ULTRAVIST 300
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ultravist 300 soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie injectabilă conţine iopromid 623,40 mg (echivalent a 300 mg iod).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la galben pal.
Proprietăţile fizico-chimice ale Ultravist, la concentraţii de mai jos sunt:
Concentraţia de iod
(mg/ml) 300
Osmolalitatea
(mOsm/kg H
2O) la
37°C
0,59
Vâscozitatea (mPa·s)
la 20 °C
la 37 °C
8,9
4,7
Densitate (g/ml)
la 20 °C
la 37 °C
1,328
1,322
Valoarea pH-ului 6,5-8,0
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Pentru utilizare intravasculară şi în cavităţile corpului.
Nu se utilizează intratecal.
Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC), arteriografie şi venografie, inclusiv
angiografia de substracţie digitală intraarterială/intravenoasă (ASD); urografie intravenoasă,
vizualizarea cavităţilor organismului, artrografie şi examinarea cavităţilor corpului.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Informaţii generale
Substanţele de contrast care se încălzesc la temperatura corpului înainte de administrare sunt tolerate
mai bine şi pot fi injectate cu mai multă uşurinţă, datorită vâscozităţii reduse.
Pentru instrucţiuni suplimentare, vezi pct. 6.6.
Doze
Doze pentru administrarea intravasculară
Dozele menţionate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele uzuale pentru un adult normal cu o
greutate de 70 kg. Dozele sunt date pentru administrare unică sau pe kg, după cum se indică mai jos.
Dozele până la 1,5 g iod/kg sunt în general bine tolerate.
Dozele recomandate pentru administrare unică:
Angiografia convenţională
Angiografia arcului aortic 50-80 ml Ultravist 300
Angiografia selectivă 6-15 ml Ultravist 300
Aortografia toracică 50-80 ml Ultravist 300
Aortografie abdominală 40-60 ml Ultravist 300
Arteriografie:
Extremităţi superioare 8-12 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 20-30 ml Ultravist 300
Venografie:
Extremităţi superioare 15-30 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 30-60 ml Ultravist 300
ASD intravenoasă
Injectarea intravenoasă a 30-60 ml Ultravist 300, in bolus (viteza perfuzării: 8-12 ml/secundă în vena
cubitală; 10-20 ml/sec. în vena cavă) se recomandă doar pentru demonstraţiile de contrast ale vaselor
mari ale trunchiului. Cantitatea de substanţă de contrast care rămâne în vene poate fi redusă şi utilizată
în scop de diagnostic prin spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu, in bolus, imediat după aceea.
Adulţi:
30-60 ml Ultravist 300.
ASD intraarterială
Dozele şi concentraţiile utilizate în angiografia obişnuită pot fi reduse pentru ASD intraarterială.
Tomografie computerizată (TC)
Ori de câte ori este posibil, Ultravist trebuie injectat intravenos in bolus, de preferat cu ajutorul unui
injector de putere. Doar la scanerele lente, pentru a garanta un nivel sanguin relativ constant – deşi nu
maxim, trebuie administrată in bolus doar o jumătate din doza totală, iar restul în decurs de 2-6
minute.
TC spirală, în secţiune unică, dar mai ales cea în secţiuni multiple, permite achiziţionarea rapidă a unui
volum de date în decursul unei singure reţineri a respiraţiei. Pentru a optimiza efectul injectării
intravenoase in bolus (80-150 ml Ultravist 300) în regiunea de interes (concentraţia maximă, timpul şi
durata îmbunătăţirii), se recomandă cu insistenţă utilizarea unui injector automat de putere şi un reglaj
al injectării rapide.
3
TC a întregului corp
La tomografia computerizată, dozele necesare de mediu de contrast şi viteza de administrare depind de
organele investigate, de afecţiunea de diagnosticat şi, în special, de timpii diferiţi de scanare şi
reconstruire a imaginii ai scanerului care se utilizează.
TC craniană
Adulţi:
Ultravist 300: 1,0-2,0 ml/kg.
Urografie intravenoasă
Deoarece capacitatea fiziologică de concentrare a nefronului încă imatur din rinichii sugarilor este
lentă, sunt necesare doze relativ mari de mediu de contrast.
Se recomandă următoarele doze:
Nou-născuţi 1,2 g l/kg = 4,0 ml/kg Ultravist 300
(< 1 lună)
Sugari 1,0 g l/kg = 3,0 ml/kg Ultravist 300
(1 lună – 2 ani)
Copii 0,5 g l/kg = 1,5 ml/kg Ultravist 300
(2 – 11 ani)
Adolescenţi 0,3 g l/kg = 1,0 ml/kg Ultravist 300
şi adulţi
Creşterea dozei la adulţi este posibilă dacă acest lucru este considerat necesar în indicaţiile speciale.
Timpi de filmare
Atunci când dozele de mai sus sunt urmate şi Ultravist 300 este administrat peste 1-2 minute,
parenchimul renal este puternic opacifiat 3-5 minute, iar pelvisul renal cu tractul urinar în 8-15 minute
de la începerea administrării. Pentru pacienţii mai tineri trebuie un timp mai mic, iar pentru pacienţii
mai vârstnici un timp mai mare.
În mod normal, se recomandă să se facă primul film la 2-3 minute de la administrarea mediului de
contrast. La nou-născuţi, sugari şi la pacienţii cu disfuncţii renale, filmele preluate mai târziu pot
îmbunătăţi vizualizarea tractului urinar.
Doze pentru administrarea la nivelul cavităţilor corpului
În timpul artrografiei, histerosalpingografiei şi colangiopancreatografiei retrograde endoscopice
(ERCP), administrarea substanţei de contrast trebuie monitorizată prin fluoroscopie.
Dozele recomandate pentru o singură examinare:
Doza poate varia în funcţie de vârstă, greutate şi starea generală a pacientului. De asemenea, depinde
de afecţiunile concomitente, de tehnica de examinare şi de regiunea investigată. Dozele prezentate mai
jos reprezintă numai recomandări şi dozele medii uzuale pentru un adult normal.
Artrografie: 5-15 ml Ultravist 300
ERCP: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie
examinată.
Altele: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie
examinată.
4
Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi
Nou-născuţi (cu vârsta sub 1 lună) şi copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună – 2 ani)
Sugarii (cu vârsta sub 1 an) şi în special nou-născuţii sunt susceptibili la apariţia dezechilibrului
electrolitic şi hemodinamic. Trebuie luate precauţii privind doza de mediu de contrast care urmează să
fie administrată, performanţele tehnice ale procedurii radiologice şi starea clinică a pacientului.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Într-un studiu clinic, nu există diferenţe observate în farmacocinetica iopromid între vârstnici (cu
vârsta de 65 ani şi peste), şi pacienţii tineri. Prin urmare, nu este dată nicio recomandare specifică
pentru o ajustare a dozelor la pacienţii în vârstă, pe lângă cele descrise la pct. Doze.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece iopromidul se excretă aproape exclusiv într-o formă nemetabolizată prin rinichi, eliminarea
iopromid este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală. În scopul de a reduce riscul de insuficienţă
renală indusă suplimentar de mediul de contrast la pacienţii cu afecţiune pre-existentă de insuficienţă
renală, doza minimă posibilă trebuie utilizată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la iopromid sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipertiroidie manifestă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru toate indicaţiile
Reacţii de hipersensibilitate
Ultravist poate fi asociat cu reacţii anafilactice/de hipersensibilitate sau alte reacţii idiosincrazice
caracterizate prin manifestări cardiovasculare, respiratorii şi cutanate.
Sunt posibile alergii ca reacţii adverse variind de la uşoare până la severe, inclusiv şoc (vezi pct. 4.8).
Majoritatea acestor reacţii apar în decurs de 30 de minute de la administrare. Cu toate acestea, pot să
apară reacţii întârziate (de la ore până la zile).
Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în caz de:
- reacţie precedentă la medii de contrast
- antecedente de astm bronşic sau alte tulburări alergice.
În mod special, evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc este necesară la pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută la Ultravist sau la oricare dintre excipientii din Ultravist, sau cu o reacţie
de hipersensibilitate anterioară la oricare alta substanţă de contrast iodată, datorită unui risc crescut de
reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii severe).
Totuşi, astfel de reacţii apar în mod neregulat şi nu pot fi prevăzute.
Pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu beta-blocante pot fi
rezistenţi la efectele tratamentului cu agonişti beta (vezi pct 4.5).
În cazul unei reacţii de hipersensibilitate severe, pacienţii cu boli cardiovasculare sunt mai sensibili la
reacţii adverse grave sau chiar letale.
Datorită posibilităţii de reacţii severe de hipersensibilitate după administrare, este recomandată
observarea pacientului post-procedură.
Pregătirea pentru instituirea de măsuri de urgenţă este necesară pentru toţi pacienţii.
5
La pacienţii cu un risc crescut de reacţii acute de tip alergic, pacienţii cu o reacţie anterioară acută
moderată sau severă, astm sau alergii care necesită tratament medical, poate fi avută în vedere
premedicaţia cu un regim de corticosterozi.
Disfuncţie tiroidiană
Analiza atentă a raportului beneficiu/risc este necesară în special la pacienţii cu hipertiroidism
cunoscut sau suspectat sau guşă, deoarece substanţele de contrast iodate pot induce hipertiroidism şi
criza tireotoxică la aceşti pacienţi. Testarea functiei tiroidiene înainte de administrarea Ultravist şi/sau
administrarea de medicamente preventive tireostatice poate fi avută în vedere la pacienţii cu
hipertiroidism cunoscut sau suspectat.
La nou-născuţi, în special la sugari născuţi prematur, care au fost expuşi la Ultravist, fie prin
intermediul mamei în timpul sarcinii sau în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcţiei
tiroidiene, deoarece o expunere la excesul de iod care poate cauza hipotiroidie, şi eventual,
tratamentul poate fi necesar.
Tulburări ale sistemului nervos central (SNC)
Pacienţii cu tulburări ale SNC pot avea un risc crescut de complicaţii neurologice, în legătură cu
administrarea Ultravist. Complicaţiile neurologice sunt mai frecvente în cazul procedurilor legate de
angiografia cerebrală.
Se recomandă prudenţă în situaţiile în care poate exista un prag de convulsii redus, cum ar fi
antecedente de convulsii şi utilizarea concomitentă a anumitor medicamente.
Factorii care cresc permeabilitatea barierei hemato-encefalice pot facilita trecerea mediului de contrast
în ţesutul cerebral, ceea ce poate duce la reacţii ale SNC.
Hidratarea
O hidratare adecvată trebuie să fie asigurată înainte şi după administrarea intravasculară a Ultravist, în
scopul de a reduce la minim riscul indus de substanţa de contrast – risc de nefrotoxicitate (vezi şi
subpunctul "Utilizarea intravasculară, Insuficienţa renală”). Acest lucru este valabil în special la
pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, precum şi la nou-
născuţi, sugari, copii mici şi pacienţi vârstnici.
Anxietate
Stări de anxietate pronunţate de emoţie, anxietatea şi durerea pot creşte riscul de reacţii adverse sau
intensifica reacţiile legate de mediul de contrast. Trebuie avute în vedere precauţii pentru a reduce
starea de anxietate la aceşti pacienţi.
Testarea sensibilităţii
Testarea sensibilităţii utilizând o doză test mică de mediu de contrast nu este recomandată, deoarece ea
nu are nici o valoare predictivă. În plus, testarea sensibilităţii în sine conduce uneori la reacţii de
hipersensibilitate grave şi chiar fatale.
Utilizare intravasculară
Insuficienţă renală
Mediile de contrast induc nefrotoxicitate, care se prezintă ca o tulburare tranzitorie a funcţiei renale, ce
poate să apară după administrarea intravasculară de Ultravist. Insuficienţă renală acută poate să apară
în unele cazuri.
Factorii de risc includ:
6
- insuficienţă renală pre-existentă
- deshidratare
- diabet zaharat
- mielom multiplu/paraproteinemie
- doze repetate/sau doze mari de Ultravist
Pacienţii cărora li se administrează Ultravist trebuie hidrataţi corespunzător.
Pacienţilor care urmează şedinţe de dializă, fără funcţiei renală reziduală, li se poate administra
Ultravist pentru proceduri radiologice, deoarece substanţe de contrast iodate sunt eliminate prin
dializă.
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
Pacienţii cu boli cardiovasculare semnificative sau coronaropatii severe prezintă risc crescut de
apariţie a modificărilor hemodinamice şi aritmii relevante clinic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea intravasculară de Ultravist poate precipita apariţia
edemului pulmonar.
Feocromocitom
Pacienţii cu feocromocitom pot prezenta un risc crescut de apariţie a crizei hipertensive.
Miastenia gravis
Administrarea de Ultravist poate agrava simptomele miasteniei gravis.
Evenimente tromboembolice
O proprietate a mediilor de contrast non-ionice, este interferenţa scăzută cu funcţiile fiziologice
normale. Ca o consecinţă a acestui fapt, mediile de contrast non-ionice au mai puţină activitate
anticoagulantă in vitro decât mediile ionice. Numeroşi factori, în plus faţă de mediu de contrast,
inclusiv durata procedurii, numărul de injecţii, cateterul şi materialele seringii, afecţiunea de bază, şi
medicaţia în asociere pot contribui la dezvoltarea de evenimente tromboembolice. Prin urmare, atunci
când efectuează procedura de cateterizare vasculară trebuie să fie conştienţi de acest lucru şi să acorde
o atenţie meticuloasă tehnicii angiografice, iar cateterul trebuie spălat frecvent cu ser fiziologic (dacă
este posibil, cu adaos de heparină) şi dacă este posibil minimizarea duratei procedurii, astfel încât să
reducă la minimum riscul procedurii legat de tromboză şi embolie.
Ultravist conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză (bazat pe valoarea medie dată unei
persoane de 70 kg, adică practic nu conţine sodiu).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Biguanide (metformin)
La pacienţii cu insuficienţă renală acută sau boală renală cronică severă eliminarea biguanidelor poate
fi redusă, ducând la acumularea şi dezvoltarea de acidoză lactică. Deoarece administrarea de Ultravist
poate duce la insuficienţă renală sau la o agravare a insuficienţei renale, pacienţii trataţi cu metformin
pot prezenta un risc crescut de apariţie a acidozei lactice, în special la cei cu insuficienţă renală
anterioară (vezi pct. 4.4 – subpunctulUtilizarea intravasculară şi Insuficienţă renală).
În funcţie de parametrii obţinuţi în urma evaluarii funcţiei renale, trebuie avută în vedere întreruperea
administrării metformin.
Interleukin-2
Tratamentul anterior (până la câteva săptămâni) cu Interleukin-2 este asociat cu un risc crescut de
reacţii întârziate la Ultravist.
Radioizotopi
Diagnosticul şi tratamentul tulburărilor tiroidiene cu radioizotopi tirotropici poate fi împiedicat timp
de câteva săptămâni după administrarea de Ultravist ca urmare a captării reduse de radioizotopi.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la gravide.
Nu s-a demonstrat suficient că mediile de contrast non-ionice sunt sigure pentru utilizarea la femeile
gravide. Deoarece, ori de câte ori este posibil, expunerea la radiaţii trebuie evitată în timpul sarcinii,
beneficiile unei examinări cu raze X, cu sau fără mediu de contrast trebuie atent evaluate comparativ
cu riscul potenţial.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii
sau dezvoltării postnatale după administrarea pentru diagnosticare a iopromid, la om.
Alăptarea
Nu a fost investigată siguranţa administrării Ultravist la sugarii alăptaţi. Mediile de contrast sunt slab
excretate în laptele matern. Nu a fost demonstrat efectul nociv al administrării Ultravist la sugarul
alăptat şi femeia care alăptează (vezi pct. 4.4– subpunctul Disfuncţie tiroidiană).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt date disponibile.
4.8 Reacţii adverse
Profilul general de siguranţă al Ultravist se bazează pe datele obţinute în studii pre-marketing pe mai
mult de 3.900 pacienţi şi studii post-marketing la mai mult de 74.000 pacienţi, precum şi datele din
raportările spontane şi literatura de specialitate.
Cele mai frecvente reacţii adverse observate (≥ 4%) la pacienţii care au primit Ultravist sunt dureri de
cap, greaţă şi vasodilataţie.
Cele mai grave reacţii adverse la medicament la pacienţii la care s-a utilizat Ultravist sunt şoc
anafilactic, stop respirator, bronhospasm, edem laringian, edem faringian, astm, comă, infarct cerebral,
accident vascular cerebral, edem cerebral, convulsii, aritmii, stop cardiac, ischemie miocardică, infarct
miocardic, insuficienţă cardiacă, bradicardie, cianoza, şoc, hipotensiune arterială, dispnee, edem
pulmonar, insuficienţă respiratorie şi aspiraţie.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse observate la Ultravist sunt reprezentate în tabelul de mai jos. Acestea sunt clasificate
în funcţie de aparate, sisteme şi organe (clasificarea MedDRA). Cel mai adecvat termen MedDRA este
utilizat pentru a descrie o reacţie cu simptomele sale, sinonimele sale şi condiţiile conexe. Reacţiile
adverse la medicament din studiile clinice sunt clasificate în funcţie de frecvenţele lor. Grupele de
frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:
- frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
- mai puţin frecvente: ( > 1/1000 şi < 1/100)
- rare: (≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Reacţiile adverse la medicament identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, şi
pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate cu frecvenţă necunoscută.
Tabelul 1: Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate în studiile clinice sau în timpul
monitorizării post-autorizare la pacienţii cărora li s-a administrat Ultravist.
Aparate, sisteme Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă
8
şi organe necunoscută
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate/
reacţii anafilactice
(şoc anafilactoid
§)
*),
arest respirator §)
*),
bronhospasm*),
edem
laringian*)
/faringian*)/al feţei,
edem al limbii§),
spasm laringian/
faringian
§), astm
bronşic§)
*),
conjunctivită§),
lăcrimare§), strănut,
tuse, edem al
mucoaselor, rinită
§),
disfonie§), iritaţia
gâtului§), urticarie,
prurit, angioedem)
Tulburări
endocrine Criză tirotoxică,
Tulburări tiroidiene
Tulburări psihice Anxietate
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli, Cefalee,
Disgeuzie Reacţii vasovagale,
Stare de confuzie,
Nelinişte,
Parestezii/hipoestezii,
Somnolenţă
Comă*),
Ischemie
cerebrală/infarct*),
Atac cerebral*),
Edem cerebral a) *),
Convulsii*),
Cecitate corticală
tranzitorie a),
Pierderea
cunoştiinţei,
Agitaţie, Amnezie,
Tremor,
Tulburări de
vorbire,
Pareză/paralizie
Tulburări
oculare Vedere neclară/
tulbure
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tulburări de auz
Tulburări
cardiace Dureri în
piept/disconfort Aritmie*)
Arest cardiac
*),
Ischemie
miocardică
*),
Palpitaţii
Infarct miocardic*),
Insuficienţă
cardiacă
*)
Bradicardie*),
Tahicardie,
Cianoză
*)
Tulburări
vasculare Hipertensiune
arterială
Vasodilataţie Hipotensiune
arterială*)
Stare de şoc
*),
Evenimente
tromboembolice
a),
Vasospasm
Tulburări
Dispnee*)
Edem pulmonar*),
9
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Insuficienţă
respiratorie*),
Aspiraţie*)
Tulburări
gastrointestinale Vărsături
Greaţă Dureri abdominale Disfagie,
Hipertrofia glandei
salivare,
Diaree
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Elemente veziculo-
buloase (de
exemplu sindrom
Stevens-Johnson
sau Lyell),
Erupţii cutanate
tranzitorii,
Eritem,
Hiperhidroză
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjuctiv Sindrom de
compartimentare în
caz de extravazare
a)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Afectare renală a),
Insuficienţă renală
acută
a)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Durere,
Reacţii la locul
de administrare
(de diverse tipuri,
cum sunt durere,
senzaţie de
căldură
§),
edem§),
inflamaţie şi
leziuni ale
ţesutului moale
§)
în caz de
extravazare),
Pirexie Edem Indispoziţie,
Frisoane,
Paloare
Investigaţii
diagnostice Fluctuaţii ale
temperaturii
corpului
*) au fost raportate cazuri care pun viaţa în pericol şi/sau au potenţial letal a) numai administrare intravasculară §) identificate numai în timpul supravegherii post-autorizare (cu frecvenţă necunoscută).
În plus faţă de RAM enumerate mai sus, următoarele RA raportate cu utilizarea pentru ERCP:
creşterea nivelurilor enzimelor pancreatice şi pancreatită cu o frecvenţă necunoscută.
Majoritatea acestor reacţii apar după câteva ore de la administrare la mielografie sau la investigaṭiile în
cavităṭile corpului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
10
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Rezultatele din studiile de toxicitate acută la animale nu indică risc de intoxicaţie acută după utilizarea
Ultravist.
Supradozaj intravascular
Simptomele pot include dezechilibru de fluide şi electrolitic, insuficienţă renală, complicaţii
cardiovasculare şi pulmonare.
În caz de supradozaj intravascular accidental, se recomandă monitorizarea lichidelor, electroliţilor şi a
funcţiei renale. Tratamentul supradozajului trebuie să fie îndreptat spre susţinerea funcţiilor vitale.
Ultravist este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod, pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile, cu
osmolaritate mică, codul ATC: V08AB05.
Substanţa de contrast din formulele Ultravist este iopromidul, un derivat al acidului isoftalic triiodat cu
o greutate moleculară de 791,12, în care iodul bine legat absoarbe razele X.
Administrarea de iopromid opacifiază vasele sau cavităţile corpului în calea fluxului de substanţă de
contrast, care permite vizualizarea radiografică a structurilor interne până la diluarea semnificativă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Informaţii generale
Iopromid se comportă în organism ca şi alţi compuşi extrem de hidrofili biologic inerţi eliminaţi pe
cale renală, de exemplu, manitol sau inulină.
Absorbţie şi distribuţie
După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de iopromid scad rapid din cauza
distribuţiei în spaţiul extracelular şi eliminării ulterioare. Volumul total de distribuţie la starea de
echilibru este de aproximativ 16 L, ceea ce corespunde aproximativ cu volumul spaţiului extracelular.
Legarea de proteine este neglijabilă (aproximativ 1%). Nu există niciun indiciu că iopromid
traversează intact bariera hematoencefalică. O cantitate mică a traversat bariera placentară în studiile
la animale (≤ 0,3% din doză s-a găsit la fetuşii de iepure).
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic în timpul Colangiopancreaticografiei
endoscopice retrograde (CPRE), substanţa de contrast iodată este absorbită sistemic şi atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime este între 1 şi 4 ore după administrare. Concentraţiile serice
maxime de iod după o doză medie de circa 7,3 g de iod au fost mai mici de aproximativ 40 factori faţă
de nivelurile serice maxime atinse după dozele respective administrate intravenos.
Metabolizare
Iopromid nu este metabolizat.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare, este de aproximativ două ore indiferent de doză.
11
În intervalul de doze testate, clearance-ul mediu total al iopromid este de 106 ± 12 ml/min şi este
similar cu clearance-ul renal de 102 ± 15 ml/min. Astfel, excreţia de iopromid este aproape exclusiv
renală. Doar aproximativ 2% din doza administrată este excretată pe cale fecală în termen de 3 zile.
Aproximativ 60% din doză este excretă prin urină în decurs de 3 ore după administrarea intravenoasă.
În medie ≥ 93% din doză au fost recuperate în termen de 12 de ore. Excreţia este, în esenţă completă
în 24 de ore.
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic pentru CPRE concentraţiile de iod în urină au
revenit la valorile pre-doză în decurs de 7 zile.
Linearitate/Non-linearitate
La om, parametrii farmacocinetici ai iopromidului se schimbă proporţional cu doza (de exemplu, C
max,
ASC) sau sunt independenţi de doză (de exemplu, V
ss, t1/2).
Caracteristici la grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)
Pacienţii de vârstă mijlocie (49 - 64 ani) şi pacienţi vârstnici (65 - 70 de ani), fără funcţie renală
afectată în mod semnificativ, au avut clearance-ul plasmatic total între 74 şi 114 ml/min (grup de
vârstă mijlocie, medie 102 ml/min) şi între 72 şi 110 ml/min (grupul în vârstă, media 89 ml/min), care
este doar marginal mai mic decât cel de la subiecţii tineri sănătoşi (88 - 138 ml/min, medie 106
ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare individual a fost cuprins între 1,9 – 2,9 ore
şi respectiv 1,5 – 2,7 ore. Comparativ cu intervalul de 1,4 – 2,1 ore la voluntarii tineri sănătoşi, timpii
terminali de înjumătăţire plasmatică sunt similari. Diferenţele minore corespund cu rata de filtrare
glomerulară, redusă fiziologic cu vârsta.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica iopromidului nu a fost investigată la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică a iopromidului este prelungit în
conformitate cu rata de filtrare glomerulară redusă.
Clearance-ul plasmatic a fost redus la 49,4 ml/min/1,73 m
2 (CV = 53%) la pacienţii cu insuficienţă
uşoară şi moderată (80> Cl
CR >30 ml/min/1,73 m2) şi la 18,1 ml/min/1,73 m2 (CV = 30%) la pacienţii
cu insuficienţă severă care nu depind de dializă (Cl
CR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
Timpul mediu terminal de înjumătăţire este de 6,1 ore (CV = 43%) la pacienţii cu insuficienţă uşoară
şi moderată (80 ≥ Cl
CR >30 ml/min/1,73 m2) şi 11,6 ore (CV = 49%) la pacienţii cu insuficienţă severă
şi care nu depind de dializă (Cl
CR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
După administrarea dozei cantitatea recuperată în urină în decurs de 6 ore a fost de 38% la pacienţii cu
insuficienţă uşoară până la moderată şi 26% la pacienţii cu funcţia renală afectată grav, comparativ cu
mai mult de 83% la voluntarii sănătoşi. În termen de 24 ore după administrarea dozei, recuperarea a
fost de 60%, în cazul insuficienţei uşoare până la moderată şi 51% la pacienţii cu funcţia renală sever
afectată, comparativ cu mai mult de 95% la voluntarii sănătoşi.
Iopromidul poate fi eliminat prin dializă. Aproximativ 60% este eliminat în decurs de 3 ore de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Eliminarea nu este afectată de insuficienţa hepatică deoarece iopromid nu este metabolizat şi numai
aproximativ 2% din doză este eliminată prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Toxicitate sistemică
Studiile de toleranţă sistemică după administrarea de doze zilnice repetate pe cale intravenoasă şi doze
săptămânale repetate pe cale intratecală nu au oferit niciun indiciu cu privire la administrarea în scop
diagnostic a Ultravist la om.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Studiile referitoare la efectele genotoxice (testele de mutaţie genică, cromozomială şi de genom) in
vivo şi in vitro nu au oferit niciun indiciu de potenţial mutagenic al Ultravist.
Datorită absenţei efectelor genotoxice şi luând în considerare stabilitatea metabolică, farmacocinetica
şi absenţa indiciilor de efecte toxice asupra ţesuturilor cu creştere rapidă, precum şi faptul că Ultravist
a fost administrat o singură dată, nu există niciun risc evident de efect carcinogen la om.
Toleranţă locală şi potenţial de sensibilizare la contact
Studiile de toleranţă locală după administrare intravenoasă unică şi repetată, precum şi administrarea
unică intraarterială, intramusculară, paravenoasă, intraperitoneală, intratecală şi conjunctivală nu au
evidenţiat niciun fel de reacţii adverse locale sau doar reacţii adverse uşoare, aşteptate, la nivelul
vaselor sanguine, ţesutului paravenos, spaţiului subarahnoidal sau în mucoasa umană.
Studiile privitoare la efectul de sensibilizare la contact nu au oferit niciun indiciu referitor la
potenţialul de sensibilizare al Ultravist.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat de calciu disodic
Trometamol
Acid clorhidric 10%
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Mediul de contrast nu trebuie amestecat cu alte medicamente, pentru a evita riscul posibilelor
incompatibilităţi.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, ferit de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 50
ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
100 ml soluţie injectabilă.
13
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
200 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
500 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,
sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a
câte 50 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,
sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a
câte 100 ml soluţie injectabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Ultravist trebuie încălzit la temperatura corpului înainte de utilizare.
Inspectare
Ultravist se livrează gata pentru utilizare, sub forma unei soluţii clare, incolore până la galben pal.
Mediul de contrast nu trebuie utilizat în caz de modificări de culoare importante, apariţiei de particule
şi recipient deteriorat. Deoarece Ultravist este o soluţie concentrată, cristalizarea (aspectul lăptos şi
sau/sediment la bază ori cristale în suspensie) poate apărea foarte rar.
Flacoanele
Soluţia de substanţă de contrast nu trebuie încărcată în seringă sau în flaconul ataşat trusei de perfuzie
decât imediat înainte de a fi administrată pacientului.
Dopul de cauciuc nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea cantităţilor mari de
microparticule din dop în soluţie. Utilizarea canulelor cu un vârf lung şi cu un diametru maxim de 18
G se recomandă pentru străpungerea dopului şi tragerea mediului de contrast (tuburi speciale de
tragere cu orificiu lateral, de exemplu tuburile Nocore-Admix sunt potrivite în mod special).
Soluţia de substanţă de contrast care nu se utilizează în cadrul unei examinări trebuie aruncată.
Flacoane de volume mari (numai pentru administrare intravasculară)
Următoarele recomandări sunt valabile în cazul utilizării multiple de substanţă de contrast din
flacoanele cu 200 ml soluţie injectabilă sau mai mult.
Utilizarea multiplă a mediului de contrast trebuie să se efectueze folosind un dispozitiv aprobat pentru
utilizare multiplă.
Dopul de cauciuc al flaconului nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea
cantităţilor mari de microparticule din dop în soluţie.
Mediul de contrast trebuie administrat prin intermediul unui injectomat automat sau prin alte metode
care asigură menţinerea sterilităţii mediului de contrast.
Tubul de la injector la pacient (tubul pacientului) trebuie înlocuit după fiecare pacient pentru a evita
contaminarea încrucişată.
Tuburile de conectare şi toate părţile sistemului injector trebuie aruncate atunci când flaconul de
perfuzare este gol.
Orice soluţie de substanţă de contrast care a rămas neutilizată, în tuburile de conectare şi în toate
părţile sistemului injector trebuie aruncate în 10 ore de la prima deschidere a recipientului.
Orice instrucţiuni suplimentare oferite de fabricantul dispozitivului respectiv trebuie de asemenea să
fie urmate.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bayer Pharma AG
Müllerstraße 178, 13353 Berlin,
Germania
14
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8027/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ultravist 300 soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie injectabilă conţine iopromid 623,40 mg (echivalent a 300 mg iod).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la galben pal.
Proprietăţile fizico-chimice ale Ultravist, la concentraţii de mai jos sunt:
Concentraţia de iod
(mg/ml) 300
Osmolalitatea
(mOsm/kg H
2O) la
37°C
0,59
Vâscozitatea (mPa·s)
la 20 °C
la 37 °C
8,9
4,7
Densitate (g/ml)
la 20 °C
la 37 °C
1,328
1,322
Valoarea pH-ului 6,5-8,0
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Pentru utilizare intravasculară şi în cavităţile corpului.
Nu se utilizează intratecal.
Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC), arteriografie şi venografie, inclusiv
angiografia de substracţie digitală intraarterială/intravenoasă (ASD); urografie intravenoasă,
vizualizarea cavităţilor organismului, artrografie şi examinarea cavităţilor corpului.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Informaţii generale
Substanţele de contrast care se încălzesc la temperatura corpului înainte de administrare sunt tolerate
mai bine şi pot fi injectate cu mai multă uşurinţă, datorită vâscozităţii reduse.
Pentru instrucţiuni suplimentare, vezi pct. 6.6.
Doze
Doze pentru administrarea intravasculară
Dozele menţionate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele uzuale pentru un adult normal cu o
greutate de 70 kg. Dozele sunt date pentru administrare unică sau pe kg, după cum se indică mai jos.
Dozele până la 1,5 g iod/kg sunt în general bine tolerate.
Dozele recomandate pentru administrare unică:
Angiografia convenţională
Angiografia arcului aortic 50-80 ml Ultravist 300
Angiografia selectivă 6-15 ml Ultravist 300
Aortografia toracică 50-80 ml Ultravist 300
Aortografie abdominală 40-60 ml Ultravist 300
Arteriografie:
Extremităţi superioare 8-12 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 20-30 ml Ultravist 300
Venografie:
Extremităţi superioare 15-30 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 30-60 ml Ultravist 300
ASD intravenoasă
Injectarea intravenoasă a 30-60 ml Ultravist 300, in bolus (viteza perfuzării: 8-12 ml/secundă în vena
cubitală; 10-20 ml/sec. în vena cavă) se recomandă doar pentru demonstraţiile de contrast ale vaselor
mari ale trunchiului. Cantitatea de substanţă de contrast care rămâne în vene poate fi redusă şi utilizată
în scop de diagnostic prin spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu, in bolus, imediat după aceea.
Adulţi:
30-60 ml Ultravist 300.
ASD intraarterială
Dozele şi concentraţiile utilizate în angiografia obişnuită pot fi reduse pentru ASD intraarterială.
Tomografie computerizată (TC)
Ori de câte ori este posibil, Ultravist trebuie injectat intravenos in bolus, de preferat cu ajutorul unui
injector de putere. Doar la scanerele lente, pentru a garanta un nivel sanguin relativ constant – deşi nu
maxim, trebuie administrată in bolus doar o jumătate din doza totală, iar restul în decurs de 2-6
minute.
TC spirală, în secţiune unică, dar mai ales cea în secţiuni multiple, permite achiziţionarea rapidă a unui
volum de date în decursul unei singure reţineri a respiraţiei. Pentru a optimiza efectul injectării
intravenoase in bolus (80-150 ml Ultravist 300) în regiunea de interes (concentraţia maximă, timpul şi
durata îmbunătăţirii), se recomandă cu insistenţă utilizarea unui injector automat de putere şi un reglaj
al injectării rapide.
3
TC a întregului corp
La tomografia computerizată, dozele necesare de mediu de contrast şi viteza de administrare depind de
organele investigate, de afecţiunea de diagnosticat şi, în special, de timpii diferiţi de scanare şi
reconstruire a imaginii ai scanerului care se utilizează.
TC craniană
Adulţi:
Ultravist 300: 1,0-2,0 ml/kg.
Urografie intravenoasă
Deoarece capacitatea fiziologică de concentrare a nefronului încă imatur din rinichii sugarilor este
lentă, sunt necesare doze relativ mari de mediu de contrast.
Se recomandă următoarele doze:
Nou-născuţi 1,2 g l/kg = 4,0 ml/kg Ultravist 300
(< 1 lună)
Sugari 1,0 g l/kg = 3,0 ml/kg Ultravist 300
(1 lună – 2 ani)
Copii 0,5 g l/kg = 1,5 ml/kg Ultravist 300
(2 – 11 ani)
Adolescenţi 0,3 g l/kg = 1,0 ml/kg Ultravist 300
şi adulţi
Creşterea dozei la adulţi este posibilă dacă acest lucru este considerat necesar în indicaţiile speciale.
Timpi de filmare
Atunci când dozele de mai sus sunt urmate şi Ultravist 300 este administrat peste 1-2 minute,
parenchimul renal este puternic opacifiat 3-5 minute, iar pelvisul renal cu tractul urinar în 8-15 minute
de la începerea administrării. Pentru pacienţii mai tineri trebuie un timp mai mic, iar pentru pacienţii
mai vârstnici un timp mai mare.
În mod normal, se recomandă să se facă primul film la 2-3 minute de la administrarea mediului de
contrast. La nou-născuţi, sugari şi la pacienţii cu disfuncţii renale, filmele preluate mai târziu pot
îmbunătăţi vizualizarea tractului urinar.
Doze pentru administrarea la nivelul cavităţilor corpului
În timpul artrografiei, histerosalpingografiei şi colangiopancreatografiei retrograde endoscopice
(ERCP), administrarea substanţei de contrast trebuie monitorizată prin fluoroscopie.
Dozele recomandate pentru o singură examinare:
Doza poate varia în funcţie de vârstă, greutate şi starea generală a pacientului. De asemenea, depinde
de afecţiunile concomitente, de tehnica de examinare şi de regiunea investigată. Dozele prezentate mai
jos reprezintă numai recomandări şi dozele medii uzuale pentru un adult normal.
Artrografie: 5-15 ml Ultravist 300
ERCP: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie
examinată.
Altele: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie
examinată.
4
Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi
Nou-născuţi (cu vârsta sub 1 lună) şi copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună – 2 ani)
Sugarii (cu vârsta sub 1 an) şi în special nou-născuţii sunt susceptibili la apariţia dezechilibrului
electrolitic şi hemodinamic. Trebuie luate precauţii privind doza de mediu de contrast care urmează să
fie administrată, performanţele tehnice ale procedurii radiologice şi starea clinică a pacientului.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Într-un studiu clinic, nu există diferenţe observate în farmacocinetica iopromid între vârstnici (cu
vârsta de 65 ani şi peste), şi pacienţii tineri. Prin urmare, nu este dată nicio recomandare specifică
pentru o ajustare a dozelor la pacienţii în vârstă, pe lângă cele descrise la pct. Doze.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece iopromidul se excretă aproape exclusiv într-o formă nemetabolizată prin rinichi, eliminarea
iopromid este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală. În scopul de a reduce riscul de insuficienţă
renală indusă suplimentar de mediul de contrast la pacienţii cu afecţiune pre-existentă de insuficienţă
renală, doza minimă posibilă trebuie utilizată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la iopromid sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipertiroidie manifestă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru toate indicaţiile
Reacţii de hipersensibilitate
Ultravist poate fi asociat cu reacţii anafilactice/de hipersensibilitate sau alte reacţii idiosincrazice
caracterizate prin manifestări cardiovasculare, respiratorii şi cutanate.
Sunt posibile alergii ca reacţii adverse variind de la uşoare până la severe, inclusiv şoc (vezi pct. 4.8).
Majoritatea acestor reacţii apar în decurs de 30 de minute de la administrare. Cu toate acestea, pot să
apară reacţii întârziate (de la ore până la zile).
Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în caz de:
- reacţie precedentă la medii de contrast
- antecedente de astm bronşic sau alte tulburări alergice.
În mod special, evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc este necesară la pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută la Ultravist sau la oricare dintre excipientii din Ultravist, sau cu o reacţie
de hipersensibilitate anterioară la oricare alta substanţă de contrast iodată, datorită unui risc crescut de
reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii severe).
Totuşi, astfel de reacţii apar în mod neregulat şi nu pot fi prevăzute.
Pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu beta-blocante pot fi
rezistenţi la efectele tratamentului cu agonişti beta (vezi pct 4.5).
În cazul unei reacţii de hipersensibilitate severe, pacienţii cu boli cardiovasculare sunt mai sensibili la
reacţii adverse grave sau chiar letale.
Datorită posibilităţii de reacţii severe de hipersensibilitate după administrare, este recomandată
observarea pacientului post-procedură.
Pregătirea pentru instituirea de măsuri de urgenţă este necesară pentru toţi pacienţii.
5
La pacienţii cu un risc crescut de reacţii acute de tip alergic, pacienţii cu o reacţie anterioară acută
moderată sau severă, astm sau alergii care necesită tratament medical, poate fi avută în vedere
premedicaţia cu un regim de corticosterozi.
Disfuncţie tiroidiană
Analiza atentă a raportului beneficiu/risc este necesară în special la pacienţii cu hipertiroidism
cunoscut sau suspectat sau guşă, deoarece substanţele de contrast iodate pot induce hipertiroidism şi
criza tireotoxică la aceşti pacienţi. Testarea functiei tiroidiene înainte de administrarea Ultravist şi/sau
administrarea de medicamente preventive tireostatice poate fi avută în vedere la pacienţii cu
hipertiroidism cunoscut sau suspectat.
La nou-născuţi, în special la sugari născuţi prematur, care au fost expuşi la Ultravist, fie prin
intermediul mamei în timpul sarcinii sau în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcţiei
tiroidiene, deoarece o expunere la excesul de iod care poate cauza hipotiroidie, şi eventual,
tratamentul poate fi necesar.
Tulburări ale sistemului nervos central (SNC)
Pacienţii cu tulburări ale SNC pot avea un risc crescut de complicaţii neurologice, în legătură cu
administrarea Ultravist. Complicaţiile neurologice sunt mai frecvente în cazul procedurilor legate de
angiografia cerebrală.
Se recomandă prudenţă în situaţiile în care poate exista un prag de convulsii redus, cum ar fi
antecedente de convulsii şi utilizarea concomitentă a anumitor medicamente.
Factorii care cresc permeabilitatea barierei hemato-encefalice pot facilita trecerea mediului de contrast
în ţesutul cerebral, ceea ce poate duce la reacţii ale SNC.
Hidratarea
O hidratare adecvată trebuie să fie asigurată înainte şi după administrarea intravasculară a Ultravist, în
scopul de a reduce la minim riscul indus de substanţa de contrast – risc de nefrotoxicitate (vezi şi
subpunctul "Utilizarea intravasculară, Insuficienţa renală”). Acest lucru este valabil în special la
pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, precum şi la nou-
născuţi, sugari, copii mici şi pacienţi vârstnici.
Anxietate
Stări de anxietate pronunţate de emoţie, anxietatea şi durerea pot creşte riscul de reacţii adverse sau
intensifica reacţiile legate de mediul de contrast. Trebuie avute în vedere precauţii pentru a reduce
starea de anxietate la aceşti pacienţi.
Testarea sensibilităţii
Testarea sensibilităţii utilizând o doză test mică de mediu de contrast nu este recomandată, deoarece ea
nu are nici o valoare predictivă. În plus, testarea sensibilităţii în sine conduce uneori la reacţii de
hipersensibilitate grave şi chiar fatale.
Utilizare intravasculară
Insuficienţă renală
Mediile de contrast induc nefrotoxicitate, care se prezintă ca o tulburare tranzitorie a funcţiei renale, ce
poate să apară după administrarea intravasculară de Ultravist. Insuficienţă renală acută poate să apară
în unele cazuri.
Factorii de risc includ:
6
- insuficienţă renală pre-existentă
- deshidratare
- diabet zaharat
- mielom multiplu/paraproteinemie
- doze repetate/sau doze mari de Ultravist
Pacienţii cărora li se administrează Ultravist trebuie hidrataţi corespunzător.
Pacienţilor care urmează şedinţe de dializă, fără funcţiei renală reziduală, li se poate administra
Ultravist pentru proceduri radiologice, deoarece substanţe de contrast iodate sunt eliminate prin
dializă.
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
Pacienţii cu boli cardiovasculare semnificative sau coronaropatii severe prezintă risc crescut de
apariţie a modificărilor hemodinamice şi aritmii relevante clinic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea intravasculară de Ultravist poate precipita apariţia
edemului pulmonar.
Feocromocitom
Pacienţii cu feocromocitom pot prezenta un risc crescut de apariţie a crizei hipertensive.
Miastenia gravis
Administrarea de Ultravist poate agrava simptomele miasteniei gravis.
Evenimente tromboembolice
O proprietate a mediilor de contrast non-ionice, este interferenţa scăzută cu funcţiile fiziologice
normale. Ca o consecinţă a acestui fapt, mediile de contrast non-ionice au mai puţină activitate
anticoagulantă in vitro decât mediile ionice. Numeroşi factori, în plus faţă de mediu de contrast,
inclusiv durata procedurii, numărul de injecţii, cateterul şi materialele seringii, afecţiunea de bază, şi
medicaţia în asociere pot contribui la dezvoltarea de evenimente tromboembolice. Prin urmare, atunci
când efectuează procedura de cateterizare vasculară trebuie să fie conştienţi de acest lucru şi să acorde
o atenţie meticuloasă tehnicii angiografice, iar cateterul trebuie spălat frecvent cu ser fiziologic (dacă
este posibil, cu adaos de heparină) şi dacă este posibil minimizarea duratei procedurii, astfel încât să
reducă la minimum riscul procedurii legat de tromboză şi embolie.
Ultravist conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză (bazat pe valoarea medie dată unei
persoane de 70 kg, adică practic nu conţine sodiu).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Biguanide (metformin)
La pacienţii cu insuficienţă renală acută sau boală renală cronică severă eliminarea biguanidelor poate
fi redusă, ducând la acumularea şi dezvoltarea de acidoză lactică. Deoarece administrarea de Ultravist
poate duce la insuficienţă renală sau la o agravare a insuficienţei renale, pacienţii trataţi cu metformin
pot prezenta un risc crescut de apariţie a acidozei lactice, în special la cei cu insuficienţă renală
anterioară (vezi pct. 4.4 – subpunctulUtilizarea intravasculară şi Insuficienţă renală).
În funcţie de parametrii obţinuţi în urma evaluarii funcţiei renale, trebuie avută în vedere întreruperea
administrării metformin.
Interleukin-2
Tratamentul anterior (până la câteva săptămâni) cu Interleukin-2 este asociat cu un risc crescut de
reacţii întârziate la Ultravist.
Radioizotopi
Diagnosticul şi tratamentul tulburărilor tiroidiene cu radioizotopi tirotropici poate fi împiedicat timp
de câteva săptămâni după administrarea de Ultravist ca urmare a captării reduse de radioizotopi.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la gravide.
Nu s-a demonstrat suficient că mediile de contrast non-ionice sunt sigure pentru utilizarea la femeile
gravide. Deoarece, ori de câte ori este posibil, expunerea la radiaţii trebuie evitată în timpul sarcinii,
beneficiile unei examinări cu raze X, cu sau fără mediu de contrast trebuie atent evaluate comparativ
cu riscul potenţial.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii
sau dezvoltării postnatale după administrarea pentru diagnosticare a iopromid, la om.
Alăptarea
Nu a fost investigată siguranţa administrării Ultravist la sugarii alăptaţi. Mediile de contrast sunt slab
excretate în laptele matern. Nu a fost demonstrat efectul nociv al administrării Ultravist la sugarul
alăptat şi femeia care alăptează (vezi pct. 4.4– subpunctul Disfuncţie tiroidiană).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt date disponibile.
4.8 Reacţii adverse
Profilul general de siguranţă al Ultravist se bazează pe datele obţinute în studii pre-marketing pe mai
mult de 3.900 pacienţi şi studii post-marketing la mai mult de 74.000 pacienţi, precum şi datele din
raportările spontane şi literatura de specialitate.
Cele mai frecvente reacţii adverse observate (≥ 4%) la pacienţii care au primit Ultravist sunt dureri de
cap, greaţă şi vasodilataţie.
Cele mai grave reacţii adverse la medicament la pacienţii la care s-a utilizat Ultravist sunt şoc
anafilactic, stop respirator, bronhospasm, edem laringian, edem faringian, astm, comă, infarct cerebral,
accident vascular cerebral, edem cerebral, convulsii, aritmii, stop cardiac, ischemie miocardică, infarct
miocardic, insuficienţă cardiacă, bradicardie, cianoza, şoc, hipotensiune arterială, dispnee, edem
pulmonar, insuficienţă respiratorie şi aspiraţie.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse observate la Ultravist sunt reprezentate în tabelul de mai jos. Acestea sunt clasificate
în funcţie de aparate, sisteme şi organe (clasificarea MedDRA). Cel mai adecvat termen MedDRA este
utilizat pentru a descrie o reacţie cu simptomele sale, sinonimele sale şi condiţiile conexe. Reacţiile
adverse la medicament din studiile clinice sunt clasificate în funcţie de frecvenţele lor. Grupele de
frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:
- frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
- mai puţin frecvente: ( > 1/1000 şi < 1/100)
- rare: (≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Reacţiile adverse la medicament identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, şi
pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate cu frecvenţă necunoscută.
Tabelul 1: Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate în studiile clinice sau în timpul
monitorizării post-autorizare la pacienţii cărora li s-a administrat Ultravist.
Aparate, sisteme Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă
8
şi organe necunoscută
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate/
reacţii anafilactice
(şoc anafilactoid
§)
*),
arest respirator §)
*),
bronhospasm*),
edem
laringian*)
/faringian*)/al feţei,
edem al limbii§),
spasm laringian/
faringian
§), astm
bronşic§)
*),
conjunctivită§),
lăcrimare§), strănut,
tuse, edem al
mucoaselor, rinită
§),
disfonie§), iritaţia
gâtului§), urticarie,
prurit, angioedem)
Tulburări
endocrine Criză tirotoxică,
Tulburări tiroidiene
Tulburări psihice Anxietate
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli, Cefalee,
Disgeuzie Reacţii vasovagale,
Stare de confuzie,
Nelinişte,
Parestezii/hipoestezii,
Somnolenţă
Comă*),
Ischemie
cerebrală/infarct*),
Atac cerebral*),
Edem cerebral a) *),
Convulsii*),
Cecitate corticală
tranzitorie a),
Pierderea
cunoştiinţei,
Agitaţie, Amnezie,
Tremor,
Tulburări de
vorbire,
Pareză/paralizie
Tulburări
oculare Vedere neclară/
tulbure
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tulburări de auz
Tulburări
cardiace Dureri în
piept/disconfort Aritmie*)
Arest cardiac
*),
Ischemie
miocardică
*),
Palpitaţii
Infarct miocardic*),
Insuficienţă
cardiacă
*)
Bradicardie*),
Tahicardie,
Cianoză
*)
Tulburări
vasculare Hipertensiune
arterială
Vasodilataţie Hipotensiune
arterială*)
Stare de şoc
*),
Evenimente
tromboembolice
a),
Vasospasm
Tulburări
Dispnee*)
Edem pulmonar*),
9
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Insuficienţă
respiratorie*),
Aspiraţie*)
Tulburări
gastrointestinale Vărsături
Greaţă Dureri abdominale Disfagie,
Hipertrofia glandei
salivare,
Diaree
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Elemente veziculo-
buloase (de
exemplu sindrom
Stevens-Johnson
sau Lyell),
Erupţii cutanate
tranzitorii,
Eritem,
Hiperhidroză
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjuctiv Sindrom de
compartimentare în
caz de extravazare
a)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Afectare renală a),
Insuficienţă renală
acută
a)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Durere,
Reacţii la locul
de administrare
(de diverse tipuri,
cum sunt durere,
senzaţie de
căldură
§),
edem§),
inflamaţie şi
leziuni ale
ţesutului moale
§)
în caz de
extravazare),
Pirexie Edem Indispoziţie,
Frisoane,
Paloare
Investigaţii
diagnostice Fluctuaţii ale
temperaturii
corpului
*) au fost raportate cazuri care pun viaţa în pericol şi/sau au potenţial letal a) numai administrare intravasculară §) identificate numai în timpul supravegherii post-autorizare (cu frecvenţă necunoscută).
În plus faţă de RAM enumerate mai sus, următoarele RA raportate cu utilizarea pentru ERCP:
creşterea nivelurilor enzimelor pancreatice şi pancreatită cu o frecvenţă necunoscută.
Majoritatea acestor reacţii apar după câteva ore de la administrare la mielografie sau la investigaṭiile în
cavităṭile corpului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
10
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Rezultatele din studiile de toxicitate acută la animale nu indică risc de intoxicaţie acută după utilizarea
Ultravist.
Supradozaj intravascular
Simptomele pot include dezechilibru de fluide şi electrolitic, insuficienţă renală, complicaţii
cardiovasculare şi pulmonare.
În caz de supradozaj intravascular accidental, se recomandă monitorizarea lichidelor, electroliţilor şi a
funcţiei renale. Tratamentul supradozajului trebuie să fie îndreptat spre susţinerea funcţiilor vitale.
Ultravist este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod, pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile, cu
osmolaritate mică, codul ATC: V08AB05.
Substanţa de contrast din formulele Ultravist este iopromidul, un derivat al acidului isoftalic triiodat cu
o greutate moleculară de 791,12, în care iodul bine legat absoarbe razele X.
Administrarea de iopromid opacifiază vasele sau cavităţile corpului în calea fluxului de substanţă de
contrast, care permite vizualizarea radiografică a structurilor interne până la diluarea semnificativă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Informaţii generale
Iopromid se comportă în organism ca şi alţi compuşi extrem de hidrofili biologic inerţi eliminaţi pe
cale renală, de exemplu, manitol sau inulină.
Absorbţie şi distribuţie
După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de iopromid scad rapid din cauza
distribuţiei în spaţiul extracelular şi eliminării ulterioare. Volumul total de distribuţie la starea de
echilibru este de aproximativ 16 L, ceea ce corespunde aproximativ cu volumul spaţiului extracelular.
Legarea de proteine este neglijabilă (aproximativ 1%). Nu există niciun indiciu că iopromid
traversează intact bariera hematoencefalică. O cantitate mică a traversat bariera placentară în studiile
la animale (≤ 0,3% din doză s-a găsit la fetuşii de iepure).
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic în timpul Colangiopancreaticografiei
endoscopice retrograde (CPRE), substanţa de contrast iodată este absorbită sistemic şi atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime este între 1 şi 4 ore după administrare. Concentraţiile serice
maxime de iod după o doză medie de circa 7,3 g de iod au fost mai mici de aproximativ 40 factori faţă
de nivelurile serice maxime atinse după dozele respective administrate intravenos.
Metabolizare
Iopromid nu este metabolizat.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare, este de aproximativ două ore indiferent de doză.
11
În intervalul de doze testate, clearance-ul mediu total al iopromid este de 106 ± 12 ml/min şi este
similar cu clearance-ul renal de 102 ± 15 ml/min. Astfel, excreţia de iopromid este aproape exclusiv
renală. Doar aproximativ 2% din doza administrată este excretată pe cale fecală în termen de 3 zile.
Aproximativ 60% din doză este excretă prin urină în decurs de 3 ore după administrarea intravenoasă.
În medie ≥ 93% din doză au fost recuperate în termen de 12 de ore. Excreţia este, în esenţă completă
în 24 de ore.
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic pentru CPRE concentraţiile de iod în urină au
revenit la valorile pre-doză în decurs de 7 zile.
Linearitate/Non-linearitate
La om, parametrii farmacocinetici ai iopromidului se schimbă proporţional cu doza (de exemplu, C
max,
ASC) sau sunt independenţi de doză (de exemplu, V
ss, t1/2).
Caracteristici la grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)
Pacienţii de vârstă mijlocie (49 - 64 ani) şi pacienţi vârstnici (65 - 70 de ani), fără funcţie renală
afectată în mod semnificativ, au avut clearance-ul plasmatic total între 74 şi 114 ml/min (grup de
vârstă mijlocie, medie 102 ml/min) şi între 72 şi 110 ml/min (grupul în vârstă, media 89 ml/min), care
este doar marginal mai mic decât cel de la subiecţii tineri sănătoşi (88 - 138 ml/min, medie 106
ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare individual a fost cuprins între 1,9 – 2,9 ore
şi respectiv 1,5 – 2,7 ore. Comparativ cu intervalul de 1,4 – 2,1 ore la voluntarii tineri sănătoşi, timpii
terminali de înjumătăţire plasmatică sunt similari. Diferenţele minore corespund cu rata de filtrare
glomerulară, redusă fiziologic cu vârsta.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica iopromidului nu a fost investigată la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică a iopromidului este prelungit în
conformitate cu rata de filtrare glomerulară redusă.
Clearance-ul plasmatic a fost redus la 49,4 ml/min/1,73 m
2 (CV = 53%) la pacienţii cu insuficienţă
uşoară şi moderată (80> Cl
CR >30 ml/min/1,73 m2) şi la 18,1 ml/min/1,73 m2 (CV = 30%) la pacienţii
cu insuficienţă severă care nu depind de dializă (Cl
CR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
Timpul mediu terminal de înjumătăţire este de 6,1 ore (CV = 43%) la pacienţii cu insuficienţă uşoară
şi moderată (80 ≥ Cl
CR >30 ml/min/1,73 m2) şi 11,6 ore (CV = 49%) la pacienţii cu insuficienţă severă
şi care nu depind de dializă (Cl
CR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
După administrarea dozei cantitatea recuperată în urină în decurs de 6 ore a fost de 38% la pacienţii cu
insuficienţă uşoară până la moderată şi 26% la pacienţii cu funcţia renală afectată grav, comparativ cu
mai mult de 83% la voluntarii sănătoşi. În termen de 24 ore după administrarea dozei, recuperarea a
fost de 60%, în cazul insuficienţei uşoare până la moderată şi 51% la pacienţii cu funcţia renală sever
afectată, comparativ cu mai mult de 95% la voluntarii sănătoşi.
Iopromidul poate fi eliminat prin dializă. Aproximativ 60% este eliminat în decurs de 3 ore de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Eliminarea nu este afectată de insuficienţa hepatică deoarece iopromid nu este metabolizat şi numai
aproximativ 2% din doză este eliminată prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Toxicitate sistemică
Studiile de toleranţă sistemică după administrarea de doze zilnice repetate pe cale intravenoasă şi doze
săptămânale repetate pe cale intratecală nu au oferit niciun indiciu cu privire la administrarea în scop
diagnostic a Ultravist la om.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Studiile referitoare la efectele genotoxice (testele de mutaţie genică, cromozomială şi de genom) in
vivo şi in vitro nu au oferit niciun indiciu de potenţial mutagenic al Ultravist.
Datorită absenţei efectelor genotoxice şi luând în considerare stabilitatea metabolică, farmacocinetica
şi absenţa indiciilor de efecte toxice asupra ţesuturilor cu creştere rapidă, precum şi faptul că Ultravist
a fost administrat o singură dată, nu există niciun risc evident de efect carcinogen la om.
Toleranţă locală şi potenţial de sensibilizare la contact
Studiile de toleranţă locală după administrare intravenoasă unică şi repetată, precum şi administrarea
unică intraarterială, intramusculară, paravenoasă, intraperitoneală, intratecală şi conjunctivală nu au
evidenţiat niciun fel de reacţii adverse locale sau doar reacţii adverse uşoare, aşteptate, la nivelul
vaselor sanguine, ţesutului paravenos, spaţiului subarahnoidal sau în mucoasa umană.
Studiile privitoare la efectul de sensibilizare la contact nu au oferit niciun indiciu referitor la
potenţialul de sensibilizare al Ultravist.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat de calciu disodic
Trometamol
Acid clorhidric 10%
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Mediul de contrast nu trebuie amestecat cu alte medicamente, pentru a evita riscul posibilelor
incompatibilităţi.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, ferit de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 50
ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
100 ml soluţie injectabilă.
13
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
200 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat
cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând
500 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,
sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a
câte 50 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,
sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a
câte 100 ml soluţie injectabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Ultravist trebuie încălzit la temperatura corpului înainte de utilizare.
Inspectare
Ultravist se livrează gata pentru utilizare, sub forma unei soluţii clare, incolore până la galben pal.
Mediul de contrast nu trebuie utilizat în caz de modificări de culoare importante, apariţiei de particule
şi recipient deteriorat. Deoarece Ultravist este o soluţie concentrată, cristalizarea (aspectul lăptos şi
sau/sediment la bază ori cristale în suspensie) poate apărea foarte rar.
Flacoanele
Soluţia de substanţă de contrast nu trebuie încărcată în seringă sau în flaconul ataşat trusei de perfuzie
decât imediat înainte de a fi administrată pacientului.
Dopul de cauciuc nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea cantităţilor mari de
microparticule din dop în soluţie. Utilizarea canulelor cu un vârf lung şi cu un diametru maxim de 18
G se recomandă pentru străpungerea dopului şi tragerea mediului de contrast (tuburi speciale de
tragere cu orificiu lateral, de exemplu tuburile Nocore-Admix sunt potrivite în mod special).
Soluţia de substanţă de contrast care nu se utilizează în cadrul unei examinări trebuie aruncată.
Flacoane de volume mari (numai pentru administrare intravasculară)
Următoarele recomandări sunt valabile în cazul utilizării multiple de substanţă de contrast din
flacoanele cu 200 ml soluţie injectabilă sau mai mult.
Utilizarea multiplă a mediului de contrast trebuie să se efectueze folosind un dispozitiv aprobat pentru
utilizare multiplă.
Dopul de cauciuc al flaconului nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea
cantităţilor mari de microparticule din dop în soluţie.
Mediul de contrast trebuie administrat prin intermediul unui injectomat automat sau prin alte metode
care asigură menţinerea sterilităţii mediului de contrast.
Tubul de la injector la pacient (tubul pacientului) trebuie înlocuit după fiecare pacient pentru a evita
contaminarea încrucişată.
Tuburile de conectare şi toate părţile sistemului injector trebuie aruncate atunci când flaconul de
perfuzare este gol.
Orice soluţie de substanţă de contrast care a rămas neutilizată, în tuburile de conectare şi în toate
părţile sistemului injector trebuie aruncate în 10 ore de la prima deschidere a recipientului.
Orice instrucţiuni suplimentare oferite de fabricantul dispozitivului respectiv trebuie de asemenea să
fie urmate.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bayer Pharma AG
Müllerstraße 178, 13353 Berlin,
Germania
14
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8027/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
