EDLUAR 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAME NTULUI
Edluar 5 mg comprimate sublinguale
Edluar 10 mg comprimate sublinguale
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Edluar 5 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine 5 mg tartrat de zolpidem.
Edluar 10 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine 10 mg tartrat de zolpidem.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat sublingual.
Edluar 5 mg:
Comprimat de culare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi un V inscr ipţionat pe una din părţi.
Edluar 10 mg:
Comprimat de culare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi un X inscripţionat pe una din părţi.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scur tă durată al insomniei.
Medicamentele sedative/hipnotice trebuie utilizate numai în cazul insomniei de severitate relevantă din
punct de vedere clinic, atunci când tulburarea este invalidantă sau supune pacientul unui stres marcat.
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă. În general, aceasta variază de la câteva zile
până la două săptămâni, cu un maxim de patru săptămâni, incluzând şi perioada de scădere treptată a
dozelor. Scăde rea treptată a dozelor trebuie adaptată în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.
2
Similar tuturor hipnoticelor, utilizarea de lungă durată nu este recomandată şi o cură de tratament nu
trebuie să depăşească patru săptămâni. În anumite cazuri, poate fi necesară extinderea tratamentului peste
perioada maximă; în această situaţie, aceasta nu trebuie să aibă loc fără reevaluarea stării pacientului.
Doze
Adulţi:
Tratamentul trebuie administrat în priză unică, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiaşi
nopţi.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 10 mg, administrată imediat înainte de culcare. Trebuie
utilizată doza zilnică minimă eficace de zolpidem, care nu trebuie să depăşească 10 mg.
Doza totală de z olpidem nu trebuie să depăşească 10 mg la orice pacient.
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu stare generală alterată, care pot fi deosebit de sensibili la efectele
tartratului de zolpidem, este recomandată o doză de 5 mg. Aceste doze recomandate nu trebuie să fie
depăşite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, la care medicamentul nu este eliminat la fel de rapid ca la subiecţii
cu funcţie hepatică normală; este recomandată administrarea inițială a unei doze de 5 mg, o atenţi e
deosebită fiind acordată la pacienţii vârstnici. La adulţi (sub 65 ani) doza poate fi crescută la 10 mg numai
dacă răspunsul clinic este inadecvat şi medicamentul este bine tolerat. Insuficienţa hepatică severă este o
contraindicaţie.
Vezi pct. 5.2.
Cop ii şi adolescenţi (sub vârsta de 18 ani):
Zolpidemul este contraindicat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Pentru uz sublingual.
Zolpidemul acţionează rapid şi de aceea trebuie să fie luat chiar înainte de a merge la cul care sau atunci
când pacientul se află în pat. Comprimatul trebuie să fie pus sub limbă şi trebuie ţinut acolo până este
dizolvat. Edluar nu trebuie să fie luat cu sau imediat după o masă (vezi punctul 5.2.).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ta rtrat de zolpidem sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică severă
Apnee obstructivă în somn
Miastenia gravis
Insuficienţă respiratorie severă şi/sau acută
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Ori de câte ori este posibil, trebuie identificată cauza insomniei. Anterior prescrierii unui hipnotic, trebuie
trataţi factorii etiologici subiacenţi. Eşecul remiterii insomniei după o cură de tratament de 7 – 14 zile
poate indica prezenţa unei tulburări psihice sau organice primare, care trebuie evaluată.
3
Mai jos sunt prezentate informaţii generale referitoare la efectele observate după administrarea
benzodiazepinelor sau a altor medicamente hipnotice, care trebuie luate în considerare de către medicul
prescriptor.
Toleranţă
În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor
hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicament elor de tip benzodiazepinic.
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor sau a medicamentelor de tip benzodiazepinic poate duce la instalarea
dependenţei fizice şi psihologice de aceste medicamente. Riscul de instalare a dependenţei creşte în
funcţie de doză şi de durata tratamentului şi este mai mare la pacienţii cu antecedente de tulburări psihice
şi/sau abuz de alcool etilic sau medicamente.
Aceşti pacienţi trebuie să fie sub o supraveghere atentă când primesc hipnotice. Dependenţa poate
deasemenea să se pr oducă la doze terapeutice, şi/sau pentru subiecţi care nu arată un factor de risc
individualizat. Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de
simptome de întrerupere .. Acestea pot consta în cefalee sau dureri mu sculare, anxietate marcată şi
tensiune psihică, nelinişte, confuzie şi iritabilitate şi insomnie. În cazurile severe pot să apară următoarele
simptome: tulburări de percepţie a realităţii, tulburări de depersonalizare, hiperacuzie, amorţeli şi
furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii şi
convulsii epileptice.
Insomnie de rebound
La întreruperea tratamentului cu un medicament hipnotic poate apărea un sindrom tranzitoriu, în care
simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau cu un medicament de tip
benzodiazepinic revin în formă accentuată. Acesta poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de
dispoziţie, anxietate şi nelinişte.
Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin
aceasta minimizând starea de anxietate care ar putea apărea la oprirea tratamentului cu acest medicament.
Există date care indică faptul că, în cazul benzodiazepinelor şi al m edicamentelor de tip benzodiazepinic
cu durată scurtă de acţiune, fenomenul de sevraj poate deveni manifest în intervalul dintre administrarea
dozelor, în special atunci când se administrează doze mari.
Deoarece apariţia simptomelor de sevraj/fenomenelor de rebound este mai probabilă după întreruperea
bruscă a tratamentului, se recomandă reducerea treptată a dozei.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2), dar nu trebuie să depăşească 4
săptămâni, inc luzând perioada de scădere treptată a dozelor. Tratamentul nu trebuie prelungit dincolo de
această perioadă în lipsa unei reevaluări a situaţiei.
Poate fi util ca pacientul să fie informat, la iniţierea tratamentului, asupra faptului că acesta va avea o
durată limitată.
Afectare psihomotorie în ziua următoare administrării medicamentului
Riscul afectării psihomotorii în ziua următoare administrării medicamentului, inclusiv a capacităţii de a
conduce vehicule, este crescut dacă:
• zolpidemul este administra t cu mai puţin de 8 ore înainte de efectuarea unor activităţi care necesită
vigilenţă (vezi pct. 4.7) ;
• se administrează o doză mai mare decât cea recomandată;
4
• zolpidemul este administrat în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, alte
medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zolpidemului, alcool etilic sau substanţe ilicite
(vezi pct. 4.5).
Zolpidemul trebuie administrat în priză unică, imediat înainte de culcare, iar administrarea nu trebuie
repetată în timpul aceleiaşi nopţi.
Amnezie
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic pot induce amnezie anterogradă. Aceasta
intervine cel mai adesea la câteva ore după administrarea medicamentului. Pentru a diminua riscul ,
pacienţii trebuie să se asigure că pot dormi fără întrerupere timp de 8 ore (vezi pct. 4.8).
Reacţii psihice şi „paradoxale”
În cazul utilizării benzodiazepinelor şi a medicamentelor de tip benzodiazepinic este cunoscut faptul că
pot să apară reacţii cum sunt nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivita te, iluzii, furie, coşmaruri,
halucinaţii, psihoze, somnambulism, comportament inadecvat, accentuare a insomniei şi alte reacţii
adverse comportamentale. La apariţia acestora, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Apariţia
acestor reacţii este m ai probabilă la vârstnici.
Somnambulism şi comportamente asociate:
La pacienţi care au utilizat zolpidem au fost raportate cazuri de mers în somn şi alte comportamente
asociate, cum ar fi „condusul auto în somn”, pregătirea şi consumarea alimentelor, efec tuarea de
convorbiri telefonice sau activitate sexuală, în timp ce aceştia nu erau pe deplin conştienţi, cu amnezie
asupra evenimentului. Consumul de alcool etilic şi utilizarea altor substanţe cu efect deprimant asupra
SNC concomitent cu administrarea de zolpidem pare să crească riscul apariţiei unor asemenea
comportamente, la fel ca şi utilizarea zolpidem la doze mai mari decât doza maximă recomandată.
Întreruperea tratamentului cu zolpidem trebuie luată în considerare în mod serios la pacienţii care
rapo rtează asemenea comportamente (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici sau pacienţii cu stare generală alterată trebuie trataţi cu doze mai mici: vezi dozele
recomandate (pct. 4.2).
Din cauza efectului miorelaxant şi sedati v există un risc de căderi şi ca urmare, de rănire, în special la
pacienţii vârstnici, în momentul ridicării din pat în timpul nopţii.
Deşi nu este necesară ajustarea dozei, se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct.5.2) .
Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul prescrierii tartratului de zolpidem, deoarece benzodiazepinele
au un efect demonstrat de deprimare a centrului respirator. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul
că anxietatea sau agitaţ ia pot reprezenta semne ale insuficienţei respiratorii decompensate.
Benzodiazepinele şi medicamentele de tipul benzodiazepinelor nu sunt indicate pentru tratamentul
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, deoarece pot precipita apariţia encefalopati ei.
Utilizarea în depresie
Benzodiazepinele şi medicamentele cu acţiune farmacologică asemănătoare benzodiazepinelor nu trebuie
utilizate în monoterapie în tratamentul depresiei sau al anxietăţii asociate cu depresia (suicidul poate fi
precipitat la aceşt i pacienţi). Zolpidem trebuie să fie administrat cu precauţie la pacienţii ce manifestă
simptome de depresie. Tendinţele suicidare pot fi prezente. Datorită posibilităţii supradozajului voluntar,
acestor pacienţi trebuie să li se furnizeze cantitatea cea m ai mică de medicament posibilă. Depresia
5
preexistentă poate fi nemascată în timpul utilizării zolpidem. Deoarece insomnia poate fi un simptom de
depresie, pacientul trebuie re -evaluat dacă insomnia persistă
Utilizarea la pacienţii cu antecedente de abuz de medicamente sau de alcool
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic trebuie utilizate cu extremă precauţie la
pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool sau medicamente. Aceşti pacienţi trebuie atent
supravegheaţi în timpul trata mentului cu tartrat de zolpidem, deoarece, în cazul lor, există riscul
dezvoltării toleranţei şi dependenţei psihologice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie când sunt utilizate alte medicamente psihoactive.
Zolpidem nu trebuie administrat concomitet cu alcool ul. Efectul sedativ poate fi amplificat când acest
medicament este utilizat în asociere cu alcoolul. Acesta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Asociere cu medi camente cu efect deprimant asupra SNC
Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu antipsihotice
(neuroleptice), hipnotice, anxiolitice /sedative, medicamente antidepresive, analgezice narcotice,
medicamente antie pileptice, anestezice şi antihistaminice sedative. Prin urmare, administrarea
concomitentă a zolpidemului cu aceste medicamente poate accentua somnolenţa şi afectarea psihomotorie
din ziua următoare administrării, inclusiv afectarea capacităţii de a conduc e vehicule (vezi pct. 4.4 şi 4.7).
La pacienţii trataţi cu zolpidem în asociere cu medicamente antidepresive, inclusiv bupropionă,
dezipramină, fluoxetină, sertralină şi venlafaxină, au fost raportate, de asemenea, cazuri izolate de
halucinaţii vizuale.
A dministrarea în asociere cu fluvoxamină poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este
recomandată utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă cu miorelaxante poate potenţa efectul de relaxare musculară, în special la
pacienţii vârst nici şi în cazul utilizării dozelor mai mari (risc de cădere!).
De asemenea, în cazul administrării concomitente cu analgezice narcotice, poate apărea accentuarea stării
de euforie, ducând la o sporire a gradului de dependenţă psihologică.
Inhibitori şi inductori ai CYP450
Tartratul de zolpidem este metabolizat prin intermediul unor enzime ale citocromului P450. Enzima
principală este CYP3A4.
Rifampicina induce metabolizarea tartratului de zolpidem, rezultând o scădere a concentraţiei plasmatice
maxime cu aproximativ 60% şi, posibil, o scădere a eficacităţii. De asemenea, sunt de aşteptat efecte
similare şi în cazul utilizării altor inductoare puternice ale enzimelor citocromului
Substanţele care inhibă enzimele hepatice, în special CYP3A4 (de exemplu antimicoticele azolice,
antibioticele macrolide şi sucul de grapefruit) pot creşte concentraţiile plasmatice şi amplifică acţiunea
tartratului de zolpidem. Administrarea în asociere cu ciprofloxacina poate creşte concentraţia plasmatică a
zolpidemului; nu este recomandată utilizarea concomitentă.
Totuşi, atunci când tartratul de zolpidem este administrat concomitent cu itraconazol (un inhibitor al
CYP3A4), efectele farmacocinetice şi farmacodinamice nu diferă în mod semnificativ. Semnificaţia
clinică a aces tor rezultate nu este cunoscută.
6
Altele: când tartratul de zolpidem a fost administrat cu haloperidol, clorpromazină, itraconazol, digoxin,
ranitidină nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptare a
Sarcina
Nu există date suficiente pentru a permite evaluarea siguranţei administrării tartratului de zolpidem în
timpul sarcinii. La om, siguranţa administrării în timpul sarcinii nu a fost stabilită deşi studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. De aceea zolpidem nu trebuie să fie utilizat
în timpul sarcinii, în mod special în timpul primului trimestru .
Dacă medicamentul este prescris unei femei aflată la vârsta fertilă, aceasta trebuie atenţionată să se
adreseze medicului curant în momentul în care intenţionează să rămână gravidă sau presupune că este
gravidă, pentru a primi recomandări în c eea ce priveşte întreruperea tratamentului.
Dacă, din motive medicale întemeiate, tartratul de zolpidem este administrat în ultima perioadă a sarcinii
sau în timpul travaliului, din cauza acţiunii farmacologice a acestui medicament, pot fi aşteptate efect e
asupra nou- născutului cum sunt hipotermia, hipotonia şi deprimarea respiratorie moderată.
Nou -născuţii ale căror mame au fost tratate cronic cu benzodiazepine sau medicamente de tip
benzodiazepinic în ultima perioadă a sarcinii pot dezvolta simptome de întrerupere în perioada postnatală,
ca rezultat al dependenţei fizice.
Alăptarea
Tartratul de zolpidem se elimină în laptele matern în cantităţi minime. De aceea, tartratul de zolpidem nu
trebuie utilizat în timpul alăptării, deoarece efectele asupra suga rului nu au fost studiate.
Fertilitatea:
Administrarea orală de doze de zolpidem de 4, 20, şi 100 mg/kg sau aproximativ de 5X, 24X şi 120X de
ori decât doza maximă recomandată la om (DMR O) calculate în funcție de mg/m2 la şobolani înainte de
şi în timpul împerecherii, şi continuat la femele până în ziua 25 postpartum, a determinat apariţia de
cicluri estrogenice neregulate şi intervale precoitale prelungite, dar nu a produs o scădere a fertilităţii. Nu
au fost observate efecte asupra altor parametrii de fertilitate. Doza lipsită de efect a fost de 20 mg/kg și zi
(aproximativ de 24 de ori DMR O calculată în funcție de mg/m2).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Edluar are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie avertizate că, similar altor medicamente
hipnotice, există un risc posibil de somnolenţă, prelungire a timpului de reacţie, ameţeală, obnubilare,
vedere înceţ oşată/diplopie şi diminuare a stării de vigilenţă, precum şi de afectare a capacităţii de a
conduce vehicule în dimineaţa următoare administrării tratamentului (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la
minimum acest risc, se recomandă o perioadă de odihnă de cel puţin 8 ore în intervalul dintre
administrarea zolpidemului şi conducerea de vehicule, folosirea de utilaje şi efectuarea de activităţi la
înălţime.
La administrarea zolpidemului în monoterapie, în doze terapeutice, a fost afectată capacitatea de a
conduc e vehicule şi au apărut comportamente precum „şofat în timpul somnului”.
În plus, administrarea zolpidemului în asociere cu alcool sau cu alte medicamente cu efect deprimant
asupra SNC creşte riscul de apariţie a unor astfel de comportamente (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Pacienţii trebuie
avertizaţi să nu utilizeze alcool sau alte substanţe psihoactive atunci când iau zolpidem.
7
4.8 Reacţii adverse
Aceste reacţii adverse par a fi legate de sensibilitatea individuală şi apar mai frecvent în prima oră după
administrarea medicamentului, dacă pacientul nu merge la culcare sau dacă nu adoarme imediat (vezi pct .
4.2).
Reacţiile adverse ale medicamentului sunt enumerate în tabelul de mai jos folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (>1/10 ); frecvente ( >1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( >1/1000 şi < 1/100); rare
( >
1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe
baza datelor disponibile).
Există dovezi privind legătura dintre doză și reacţiile adverse a sociate cu utilizarea tartratului de
zolpidem, în special în ceea ce priveşte anumite efecte la nivelul SNC. Teoretic ele ar trebui să fie mai
puţine dacă zolpidemul este luat imediat înainte de culcare. Ele se produc cel mai frecvent la pacienţii
vârstnici.
COS
Frecvenţă
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului imunitar
Tulburări de tip
angioedem
Tulburări psihice
Halucinaţii, agitaţie,
coşmaruri, emoţii
diminuate, confuzie
Iritabilitate Scăderea
libidou lui
Nelinişte,
agresivitate, iluzii,
furie, psihoze,
comportament
anormal,
somnambulism
(vezi pct. 4.4),
dependenţă (după
întreruperea
tratamentului pot
apărea simptome
de întrerupere sau
fenomene de
rebound), depresie
Tulburări ale
sistemului nervos
Somnolenţă,
cefalee, ameţeli,
insomnie agravată,
amnezie
anterogradă
( efectele amneziei
pot fi asociate cu
comportament
inadecvat ),
amorţeală în timpul
zilei următoare,
vigilenţă scăzută
Ataxie Scăderea nivelului
de conştienţă
Tulburări oculare
Diplopie
8
Tulburări ale urechii
şi labirintului
Vertij
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree, greaţă,
vărsături, dureri
abdominale
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea valorilor
concentraţiilor
enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Reacţii la nivel
cutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii, prurit,
urticarie,
hiperhidroză
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Slăbiciune
musculară
Tulburări generale Oboseală Reacţii
paradoxale
Tulburări ale
mersului, toleranţă
medicamentoasă,
căderi
(predominant la
pacienţii vârstnici
şi atunci când
zolpidemul nu a
fost administrat
conform
recomandărilor de
prescriere).
Aceste efecte se produc predominant la începutul tratamentului sau la pacienţii vârstnici şi în mod
obişnuit dispar odată cu administrările repetate.
Amnezia
Amnezia anterogradă se poate produce în timpul administrării tratamentului , riscul crescând la doze mai
mari. Pentru a scădea riscul de apariție a acesteia, pacienţii trebuie să se asigure că vor putea să doarmă
neîntrerup ți timp de 8 ore. Efectele amneziei pot fi asociate cu un comportament inadecvat (vezi pct.
4.4.).
Depresia
Depresia preexistentă poate deveni manifestă în timpul utilizării de benzodiazepine sau substanţe înrudite
cu be nzodiazepinele (vezi pct. 4.4.).
Reacţii psihice şi “paradoxale”
Se pot produce reacţii cum ar fi neliniştea, agitaţia, iritabilitatea, agresivitatea, iluzii, furia, coşmaruri,
insomnie agravată, halucinaţii, psihoze, comportament inadecvat şi alte reacţi i adverse comportamentale
când sunt utilizate benzodiazepine sau substanţe înrudite cu benzodiazepinele. Aceste reacţii sunt cel mai
probabil să se producă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4.).
9
Dependenţa
Utilizarea (chiar la doze terapeutice) poate conduce la dependent fizică: întreruperea tratamentului poate
conduce la fenomene de întrerupere sau de rebound (vezi pct. 4.4.).
Dependenţa psihică se poate produce. Abuzul a fost raportat la cei cu antecedente de abuz de
medicamente.
Raportarea reacţii lor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
.
4.9 Supradozaj
În cadrul ra portărlor de supradozaj cu tartrat de zolpidem ca medicament unic sau cu alte substanţe
deprim ante ale SNC (incluzând alcoolul ), au fost raportate afectarea stării de conştienţă de la somnolenţă
până la comă uşoară cu efect letal.
Pacienţii s -au recuper at complet după utilizarea unor doze de până la 400 mg tartrat de zolpidem, de 40 de
ori mai mari decât doza recomandată.
Trebuie instituite măsuri generale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Când este adecvat,
trebuie efectuat imediat lava j gastric. Dacă este necesar, se administrează lichide intravenos. Dacă golirea
stomacului nu aduce niciun beneficiu, trebuie administrat cărbune activat pentru scăderea absorbţiei.
Trebuie luat ă în considerare monitoriza re a funcţi ei respiratori i şi cardia ce în secția de terapie intensivă.
Administrarea medicamentelor sedative trebuie evitată, chiar şi în cazul apariţiei excitaţiei.
Atunci când sunt observate simptome grave, trebuie luată în considerare administrarea de flumazenil.
Administrarea de flumazenil poate contribui la apariţia de simptome neurologice (convulsii).
În tratamentul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere posibilitatea unei intoxicaţii
polimedicamentoase.
Datorită volumului de distribuţie mare şi legării de protei nele plasmatice ale tartratului de zolpidem,
hemodializa şi forţarea diurezei nu reprezintă măsuri eficiente .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodi azepinele, codul ATC:
N05CF02
Tartratul de zolpidem, o imidazopiridină, este un medicament hipnotic de tip benzodiazepinic. Studiile
experimentale au demonstrat că acesta are efecte sedative la doze mai mici decât cele necesare pentru
exercitarea efectelo r anticonvulsivant, miorelaxant sau anxiolitic. Aceste efecte au legătură cu o acţiune
agonistă specifică la nivelul receptorilor centrali care aparţin complexului „receptor macromolecular
GABA - omega (BZ1 şi BZ2)“, modulând deschiderea canalului ionic de clor. Tartratul de zolpidem
acţionează în principal asupra subtipurilor de receptor omega (BZ1).
10
Tartratul de zolpidem s-a dovedit a fi eficient pentru tratamentul de scurtă durată al insomniei
caracterizată prin dificultăţi la adormire. La nivel global , comprimatele sublinguale de zolpidem la doze
de 10 mg au scurtat latenţa de trecere la somnul de durată cu aproximativ 10 minute, comparativ cu
comprimatele standard conţinând 10 mg.
Tartratul de zolpidem are ca efect , de asemenea, menţinerea somnului. Nu s -au constatat diferenţe între
parametrii de menţinerea a somnului (trezire după adormire şi durata totală a somnului) între
comprimatele orale standard şi sublinguale.
Studiile randomizate au arătat numai dovezi convingătoare ale eficacităţii zolpidemului în doză de 10 mg.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu- orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 462 de voluntari
sănătoşi, cu insomnie tranzitorie, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de
adormire cu 10 minute, co mparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5
mg, această scădere a fost de 3 minute.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu- orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 114 pacienţi cu
insomnie cronică, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu 30
de minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această
scădere a fost de 15 minute.
La anumiţi pacienţi, poate fi eficace doza mai mică, de 5 mg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Zolpidemul are atât o absorbţie rapidă cât şi o instalare rapidă a efectului hipnotic.
Biodisponibilitatea după administrarea orală este de 70%. În intervalul dozelor terapeutice, zolpidemul
prezintă o c inetică liniară. Concentraţiile plasmatice terapeutice sunt cuprinse între 80 şi 200 ng/ml.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă între 0,5 şi 3 ore după administrare. Timpul median C
max a
fost similar în comparație cu comprimatele convenționale de for mulare. Totuși, concentrațiile plasmatice
inițiale de 5- 15 minute au fost mai mari cu Edluar .
Atunci când Edluar a fost administrat după un prânz hipercaloric şi bogat în grăsimi ASC medie şi C
max
au scăzut cu 12% şi respectiv 34%, în timp ce tmax median a fost prelungit de la 1,0 la 1,75 ore. Timpul de
înjumătăţire a rămas neschimbat. (vezi pct. 4.2).
Distribuţie
La adulţi, volumul de distribuţie este de 0,54 l/kg, iar la vârstnici scade la 0,34 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţi e de 92%. La nivelul primului pasaj hepatic se
metabolizează în proporţie de aproximativ 35%. S -a demonstrat că administrarea de doze repetate nu
modifică legarea de proteine, ceea ce indică lipsa competiţiei pentru situsurile de legare dintre tartratul de
zolpidem şi metaboliţii săi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este scurt. Timpul de înjumătăţire prin eliminare
median după administrare de tartrat de zopidem a fost de 2,85 ore (5mg) şi 2,65 ore (10 mg). Durata de
acţiune a zolpidemului este de până la 6 ore.
Toţi metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic şi sunt eliminaţi în urină (56%) şi în
materiile fecale (37%).
11
Studiile clinice au demonstrat faptul că tartratul de zolpidem nu este eliminat prin dializă.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală s- a observat o scădere moderată a clearance- ului (independent de o
eventuală şedinţă de dializă). Ceilalţi parametrii farmacocinetici rămân nemodificaţi.
La pacienţii vârstnici şi la pacie nţii cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea zolpidemului este
crescută. Clearance este scăzut şi timpul de înjumătăţire prin eliminare este ap roximativ 10 ore.
La pacienţii cu ciroză hepatică a fost observată o creştere de 5 ori a ASC şi prelungire a de 3 ori a timpului
de înjumătăţire plasmatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice au fost observate doar la dozări situate mult deasupra nivelelor de expunere umane
maxime şi de aceea sunt cu o semnificaţie mică pentru uz clinic.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Celuloză microcristalină silicată (mixtură de celuloză microcristalină şi siliciu coloidal anhidru)
Siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Zaharină sodică
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere de aluminiu/aluminiu cu comprim ate sublinguale în număr de 10, 14, 20, 28, 30, 60, 100 şi 150.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Meda Pharma GmbH & Co. KG
Benzstrasse 1, 61352 Bad Homburg
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5246/2012/01- 08
5247/2012/01- 08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Decembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAME NTULUI
Edluar 5 mg comprimate sublinguale
Edluar 10 mg comprimate sublinguale
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Edluar 5 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine 5 mg tartrat de zolpidem.
Edluar 10 mg:
Fiecare comprimat sublingual conţine 10 mg tartrat de zolpidem.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat sublingual.
Edluar 5 mg:
Comprimat de culare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi un V inscr ipţionat pe una din părţi.
Edluar 10 mg:
Comprimat de culare albă, rotund, cu feţe plate, cu margini rotunjite, cu un diametru de aproximativ 7,5
mm şi un X inscripţionat pe una din părţi.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scur tă durată al insomniei.
Medicamentele sedative/hipnotice trebuie utilizate numai în cazul insomniei de severitate relevantă din
punct de vedere clinic, atunci când tulburarea este invalidantă sau supune pacientul unui stres marcat.
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă. În general, aceasta variază de la câteva zile
până la două săptămâni, cu un maxim de patru săptămâni, incluzând şi perioada de scădere treptată a
dozelor. Scăde rea treptată a dozelor trebuie adaptată în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.
2
Similar tuturor hipnoticelor, utilizarea de lungă durată nu este recomandată şi o cură de tratament nu
trebuie să depăşească patru săptămâni. În anumite cazuri, poate fi necesară extinderea tratamentului peste
perioada maximă; în această situaţie, aceasta nu trebuie să aibă loc fără reevaluarea stării pacientului.
Doze
Adulţi:
Tratamentul trebuie administrat în priză unică, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiaşi
nopţi.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 10 mg, administrată imediat înainte de culcare. Trebuie
utilizată doza zilnică minimă eficace de zolpidem, care nu trebuie să depăşească 10 mg.
Doza totală de z olpidem nu trebuie să depăşească 10 mg la orice pacient.
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu stare generală alterată, care pot fi deosebit de sensibili la efectele
tartratului de zolpidem, este recomandată o doză de 5 mg. Aceste doze recomandate nu trebuie să fie
depăşite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, la care medicamentul nu este eliminat la fel de rapid ca la subiecţii
cu funcţie hepatică normală; este recomandată administrarea inițială a unei doze de 5 mg, o atenţi e
deosebită fiind acordată la pacienţii vârstnici. La adulţi (sub 65 ani) doza poate fi crescută la 10 mg numai
dacă răspunsul clinic este inadecvat şi medicamentul este bine tolerat. Insuficienţa hepatică severă este o
contraindicaţie.
Vezi pct. 5.2.
Cop ii şi adolescenţi (sub vârsta de 18 ani):
Zolpidemul este contraindicat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Pentru uz sublingual.
Zolpidemul acţionează rapid şi de aceea trebuie să fie luat chiar înainte de a merge la cul care sau atunci
când pacientul se află în pat. Comprimatul trebuie să fie pus sub limbă şi trebuie ţinut acolo până este
dizolvat. Edluar nu trebuie să fie luat cu sau imediat după o masă (vezi punctul 5.2.).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ta rtrat de zolpidem sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică severă
Apnee obstructivă în somn
Miastenia gravis
Insuficienţă respiratorie severă şi/sau acută
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Ori de câte ori este posibil, trebuie identificată cauza insomniei. Anterior prescrierii unui hipnotic, trebuie
trataţi factorii etiologici subiacenţi. Eşecul remiterii insomniei după o cură de tratament de 7 – 14 zile
poate indica prezenţa unei tulburări psihice sau organice primare, care trebuie evaluată.
3
Mai jos sunt prezentate informaţii generale referitoare la efectele observate după administrarea
benzodiazepinelor sau a altor medicamente hipnotice, care trebuie luate în considerare de către medicul
prescriptor.
Toleranţă
În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor
hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicament elor de tip benzodiazepinic.
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor sau a medicamentelor de tip benzodiazepinic poate duce la instalarea
dependenţei fizice şi psihologice de aceste medicamente. Riscul de instalare a dependenţei creşte în
funcţie de doză şi de durata tratamentului şi este mai mare la pacienţii cu antecedente de tulburări psihice
şi/sau abuz de alcool etilic sau medicamente.
Aceşti pacienţi trebuie să fie sub o supraveghere atentă când primesc hipnotice. Dependenţa poate
deasemenea să se pr oducă la doze terapeutice, şi/sau pentru subiecţi care nu arată un factor de risc
individualizat. Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de
simptome de întrerupere .. Acestea pot consta în cefalee sau dureri mu sculare, anxietate marcată şi
tensiune psihică, nelinişte, confuzie şi iritabilitate şi insomnie. În cazurile severe pot să apară următoarele
simptome: tulburări de percepţie a realităţii, tulburări de depersonalizare, hiperacuzie, amorţeli şi
furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii şi
convulsii epileptice.
Insomnie de rebound
La întreruperea tratamentului cu un medicament hipnotic poate apărea un sindrom tranzitoriu, în care
simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau cu un medicament de tip
benzodiazepinic revin în formă accentuată. Acesta poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de
dispoziţie, anxietate şi nelinişte.
Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin
aceasta minimizând starea de anxietate care ar putea apărea la oprirea tratamentului cu acest medicament.
Există date care indică faptul că, în cazul benzodiazepinelor şi al m edicamentelor de tip benzodiazepinic
cu durată scurtă de acţiune, fenomenul de sevraj poate deveni manifest în intervalul dintre administrarea
dozelor, în special atunci când se administrează doze mari.
Deoarece apariţia simptomelor de sevraj/fenomenelor de rebound este mai probabilă după întreruperea
bruscă a tratamentului, se recomandă reducerea treptată a dozei.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2), dar nu trebuie să depăşească 4
săptămâni, inc luzând perioada de scădere treptată a dozelor. Tratamentul nu trebuie prelungit dincolo de
această perioadă în lipsa unei reevaluări a situaţiei.
Poate fi util ca pacientul să fie informat, la iniţierea tratamentului, asupra faptului că acesta va avea o
durată limitată.
Afectare psihomotorie în ziua următoare administrării medicamentului
Riscul afectării psihomotorii în ziua următoare administrării medicamentului, inclusiv a capacităţii de a
conduce vehicule, este crescut dacă:
• zolpidemul este administra t cu mai puţin de 8 ore înainte de efectuarea unor activităţi care necesită
vigilenţă (vezi pct. 4.7) ;
• se administrează o doză mai mare decât cea recomandată;
4
• zolpidemul este administrat în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, alte
medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zolpidemului, alcool etilic sau substanţe ilicite
(vezi pct. 4.5).
Zolpidemul trebuie administrat în priză unică, imediat înainte de culcare, iar administrarea nu trebuie
repetată în timpul aceleiaşi nopţi.
Amnezie
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic pot induce amnezie anterogradă. Aceasta
intervine cel mai adesea la câteva ore după administrarea medicamentului. Pentru a diminua riscul ,
pacienţii trebuie să se asigure că pot dormi fără întrerupere timp de 8 ore (vezi pct. 4.8).
Reacţii psihice şi „paradoxale”
În cazul utilizării benzodiazepinelor şi a medicamentelor de tip benzodiazepinic este cunoscut faptul că
pot să apară reacţii cum sunt nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivita te, iluzii, furie, coşmaruri,
halucinaţii, psihoze, somnambulism, comportament inadecvat, accentuare a insomniei şi alte reacţii
adverse comportamentale. La apariţia acestora, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Apariţia
acestor reacţii este m ai probabilă la vârstnici.
Somnambulism şi comportamente asociate:
La pacienţi care au utilizat zolpidem au fost raportate cazuri de mers în somn şi alte comportamente
asociate, cum ar fi „condusul auto în somn”, pregătirea şi consumarea alimentelor, efec tuarea de
convorbiri telefonice sau activitate sexuală, în timp ce aceştia nu erau pe deplin conştienţi, cu amnezie
asupra evenimentului. Consumul de alcool etilic şi utilizarea altor substanţe cu efect deprimant asupra
SNC concomitent cu administrarea de zolpidem pare să crească riscul apariţiei unor asemenea
comportamente, la fel ca şi utilizarea zolpidem la doze mai mari decât doza maximă recomandată.
Întreruperea tratamentului cu zolpidem trebuie luată în considerare în mod serios la pacienţii care
rapo rtează asemenea comportamente (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici sau pacienţii cu stare generală alterată trebuie trataţi cu doze mai mici: vezi dozele
recomandate (pct. 4.2).
Din cauza efectului miorelaxant şi sedati v există un risc de căderi şi ca urmare, de rănire, în special la
pacienţii vârstnici, în momentul ridicării din pat în timpul nopţii.
Deşi nu este necesară ajustarea dozei, se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct.5.2) .
Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul prescrierii tartratului de zolpidem, deoarece benzodiazepinele
au un efect demonstrat de deprimare a centrului respirator. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul
că anxietatea sau agitaţ ia pot reprezenta semne ale insuficienţei respiratorii decompensate.
Benzodiazepinele şi medicamentele de tipul benzodiazepinelor nu sunt indicate pentru tratamentul
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, deoarece pot precipita apariţia encefalopati ei.
Utilizarea în depresie
Benzodiazepinele şi medicamentele cu acţiune farmacologică asemănătoare benzodiazepinelor nu trebuie
utilizate în monoterapie în tratamentul depresiei sau al anxietăţii asociate cu depresia (suicidul poate fi
precipitat la aceşt i pacienţi). Zolpidem trebuie să fie administrat cu precauţie la pacienţii ce manifestă
simptome de depresie. Tendinţele suicidare pot fi prezente. Datorită posibilităţii supradozajului voluntar,
acestor pacienţi trebuie să li se furnizeze cantitatea cea m ai mică de medicament posibilă. Depresia
5
preexistentă poate fi nemascată în timpul utilizării zolpidem. Deoarece insomnia poate fi un simptom de
depresie, pacientul trebuie re -evaluat dacă insomnia persistă
Utilizarea la pacienţii cu antecedente de abuz de medicamente sau de alcool
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic trebuie utilizate cu extremă precauţie la
pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool sau medicamente. Aceşti pacienţi trebuie atent
supravegheaţi în timpul trata mentului cu tartrat de zolpidem, deoarece, în cazul lor, există riscul
dezvoltării toleranţei şi dependenţei psihologice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie când sunt utilizate alte medicamente psihoactive.
Zolpidem nu trebuie administrat concomitet cu alcool ul. Efectul sedativ poate fi amplificat când acest
medicament este utilizat în asociere cu alcoolul. Acesta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Asociere cu medi camente cu efect deprimant asupra SNC
Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu antipsihotice
(neuroleptice), hipnotice, anxiolitice /sedative, medicamente antidepresive, analgezice narcotice,
medicamente antie pileptice, anestezice şi antihistaminice sedative. Prin urmare, administrarea
concomitentă a zolpidemului cu aceste medicamente poate accentua somnolenţa şi afectarea psihomotorie
din ziua următoare administrării, inclusiv afectarea capacităţii de a conduc e vehicule (vezi pct. 4.4 şi 4.7).
La pacienţii trataţi cu zolpidem în asociere cu medicamente antidepresive, inclusiv bupropionă,
dezipramină, fluoxetină, sertralină şi venlafaxină, au fost raportate, de asemenea, cazuri izolate de
halucinaţii vizuale.
A dministrarea în asociere cu fluvoxamină poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este
recomandată utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă cu miorelaxante poate potenţa efectul de relaxare musculară, în special la
pacienţii vârst nici şi în cazul utilizării dozelor mai mari (risc de cădere!).
De asemenea, în cazul administrării concomitente cu analgezice narcotice, poate apărea accentuarea stării
de euforie, ducând la o sporire a gradului de dependenţă psihologică.
Inhibitori şi inductori ai CYP450
Tartratul de zolpidem este metabolizat prin intermediul unor enzime ale citocromului P450. Enzima
principală este CYP3A4.
Rifampicina induce metabolizarea tartratului de zolpidem, rezultând o scădere a concentraţiei plasmatice
maxime cu aproximativ 60% şi, posibil, o scădere a eficacităţii. De asemenea, sunt de aşteptat efecte
similare şi în cazul utilizării altor inductoare puternice ale enzimelor citocromului
Substanţele care inhibă enzimele hepatice, în special CYP3A4 (de exemplu antimicoticele azolice,
antibioticele macrolide şi sucul de grapefruit) pot creşte concentraţiile plasmatice şi amplifică acţiunea
tartratului de zolpidem. Administrarea în asociere cu ciprofloxacina poate creşte concentraţia plasmatică a
zolpidemului; nu este recomandată utilizarea concomitentă.
Totuşi, atunci când tartratul de zolpidem este administrat concomitent cu itraconazol (un inhibitor al
CYP3A4), efectele farmacocinetice şi farmacodinamice nu diferă în mod semnificativ. Semnificaţia
clinică a aces tor rezultate nu este cunoscută.
6
Altele: când tartratul de zolpidem a fost administrat cu haloperidol, clorpromazină, itraconazol, digoxin,
ranitidină nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptare a
Sarcina
Nu există date suficiente pentru a permite evaluarea siguranţei administrării tartratului de zolpidem în
timpul sarcinii. La om, siguranţa administrării în timpul sarcinii nu a fost stabilită deşi studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. De aceea zolpidem nu trebuie să fie utilizat
în timpul sarcinii, în mod special în timpul primului trimestru .
Dacă medicamentul este prescris unei femei aflată la vârsta fertilă, aceasta trebuie atenţionată să se
adreseze medicului curant în momentul în care intenţionează să rămână gravidă sau presupune că este
gravidă, pentru a primi recomandări în c eea ce priveşte întreruperea tratamentului.
Dacă, din motive medicale întemeiate, tartratul de zolpidem este administrat în ultima perioadă a sarcinii
sau în timpul travaliului, din cauza acţiunii farmacologice a acestui medicament, pot fi aşteptate efect e
asupra nou- născutului cum sunt hipotermia, hipotonia şi deprimarea respiratorie moderată.
Nou -născuţii ale căror mame au fost tratate cronic cu benzodiazepine sau medicamente de tip
benzodiazepinic în ultima perioadă a sarcinii pot dezvolta simptome de întrerupere în perioada postnatală,
ca rezultat al dependenţei fizice.
Alăptarea
Tartratul de zolpidem se elimină în laptele matern în cantităţi minime. De aceea, tartratul de zolpidem nu
trebuie utilizat în timpul alăptării, deoarece efectele asupra suga rului nu au fost studiate.
Fertilitatea:
Administrarea orală de doze de zolpidem de 4, 20, şi 100 mg/kg sau aproximativ de 5X, 24X şi 120X de
ori decât doza maximă recomandată la om (DMR O) calculate în funcție de mg/m2 la şobolani înainte de
şi în timpul împerecherii, şi continuat la femele până în ziua 25 postpartum, a determinat apariţia de
cicluri estrogenice neregulate şi intervale precoitale prelungite, dar nu a produs o scădere a fertilităţii. Nu
au fost observate efecte asupra altor parametrii de fertilitate. Doza lipsită de efect a fost de 20 mg/kg și zi
(aproximativ de 24 de ori DMR O calculată în funcție de mg/m2).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Edluar are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie avertizate că, similar altor medicamente
hipnotice, există un risc posibil de somnolenţă, prelungire a timpului de reacţie, ameţeală, obnubilare,
vedere înceţ oşată/diplopie şi diminuare a stării de vigilenţă, precum şi de afectare a capacităţii de a
conduce vehicule în dimineaţa următoare administrării tratamentului (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la
minimum acest risc, se recomandă o perioadă de odihnă de cel puţin 8 ore în intervalul dintre
administrarea zolpidemului şi conducerea de vehicule, folosirea de utilaje şi efectuarea de activităţi la
înălţime.
La administrarea zolpidemului în monoterapie, în doze terapeutice, a fost afectată capacitatea de a
conduc e vehicule şi au apărut comportamente precum „şofat în timpul somnului”.
În plus, administrarea zolpidemului în asociere cu alcool sau cu alte medicamente cu efect deprimant
asupra SNC creşte riscul de apariţie a unor astfel de comportamente (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Pacienţii trebuie
avertizaţi să nu utilizeze alcool sau alte substanţe psihoactive atunci când iau zolpidem.
7
4.8 Reacţii adverse
Aceste reacţii adverse par a fi legate de sensibilitatea individuală şi apar mai frecvent în prima oră după
administrarea medicamentului, dacă pacientul nu merge la culcare sau dacă nu adoarme imediat (vezi pct .
4.2).
Reacţiile adverse ale medicamentului sunt enumerate în tabelul de mai jos folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (>1/10 ); frecvente ( >1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( >1/1000 şi < 1/100); rare
( >
1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe
baza datelor disponibile).
Există dovezi privind legătura dintre doză și reacţiile adverse a sociate cu utilizarea tartratului de
zolpidem, în special în ceea ce priveşte anumite efecte la nivelul SNC. Teoretic ele ar trebui să fie mai
puţine dacă zolpidemul este luat imediat înainte de culcare. Ele se produc cel mai frecvent la pacienţii
vârstnici.
COS
Frecvenţă
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului imunitar
Tulburări de tip
angioedem
Tulburări psihice
Halucinaţii, agitaţie,
coşmaruri, emoţii
diminuate, confuzie
Iritabilitate Scăderea
libidou lui
Nelinişte,
agresivitate, iluzii,
furie, psihoze,
comportament
anormal,
somnambulism
(vezi pct. 4.4),
dependenţă (după
întreruperea
tratamentului pot
apărea simptome
de întrerupere sau
fenomene de
rebound), depresie
Tulburări ale
sistemului nervos
Somnolenţă,
cefalee, ameţeli,
insomnie agravată,
amnezie
anterogradă
( efectele amneziei
pot fi asociate cu
comportament
inadecvat ),
amorţeală în timpul
zilei următoare,
vigilenţă scăzută
Ataxie Scăderea nivelului
de conştienţă
Tulburări oculare
Diplopie
8
Tulburări ale urechii
şi labirintului
Vertij
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree, greaţă,
vărsături, dureri
abdominale
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea valorilor
concentraţiilor
enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Reacţii la nivel
cutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii, prurit,
urticarie,
hiperhidroză
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Slăbiciune
musculară
Tulburări generale Oboseală Reacţii
paradoxale
Tulburări ale
mersului, toleranţă
medicamentoasă,
căderi
(predominant la
pacienţii vârstnici
şi atunci când
zolpidemul nu a
fost administrat
conform
recomandărilor de
prescriere).
Aceste efecte se produc predominant la începutul tratamentului sau la pacienţii vârstnici şi în mod
obişnuit dispar odată cu administrările repetate.
Amnezia
Amnezia anterogradă se poate produce în timpul administrării tratamentului , riscul crescând la doze mai
mari. Pentru a scădea riscul de apariție a acesteia, pacienţii trebuie să se asigure că vor putea să doarmă
neîntrerup ți timp de 8 ore. Efectele amneziei pot fi asociate cu un comportament inadecvat (vezi pct.
4.4.).
Depresia
Depresia preexistentă poate deveni manifestă în timpul utilizării de benzodiazepine sau substanţe înrudite
cu be nzodiazepinele (vezi pct. 4.4.).
Reacţii psihice şi “paradoxale”
Se pot produce reacţii cum ar fi neliniştea, agitaţia, iritabilitatea, agresivitatea, iluzii, furia, coşmaruri,
insomnie agravată, halucinaţii, psihoze, comportament inadecvat şi alte reacţi i adverse comportamentale
când sunt utilizate benzodiazepine sau substanţe înrudite cu benzodiazepinele. Aceste reacţii sunt cel mai
probabil să se producă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4.).
9
Dependenţa
Utilizarea (chiar la doze terapeutice) poate conduce la dependent fizică: întreruperea tratamentului poate
conduce la fenomene de întrerupere sau de rebound (vezi pct. 4.4.).
Dependenţa psihică se poate produce. Abuzul a fost raportat la cei cu antecedente de abuz de
medicamente.
Raportarea reacţii lor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
.
4.9 Supradozaj
În cadrul ra portărlor de supradozaj cu tartrat de zolpidem ca medicament unic sau cu alte substanţe
deprim ante ale SNC (incluzând alcoolul ), au fost raportate afectarea stării de conştienţă de la somnolenţă
până la comă uşoară cu efect letal.
Pacienţii s -au recuper at complet după utilizarea unor doze de până la 400 mg tartrat de zolpidem, de 40 de
ori mai mari decât doza recomandată.
Trebuie instituite măsuri generale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Când este adecvat,
trebuie efectuat imediat lava j gastric. Dacă este necesar, se administrează lichide intravenos. Dacă golirea
stomacului nu aduce niciun beneficiu, trebuie administrat cărbune activat pentru scăderea absorbţiei.
Trebuie luat ă în considerare monitoriza re a funcţi ei respiratori i şi cardia ce în secția de terapie intensivă.
Administrarea medicamentelor sedative trebuie evitată, chiar şi în cazul apariţiei excitaţiei.
Atunci când sunt observate simptome grave, trebuie luată în considerare administrarea de flumazenil.
Administrarea de flumazenil poate contribui la apariţia de simptome neurologice (convulsii).
În tratamentul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere posibilitatea unei intoxicaţii
polimedicamentoase.
Datorită volumului de distribuţie mare şi legării de protei nele plasmatice ale tartratului de zolpidem,
hemodializa şi forţarea diurezei nu reprezintă măsuri eficiente .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodi azepinele, codul ATC:
N05CF02
Tartratul de zolpidem, o imidazopiridină, este un medicament hipnotic de tip benzodiazepinic. Studiile
experimentale au demonstrat că acesta are efecte sedative la doze mai mici decât cele necesare pentru
exercitarea efectelo r anticonvulsivant, miorelaxant sau anxiolitic. Aceste efecte au legătură cu o acţiune
agonistă specifică la nivelul receptorilor centrali care aparţin complexului „receptor macromolecular
GABA - omega (BZ1 şi BZ2)“, modulând deschiderea canalului ionic de clor. Tartratul de zolpidem
acţionează în principal asupra subtipurilor de receptor omega (BZ1).
10
Tartratul de zolpidem s-a dovedit a fi eficient pentru tratamentul de scurtă durată al insomniei
caracterizată prin dificultăţi la adormire. La nivel global , comprimatele sublinguale de zolpidem la doze
de 10 mg au scurtat latenţa de trecere la somnul de durată cu aproximativ 10 minute, comparativ cu
comprimatele standard conţinând 10 mg.
Tartratul de zolpidem are ca efect , de asemenea, menţinerea somnului. Nu s -au constatat diferenţe între
parametrii de menţinerea a somnului (trezire după adormire şi durata totală a somnului) între
comprimatele orale standard şi sublinguale.
Studiile randomizate au arătat numai dovezi convingătoare ale eficacităţii zolpidemului în doză de 10 mg.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu- orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 462 de voluntari
sănătoşi, cu insomnie tranzitorie, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de
adormire cu 10 minute, co mparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5
mg, această scădere a fost de 3 minute.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu- orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 114 pacienţi cu
insomnie cronică, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu 30
de minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această
scădere a fost de 15 minute.
La anumiţi pacienţi, poate fi eficace doza mai mică, de 5 mg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Zolpidemul are atât o absorbţie rapidă cât şi o instalare rapidă a efectului hipnotic.
Biodisponibilitatea după administrarea orală este de 70%. În intervalul dozelor terapeutice, zolpidemul
prezintă o c inetică liniară. Concentraţiile plasmatice terapeutice sunt cuprinse între 80 şi 200 ng/ml.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă între 0,5 şi 3 ore după administrare. Timpul median C
max a
fost similar în comparație cu comprimatele convenționale de for mulare. Totuși, concentrațiile plasmatice
inițiale de 5- 15 minute au fost mai mari cu Edluar .
Atunci când Edluar a fost administrat după un prânz hipercaloric şi bogat în grăsimi ASC medie şi C
max
au scăzut cu 12% şi respectiv 34%, în timp ce tmax median a fost prelungit de la 1,0 la 1,75 ore. Timpul de
înjumătăţire a rămas neschimbat. (vezi pct. 4.2).
Distribuţie
La adulţi, volumul de distribuţie este de 0,54 l/kg, iar la vârstnici scade la 0,34 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţi e de 92%. La nivelul primului pasaj hepatic se
metabolizează în proporţie de aproximativ 35%. S -a demonstrat că administrarea de doze repetate nu
modifică legarea de proteine, ceea ce indică lipsa competiţiei pentru situsurile de legare dintre tartratul de
zolpidem şi metaboliţii săi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este scurt. Timpul de înjumătăţire prin eliminare
median după administrare de tartrat de zopidem a fost de 2,85 ore (5mg) şi 2,65 ore (10 mg). Durata de
acţiune a zolpidemului este de până la 6 ore.
Toţi metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic şi sunt eliminaţi în urină (56%) şi în
materiile fecale (37%).
11
Studiile clinice au demonstrat faptul că tartratul de zolpidem nu este eliminat prin dializă.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală s- a observat o scădere moderată a clearance- ului (independent de o
eventuală şedinţă de dializă). Ceilalţi parametrii farmacocinetici rămân nemodificaţi.
La pacienţii vârstnici şi la pacie nţii cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea zolpidemului este
crescută. Clearance este scăzut şi timpul de înjumătăţire prin eliminare este ap roximativ 10 ore.
La pacienţii cu ciroză hepatică a fost observată o creştere de 5 ori a ASC şi prelungire a de 3 ori a timpului
de înjumătăţire plasmatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice au fost observate doar la dozări situate mult deasupra nivelelor de expunere umane
maxime şi de aceea sunt cu o semnificaţie mică pentru uz clinic.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Celuloză microcristalină silicată (mixtură de celuloză microcristalină şi siliciu coloidal anhidru)
Siliciu coloidal anhidru
Croscarmeloză sodică
Zaharină sodică
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere de aluminiu/aluminiu cu comprim ate sublinguale în număr de 10, 14, 20, 28, 30, 60, 100 şi 150.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Meda Pharma GmbH & Co. KG
Benzstrasse 1, 61352 Bad Homburg
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5246/2012/01- 08
5247/2012/01- 08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Decembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
