia renală:
Deoarece clorhidratul de metformină este excretat prin rinichi, clearance-ul creatininei (acesta poate fi
determinat din valorile creatininei serice prin utilizarea formulei Cockcroft-Gault) trebuie
determinat înainte de iniţierea tratamentului, iar apoi în mod regulat astfel::
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de 2 – 4 ori pe an la bolnavii cu clearance-ul creatininei la limita inferioară a
valorilor normale şi la persoanele în vârstă.
Reducerea funcţiei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie
acordată în situaţiile în care funcţia normală a rinichilor poate fi afectată, de exemplu la începerea
tratamentului cu antihipertensive sau diuretice şi la începerea tratamentul cu un medicament
antiinflamator nesteroidian.
Administrare de substanţe iodate de contrast:
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast pentru investigaţii radiologice
poate duce la insuficienţă renală. Aceasta poate determina acumulare de metformină şi poate
predispune la acidoză lactică, Administrarea de clorhidrat de metformină trebuie întreruptă
înaintea sau în timpul examinării şi trebuie reluat după minimum 48 de ore numai după ce funcţia
renală a fost reevaluată şi parametrii funcţiei renale au fost în limite normale (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale:
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile
chirurgicale majore cu anestezie generală, rahianestezie sau anestezie peridurală. Tratamentul poate fi
reluat după cel puţin 48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau de la reluarea nutriţiei orale şi numai
dupa normalizarea funcţiei renale.
.
Copii şi adolescenţi:
4
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu
clorhidrat de metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt
disponibile informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani:
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină
la aceşti copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la
adolescenţi, se recomandă o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste
cuprinse între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii:
- Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a
consumului de carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să
îşi continue regimul alimentar hipocaloric.
- Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate
periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi
este necesară precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu
insulină sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată
Alcool etilic:
Riscul crescut de acidoză lactică în intoxicaţiile acute cu alcool etilic, în special în caz de:
- post alimentar sau malnutriţie;
- insuficienţă hepatică.
Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.
Substanţele de contrast iodate (vezi pct. 4.4):
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă
renală, ducând la acumularea de clorhidrat de metformină şi risc crescut de acidoză lactică .
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul examinării şi se
poate relua numai după 48 de ore după aceasta şi numai după ce functia renala a fost reevaluată şi s-a
normalizat.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare:
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi
sistemic sau local), şi simpatomimeticele:
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului.
Dacă este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul
respectiv şi după întreruperea lui.
Diuretice, în special diuretice de ansă pot creşte riscul de acidoză lactică prin reducerea funcţiei
renale.
Inhibitorii ECA pot determina scădearea valorilor glicemiei. Prin urmare, poate fi necesară
ajustarea dozei de clorhidrat de metformină în timpul tratamentului şi după adăugarea sau
întreruperea administrării medicamentelor de acest tip.
5
4.6 Fertilitatea,sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut
de anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul
să nu trebuie tratat cu metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori
cât mai apropiate de normal, în vederea reducerii riscului de apariţie al malformaţiilor la făt.
Alăptare
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este
recomandată în timpul tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitate
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele de șobolani, în cazul
administrării de metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ
trei ori doza maximă recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Monoterapia cu clorhidrat de metformină nu determină hipoglicemie şi de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
clorhidratul de metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformin în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot apărea sub tratamentul cu metformină.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 şi
<1/10; mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare < 1/10000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare:
Acidoza lactică (vezi pct. 4.4.)
Scădere a absorbţiei intestinale de vitamina B12 însoţită de scădere a concentraţiei plasmatice de
vitamina B12, în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată.Acest fapt trebuie luat în
considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: tulburări ale gustului.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierdere a apetitului alimentar. Ele apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în majoritatea
cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se recomandă să se
6
administreze metformină în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după acestea. De asemenea,
creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea tratamentului cu metformină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie pediatrică
limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an, reacţiile
adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformină de până la 85 g, nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul sau
prezenţa unor factori de risc concomitenţi pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o
urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi
a clorhidratului de metformină o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte de scădere a glicemiei, scăzând
concentraţia plasmatică bazală şi postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică
şi, prin urmare, nu produce hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină poate acţiona prin 3 mecanisme:
(1) reducerea sintezei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi
utilizarea glucozei la nivel periferic
(3) întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei .
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară a glicogenului prin acţiune asupra
glicogen-sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori ai
glucozei la nivelul membranei (GLUT) cunoscuţi în prezent.
La om, independent de acţiunea pe care o are asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are efecte
favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe
termen mediu sau lung după administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformină reduce
valoarea colesterolului total, LDL-colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
Eficacitate clinică:
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali
trataţi cu clorhidrat de metformină, după eşecul controlului glicemiei doar prin regim alimentar, a
arătat următoarele:
7
-o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidrat de metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul
tratat numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi comparative cu
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente / pacienţi-
ani), p = 0,0034.
-o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: clorhidratul de metformină
7,5 evenimente / 1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000 pacienţi-ani, p =
0,017.
-o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente / 1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul tratat numai cu regim alimentar 20,6 evenimente
/ 1000 pacienţi-ani (p = 0,011) şi comparativ cu tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de
monoterapie cu insulină 18,9 evenimente /1000 pacienţi-ani, (p = 0,021).
-o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformină 11
evenimente / 1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienţi-ani (p =
0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de tratament în asociere cu o
sulfoniluree, nu s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a utilizat asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi
selecţionaţi, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii şi adolescenţi:
Studii clinice controlate la o populaţie limitată de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns privind controlul glicemiei
similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, concentraţia plasmatică maximă
(Cmax) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute (tmax. Biodisponibilitatea absolută a
comprimatelor de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină este de aproximativ 50 – 60% la
subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţiunea neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 – 30%.
După administrarea orală, absorbţia clorhidratului de metformină este saturabilă şi incompletă. Se
consideră că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică, concentraţia plasmatică în
platou este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml. În cadrul studiilor clinice
controlate, concentraţia plasmatică maximă (C
max) nu a depăşit 4 micrograme/ml, chiar şi după
administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade gradul absorbţiei şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină.
Astfel, după administrarea unei doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică maximă mai
mică de 40%, o scădere a ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a
concentraţiei plasmatice maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. O parte se distribuie în eritrocite. Concentraţia
maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi timp. Globulele
roşii reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuţie. Volumul mediu de
distribuţie (Vd) este cuprins între 63 – 276 l.
Metabolizare:
Clorhidratul de metformină este excretat ca atare în urină. La om, nu s-au identificat metaboliţi.
8
Eliminare:
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce arată că este eliminat
prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei plasmatice de clorhidratului de metformină.
Copii şi adolescenţi:
Studiu în doză unică: un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel de la adulţii sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu. Studiu cu administrarea de doze
repetate: de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi, concentraţia plasmatică
maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%, respectiv 40% în
comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500 mg de două ori pe zi
timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o
relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea şi, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Povidonă
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Macrogol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere - 5 ani
Flacoane - 5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
9
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metformin Aurobindo 500 mg / 850 mg:
20, 28, 30, 40, 42, 50, 56, 60, 70, 80, 84, 90, 98, 100, 120, 180, 200, 300 sau 400 comprimate
filmate în pachete cu blistere (din PVC - PVdC / aluminiu transparent) sau (PVC/aluminiu
transparent), fiecare blister conţinând 10 sau 14 comprimate filmate. Flacoane din PEÎD alb
opac a 90, 100, 400 sau 500 comprimate filmate cu capac din polipropilenă ce conţine cărbune
activ.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90,100, 120 sau 180 comprimate filmate în pachete cu blistere (din
PVC - PVdC / aluminiu transparent) sau (PVC/aluminiu transparent), fiecare blister conţinând
10 comprimate filmate. Flacoane din PEÎD alb închis a 60, 90, 100 sau 500 comprimate
filmate cu capac din polipropilenă ce conţine cărbune activ.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma Limited
Ares, Odyssey Business Park
West End Road
South Ruislip HA4 6QD
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5425/2013/01-42
5426/2013/01-42
5427/2013/01-26
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metformin Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Metformin Aurobindo 850 mg comprimate filmate
Metformin Aurobindo 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metformin Aurobindo 500 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 500 mg, echivalent cu metformină 390 mg.
Metformin Aurobindo 850 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 850 mg, echivalent cu metformină 663 mg.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg, echivalent cu metformină 780
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Metformin Aurobindo 500 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu diametru de 11mm, marcate cu„A” pe o faţă şi cu
„60” pe cealalta faţă.
Metformin Aurobindo 850 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu diametru de 12,70 mm, marcate cu „A” pe o faţă şi
cu „61” pe cealaltă faţă.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe, albe, marcate cu o linie mediană între '6 'și '2' pe una din fețe și
cu "A" pe cealaltă faţă.Dimensiunea este de 19.2 mm x 9.2 mm . Linia mediană nu este destinată
ruperii comprimatului..
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai
regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, comprimatele filmate Meformin Aurobindo pot fi utilizate în monoterapie sau în
asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină.
La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Meformin Aurobindo
pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca tratament de primă linie după ce regimul alimentar a eşuat, s-a demonstrat o reducere a
complicaţiilor diabetului zaharat (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi:
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale:
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3
prize pe zi.
Dacă se intenţionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
Asocierea cu insulină:
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină
cu insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg
de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Vârstnici:
Din cauza posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi:
Monoterapia şi asocierea cu insulină
Comprimatele filmate Metformin Aurobindo pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani
şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată
o dată pe zi, în timpul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină
este de 2 g zilnic, administrată fracţionat în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi.
Cetoacidoză diabetică, pre-comă diabetică.
Insuficienţă renală sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min).
Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
3
Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (cu o rată mare de mortalitate în absenţa
unui tratament rapid instituit), care poate surveni consecutiv acumulării clorhidratului de metformină.
Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienţii care urmează tratament cu clorhidrat de metformină
au apărut în primul rând la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei
lactice poate fi şi trebuie scăzută prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul
zaharat insuficient controlat, cetoza, prelungirea perioadelor de repaus alimentar, ingestia excesivă de
alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice altă afecţiune asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în eventualitatea unor semne
nespecifice cum sunt crampe musculare cu tulburări digestive, dureri
abdominale şi astenie severă.
Acestea pot fi urmate de dispnee de tip acidotic, dureri abdominale şi hipotermie şi comă. Rezultatele
testelor de laborator pentru acidoza lactică sunt scăderea pH-lui sanguin, creşterea concentraţiei
plasmatice de lactat peste 5mmol/l , deficitului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă se
suspectează acidoza metabolică, trebuie întreruptă administrarea de clorhidrat de metformină, iar
pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).
Medicii trebuie să atenționeze pacienții asupra riscului și simptomelor de acidoză lactică.
Funcţia renală:
Deoarece clorhidratul de metformină este excretat prin rinichi, clearance-ul creatininei (acesta poate fi
determinat din valorile creatininei serice prin utilizarea formulei Cockcroft-Gault) trebuie
determinat înainte de iniţierea tratamentului, iar apoi în mod regulat astfel::
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de 2 – 4 ori pe an la bolnavii cu clearance-ul creatininei la limita inferioară a
valorilor normale şi la persoanele în vârstă.
Reducerea funcţiei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie
acordată în situaţiile în care funcţia normală a rinichilor poate fi afectată, de exemplu la începerea
tratamentului cu antihipertensive sau diuretice şi la începerea tratamentul cu un medicament
antiinflamator nesteroidian.
Administrare de substanţe iodate de contrast:
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast pentru investigaţii radiologice
poate duce la insuficienţă renală. Aceasta poate determina acumulare de metformină şi poate
predispune la acidoză lactică, Administrarea de clorhidrat de metformină trebuie întreruptă
înaintea sau în timpul examinării şi trebuie reluat după minimum 48 de ore numai după ce funcţia
renală a fost reevaluată şi parametrii funcţiei renale au fost în limite normale (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale:
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile
chirurgicale majore cu anestezie generală, rahianestezie sau anestezie peridurală. Tratamentul poate fi
reluat după cel puţin 48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau de la reluarea nutriţiei orale şi numai
dupa normalizarea funcţiei renale.
.
Copii şi adolescenţi:
4
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu
clorhidrat de metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt
disponibile informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani:
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină
la aceşti copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la
adolescenţi, se recomandă o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste
cuprinse între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii:
- Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a
consumului de carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să
îşi continue regimul alimentar hipocaloric.
- Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate
periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi
este necesară precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu
insulină sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată
Alcool etilic:
Riscul crescut de acidoză lactică în intoxicaţiile acute cu alcool etilic, în special în caz de:
- post alimentar sau malnutriţie;
- insuficienţă hepatică.
Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.
Substanţele de contrast iodate (vezi pct. 4.4):
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă
renală, ducând la acumularea de clorhidrat de metformină şi risc crescut de acidoză lactică .
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul examinării şi se
poate relua numai după 48 de ore după aceasta şi numai după ce functia renala a fost reevaluată şi s-a
normalizat.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare:
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi
sistemic sau local), şi simpatomimeticele:
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului.
Dacă este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul
respectiv şi după întreruperea lui.
Diuretice, în special diuretice de ansă pot creşte riscul de acidoză lactică prin reducerea funcţiei
renale.
Inhibitorii ECA pot determina scădearea valorilor glicemiei. Prin urmare, poate fi necesară
ajustarea dozei de clorhidrat de metformină în timpul tratamentului şi după adăugarea sau
întreruperea administrării medicamentelor de acest tip.
5
4.6 Fertilitatea,sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut
de anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul
să nu trebuie tratat cu metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori
cât mai apropiate de normal, în vederea reducerii riscului de apariţie al malformaţiilor la făt.
Alăptare
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este
recomandată în timpul tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitate
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele de șobolani, în cazul
administrării de metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ
trei ori doza maximă recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Monoterapia cu clorhidrat de metformină nu determină hipoglicemie şi de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
clorhidratul de metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformin în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot apărea sub tratamentul cu metformină.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 şi
<1/10; mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare < 1/10000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare:
Acidoza lactică (vezi pct. 4.4.)
Scădere a absorbţiei intestinale de vitamina B12 însoţită de scădere a concentraţiei plasmatice de
vitamina B12, în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată.Acest fapt trebuie luat în
considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: tulburări ale gustului.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierdere a apetitului alimentar. Ele apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în majoritatea
cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se recomandă să se
6
administreze metformină în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după acestea. De asemenea,
creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea tratamentului cu metformină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie pediatrică
limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an, reacţiile
adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformină de până la 85 g, nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul sau
prezenţa unor factori de risc concomitenţi pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o
urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi
a clorhidratului de metformină o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte de scădere a glicemiei, scăzând
concentraţia plasmatică bazală şi postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică
şi, prin urmare, nu produce hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină poate acţiona prin 3 mecanisme:
(1) reducerea sintezei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi
utilizarea glucozei la nivel periferic
(3) întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei .
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară a glicogenului prin acţiune asupra
glicogen-sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori ai
glucozei la nivelul membranei (GLUT) cunoscuţi în prezent.
La om, independent de acţiunea pe care o are asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are efecte
favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe
termen mediu sau lung după administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformină reduce
valoarea colesterolului total, LDL-colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
Eficacitate clinică:
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali
trataţi cu clorhidrat de metformină, după eşecul controlului glicemiei doar prin regim alimentar, a
arătat următoarele:
7
-o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidrat de metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul
tratat numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi comparative cu
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente / pacienţi-
ani), p = 0,0034.
-o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: clorhidratul de metformină
7,5 evenimente / 1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000 pacienţi-ani, p =
0,017.
-o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente / 1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul tratat numai cu regim alimentar 20,6 evenimente
/ 1000 pacienţi-ani (p = 0,011) şi comparativ cu tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de
monoterapie cu insulină 18,9 evenimente /1000 pacienţi-ani, (p = 0,021).
-o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformină 11
evenimente / 1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienţi-ani (p =
0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de tratament în asociere cu o
sulfoniluree, nu s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a utilizat asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi
selecţionaţi, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii şi adolescenţi:
Studii clinice controlate la o populaţie limitată de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns privind controlul glicemiei
similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, concentraţia plasmatică maximă
(Cmax) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute (tmax. Biodisponibilitatea absolută a
comprimatelor de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină este de aproximativ 50 – 60% la
subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţiunea neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 – 30%.
După administrarea orală, absorbţia clorhidratului de metformină este saturabilă şi incompletă. Se
consideră că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică, concentraţia plasmatică în
platou este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml. În cadrul studiilor clinice
controlate, concentraţia plasmatică maximă (C
max) nu a depăşit 4 micrograme/ml, chiar şi după
administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade gradul absorbţiei şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină.
Astfel, după administrarea unei doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică maximă mai
mică de 40%, o scădere a ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a
concentraţiei plasmatice maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. O parte se distribuie în eritrocite. Concentraţia
maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi timp. Globulele
roşii reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuţie. Volumul mediu de
distribuţie (Vd) este cuprins între 63 – 276 l.
Metabolizare:
Clorhidratul de metformină este excretat ca atare în urină. La om, nu s-au identificat metaboliţi.
8
Eliminare:
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce arată că este eliminat
prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei plasmatice de clorhidratului de metformină.
Copii şi adolescenţi:
Studiu în doză unică: un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel de la adulţii sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu. Studiu cu administrarea de doze
repetate: de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi, concentraţia plasmatică
maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%, respectiv 40% în
comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500 mg de două ori pe zi
timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o
relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea şi, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Povidonă
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Macrogol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere - 5 ani
Flacoane - 5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
9
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metformin Aurobindo 500 mg / 850 mg:
20, 28, 30, 40, 42, 50, 56, 60, 70, 80, 84, 90, 98, 100, 120, 180, 200, 300 sau 400 comprimate
filmate în pachete cu blistere (din PVC - PVdC / aluminiu transparent) sau (PVC/aluminiu
transparent), fiecare blister conţinând 10 sau 14 comprimate filmate. Flacoane din PEÎD alb
opac a 90, 100, 400 sau 500 comprimate filmate cu capac din polipropilenă ce conţine cărbune
activ.
Metformin Aurobindo 1000 mg:
20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90,100, 120 sau 180 comprimate filmate în pachete cu blistere (din
PVC - PVdC / aluminiu transparent) sau (PVC/aluminiu transparent), fiecare blister conţinând
10 comprimate filmate. Flacoane din PEÎD alb închis a 60, 90, 100 sau 500 comprimate
filmate cu capac din polipropilenă ce conţine cărbune activ.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma Limited
Ares, Odyssey Business Park
West End Road
South Ruislip HA4 6QD
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5425/2013/01-42
5426/2013/01-42
5427/2013/01-26
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
