PANTOPRAZOL MACLEODS 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Macleods 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine
Pantoprazol sodic sesquihidrat 45,1 mg, echivalent la pantoprazol 40 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate filmate enterice, de culoare galbenă, ovale, biconvexe, şi netede pe ambele feţe
(dimensiune aproximativă 11,2 x 5,5 mm).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pantoprazol Macleods este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru:
-Esofagita de reflux
Pantoprazol Macleods este indicat la adulţi pentru:
-Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic
corespunzător la
pacienţii cu ulcere asociate cu infecţie cu H. pylori
-Ulcere gastrice şi duodenale
-Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze recomandate:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:
Esofagita de reflux
Un comprimat Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi.
În anumite cazuri, doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate Pantoprazol Macleods 40
mg pe zi), în special în cazul în care nu aexistat un răspunsla alte tratamente . De regulă,
pentru tratamentul esofagitei de reflux este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
2
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, de regulă, în următoarele 4
săptămâni.
Adulţi:
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate:
La pacienţii cu infecţie cu H. pylori şi ulcere gastrice sau duodenale, microorganismul trebuie
eradicat utilizând terapia asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale (de
exemplu recomandările naţionale) privind rezistenţa bacteriană şi utilizarea şi prescrierea
adecvate a medicamentelor antibacteriene. În funcţie de rezistenţă, pot fi recomandate
următoarele tratamente asociate pentru eradicarea H. pylori
a) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
+ claritromicină 250 – 500 mg de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de
Pantoprazol Macleods 40 mg comprimate gastrorezistente trebuie administrat cu o oră înainte
de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp de 7 zile şi poate fi prelungită
timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura
vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă
infecţie cu H. pylori, pentru monoterapia cu Pantoprazol Macleods 40 mg se va ţine cont de
următoarele ghiduri terapeutice privind doza pentru pantoprazol administrat în monoterapie:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi.
În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de Pantoprazol Macleods 40
mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi) în special atunci când
pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este
necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de
obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2
3
comprimate de Pantoprazol Macleods 40 mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin
creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile
secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si
administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160
mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar
pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii
patologice nu este limitată şi trebuie să fie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol (un comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Macleods nu trebuie utilizat în
tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată
spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol
Macleods în tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Pantoprazol Macleods nu
trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă
renală, deoarece în prezent nu există date privind eficacitatea şi siguranţa utilizării
Pantoprazol Macleods în tratamentul combinat la aceşti pacienți (vezi pct. 5.2).
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Macleods nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani din
cauza insuficienţei datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă (vezi
pct.5.2).
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră
înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe
durata tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în
care nivelul de enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al
medicamentului respectiv.
Tumori maligne gastrice
Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice
şi poate întârzia diagnosticarea. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere
semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau
melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.
4
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii
suplimentare.
Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct 4.5).
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer
tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate
reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest
aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care
prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în
cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an,
pacienţii trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Tratamentul cu Pantoprazol poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale
cauzate de bacterii precum Salmonella, Campylobacter sau C.difficile
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de
bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu
Pantoprazol poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
precum Salmonella sau Campylobacter.
Hipomagneziemia
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare
de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea
cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum
fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot
avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea
cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea tratamentului cu
magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă
în vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.
Fracturi osoase
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari
şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură
radio-carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu
alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele
inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În
anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc.
Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi
trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociaţi cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, şi dacă acestea sunt însoţite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătăţii trebuie să ia în
5
considerare oprirea administrării Pantoprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un
inhibitor de pompă de protoni poate creşte riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul
cu Pantoprazol trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA
(vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și
gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de
la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Produse medicinale cu absorbţie farmacocinetică ph-dependentă
Din cauza inhibării profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazol poate
interfera cu absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un determinant important
al biodisponibilității orale, de exemplu unele medicamente antifungice azolice cum este
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.
Inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct 4.4).
În cazul în care administrarea concomitentă de inhibitori de protează HIV cu un inhibitor al
pompei de protoni este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu
încărcarea virală). Nu trebuie depăşită doza de 20 mg de pantoprazol pe zi. Ar putea fi
necesară ajustarea dozeide de inhibitor de protează HIV.
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat
farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale
creşterii INR şi a timpului de protrombină la pacienţii trataţi cu IPP şi warfarină sau
fenprocumonă concomitent. Creşteri ale INR şi ale timpului de protrombină pot duce la
sângerări anormale şi chiar moarte. Pentru pacienţii trataţi cu pantoprazol şi warfarină sau
fenprocumonă poate fi necesară monitorizarea creşterii INR şi a timpului de protrombină.
Metotrexat
Au fost raportate concentrații plasmatice crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au
utilizat concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de
protoni. Prin urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, spre exemplu
cancer şi psoriazis, poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a
tratamentului cu pantoprazol
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazol este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului
enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19,
iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamentele metabolizate pe aceleaşi căi, precum
carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine
levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative .
O interacţiune a pantoprazolului cu alte medicamentoase sau combinaţii, care sunt
metabolizate folosind acelaşi sistem enzimatic, nu poate fi exclusă.
6
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu
afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina,
teofilina), CYP2C9 (precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum
metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu
p-glicoproteina
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile în cazul administrării concomitente
a pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au
fost observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19:
Inhibitorii CYP2C19, cum ar fi fluvoxamina ar putea creşte expunerea sistemică a
pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare la pacienţii trataţi pe termen
lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficienţă hepatică.
Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum ar fi rifampicina şi sunătoarea
(Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP, care sunt metabolizate
prin intermediul acestor sisteme enzimatice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
O cantitate moderată de informaţii privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini
urmărite) au indicat lipsa efectelor teratogene sau toxicităţii feto/neonatale pentru pantoprazol.
Studiile la animal au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Ca
măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea de pantoprazol în timpul sarcinii.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au evidenţiat excreţia pantroprazolului în laptele matern. Nu
există informaţii suficiente privind excreţia de pantoprazol în laptele uman, dar a fost raportată
excreţia sa în laptele uman. Un risc pentru nou-născuţi/sugari nu poate fi exclus. Prin urmare,
o decizie de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/opri tratamentul cu pantoprazol trebuie să
ia în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu pantoprazol
pentru femeie.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu s-a obţinut niciun indiciu de afectare a fertilităţii
consecutiv administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pantoprazol nu influenţează sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere
(vezi pct. 4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile
care presupun conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele
mai de frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre
pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
7
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(frecvenţă care nu poate fi eestimata pe baza datelor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este
posibilă aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o
frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză
Trombocitop
enie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie
(1);
Hipopotasemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare
(şi toate
simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie
(în special la
pacienţii predispuşi,
precum şi agravarea
acestor simptome
în cazul preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee; Ameţeală
Modificări ale
gustului
Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
8
disconfort în zona
abdominală
Tulburări
hepatobiliare Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii /
exantem / erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem
Sindromul Stevens-
Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi-form;
Fotosensibilitate;
Lupus eritematos
cutanat
subacut (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv Fractură de şold,
fractură radio-
carpiană şi de
coloană vertebrală
(vezi pct. 4.4). Artralgie; Mialgie
Spasm muscular(2)
Tulburări renale şi
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă progresie
către insuficienţă
renală)
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului Ginecomastie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie, oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
1. Hipocalcemie în asociere cu hipomagnezemie
2. Spasm muscular ca o consecinţă a tulburării electrolitice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine
tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi
suportiv, nu există recomandări terapeutice specifice.
9
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid clorhidric în
stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale unde
inhibă enzima H+, K+-ATPaza, adică etapa finală a producţiei de acid clorhidric în din
stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea
stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2
săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor
H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a
nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de
gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul
receptorului celular, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi
indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Efecte farmacodinamice
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui
tratament pe termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate
acestea, o mărire excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament
de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din
stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie
adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după
cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animal (vezi pct.5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui
tratament de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai
tiroidei.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei
crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc
și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale
CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni
trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA
fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din
intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură
doză orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se
obţin la circa 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări
multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de
dozare cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
10
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ
77 %. Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică
maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte
doar variabilitatea perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98 %.Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg.
Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legării specifice a
pantoprazolului de pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării
nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea
renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât
şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al
principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori lenţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană nu dispune de o enzimă CYP2C19 funcţională şi
aceste persoane sunt numite metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane,
metabolismul pantoprazolului este probabil în principal catalizat prin intermediul CYP3A4.
După administrarea unei singure doze de pantoprazol 40 mg, aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică amplă). Concentraţiile plasmatice maxime au crescut
cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au implicaţii asupra schemei de tratament a
pantoprazolului.
Insuficienţa renală
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu
insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi,
timpul de înjumătăţire al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi
dializat numai în cantităţi foarte reduse. Cu toate că, principalul metabolit are un timp de
înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu
are loc acumularea.
Insuficienţa hepatică
Cu toate că, pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire
cresc până la 7 - 9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7,
concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu
subiecţii sănătoşi.
Pacienţi vârstnici
O uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu
este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
11
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor
de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la
copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între
clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de
distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor
farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi
genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate la şobolan au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în partea anterioară a stomacului şobolanilor
s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor
gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că
aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la
şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani
efectuate la rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la
femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a
pantoprazolului în ficat.
S-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei în grupul şobolanilor
care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este
scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animal, s-au observat semne de fetotoxicitate
uşoară în cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat traversarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu
avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de
naştere.
6 PARTICULARITĂŢI PARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Manitol (E421)
Crospovidonă tip A
Carbonat de sodiu anhidru
Stearat de calciu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză 5cP
Povidonă K - 25
Propilenglicol
Dioxid de titan
Oxid galben de fier (E172)
Acid metacrilic – copolimer etil acrilat (1:1) dispersie 30%
12
Trietil citrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu se aplică
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25
0 C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaj blister: Folie de OPA-Al- PVC/Al în cutie.
Mărimi de ambalaj: 28 de comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Macleods Pharma UK Limited
Wynyard Park House, Wynyard Avenue, Wynyard,
Billingham, TS22 5TB,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9537/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRIITEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Macleods 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine
Pantoprazol sodic sesquihidrat 45,1 mg, echivalent la pantoprazol 40 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate filmate enterice, de culoare galbenă, ovale, biconvexe, şi netede pe ambele feţe
(dimensiune aproximativă 11,2 x 5,5 mm).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pantoprazol Macleods este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru:
-Esofagita de reflux
Pantoprazol Macleods este indicat la adulţi pentru:
-Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic
corespunzător la
pacienţii cu ulcere asociate cu infecţie cu H. pylori
-Ulcere gastrice şi duodenale
-Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze recomandate:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:
Esofagita de reflux
Un comprimat Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi.
În anumite cazuri, doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate Pantoprazol Macleods 40
mg pe zi), în special în cazul în care nu aexistat un răspunsla alte tratamente . De regulă,
pentru tratamentul esofagitei de reflux este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
2
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, de regulă, în următoarele 4
săptămâni.
Adulţi:
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate:
La pacienţii cu infecţie cu H. pylori şi ulcere gastrice sau duodenale, microorganismul trebuie
eradicat utilizând terapia asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale (de
exemplu recomandările naţionale) privind rezistenţa bacteriană şi utilizarea şi prescrierea
adecvate a medicamentelor antibacteriene. În funcţie de rezistenţă, pot fi recomandate
următoarele tratamente asociate pentru eradicarea H. pylori
a) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
+ claritromicină 250 – 500 mg de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de
Pantoprazol Macleods 40 mg comprimate gastrorezistente trebuie administrat cu o oră înainte
de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp de 7 zile şi poate fi prelungită
timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura
vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă
infecţie cu H. pylori, pentru monoterapia cu Pantoprazol Macleods 40 mg se va ţine cont de
următoarele ghiduri terapeutice privind doza pentru pantoprazol administrat în monoterapie:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi.
În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de Pantoprazol Macleods 40
mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate de Pantoprazol Macleods 40 mg pe zi) în special atunci când
pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este
necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de
obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2
3
comprimate de Pantoprazol Macleods 40 mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin
creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile
secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si
administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160
mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar
pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii
patologice nu este limitată şi trebuie să fie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol (un comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Macleods nu trebuie utilizat în
tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată
spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol
Macleods în tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Pantoprazol Macleods nu
trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă
renală, deoarece în prezent nu există date privind eficacitatea şi siguranţa utilizării
Pantoprazol Macleods în tratamentul combinat la aceşti pacienți (vezi pct. 5.2).
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Macleods nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani din
cauza insuficienţei datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă (vezi
pct.5.2).
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră
înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe
durata tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în
care nivelul de enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al
medicamentului respectiv.
Tumori maligne gastrice
Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice
şi poate întârzia diagnosticarea. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere
semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau
melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.
4
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii
suplimentare.
Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct 4.5).
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer
tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate
reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest
aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care
prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în
cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an,
pacienţii trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Tratamentul cu Pantoprazol poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale
cauzate de bacterii precum Salmonella, Campylobacter sau C.difficile
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de
bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu
Pantoprazol poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
precum Salmonella sau Campylobacter.
Hipomagneziemia
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare
de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea
cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum
fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot
avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea
cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea tratamentului cu
magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă
în vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea
tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.
Fracturi osoase
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari
şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură
radio-carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu
alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele
inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În
anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc.
Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi
trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociaţi cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, şi dacă acestea sunt însoţite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătăţii trebuie să ia în
5
considerare oprirea administrării Pantoprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un
inhibitor de pompă de protoni poate creşte riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul
cu Pantoprazol trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA
(vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și
gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de
la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Produse medicinale cu absorbţie farmacocinetică ph-dependentă
Din cauza inhibării profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazol poate
interfera cu absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un determinant important
al biodisponibilității orale, de exemplu unele medicamente antifungice azolice cum este
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.
Inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct 4.4).
În cazul în care administrarea concomitentă de inhibitori de protează HIV cu un inhibitor al
pompei de protoni este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu
încărcarea virală). Nu trebuie depăşită doza de 20 mg de pantoprazol pe zi. Ar putea fi
necesară ajustarea dozeide de inhibitor de protează HIV.
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat
farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale
creşterii INR şi a timpului de protrombină la pacienţii trataţi cu IPP şi warfarină sau
fenprocumonă concomitent. Creşteri ale INR şi ale timpului de protrombină pot duce la
sângerări anormale şi chiar moarte. Pentru pacienţii trataţi cu pantoprazol şi warfarină sau
fenprocumonă poate fi necesară monitorizarea creşterii INR şi a timpului de protrombină.
Metotrexat
Au fost raportate concentrații plasmatice crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au
utilizat concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de
protoni. Prin urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, spre exemplu
cancer şi psoriazis, poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a
tratamentului cu pantoprazol
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazol este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului
enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19,
iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamentele metabolizate pe aceleaşi căi, precum
carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine
levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative .
O interacţiune a pantoprazolului cu alte medicamentoase sau combinaţii, care sunt
metabolizate folosind acelaşi sistem enzimatic, nu poate fi exclusă.
6
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu
afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina,
teofilina), CYP2C9 (precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum
metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu
p-glicoproteina
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile în cazul administrării concomitente
a pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au
fost observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19:
Inhibitorii CYP2C19, cum ar fi fluvoxamina ar putea creşte expunerea sistemică a
pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare la pacienţii trataţi pe termen
lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficienţă hepatică.
Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum ar fi rifampicina şi sunătoarea
(Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP, care sunt metabolizate
prin intermediul acestor sisteme enzimatice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
O cantitate moderată de informaţii privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini
urmărite) au indicat lipsa efectelor teratogene sau toxicităţii feto/neonatale pentru pantoprazol.
Studiile la animal au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Ca
măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea de pantoprazol în timpul sarcinii.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au evidenţiat excreţia pantroprazolului în laptele matern. Nu
există informaţii suficiente privind excreţia de pantoprazol în laptele uman, dar a fost raportată
excreţia sa în laptele uman. Un risc pentru nou-născuţi/sugari nu poate fi exclus. Prin urmare,
o decizie de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/opri tratamentul cu pantoprazol trebuie să
ia în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu pantoprazol
pentru femeie.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu s-a obţinut niciun indiciu de afectare a fertilităţii
consecutiv administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pantoprazol nu influenţează sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere
(vezi pct. 4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile
care presupun conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele
mai de frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre
pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
7
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(frecvenţă care nu poate fi eestimata pe baza datelor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este
posibilă aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o
frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză
Trombocitop
enie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală Hiponatremie
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie
(1);
Hipopotasemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare
(şi toate
simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie
(în special la
pacienţii predispuşi,
precum şi agravarea
acestor simptome
în cazul preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee; Ameţeală
Modificări ale
gustului
Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
8
disconfort în zona
abdominală
Tulburări
hepatobiliare Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Nivel ridicat de
bilirubină
Leziuni hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii /
exantem / erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem
Sindromul Stevens-
Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi-form;
Fotosensibilitate;
Lupus eritematos
cutanat
subacut (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv Fractură de şold,
fractură radio-
carpiană şi de
coloană vertebrală
(vezi pct. 4.4). Artralgie; Mialgie
Spasm muscular(2)
Tulburări renale şi
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă progresie
către insuficienţă
renală)
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului Ginecomastie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie, oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
1. Hipocalcemie în asociere cu hipomagnezemie
2. Spasm muscular ca o consecinţă a tulburării electrolitice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine
tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi
suportiv, nu există recomandări terapeutice specifice.
9
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid clorhidric în
stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale unde
inhibă enzima H+, K+-ATPaza, adică etapa finală a producţiei de acid clorhidric în din
stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea
stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2
săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor
H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a
nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de
gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul
receptorului celular, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi
indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Efecte farmacodinamice
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui
tratament pe termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate
acestea, o mărire excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament
de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din
stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie
adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după
cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animal (vezi pct.5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui
tratament de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai
tiroidei.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei
crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc
și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale
CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni
trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA
fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din
intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură
doză orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se
obţin la circa 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări
multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de
dozare cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
10
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ
77 %. Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică
maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte
doar variabilitatea perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98 %.Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg.
Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legării specifice a
pantoprazolului de pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării
nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea
renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât
şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al
principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori lenţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană nu dispune de o enzimă CYP2C19 funcţională şi
aceste persoane sunt numite metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane,
metabolismul pantoprazolului este probabil în principal catalizat prin intermediul CYP3A4.
După administrarea unei singure doze de pantoprazol 40 mg, aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică amplă). Concentraţiile plasmatice maxime au crescut
cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au implicaţii asupra schemei de tratament a
pantoprazolului.
Insuficienţa renală
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu
insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi,
timpul de înjumătăţire al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi
dializat numai în cantităţi foarte reduse. Cu toate că, principalul metabolit are un timp de
înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu
are loc acumularea.
Insuficienţa hepatică
Cu toate că, pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire
cresc până la 7 - 9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7,
concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu
subiecţii sănătoşi.
Pacienţi vârstnici
O uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu
este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
11
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor
de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la
copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între
clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de
distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor
farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi
genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate la şobolan au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în partea anterioară a stomacului şobolanilor
s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor
gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că
aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la
şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani
efectuate la rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la
femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a
pantoprazolului în ficat.
S-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei în grupul şobolanilor
care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este
scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animal, s-au observat semne de fetotoxicitate
uşoară în cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat traversarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu
avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de
naştere.
6 PARTICULARITĂŢI PARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Manitol (E421)
Crospovidonă tip A
Carbonat de sodiu anhidru
Stearat de calciu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză 5cP
Povidonă K - 25
Propilenglicol
Dioxid de titan
Oxid galben de fier (E172)
Acid metacrilic – copolimer etil acrilat (1:1) dispersie 30%
12
Trietil citrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu se aplică
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25
0 C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaj blister: Folie de OPA-Al- PVC/Al în cutie.
Mărimi de ambalaj: 28 de comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Macleods Pharma UK Limited
Wynyard Park House, Wynyard Avenue, Wynyard,
Billingham, TS22 5TB,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9537/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRIITEXTULUI
Ianuarie 2017
