PALEXIA 20 mg/ml
Substanta activa: TAPENTADOLUMClasa ATC: N02AX06Forma farmaceutica: SOL. ORALA
Prescriptie: PS
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. PEID a 200 ml sol. orala + 1 seringa dozatoare de capacitate de 5 ml marcata la 0,25 ml, cu piston si adaptor din PEID
Producator: GRUNENTHAL GMBH - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PALEXIA 4 mg/ml soluţie orală
PALEXIA 20 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru de soluţie orală conţine tapentadol 4 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare mililitru de soluţie orală conţine tapentadol 20 mg (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală, limpede, incoloră, cu pH 3,5 până la 4,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
PALEXIA este indicat la adulţi pentru ameliorarea durerilor acute moderate până la severe care pot fi
tratate adecvat numai cu analgezice opioide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schema terapeutică trebuie stabilită individual, în funcţie de severitatea durerii tratate, de experienţa
tratamentului anterior şi de posibilitatea de a monitoriza pacientul.
Tratamentul trebuie iniţiat cu doze unice de tapentadol 50 mg sub formă de soluţie orală administrate
la interval de 4 până la 6 ore. Doze de iniţiere mai mari pot fi necesare în funcţie de intensitatea durerii
pacientului şi de intensitatea efectului analgezic de care pacientul a avut nevoie în antecedente.
În prima zi de administrare, se poate administra o doză suplimentară la o oră după doza iniţială, dacă
nu se obţine controlul durerii. Doza trebuie apoi crescută treptat în mod individual sub stricta
supraveghere a medicului curant până la un nivel care asigură un efect analgezic adecvat şi reduce la
minim reacţiile adverse.
Nu au fost studiate doze totale zilnice mai mari de 700 mg tapentadol în prima zi de tratament şi doze
zilnice de menţinere mai mari de 600 mg tapentadol şi, prin urmare, nu se recomandă administrarea
unor astfel de doze.
Durata tratamentului
Soluția orală este recomandată pentru tratamentul durerii acute. Dacă se anticipează necesitatea unui
tratament de lungă durată și dacă s-a obținut controlul eficient al durerii cu PALEXIA ,în absența
reacțiilor adverse, posibilitatea trecerii pacientului la tratamentul cu
PALEXIA comprimate cu eliberare
2
prelungită trebuie avută în vedere. Similar tuturor tratamentelor simptomatice, utilizarea continuă a
tapentadolului trebuie evaluată periodic.
Tabel de calcul pentru PALEXIA 4 mg/ml soluţie orală:
Doza unică prescrisă de tapentadol Volumul (ml) administrat
25 mg 6.25 ml
50 mg 12.5 ml
75 mg 18.75 ml
100 mg 25 ml
Tabel de calcul pentru PALEXIA 20 mg/ml soluţie orală:
Doza unică prescrisă de tapentadol Volumul (ml) administrat
25 mg 1.25 ml
50 mg 2.5 ml
75 mg 3.75 ml
100 mg 5 ml
Întreruperea tratamentului
La întreruperea bruscă a tratamentului cu tapentadol pot să apară simptome de întrerupere (vezi pct.
4.8). Se recomandă micşorarea treptată a dozei pentru a preveni simptomele de întrerupere atunci când
un pacient nu mai necesită tratament cu tapentadol.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (vezi pct. 5.2).
PALEXIA nu a fost studiat în studii clinice controlate de stabilire a eficacităţii la pacienţii cu
insuficienţă renală severă; prin urmare, nu se recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4
şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (vezi pct. 5.2).
PALEXIA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. La aceşti
pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu tapentadol 25 mg sub formă de soluţie orală şi nu va fi
administrat mai frecvent decât o dată la interval de 8 ore. La iniţierea tratamentului, nu se recomandă
administrarea unei doze zilnice mai mari de 150 mg tapentadol. Tratamentul ulterior trebuie să
menţină efectul analgezic cu o tolerabilitate acceptabilă, care să fie atinsă fie prin scurtarea, fie prin
creşterea intervalului dintre doze (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
PALEXIA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi prin urmare, nu se recomandă
administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Pacieţi vârstnici (persoane cu vârsta de 65 de ani şi peste)
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, dat fiind faptul că
este mai probabil ca pacienţii vârstnicii să prezinte o funcţie renală şi hepatică redusă, este necesară
prudenţă la stabilirea dozei (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Până în prezent, nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea administrării de
PALEXIA la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, nu se recomandă administrarea
PALEXIA la aceşti
pacienţi.
Mod de administrare
PALEXIA poate fi administrat cu sau fără alimente.
PALEXIA soluţie orală se poate administra fie nediluat fie diluat în apă sau în orice băutură
nealcoolică. Cutia conţine şi o seringă pentru administrare orală cu un adaptor ataşat şi se recomandă
utilizarea acesteia pentru a scoate din flacon exact volumul necesar ce corespunde dozei unice
prescrise de tapentadol.
3
PALEXIA se poate administra prin sonde enterale, de exemplu sonda nazogastrică sau sonde pentru
gastrostomie endoscopică percutanată (GEP).
4.3 Contraindicaţii
PALEXIA este contraindicat
la pacienţii cu hipersensibilitate la tapentadol sau la oricare dintre excipienţi prezentaţi la pct.
6.1
în situaţiile în care este contraindicată administrarea de substanţe active cu acţiune agonistă
asupra receptorilor miu opioizi, adică la pacienţi cu deprimare respiratorie semnificativă (în
unităţile nemonitorizate sau în absenţa unui echipament de resuscitare) şi la pacienţi cu astm
bronşic sever sau în timpul crizei de astm bronşic sau la pacienţi cu hipercapnie
la orice pacient care prezintă sau la care se suspicionează diagnosticul de ileus paralitic
la pacienţii care prezintă intoxicaţie acută cu alcool etilic, hipnotice, analgezice cu acţiune
centrală sau substanţe active psihotrope (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Potenţial de abuz şi dependenţă/Sindrom de dependenţă
PALEXIA poate determina abuz şi dependenţă. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când
PALEXIA este prescris sau recomandat în situaţiile în care există motive de îngrijorare cu privire la un
risc crescut de utilizare neadecvată, abuz, dependenţă sau abatere de la tratament.
Toţi pacienţii trataţi cu medicamente cu acţiune agonistă asupra receptorilor miu opioizi trebuie
monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea semnelor de abuz şi dependenţă.
Deprimare respiratorie
La administrarea de doze mari sau la pacienţii sensibili la agoniştii receptorilor miu opioizi, PALEXIA
poate determina deprimare respiratorie dependentă de doză. Prin urmare, PALEXIA trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii cu afectare a funcţiei respiratorii. La astfel de pacienţi trebuie
luate în considerare analgezice alternative, care să nu aibă efect agonist asupra receptorilor miu opioizi
şi PALEXIA trebuie administrat numai sub strictă supraveghere medicală, utilizând cea mai mică doză
eficace. Dacă apare deprimare respiratorie, aceasta trebuie tratată ca orice deprimare respiratorie
indusă de un agonist al receptorilor miu opioizi (vezi pct. 4.9).
Traumatism cerebral şi hipertensiune intracraniană
PALEXIA nu trebuie utilizat la pacienţii care pot fi deosebit de sensibili la efectele intracraniene ale
retenţiei de dioxid de carbon, cum sunt pacienţii cu semne de hipertensiune intracraniană, stare de
conştienţă afectată sau comă. Analgezicele cu acţiune agonistă
asupra receptorilor miu opioizi pot
complica evoluţia clinică a pacienţilor cu traumatisme cerebrale. PALEXIA trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii cu traumatisme cerebrale şi tumori cerebrale.
Convulsii
Nu s-a efectuat o evaluare sistematică a PALEXIA la pacienţii cu afecţiuni convulsivante şi astfel de
pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Cu toate acestea, similar celorlalte analgezice cu acţiune
agonistă asupra receptorilor miu opioizi, PALEXIA nu este recomandat la pacienţii cu antecedente de
afecţiuni convulsivante sau orice afecţiune care ar putea expune pacientul unui risc de convulsii.
4
Insuficienţă renală
PALEXIA nu a fost studiat în cadrul studiilor controlate pentru stabilirea eficacităţii la pacienţii cu
insuficienţă renală severă, prin urmare, nu se recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2
şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată au prezentat o creştere de 2 şi, respectiv de 4,5 ori
a expunerii sistemice comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală. PALEXIA trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.2 şi 5.2), în special
la iniţierea tratamentului.
PALEXIA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi, prin urmare, nu se
recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Utilizarea la pacienţi cu afecţiuni pancreatice/ale tractului biliar
Substanţele active cu activitate agonistă la nivelul receptorilor miu-opioizi pot provoca spasm al
sfincterului Oddi. PALEXIA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni ale tractului
biliar, inclusiv pancreatită acută.
Agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi miu
Se recomandă precauţie atunci când se administrează PALEXIA în asociere cu agonişti/antagonişti
micşti ai receptorilor opioizi miu (precum pentazocină, nalbufină) sau agonişti parţiali ai receptorilor
opioizi miu (precum buprenorfină). La pacienţii la care se administrează în continuare buprenorfină
pentru tratamentul dependenţei de opioide, trebuie luate în considerare opţiunile terapeutice alternative
(de exemplu, întreruperea temporară a buprenorfinei), dacă administrarea unui produs agonist cu
acţiune completă asupra receptorilor opioizi miu (precum tapentadol) devine necesară în situaţiile de
durere acută. La administrarea în asociere cu buprenorfina, a fost raportată necesitatea administrării
unor doze mai mari de agonişti cu acţiune completă asupra receptorilor opioizi miu, fiind necesară în
aceste circumstanţe monitorizarea atentă a reacţiilor adverse precum deprimarea respiratorie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele cum sunt benzodiazepinele, barbituricele şi opioidele (analgezice, antitusive sau
tratamente de substituţie) pot creşte riscul apariţiei deprimării respiratorii dacă sunt administrate în
asociere cu PALEXIA. Deprimantele SNC (de exemplu benzodiazepine, antipsihotice,
antihistaminice-H
1, opioide, alcool etilic) pot potenţa efectul sedativ al tapentadolului şi pot afecta
vigilenţa. Prin urmare, în cazul în care se doreşte utilizarea PALEXIA în asociere cu un deprimant
respirator sau al SNC trebuie luată în considerare reducerea dozei unuia sau ambelor medicamente.
Agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi miu
Trebuie administrată cu precauţie asocierea PALEXIA cu agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor
opioizi miu (precum pentazocină, nalbufină) sau cu agonişti parţiali asupra receptorilor opioizi miu
(precum buprenorfină) (vezi de asemenea pct. 4.4).
În cazuri izolate au fost raportate cazuri de sindrom serotoninic în relaţie temporală cu utilizarea
tapentadol în asociere cu medicamente serotoninergice cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS). Semnele sindromului serotoninic includ, de exemplu, confuzie, agitaţie, febră,
transpiraţie, ataxie, hiperreflexie, mioclonii şi diaree. Întreruperea administrării medicamentelor
serotoninergice determină, de regulă, o ameliorare rapidă. Tratamentul depinde de natura şi severitatea
simptomelor.
Calea principală de eliminare a tapentadolului este conjugarea cu acid glucuronic prin intermediul
uridin difosfat transferazei (UDT) pe calea izoenzimelor UDT1A6, UDT1A9 şi UDT2B7. Astfel,
administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai acestor izoenzime (de exemplu, ketoconazol,
fluconazol, acid meclofenamic) poate determina creşterea expunerii sistemice la tapentadol. (vezi pct.
5.2).
5
La pacienţii trataţi cu tapentadol se recomandă prudenţă în cazul iniţierii sau întreruperii administrării
concomitente de medicamente inductoare enzimatice puternice (de exemplu rifampicină, fenobarbital,
sunătoare (hypericum perforatum)), deoarece această asociere poate determina scăderea eficacităţii sau
poate provoca reacţii adverse.
Tratamentul cu PALEXIA trebuie evitat la pacienţii trataţi cu inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO)
sau cărora li s-au administrat inhibitori MAO în ultimele 14 zile, din cauza posibilităţii de apariţie a
efectelor aditive asupra concentraţiilor sinaptice de noradrenalină care pot determina reacţii adverse
cardiovasculare, cum este un puseu de hipertensiune arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea la gravide sunt limitate.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, s-a observat o întârziere în
dezvoltare şi embriotoxicitate la doze care determină farmacologie exagerată (efecte SNC asociate
recetorilor opioizi miu la administrarea unor doze mai mari decât intervalul therapeutic). Efectele
asupra dezvoltării postnatale au fost observate chiar prin utilizarea unor doze care nu au produs reacţii
adverse materne (NOAEL) (vezi pct. 5.3).
PALEXIA trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul
potenţial pentru făt.
Travaliul şi naşterea
Nu se cunoaşte efectul tapentadol asupra travaliului şi naşterii la om. Nu se recomandă utilizarea
PALEXIA la femei în timpul şi imediat după travaliu şi naştere. Având în vedere efectul agonist la
nivelul receptorilor miu opioizi al tapentadolului, nou-născuţii ai căror mame au utilizat tapentadol
trebuie monitorizaţi pentru deprimare respiratorie.
Alăptarea
Nu există informaţii cu privire la eliminarea tapentadol în laptele uman. Un studiu efectuat la pui de
şobolan alăptaţi de o femelă căreia i s-a administrat tapentadol a demonstrat că tapentadol este excretat
în lapte (vezi pct. 5.3). Prin urmare, nu poate fi exclus un risc potenţial pentru sugar. PALEXIA nu
trebuie administrat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
PALEXIA poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
deoarece poate afecta în mod negativ funcţiile sistemul nervos central (vezi pct. 4.8). Acest lucru este
de aşteptat în special la iniţierea tratamentului şi la orice modificare a dozei, dar şi în cazul asocierii cu
alcool etilic sau tranchilizante (vezi pct. 4.4). Pacienţii trebuie atenţionaţi dacă le este permis sau nu să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la medicament raportate în urma administrării medicamentului la pacienţi în cadrul
studiilor clinice controlate cu placebo efectuate cu PALEXIA au fost predominant de severitate uşoară
şi moderată. Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament a
u fost la nivel gastro-intestinal şi la
nivelul sistemului nervos central (greaţă, vărsături, somnolenţă, ameţeală şi cefalee).
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate în cadrul studiilor clinice efectuate cu o altă
formă farmaceutică cu eliberare imediată a tapentadolului (PALEXIA comprimate filmate) şi din
experienţa după punerea pe piaţă. Acestea sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 şi < 1/10); mai
puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100); rare ( 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
6
REACŢII ADVERSE LA MEDICAMENT
Aparate, sisteme
şi organe Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
la medicament*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Scăderea apetitului
alimentar
Tulburări
psihice Anxietate, stare
confuzională,
halucinaţii, tulburări
ale somnului, vise
anormale Stare depresivă,
dezorientare, agitaţie,
nervozitate, nelinişte,
stare euforică Gândire
anormală
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli,
somnolenţă,
cefalee Tremor Tulburări de atenţie,
tulburări de memorie,
presincopă, sedare,
ataxie, dizartrie,
hipoestezie, parestezie,
contracţii musculare
involuntare Convulsii, nivel
scăzut al stării de
conştienţă,
tulburări de
coordonare
Tulburări
oculare Tulburări de vedere
Tulburări
cardiace
Creşterea frecvenţei
cardiace, palpitaţii Scăderea
frecvenţei
cardiace
Tulburări
vasculare Hiperemie facială
tranzitorie Scăderea tensiunii
arteriale
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Deprimare respiratorie,
scăderea saturaţiei în
oxigen, dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă,
vărsături Constipaţie, diaree,
dispepsie, xerostomie Disconfort abdominal Tulburări de
evacuare gastrică
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Prurit, hiperhidroză,
erupţie cutanată
tranzitorie Urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Spasme musculare Senzaţie de greutate
Tulburări renale
și ale căilor
urinare Jet urinar întrerupt,
polakiurie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie, fatigabilitate,
senzaţie de modificare
a temperaturii
corporale Sindrom de întrerupere,
edeme, senzaţii
anormale, senzaţie de
beţie, iritabilitate,
senzaţie de relaxare
*După punerea pe piaţă, au fost raportate evenimente rare de angioedem, anafilaxie şi şoc anafilactic
7
Studiile clinice efectuate utilizând o altă formă farmaceutică cu eliberare imediată a tapentadolului
(PALEXIA comprimate filmate) la pacienţi expuşi timp de până la 90 de zile au furnizat puţine
informaţii privind simptomele de întrerupere în cazul opririi bruşte a administrării, iar aceste simptome
au fost în general clasificate ca fiind uşoare, atunci când au apărut. Cu toate acestea, medicii trebuie să
fie atenţi pentru a decela apariţia simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.2) şi trebuie să trateze
pacienţii corespunzător în cazul în care acestea apar.
Este cunoscut faptul că la pacienţii cu durere cronică riscul de ideaţie suicidară şi suicid comis este
mai mare. În plus, substanţele cu o influenţă pronunţată asupra sistemului monoaminergic au fost
asociate cu un risc crescut de suicid la pacienţii cu depresie, în special la începutul tratamentului.
Datele din studiile clinice cu tapentadol şi experienţa după punerea pe piaţă nu oferă dovezi pentru un
risc crescut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe
website- ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa cu privire la supradozajul cu tapentadol este foarte limitată. Datele preclinice sugerează
faptul că în urma intoxicaţiei cu tapentadol se anticipează apariţia unor simptome similare cu cele
determinate de alte analgezice cu acţiune centrală cu activitate agonistă la nivelul receptorilor miu
opioizi. În principal, din punct de vedere clinic, aceste simptome includ în special mioză, vărsături,
colaps cardiovascular, tulburări ale stării de conştienţă până la comă, convulsii şi deprimare
respiratorie până la stop respirator.
Abordarea terapeutică a supradozajului
Abordarea terapeutică a supradozajului trebuie concentrată pe tratamentul simptomelor determinate de
efectul agonist asupra recertorilor miu opioizi. În cazul în care se suspicionează supradozajul cu
tapentadol, trebuie acordată atenţie în principal restabilirii permeabilităţii căilor respiratorii ale
pacientului şi iniţierii ventilaţiei asistate sau controlate.
Antagoniştii puri ai receptorilor opioizi, cum este naloxona, sunt antidoturi specifice pentru
deprimarea respiratorie rezultată în urma supradozajului cu opioide. Deprimarea respiratorie rezultată
în urma supradozajului poate depăşi durata de acţiune a antagonistului receptorilor opioizi.
Administrarea unui antagonist al receptorilor opioizi nu substituie monitorizarea continuă a căilor
respiratorii, respiraţiei şi circulaţiei sanguine în urma supradozajului cu opioide. Dacă răspunsul la
antagoniştii receptorilor opioizi este suboptimal sau numai de scurtă durată, trebuie administrată o
doză suplimentară de antagonist (de exemplu naloxonă) conform recomandărilor producătorului
medicamentului.
Pentru a elimina substanţa activă neabsorbită poate fi luată în considerare decontaminarea gastro-
intestinală. Decontaminarea gastrointestinală utilizând cărbune activat sau prin lavaj gastric poate fi
luată în considerare în primele 2 ore după ingestie. Înainte de a efectua decontaminarea gastro-
intestinală, trebuie luate măsuri pentru a asigura permeabilitatea căilor respiratorii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice; opioide; alte opioide.
Codul ATC: N02AX06.
8
Tapentadol este un analgezic puternic cu proprietăţi agoniste asupra receptorilor miu opioizi şi
proprietăţi suplimentare de inhibare a recaptării noradrenalinei. Tapentadol îşi exercită efectele
analgezice în mod direct, fără a avea un metabolit farmacologic activ.
Eficacitatea tapentadol a fost demonstrată pe modele preclinice de durere nociceptivă, neuropatică,
viscerală şi inflamatorie; eficacitatea a fost investigată în studii clinice cu o altă formă farmaceutică cu
eliberare imediată a tapentadolului (comprimate filmate), în afecţiuni însoţite de durere nociceptivă
incluzând durere post intervenţii chirurgicale ortopedice şi la nivelul abdomenului, dar şi durere
cronică cauzată de osteortrita şoldului sau a genunchiului. În general, efectul analgezic al
tapentadolului în studiile clinice cu privire la durerea nociceptivă a fost similar cu cel observat în cazul
unui opioid puternic, utilizat drept comparator.
Efecte asupra sistemului cardiovascular
În cadrul unui studiu clinic amplu pentru investigarea efectelor asupra intervalului QT la om, nu s-a
observat niciun efect al administrării repetate de doze terapeutice şi mai mari decât cele terapeutice de
tapentadol asupra intervalului QT. În mod similar, tapentadolul nu a avut niciun efect relevant asupra
altor parametrii ECG (frecvenţă cardiacă, interval PR, durata comprexului QRS, morfologia undei T
sau undei U).
Copii şi adolescenţi
Agenţia Europeană a Medicamentului a suspendat temporar obligaţia de a se depune rezultatele
studiilor efectuate cu PALEXIA la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în durerea acută
moderată până la severă. (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea evaluată prin C
max şi ASC și toți ceilalți parametri farmacocinetici determinați
pentru tapentadol după administrarea de tapentadol 100 mg sub formă de soluție orală au fost similare
comparativ cu comprimatele filmate de 100 mg (o altă formă farmaceutică orală cu eliberare imediată).
Prin urmare, informațiile furnizate mai jos pe baza studiilor cu comprimate filmate sunt de asemenea,
valabile şi pentru soluția orală.
Absorbţie
Tapentadolul este absorbit rapid şi complet după administrarea orală a
PALEXIA. Biodisponibilitatea
medie absolută după administrarea unei doze unice (în condiţii de repaus alimentar) este de
aproximativ 32% determinată de o metabolizare intensă la nivelul primului pasaj. Concentraţiile
plasmatice maxime de tapentadol se observă după aproximativ 1,25 ore de la administrarea
comprimatelor filmate. S-au observat creşteri dependente de doză ale valorilor C
max şi ASC ale
tapentadol în urma administrării comprimatelor filmate în doze mai mari decât intervalul dozelor
terapeutice.
În cadrul unui studiu clinic în care s-au utilizat doze repetate (administrate la interval de 6 ore)
cuprinse între 75 mg şi 175 mg tapentadol sub formă de comprimate filmate s-a demonstrat o rată de
acumulare cuprinsă între 1,4 şi 1,7 pentru substanţa activă inițială şi între 1,7 şi 2,0 pentru metabolitul
major tapentadol-O-glucuronoconjugat, rate care sunt determinate în primul rând de intervalul dintre
doze şi de timpul aparent de înjumătăţire plasmatică a tapentadolului şi metabolitului său.
Concentrațiile serice la starea de echilibru pentru tapentadol sunt atinse în a doua zi de tratament.
Efectul alimentelor
ASC şi C
max au crescut cu 25% şi, respectiv 16%, atunci când comprimatele filmate au fost
administrate după un mic dejun cu un conţinut lipidic şi caloric ridicat. În aceste condiţii timpul până
la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost întârziat cu 1,5 ore. Pe baza datelor privind
eficacitatea obţinute la primii timpi de evaluare din cadrul studiilor de fază II/III, efectul alimentelor
nu pare să fie relevant din punct de vedere clinic. PALEXIA se poate administra cu sau fără alimente.
Distribuţie
9
Tapentadolul este distribuit în tot corpul. După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie (Vd)
pentru tapentadol este 540+/-98 l. Legarea de proteinele plasmatice este redusă, de aproximativ 20%.
Metabolizare
La om, metabolizarea tapentadolului se face în proporţie crescută. Aproximativ 97% din compusul
iniţial este metabolizat. Calea principală de metabolizare a tapentadolului este conjugarea cu acid
glucuronic rezultând derivaţi glucuronoconjugaţi. După administrare orală, aproximativ 70% din doză
se elimină în urină sub formă conjugată (55% glucuronoconjugat şi 15% sulfat de tapentadol).
Principala enzimă implicată în glucuronoconjugare este uridin difosfat glucuronil transferaza (UGT).
(în principal izoenzimele UGT1A6, UGT1A9 şi UGT2B7) Un total de 3% din substanţa activă se
elimină în urină sub formă de substanţă activă nemodificată. Tapentadol este metabolizat suplimentar
la N-demetil tapentadol (13%) prin intermediul CYP2C9 şi CYP2C19 şi la hidroxitapentadol (2%)
prin intermediul CYP2D6, care sunt ulterior metabolizate prin conjugare. Prin urmare, metabolizarea
substanţei active mediate prin sistemul enzimatic al citocromului P450 are o importanţă mai redusă
faţă de faza de glucuronoconjugare.
Niciunul dintre metaboliţi nu contribuie la activitatea analgezică.
Eliminare
Tapentadolul şi metaboliţii acestuia sunt excretaţi aproape exclusiv (99%) pe cale renală. Clearance-ul
total după administrare intravenoasă este de 1530+/-177 ml/min. Timpul de înjumătăţire terminal este
în medie de 4 ore după administrare orală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți vârstnici
În cadrul unui studiu clinic expunerea medie (ASC) la tapentadol la pacienții vârstnici (65-78 de ani) a
fost similară cu cea observată la adulţii tineri (19-43 de ani), cu o valoare medie a C
max mai mică cu
16% la grupul de subiecţi vârstnici în comparaţie cu subiecţii adulţi tineri.
Insuficienţă renală
ASC şi C
max ale tapentadolului au fost comparabile la subiecţii cu grade diverse ale funcţiei renale (de
la normală la insuficienţă severă). În contrast, s-a observat creşterea expunerii (ASC) la tapentadol-O-
glucuronoconjugat proporţional cu creşterea gradului insuficienţei renale. La subiecţii cu insuficienţă
renală uşoară, moderată şi severă, ASC pentru tapentadol-O-glucuronoconjugat este de 1,5-, 2,5- şi,
respectiv 5,5- ori mai mare în comparaţie cu subiecţii cu funcţie renală normală.
Insuficienţă hepatică
Administrarea de tapentadol a determinat expuneri şi concentraţii plasmatice de tapentadol mai mari la
pacienţii cu insuficienţă hepatică comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală. Raportul
parametrilor farmacocinetici ai tapentadol pentru grupele de pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi
moderată în comparaţie cu grupul cu funcţie hepatică normală a fost de 1,7 şi, respectiv 4,2 pentru
ASC; de 1,4 şi, respectiv 2,5 pentru C
max; şi de 1,2 şi, respectiv 1,4 pentru T1/2. Rata de formare a
tapentadol-O-glucuronoconjugatului a fost mai mică la subiecţii cu un grad mai mare de insuficienţă
hepatică.
Interacţiuni farmacocinetice
Tapentadolul este metabolizat în principal prin glucuronoconjugare şi numai o cantitate mică este
metabolizată prin căile oxidative.
Deoarece glucuronoconjugarea este o cale metabolică ce are o capacitate crescută/afinitate redusă, care
nu este saturată cu uşurinţă nici în caz de boală şi deoarece concentraţiile terapeutice de substanţă
activă sunt, în general, mult sub concentraţiile necesare pentru potenţiala inhibare a
glucuronoconjugării, este puţin probabil să apară interacţiuni relevante clinic din
cauzaglucuronoconjugarii. În cadrul unui set de studii cu privire la interacţiunile medicament-
medicament în care s-au utilizat paracetamol, naproxen, acid acetilsalicilic şi probenecid a fost
investigată posibila influenţă a acestor substanţe active asupra glucuronoconjugării tapentadolului.
Studiile care testau substanţa activă naproxen (500 mg de două ori pe zi timp de 2 zile) şi probenecid
(500 mg de două ori pe zi timp de 2 zile) au demonstrat creşteri ale ASC pentru tapentadol cu 17%,
10
respectiv 57%. Per total, în aceste studii nu s-au observat efecte relevante clinic asupra concentraţiilor
serice de tapentadol.
În plus, au fost efectuate studii de interacţiune între tapentadol şi metoclopramid sau omeprazol pentru
a investiga posibila influenţă a acestor substanţe active asupra absorbţiei tapentadolului. Aceste studii
nu au demonstrat, de asemenea, efecte clinic relevante asupra concentraţiilor serice de tapentadol.
Studiile in vitro nu au evidenţiat niciun potenţial pentru tapentadol de a inhiba sau de a induce
izoenzimele citocromului P450. Prin urmare, este puţin probabil să apară interacţiuni clinic relevante
mediate de sistemul enzimatic al citocromului P450.
Legarea tapentadolului de proteinele plasmatice este redusă (aproximativ 20%). Prin urmare,
probabilitatea de apariţie a unor interacţiuni farmacocinetice medicament-medicament prin deplasarea
de pe locul de legare de proteine este redusă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Tapentadol nu a demonstrat genotoxicitate la bacterii în cadrul testului Ames. În cadrul unui test in
vitro privind aberaţiile cromozomiale s-au obţinut rezultate ambigue, dar la repetarea testului
rezultatele au fost în mod cert negative. Folosind cele două criterii finale de evaluare a aberaţiilor
cromozomiale şi a sintezei neprogramate de ADN, tapentadol nu a demonstrat genotoxicitate in vivo în
condiţiile testării până la doza maximă tolerată. Studiile de lungă durată la animale nu au identificat un
potenţial risc carcinogen cu relevanţă pentru om.
Tapentadolul nu a avut nicio influenţă asupra fertilităţii la şobolanii masculi sau femele, dar la cea mai
mare doză s-a observat o reducere a ratei de supravieţuire in utero. Nu se cunoaşte dacă acest efect
este mediat prin intemediul masculului sau al femelei. Tapentadol nu a demonstrat efecte teratogene la
şobolani şi iepuri în urma expunerii intravenoase şi subcutanate. Cu toate acestea, s-a observat o
întârziere în dezvoltare şi embriotoxicitate în urma administrării unor doze care determină efecte
farmacologice exagerate (efecte legate de receptorii miu-opioizi asupra sistemului nervos central care
apar la doze mai mari decât cele terapeutice) După administrarea unor doze pe cale intravenoasă la
şobolani s-a observat o reducere a supravieţuirii in utero. La şobolani, tapentadolul a provocat o
mortalitate crescută în rândul generaţiei F
1 de pui care au fost expuşi direct, prin intermediul laptelui
matern, între zilele 1 şi 4 postpartum la doze care nu au cauzat toxicitate maternă. Nu au fost observate
efecte asupra parametrilor neurocomportamentali.
Excreţia în laptele matern a fost studiată la puii de şobolan alăptaţi de femele la care a fost administrat
tapentadol. La pui expunerea la tapentadol şi tapentadol O-glucuronoconjugat a fost proporţională cu
doza. A fost concluzionat că tapentadolul este excretat în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
[4 mg/ml]:
Benzoat de sodiu (E211)
Acid citric monohidrat
Sucraloză
Aromă de zmeură (conține propilenglicol)
Apă purificată
[20 mg/ml]:
Acid citric monohidrat
Sucraloză
Aromă de zmeură (conține propilenglicol)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
11
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a flaconului, soluţia nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nedeschis: Acest medicament nu necesită precauţii speciale pentru păstrare.
După prima deschidere: A se păstra în poziţie verticală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) sigilate cu folie de aluminiu şi închise cu capac din
polietilenă de înaltă densitate (PEÎD)/ polipropilenă (PP) cu închidere securizată pentru copii.
Fiecare flacon de soluţie orală este prevăzut cu o seringă pentru administrare orală şi un adaptor.
Seringa este gradată în trepte de 0,25 mililitri, cu un volum minim de 0,25 ml şi un volum maxim de 5
ml.
[4 mg]
Flacon de 100 ml
[20 mg]
Flacon de 100 ml şi de 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Grünenthal GmbH
Zieglerstraße 6
52078 Aachen
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8492/2016/01
8493/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Ianuarie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PALEXIA 4 mg/ml soluţie orală
PALEXIA 20 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru de soluţie orală conţine tapentadol 4 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare mililitru de soluţie orală conţine tapentadol 20 mg (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală, limpede, incoloră, cu pH 3,5 până la 4,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
PALEXIA este indicat la adulţi pentru ameliorarea durerilor acute moderate până la severe care pot fi
tratate adecvat numai cu analgezice opioide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schema terapeutică trebuie stabilită individual, în funcţie de severitatea durerii tratate, de experienţa
tratamentului anterior şi de posibilitatea de a monitoriza pacientul.
Tratamentul trebuie iniţiat cu doze unice de tapentadol 50 mg sub formă de soluţie orală administrate
la interval de 4 până la 6 ore. Doze de iniţiere mai mari pot fi necesare în funcţie de intensitatea durerii
pacientului şi de intensitatea efectului analgezic de care pacientul a avut nevoie în antecedente.
În prima zi de administrare, se poate administra o doză suplimentară la o oră după doza iniţială, dacă
nu se obţine controlul durerii. Doza trebuie apoi crescută treptat în mod individual sub stricta
supraveghere a medicului curant până la un nivel care asigură un efect analgezic adecvat şi reduce la
minim reacţiile adverse.
Nu au fost studiate doze totale zilnice mai mari de 700 mg tapentadol în prima zi de tratament şi doze
zilnice de menţinere mai mari de 600 mg tapentadol şi, prin urmare, nu se recomandă administrarea
unor astfel de doze.
Durata tratamentului
Soluția orală este recomandată pentru tratamentul durerii acute. Dacă se anticipează necesitatea unui
tratament de lungă durată și dacă s-a obținut controlul eficient al durerii cu PALEXIA ,în absența
reacțiilor adverse, posibilitatea trecerii pacientului la tratamentul cu
PALEXIA comprimate cu eliberare
2
prelungită trebuie avută în vedere. Similar tuturor tratamentelor simptomatice, utilizarea continuă a
tapentadolului trebuie evaluată periodic.
Tabel de calcul pentru PALEXIA 4 mg/ml soluţie orală:
Doza unică prescrisă de tapentadol Volumul (ml) administrat
25 mg 6.25 ml
50 mg 12.5 ml
75 mg 18.75 ml
100 mg 25 ml
Tabel de calcul pentru PALEXIA 20 mg/ml soluţie orală:
Doza unică prescrisă de tapentadol Volumul (ml) administrat
25 mg 1.25 ml
50 mg 2.5 ml
75 mg 3.75 ml
100 mg 5 ml
Întreruperea tratamentului
La întreruperea bruscă a tratamentului cu tapentadol pot să apară simptome de întrerupere (vezi pct.
4.8). Se recomandă micşorarea treptată a dozei pentru a preveni simptomele de întrerupere atunci când
un pacient nu mai necesită tratament cu tapentadol.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (vezi pct. 5.2).
PALEXIA nu a fost studiat în studii clinice controlate de stabilire a eficacităţii la pacienţii cu
insuficienţă renală severă; prin urmare, nu se recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4
şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (vezi pct. 5.2).
PALEXIA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. La aceşti
pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu tapentadol 25 mg sub formă de soluţie orală şi nu va fi
administrat mai frecvent decât o dată la interval de 8 ore. La iniţierea tratamentului, nu se recomandă
administrarea unei doze zilnice mai mari de 150 mg tapentadol. Tratamentul ulterior trebuie să
menţină efectul analgezic cu o tolerabilitate acceptabilă, care să fie atinsă fie prin scurtarea, fie prin
creşterea intervalului dintre doze (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
PALEXIA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi prin urmare, nu se recomandă
administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Pacieţi vârstnici (persoane cu vârsta de 65 de ani şi peste)
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, dat fiind faptul că
este mai probabil ca pacienţii vârstnicii să prezinte o funcţie renală şi hepatică redusă, este necesară
prudenţă la stabilirea dozei (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Până în prezent, nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea administrării de
PALEXIA la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, nu se recomandă administrarea
PALEXIA la aceşti
pacienţi.
Mod de administrare
PALEXIA poate fi administrat cu sau fără alimente.
PALEXIA soluţie orală se poate administra fie nediluat fie diluat în apă sau în orice băutură
nealcoolică. Cutia conţine şi o seringă pentru administrare orală cu un adaptor ataşat şi se recomandă
utilizarea acesteia pentru a scoate din flacon exact volumul necesar ce corespunde dozei unice
prescrise de tapentadol.
3
PALEXIA se poate administra prin sonde enterale, de exemplu sonda nazogastrică sau sonde pentru
gastrostomie endoscopică percutanată (GEP).
4.3 Contraindicaţii
PALEXIA este contraindicat
la pacienţii cu hipersensibilitate la tapentadol sau la oricare dintre excipienţi prezentaţi la pct.
6.1
în situaţiile în care este contraindicată administrarea de substanţe active cu acţiune agonistă
asupra receptorilor miu opioizi, adică la pacienţi cu deprimare respiratorie semnificativă (în
unităţile nemonitorizate sau în absenţa unui echipament de resuscitare) şi la pacienţi cu astm
bronşic sever sau în timpul crizei de astm bronşic sau la pacienţi cu hipercapnie
la orice pacient care prezintă sau la care se suspicionează diagnosticul de ileus paralitic
la pacienţii care prezintă intoxicaţie acută cu alcool etilic, hipnotice, analgezice cu acţiune
centrală sau substanţe active psihotrope (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Potenţial de abuz şi dependenţă/Sindrom de dependenţă
PALEXIA poate determina abuz şi dependenţă. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când
PALEXIA este prescris sau recomandat în situaţiile în care există motive de îngrijorare cu privire la un
risc crescut de utilizare neadecvată, abuz, dependenţă sau abatere de la tratament.
Toţi pacienţii trataţi cu medicamente cu acţiune agonistă asupra receptorilor miu opioizi trebuie
monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea semnelor de abuz şi dependenţă.
Deprimare respiratorie
La administrarea de doze mari sau la pacienţii sensibili la agoniştii receptorilor miu opioizi, PALEXIA
poate determina deprimare respiratorie dependentă de doză. Prin urmare, PALEXIA trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii cu afectare a funcţiei respiratorii. La astfel de pacienţi trebuie
luate în considerare analgezice alternative, care să nu aibă efect agonist asupra receptorilor miu opioizi
şi PALEXIA trebuie administrat numai sub strictă supraveghere medicală, utilizând cea mai mică doză
eficace. Dacă apare deprimare respiratorie, aceasta trebuie tratată ca orice deprimare respiratorie
indusă de un agonist al receptorilor miu opioizi (vezi pct. 4.9).
Traumatism cerebral şi hipertensiune intracraniană
PALEXIA nu trebuie utilizat la pacienţii care pot fi deosebit de sensibili la efectele intracraniene ale
retenţiei de dioxid de carbon, cum sunt pacienţii cu semne de hipertensiune intracraniană, stare de
conştienţă afectată sau comă. Analgezicele cu acţiune agonistă
asupra receptorilor miu opioizi pot
complica evoluţia clinică a pacienţilor cu traumatisme cerebrale. PALEXIA trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii cu traumatisme cerebrale şi tumori cerebrale.
Convulsii
Nu s-a efectuat o evaluare sistematică a PALEXIA la pacienţii cu afecţiuni convulsivante şi astfel de
pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Cu toate acestea, similar celorlalte analgezice cu acţiune
agonistă asupra receptorilor miu opioizi, PALEXIA nu este recomandat la pacienţii cu antecedente de
afecţiuni convulsivante sau orice afecţiune care ar putea expune pacientul unui risc de convulsii.
4
Insuficienţă renală
PALEXIA nu a fost studiat în cadrul studiilor controlate pentru stabilirea eficacităţii la pacienţii cu
insuficienţă renală severă, prin urmare, nu se recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2
şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată au prezentat o creştere de 2 şi, respectiv de 4,5 ori
a expunerii sistemice comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală. PALEXIA trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.2 şi 5.2), în special
la iniţierea tratamentului.
PALEXIA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi, prin urmare, nu se
recomandă administrarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Utilizarea la pacienţi cu afecţiuni pancreatice/ale tractului biliar
Substanţele active cu activitate agonistă la nivelul receptorilor miu-opioizi pot provoca spasm al
sfincterului Oddi. PALEXIA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni ale tractului
biliar, inclusiv pancreatită acută.
Agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi miu
Se recomandă precauţie atunci când se administrează PALEXIA în asociere cu agonişti/antagonişti
micşti ai receptorilor opioizi miu (precum pentazocină, nalbufină) sau agonişti parţiali ai receptorilor
opioizi miu (precum buprenorfină). La pacienţii la care se administrează în continuare buprenorfină
pentru tratamentul dependenţei de opioide, trebuie luate în considerare opţiunile terapeutice alternative
(de exemplu, întreruperea temporară a buprenorfinei), dacă administrarea unui produs agonist cu
acţiune completă asupra receptorilor opioizi miu (precum tapentadol) devine necesară în situaţiile de
durere acută. La administrarea în asociere cu buprenorfina, a fost raportată necesitatea administrării
unor doze mai mari de agonişti cu acţiune completă asupra receptorilor opioizi miu, fiind necesară în
aceste circumstanţe monitorizarea atentă a reacţiilor adverse precum deprimarea respiratorie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele cum sunt benzodiazepinele, barbituricele şi opioidele (analgezice, antitusive sau
tratamente de substituţie) pot creşte riscul apariţiei deprimării respiratorii dacă sunt administrate în
asociere cu PALEXIA. Deprimantele SNC (de exemplu benzodiazepine, antipsihotice,
antihistaminice-H
1, opioide, alcool etilic) pot potenţa efectul sedativ al tapentadolului şi pot afecta
vigilenţa. Prin urmare, în cazul în care se doreşte utilizarea PALEXIA în asociere cu un deprimant
respirator sau al SNC trebuie luată în considerare reducerea dozei unuia sau ambelor medicamente.
Agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi miu
Trebuie administrată cu precauţie asocierea PALEXIA cu agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor
opioizi miu (precum pentazocină, nalbufină) sau cu agonişti parţiali asupra receptorilor opioizi miu
(precum buprenorfină) (vezi de asemenea pct. 4.4).
În cazuri izolate au fost raportate cazuri de sindrom serotoninic în relaţie temporală cu utilizarea
tapentadol în asociere cu medicamente serotoninergice cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS). Semnele sindromului serotoninic includ, de exemplu, confuzie, agitaţie, febră,
transpiraţie, ataxie, hiperreflexie, mioclonii şi diaree. Întreruperea administrării medicamentelor
serotoninergice determină, de regulă, o ameliorare rapidă. Tratamentul depinde de natura şi severitatea
simptomelor.
Calea principală de eliminare a tapentadolului este conjugarea cu acid glucuronic prin intermediul
uridin difosfat transferazei (UDT) pe calea izoenzimelor UDT1A6, UDT1A9 şi UDT2B7. Astfel,
administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai acestor izoenzime (de exemplu, ketoconazol,
fluconazol, acid meclofenamic) poate determina creşterea expunerii sistemice la tapentadol. (vezi pct.
5.2).
5
La pacienţii trataţi cu tapentadol se recomandă prudenţă în cazul iniţierii sau întreruperii administrării
concomitente de medicamente inductoare enzimatice puternice (de exemplu rifampicină, fenobarbital,
sunătoare (hypericum perforatum)), deoarece această asociere poate determina scăderea eficacităţii sau
poate provoca reacţii adverse.
Tratamentul cu PALEXIA trebuie evitat la pacienţii trataţi cu inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO)
sau cărora li s-au administrat inhibitori MAO în ultimele 14 zile, din cauza posibilităţii de apariţie a
efectelor aditive asupra concentraţiilor sinaptice de noradrenalină care pot determina reacţii adverse
cardiovasculare, cum este un puseu de hipertensiune arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea la gravide sunt limitate.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, s-a observat o întârziere în
dezvoltare şi embriotoxicitate la doze care determină farmacologie exagerată (efecte SNC asociate
recetorilor opioizi miu la administrarea unor doze mai mari decât intervalul therapeutic). Efectele
asupra dezvoltării postnatale au fost observate chiar prin utilizarea unor doze care nu au produs reacţii
adverse materne (NOAEL) (vezi pct. 5.3).
PALEXIA trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul
potenţial pentru făt.
Travaliul şi naşterea
Nu se cunoaşte efectul tapentadol asupra travaliului şi naşterii la om. Nu se recomandă utilizarea
PALEXIA la femei în timpul şi imediat după travaliu şi naştere. Având în vedere efectul agonist la
nivelul receptorilor miu opioizi al tapentadolului, nou-născuţii ai căror mame au utilizat tapentadol
trebuie monitorizaţi pentru deprimare respiratorie.
Alăptarea
Nu există informaţii cu privire la eliminarea tapentadol în laptele uman. Un studiu efectuat la pui de
şobolan alăptaţi de o femelă căreia i s-a administrat tapentadol a demonstrat că tapentadol este excretat
în lapte (vezi pct. 5.3). Prin urmare, nu poate fi exclus un risc potenţial pentru sugar. PALEXIA nu
trebuie administrat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
PALEXIA poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
deoarece poate afecta în mod negativ funcţiile sistemul nervos central (vezi pct. 4.8). Acest lucru este
de aşteptat în special la iniţierea tratamentului şi la orice modificare a dozei, dar şi în cazul asocierii cu
alcool etilic sau tranchilizante (vezi pct. 4.4). Pacienţii trebuie atenţionaţi dacă le este permis sau nu să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la medicament raportate în urma administrării medicamentului la pacienţi în cadrul
studiilor clinice controlate cu placebo efectuate cu PALEXIA au fost predominant de severitate uşoară
şi moderată. Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament a
u fost la nivel gastro-intestinal şi la
nivelul sistemului nervos central (greaţă, vărsături, somnolenţă, ameţeală şi cefalee).
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate în cadrul studiilor clinice efectuate cu o altă
formă farmaceutică cu eliberare imediată a tapentadolului (PALEXIA comprimate filmate) şi din
experienţa după punerea pe piaţă. Acestea sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 şi < 1/10); mai
puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100); rare ( 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
6
REACŢII ADVERSE LA MEDICAMENT
Aparate, sisteme
şi organe Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
la medicament*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Scăderea apetitului
alimentar
Tulburări
psihice Anxietate, stare
confuzională,
halucinaţii, tulburări
ale somnului, vise
anormale Stare depresivă,
dezorientare, agitaţie,
nervozitate, nelinişte,
stare euforică Gândire
anormală
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli,
somnolenţă,
cefalee Tremor Tulburări de atenţie,
tulburări de memorie,
presincopă, sedare,
ataxie, dizartrie,
hipoestezie, parestezie,
contracţii musculare
involuntare Convulsii, nivel
scăzut al stării de
conştienţă,
tulburări de
coordonare
Tulburări
oculare Tulburări de vedere
Tulburări
cardiace
Creşterea frecvenţei
cardiace, palpitaţii Scăderea
frecvenţei
cardiace
Tulburări
vasculare Hiperemie facială
tranzitorie Scăderea tensiunii
arteriale
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Deprimare respiratorie,
scăderea saturaţiei în
oxigen, dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă,
vărsături Constipaţie, diaree,
dispepsie, xerostomie Disconfort abdominal Tulburări de
evacuare gastrică
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Prurit, hiperhidroză,
erupţie cutanată
tranzitorie Urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Spasme musculare Senzaţie de greutate
Tulburări renale
și ale căilor
urinare Jet urinar întrerupt,
polakiurie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie, fatigabilitate,
senzaţie de modificare
a temperaturii
corporale Sindrom de întrerupere,
edeme, senzaţii
anormale, senzaţie de
beţie, iritabilitate,
senzaţie de relaxare
*După punerea pe piaţă, au fost raportate evenimente rare de angioedem, anafilaxie şi şoc anafilactic
7
Studiile clinice efectuate utilizând o altă formă farmaceutică cu eliberare imediată a tapentadolului
(PALEXIA comprimate filmate) la pacienţi expuşi timp de până la 90 de zile au furnizat puţine
informaţii privind simptomele de întrerupere în cazul opririi bruşte a administrării, iar aceste simptome
au fost în general clasificate ca fiind uşoare, atunci când au apărut. Cu toate acestea, medicii trebuie să
fie atenţi pentru a decela apariţia simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.2) şi trebuie să trateze
pacienţii corespunzător în cazul în care acestea apar.
Este cunoscut faptul că la pacienţii cu durere cronică riscul de ideaţie suicidară şi suicid comis este
mai mare. În plus, substanţele cu o influenţă pronunţată asupra sistemului monoaminergic au fost
asociate cu un risc crescut de suicid la pacienţii cu depresie, în special la începutul tratamentului.
Datele din studiile clinice cu tapentadol şi experienţa după punerea pe piaţă nu oferă dovezi pentru un
risc crescut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe
website- ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa cu privire la supradozajul cu tapentadol este foarte limitată. Datele preclinice sugerează
faptul că în urma intoxicaţiei cu tapentadol se anticipează apariţia unor simptome similare cu cele
determinate de alte analgezice cu acţiune centrală cu activitate agonistă la nivelul receptorilor miu
opioizi. În principal, din punct de vedere clinic, aceste simptome includ în special mioză, vărsături,
colaps cardiovascular, tulburări ale stării de conştienţă până la comă, convulsii şi deprimare
respiratorie până la stop respirator.
Abordarea terapeutică a supradozajului
Abordarea terapeutică a supradozajului trebuie concentrată pe tratamentul simptomelor determinate de
efectul agonist asupra recertorilor miu opioizi. În cazul în care se suspicionează supradozajul cu
tapentadol, trebuie acordată atenţie în principal restabilirii permeabilităţii căilor respiratorii ale
pacientului şi iniţierii ventilaţiei asistate sau controlate.
Antagoniştii puri ai receptorilor opioizi, cum este naloxona, sunt antidoturi specifice pentru
deprimarea respiratorie rezultată în urma supradozajului cu opioide. Deprimarea respiratorie rezultată
în urma supradozajului poate depăşi durata de acţiune a antagonistului receptorilor opioizi.
Administrarea unui antagonist al receptorilor opioizi nu substituie monitorizarea continuă a căilor
respiratorii, respiraţiei şi circulaţiei sanguine în urma supradozajului cu opioide. Dacă răspunsul la
antagoniştii receptorilor opioizi este suboptimal sau numai de scurtă durată, trebuie administrată o
doză suplimentară de antagonist (de exemplu naloxonă) conform recomandărilor producătorului
medicamentului.
Pentru a elimina substanţa activă neabsorbită poate fi luată în considerare decontaminarea gastro-
intestinală. Decontaminarea gastrointestinală utilizând cărbune activat sau prin lavaj gastric poate fi
luată în considerare în primele 2 ore după ingestie. Înainte de a efectua decontaminarea gastro-
intestinală, trebuie luate măsuri pentru a asigura permeabilitatea căilor respiratorii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice; opioide; alte opioide.
Codul ATC: N02AX06.
8
Tapentadol este un analgezic puternic cu proprietăţi agoniste asupra receptorilor miu opioizi şi
proprietăţi suplimentare de inhibare a recaptării noradrenalinei. Tapentadol îşi exercită efectele
analgezice în mod direct, fără a avea un metabolit farmacologic activ.
Eficacitatea tapentadol a fost demonstrată pe modele preclinice de durere nociceptivă, neuropatică,
viscerală şi inflamatorie; eficacitatea a fost investigată în studii clinice cu o altă formă farmaceutică cu
eliberare imediată a tapentadolului (comprimate filmate), în afecţiuni însoţite de durere nociceptivă
incluzând durere post intervenţii chirurgicale ortopedice şi la nivelul abdomenului, dar şi durere
cronică cauzată de osteortrita şoldului sau a genunchiului. În general, efectul analgezic al
tapentadolului în studiile clinice cu privire la durerea nociceptivă a fost similar cu cel observat în cazul
unui opioid puternic, utilizat drept comparator.
Efecte asupra sistemului cardiovascular
În cadrul unui studiu clinic amplu pentru investigarea efectelor asupra intervalului QT la om, nu s-a
observat niciun efect al administrării repetate de doze terapeutice şi mai mari decât cele terapeutice de
tapentadol asupra intervalului QT. În mod similar, tapentadolul nu a avut niciun efect relevant asupra
altor parametrii ECG (frecvenţă cardiacă, interval PR, durata comprexului QRS, morfologia undei T
sau undei U).
Copii şi adolescenţi
Agenţia Europeană a Medicamentului a suspendat temporar obligaţia de a se depune rezultatele
studiilor efectuate cu PALEXIA la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în durerea acută
moderată până la severă. (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea evaluată prin C
max şi ASC și toți ceilalți parametri farmacocinetici determinați
pentru tapentadol după administrarea de tapentadol 100 mg sub formă de soluție orală au fost similare
comparativ cu comprimatele filmate de 100 mg (o altă formă farmaceutică orală cu eliberare imediată).
Prin urmare, informațiile furnizate mai jos pe baza studiilor cu comprimate filmate sunt de asemenea,
valabile şi pentru soluția orală.
Absorbţie
Tapentadolul este absorbit rapid şi complet după administrarea orală a
PALEXIA. Biodisponibilitatea
medie absolută după administrarea unei doze unice (în condiţii de repaus alimentar) este de
aproximativ 32% determinată de o metabolizare intensă la nivelul primului pasaj. Concentraţiile
plasmatice maxime de tapentadol se observă după aproximativ 1,25 ore de la administrarea
comprimatelor filmate. S-au observat creşteri dependente de doză ale valorilor C
max şi ASC ale
tapentadol în urma administrării comprimatelor filmate în doze mai mari decât intervalul dozelor
terapeutice.
În cadrul unui studiu clinic în care s-au utilizat doze repetate (administrate la interval de 6 ore)
cuprinse între 75 mg şi 175 mg tapentadol sub formă de comprimate filmate s-a demonstrat o rată de
acumulare cuprinsă între 1,4 şi 1,7 pentru substanţa activă inițială şi între 1,7 şi 2,0 pentru metabolitul
major tapentadol-O-glucuronoconjugat, rate care sunt determinate în primul rând de intervalul dintre
doze şi de timpul aparent de înjumătăţire plasmatică a tapentadolului şi metabolitului său.
Concentrațiile serice la starea de echilibru pentru tapentadol sunt atinse în a doua zi de tratament.
Efectul alimentelor
ASC şi C
max au crescut cu 25% şi, respectiv 16%, atunci când comprimatele filmate au fost
administrate după un mic dejun cu un conţinut lipidic şi caloric ridicat. În aceste condiţii timpul până
la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost întârziat cu 1,5 ore. Pe baza datelor privind
eficacitatea obţinute la primii timpi de evaluare din cadrul studiilor de fază II/III, efectul alimentelor
nu pare să fie relevant din punct de vedere clinic. PALEXIA se poate administra cu sau fără alimente.
Distribuţie
9
Tapentadolul este distribuit în tot corpul. După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie (Vd)
pentru tapentadol este 540+/-98 l. Legarea de proteinele plasmatice este redusă, de aproximativ 20%.
Metabolizare
La om, metabolizarea tapentadolului se face în proporţie crescută. Aproximativ 97% din compusul
iniţial este metabolizat. Calea principală de metabolizare a tapentadolului este conjugarea cu acid
glucuronic rezultând derivaţi glucuronoconjugaţi. După administrare orală, aproximativ 70% din doză
se elimină în urină sub formă conjugată (55% glucuronoconjugat şi 15% sulfat de tapentadol).
Principala enzimă implicată în glucuronoconjugare este uridin difosfat glucuronil transferaza (UGT).
(în principal izoenzimele UGT1A6, UGT1A9 şi UGT2B7) Un total de 3% din substanţa activă se
elimină în urină sub formă de substanţă activă nemodificată. Tapentadol este metabolizat suplimentar
la N-demetil tapentadol (13%) prin intermediul CYP2C9 şi CYP2C19 şi la hidroxitapentadol (2%)
prin intermediul CYP2D6, care sunt ulterior metabolizate prin conjugare. Prin urmare, metabolizarea
substanţei active mediate prin sistemul enzimatic al citocromului P450 are o importanţă mai redusă
faţă de faza de glucuronoconjugare.
Niciunul dintre metaboliţi nu contribuie la activitatea analgezică.
Eliminare
Tapentadolul şi metaboliţii acestuia sunt excretaţi aproape exclusiv (99%) pe cale renală. Clearance-ul
total după administrare intravenoasă este de 1530+/-177 ml/min. Timpul de înjumătăţire terminal este
în medie de 4 ore după administrare orală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți vârstnici
În cadrul unui studiu clinic expunerea medie (ASC) la tapentadol la pacienții vârstnici (65-78 de ani) a
fost similară cu cea observată la adulţii tineri (19-43 de ani), cu o valoare medie a C
max mai mică cu
16% la grupul de subiecţi vârstnici în comparaţie cu subiecţii adulţi tineri.
Insuficienţă renală
ASC şi C
max ale tapentadolului au fost comparabile la subiecţii cu grade diverse ale funcţiei renale (de
la normală la insuficienţă severă). În contrast, s-a observat creşterea expunerii (ASC) la tapentadol-O-
glucuronoconjugat proporţional cu creşterea gradului insuficienţei renale. La subiecţii cu insuficienţă
renală uşoară, moderată şi severă, ASC pentru tapentadol-O-glucuronoconjugat este de 1,5-, 2,5- şi,
respectiv 5,5- ori mai mare în comparaţie cu subiecţii cu funcţie renală normală.
Insuficienţă hepatică
Administrarea de tapentadol a determinat expuneri şi concentraţii plasmatice de tapentadol mai mari la
pacienţii cu insuficienţă hepatică comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală. Raportul
parametrilor farmacocinetici ai tapentadol pentru grupele de pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi
moderată în comparaţie cu grupul cu funcţie hepatică normală a fost de 1,7 şi, respectiv 4,2 pentru
ASC; de 1,4 şi, respectiv 2,5 pentru C
max; şi de 1,2 şi, respectiv 1,4 pentru T1/2. Rata de formare a
tapentadol-O-glucuronoconjugatului a fost mai mică la subiecţii cu un grad mai mare de insuficienţă
hepatică.
Interacţiuni farmacocinetice
Tapentadolul este metabolizat în principal prin glucuronoconjugare şi numai o cantitate mică este
metabolizată prin căile oxidative.
Deoarece glucuronoconjugarea este o cale metabolică ce are o capacitate crescută/afinitate redusă, care
nu este saturată cu uşurinţă nici în caz de boală şi deoarece concentraţiile terapeutice de substanţă
activă sunt, în general, mult sub concentraţiile necesare pentru potenţiala inhibare a
glucuronoconjugării, este puţin probabil să apară interacţiuni relevante clinic din
cauzaglucuronoconjugarii. În cadrul unui set de studii cu privire la interacţiunile medicament-
medicament în care s-au utilizat paracetamol, naproxen, acid acetilsalicilic şi probenecid a fost
investigată posibila influenţă a acestor substanţe active asupra glucuronoconjugării tapentadolului.
Studiile care testau substanţa activă naproxen (500 mg de două ori pe zi timp de 2 zile) şi probenecid
(500 mg de două ori pe zi timp de 2 zile) au demonstrat creşteri ale ASC pentru tapentadol cu 17%,
10
respectiv 57%. Per total, în aceste studii nu s-au observat efecte relevante clinic asupra concentraţiilor
serice de tapentadol.
În plus, au fost efectuate studii de interacţiune între tapentadol şi metoclopramid sau omeprazol pentru
a investiga posibila influenţă a acestor substanţe active asupra absorbţiei tapentadolului. Aceste studii
nu au demonstrat, de asemenea, efecte clinic relevante asupra concentraţiilor serice de tapentadol.
Studiile in vitro nu au evidenţiat niciun potenţial pentru tapentadol de a inhiba sau de a induce
izoenzimele citocromului P450. Prin urmare, este puţin probabil să apară interacţiuni clinic relevante
mediate de sistemul enzimatic al citocromului P450.
Legarea tapentadolului de proteinele plasmatice este redusă (aproximativ 20%). Prin urmare,
probabilitatea de apariţie a unor interacţiuni farmacocinetice medicament-medicament prin deplasarea
de pe locul de legare de proteine este redusă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Tapentadol nu a demonstrat genotoxicitate la bacterii în cadrul testului Ames. În cadrul unui test in
vitro privind aberaţiile cromozomiale s-au obţinut rezultate ambigue, dar la repetarea testului
rezultatele au fost în mod cert negative. Folosind cele două criterii finale de evaluare a aberaţiilor
cromozomiale şi a sintezei neprogramate de ADN, tapentadol nu a demonstrat genotoxicitate in vivo în
condiţiile testării până la doza maximă tolerată. Studiile de lungă durată la animale nu au identificat un
potenţial risc carcinogen cu relevanţă pentru om.
Tapentadolul nu a avut nicio influenţă asupra fertilităţii la şobolanii masculi sau femele, dar la cea mai
mare doză s-a observat o reducere a ratei de supravieţuire in utero. Nu se cunoaşte dacă acest efect
este mediat prin intemediul masculului sau al femelei. Tapentadol nu a demonstrat efecte teratogene la
şobolani şi iepuri în urma expunerii intravenoase şi subcutanate. Cu toate acestea, s-a observat o
întârziere în dezvoltare şi embriotoxicitate în urma administrării unor doze care determină efecte
farmacologice exagerate (efecte legate de receptorii miu-opioizi asupra sistemului nervos central care
apar la doze mai mari decât cele terapeutice) După administrarea unor doze pe cale intravenoasă la
şobolani s-a observat o reducere a supravieţuirii in utero. La şobolani, tapentadolul a provocat o
mortalitate crescută în rândul generaţiei F
1 de pui care au fost expuşi direct, prin intermediul laptelui
matern, între zilele 1 şi 4 postpartum la doze care nu au cauzat toxicitate maternă. Nu au fost observate
efecte asupra parametrilor neurocomportamentali.
Excreţia în laptele matern a fost studiată la puii de şobolan alăptaţi de femele la care a fost administrat
tapentadol. La pui expunerea la tapentadol şi tapentadol O-glucuronoconjugat a fost proporţională cu
doza. A fost concluzionat că tapentadolul este excretat în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
[4 mg/ml]:
Benzoat de sodiu (E211)
Acid citric monohidrat
Sucraloză
Aromă de zmeură (conține propilenglicol)
Apă purificată
[20 mg/ml]:
Acid citric monohidrat
Sucraloză
Aromă de zmeură (conține propilenglicol)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
11
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a flaconului, soluţia nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nedeschis: Acest medicament nu necesită precauţii speciale pentru păstrare.
După prima deschidere: A se păstra în poziţie verticală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) sigilate cu folie de aluminiu şi închise cu capac din
polietilenă de înaltă densitate (PEÎD)/ polipropilenă (PP) cu închidere securizată pentru copii.
Fiecare flacon de soluţie orală este prevăzut cu o seringă pentru administrare orală şi un adaptor.
Seringa este gradată în trepte de 0,25 mililitri, cu un volum minim de 0,25 ml şi un volum maxim de 5
ml.
[4 mg]
Flacon de 100 ml
[20 mg]
Flacon de 100 ml şi de 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Grünenthal GmbH
Zieglerstraße 6
52078 Aachen
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8492/2016/01
8493/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Ianuarie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016.
