FER ROMPHARM 50 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
FER Rompharm 50 mg/ml picături orale, soluţie
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Un ml de soluţie conţine 50 mg fer (III) sub formă de complex de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
Un ml de soluţie orală conţine 24 picături.
O picătură conţine aproximativ 2,08 mg Fe (III).
Excipienţi: fiecare ml de soluţie conține sorbitol lichid 250 mg, parahidroxibenzoat de metil 0,80 mg,
parahidroxibenzoat de propil 0,20 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Picături orale, soluţie.
Lichid limpede, slab vâscos, de culoare brun închis, cu miros de vanilie şi gust dulce-amărui de vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul carenţei latente de fer şi a anemiei feriprive (carenţa de fer manifestă) precum şi pentru
tratamentul şi profilaxia anemiei feriprive la femeile gravide. Diagnosticul şi severitatea carenţei de fer
trebuie confirmate prin examene hematologice adecvate.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Dozele administrate precum ÅŸi durata tratamentului depind de severitatea deficitului de fer.
Tratamentul îşi propune obţinerea unor valori normale ale concentraţiei de hemoglobină şi să refacă
depozitele de fer.
Doza zilnică recomandată de fer este în medie de 100 mg, dar în formele severe se pot administra 150-200
mg fer elemental.
Cantitatea totală de fer pe care ar trebui să o primească un bolnav cu anemie feriprivă se calculează ţinând
cont că pentru fiecare gram de hemoglobină lipsă sunt necesare 150 mg de fer, la care se mai adaugă 400 mg
– 1000 mg pentru refacerea depozitelor.
Un ml de soluţie FER Rompharm 50 mg/ml corespunde la 24 picături, o picătură conţine 2,08 mg Fe (III).
Carenţa manifestă de fer Carenţa latentă de fer Profilaxie
Copii până la 1 an 25J50 mg/zi
ENOJO4 picături/zi)
15J25 mg/zi
EUJNO picături/zi)
RJ10 mg/zi
(2JR picături/zi)
Copii între NJ12 ani 50J100 mg/zi 25J50 mg/zi 10J15 mg/zi
2
(24-48 picături/zi) (12-24 picături/zi) (5-8 picături/zi)
Copii peste 12 ani,
adulţi, mame care
alăptează
100-300 mg/zi
(48-144 picături/zi)
50-100 mg/zi
(24-48 picături/zi)
10-15 mg/zi
(5-8 picături/zi)
Femei gravide 200-300 mg/zi
(96-144 picături/zi)
100 mg/zi
(48 picături/zi)
50-100 mg/zi
(24-48 picături/zi)
Prematuri zilnic 2,5-5 mg/kg
(1-2 picături/kg) timp de
3-5 luni
La administrarea de doze terapeutice de fer, simptomele clinice ale deficitului (astenia ÅŸi dispneea) se
ameliorează în câteva zile. Criza reticulocitară apare în 5-10 zile de la începerea tratamentului. Concentraţia
hemoglobinei creşte după aproximativ 2-4 săptămâni, normalizându-se în aproximativ 2 luni.
În caz de carenţă de fer manifestă, tratamentul durează în medie 3-5 luni până la normalizarea hemoglobinei.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de câteva săptămâni cu doza stabilită pentru carenţă latentă de
fer, în scopul refacerii depozitelor de fer, sub controlul feritinei serice. Tratamentul deficitului de fer latent
durează aproximativ 1-2 luni.
Mod de administrare
Doza zilnică poate fi divizată în mai multe prize sau poate fi administrată o singură dată.
Pentru o absorbţie maximă, preparatele orale de fer trebuie administrate între mese (cu 2 ore înainte sau cu 1
oră după masă). Administrarea se poate face însă în timpul mesei sau imediat după masă pentru a reduce la
minimum reacţiile adverse gastro-intestinale, când acestea sunt supărătoare. În acelaşi scop, se poate începe
tratamentul fie cu doze mai mici dar mai frecvente, fie cu doze care se cresc treptat.
Picăturile orale se pot dizolva într-un pahar cu apă sau cu suc de fructe sau de legume şi se pot administra
prin intermediul unui pai, pentru a evita colorarea dinţilor.
4.3 Contraindicaţii
ï€ Hipersensibilitate cunoscută la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienÅ£i.
ï€ Supraîncărcarea cu fer (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză).
ï€ Tulburări în utilizarea ferului (anemia sideroblastică, talasemia, saturnism, porfiria cutanată).
ï€ Anemia care nu este determinată de carenÅ£a de fer (de exemplu anemia hemolitică, anemia
megaloblastică, tulburări de eritropoieză, hipoplazie medulară).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anemia feriprivă se tratează întotdeauna sub control medical.
În cazul în care nu se observă o creştere a hemoglobinei de aproximativ 2-3 g/dl în 3 săptămâni se
recomandă revizuirea tratamentului.
În cazul anemiei datorată unei infecţii sau unei afecţiuni maligne, ferul substituit este stocat în sistemul
reticulo-endotelial, din care este mobilizat şi utilizat numai după tratamentul afecţiunii primare.
Nu se recomandă utilizarea preparatelor de fer la pacienţii care primesc transfuzii repetate de sânge. Se
recomandă precauţie la pacienţii care au primit transfuzii repetate de sânge deoarece un aport de fer
concomitent cu un aport de eritrocite poate determina supraîncărcarea cu fer.
Înainte de începerea tratamentului cu fer este important să se excludă orice altă cauză de anemie (precum
eroziuni gastrice, carcinom colonic, etc.)
Este necesară precauţie la pacienţii cu tulburări ale absorbţiei sau stocării fierului, precum afecţiuni gastro-
intestinale (de exemplu: boli inflamatoare intestinale, stricturi intestinale, diverticuli).
Deoarece anemia determinată de un deficit combinat de fier şi vitamină B12 sau acid folic poate fi o anemie
microcitară, la pacienţii cu anemie microcitară care este rezistentă la tratamentul cu fer se va investiga un
deficit de vitamină B12 sau acid folic.
3
Pacienţii trebuie avertizaţi că ingestia accidentală a preparatelor care conţin fer poate conduce la intoxicaţie
care poate fi letală la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lăsa la îndemâna copiilor.
Excipienţi:
Deoarece conţine sorbitol, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Para-hidroxibenzoaţii din compoziţia medicamentului, pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece ferul este legat sub forma unui complex, este puţin probabil să apară interacţiuni ionice cu
componentele din alimente (fitină, oxalaţi, tanin, alginat de sodiu, colina, vitamina A, vitamina D3, vitamina
E ). Administrarea FER Rompharm 50 mg/ml se poate face în timpul sau imediat după masă.
Administrarea concomitentă a medicamentelor care conţin fer cu chinolone (ciprofloxacină, norfloxacină sau
ofloxacină), va scădea absorbţia acestora, prin urmare şi concentraţia plasmatică şi urinară a chinolonelor.
De asemenea administrarea de fer reduce absorbţia bisfosfonaţilor, levodopei, metildopei, micofenolatului
mofetil ÅŸi scade eficacitatea levotiroxinei.
Vitamina C creşte absorbţia ferului la nivelul tractului gastro-intestinal.
Administrarea concomitentă a ferului cu cloramfenicol poate determina scăderea absorbţiei ferului.
Administrarea orală a medicamentelor care conţin fer concomitent cu penicilamina poate creşte toxicitatea
renală a penicilaminei.
Preparatele de fer nu se administrează concomitent cu dimercaprol deoarece se pot forma complexe toxice.
Studiile efectuate la şobolani nu au arătat interacţiuni medicamentoase cu: tetracicline, hidroxid de aluminiu,
acetilsalicilat, sulfasalazină, carbonat de calciu, acetat de calciu, fosfat de calciu asociat cu vitamina D3,
bromazepam, aspartat de magneziu, D-penicilamina, metildopa, paracetamol, auranofin.
Studiile clinice nu au evidenţiat diminuarea semnificativă a absorbţiei tetraciclinelor. Hidroxidul de aluminiu
şi tetraciclinele nu au diminuat absorbţia complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat în studii clinice.
Acest complex poate fi administrat simultan cu tetracicline, compuÅŸi fenolici, cu hidroxidul de aluminiu.
Testul haemocult (selectiv pentru hemoglobină) pentru detectarea hemoragiilor oculte nu este influenţat, de
aceea tratamentul cu fer nu trebuie întrerupt în cazul în care este necesară efectuarea acestui test.
Ferul polimaltozat cu administrare injectabilă nu poate fi administrat concomitent cu preparatele orale de fer
deoarece absorbţia orală a ferului este redusă. Din acest motiv, un tratament oral cu fer poate fi început
numai după cel puţin o săptămână de la ultima injecţie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare
ÅŸi fetale.
Datele provenite de la un număr limitat de femei gravide după primul trimestru de sarcină nu au demonstrat
reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului sau nou-născutului. Medicamentul FER Rompharm
50 mg/ml picături orale, soluţie nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă.
Alăptarea
Laptele matern conţine fer legat sub formă de lactotransferină. Nu se ştie ce cantitate de fer trece din
complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat în laptele matern, dar este puţin probabil să provoace efecte
nocive la copilul alăptat. Medicamentul FER Rompharm 50 mg/ml, picături orale, soluţie nu va fi prescris
decât cu prudenţă la femeia care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
FER Rompharm 50 mg/ml nu afectează capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea frecvenţei de
apariţie (număr de pacienţi care pot prezenta reacţia adversă), folosindu-se următoarele categorii de
frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii alergice, urticarie, astm bronşic.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, constipaţie, închiderea la culoare (până la negru) a materiilor fecale (fără semnificaţie
terapeutică).
Mai puţin frecvente: dureri abdominale, dispepsie, epigastralgii, vărsături, diaree, colorarea reversibilă a
dinţilor.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: prurit, exantem cutanat, reacţii cutanate localizate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: colorarea urinei
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, nu a fost observată nicio manifestare de intoxicaţie sau supraîncărcare cu fer. Fer-ul
conţinut în complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat nu se regăseşte în tractul gastrointestinal sub
formă liberă şi nu este absorbit prin difuziune în organism de la acest nivel. Simptomele cunoscute de
supradozaj sunt determinate de alte medicamente care conţin fer divalent (II) sub formă de săruri:
hipotensiune, colaps, şoc, acidoză metabolică, comă până la convulsii/crampe. Aceste simptome nu au fost
asociate cu administrarea de medicamente care conţin complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
Cantităţi mari de săruri de fer divalent (II) sunt toxice, dar au fost descrise rar cazuri letale la adulţi. Doza
acută letală de fer elemental se estimează a fi 180-300 mg/kg. Ingerarea unor cantităţi de 2-10 g de fer
elemental s-a asociat frecvent cu deces. Cele mai frecvente decese au fost semnalate la copii, în mod
particular la cei cu vârste mici. La copii, manifestările gastro-intestinale pot să apară după ingestia de 20
mg/kg fer elemental în timp ce simptomele sistemice de intoxicaţie pot să apară după ingestia a cel puţin 60
mg/kg fer elemental.
Toxicitatea acută datorată ferului rezultă din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei gastro-intestinale
cu efectele metabolice şi hemodinamice determinate de prezenţa ferului elemental în cantitate excesivă.
Intoxicaţia acută cu fer evoluează în 4 faze. Poate debuta în 10-60 minute de la ingestie sau poate întârzia
până la câteva ore. În prima fază (la 6-8 ore de la ingestie) poate apare iritaţie gastro-intestinală manifestată
prin epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză sau melenă, asociate cu somnolenţă, paloare,
cianoză, oboseală, până la comă. Eroziunea locală de la nivelul stomacului şi a intestinului subţire duce la
creşterea absorbţiei ferului. Următoarea fază, de aparentă refacere (dacă nu a survenit moartea în prima fază),
poate dura până la 24 ore de la ingestie. În cursul celei de a treia faze (între 4 şi 48 ore de la ingestie) pot
apare anomalii SNC, acidoză metabolică, insuficienţă hepato-renală, diateză hemoragică, afectare
cardiovasculară, comă şi exitus. Complicaţiile tardive ale intoxicaţiei cu fer (faza a patra) pot apărea la 2
până la 6 săptămâni de la ingestie şi constau în ocluzie intestinală, stenoză pilorică, ciroză hepatică, ulceraţii
gastrice severe.
Tratamentul intoxicaţiei acute: dacă ingestia depăşeşte 10 mg/kg fer elemental, în primele 4 ore stomacul
trebuie evacuat imediat prin inducerea vărsăturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj gastric. Dacă pacientul
5
a avut mai multe episoade de vărsătură şi mai ales dacă a prezentat vărsătură cu sânge nu se va folosi siropul
de ipeca. Lavajul gastric se va face cu soluţie 1-5 % bicarbonat de sodiu sau cu apă călduţă. Desferoxamina
mesilat este utilizată ca metodă complementară lavajului gastric pentru a chela excesul de fer elemental de la
nivel gastro-intestinal. Când a fost ingerată o doză potenţial letală de fer elemental (180-300 mg/kg) sau când
pacienţii au simptome severe ale intoxicaţiei cu fer, cum ar fi comă sau şoc, se iniţiază terapia chelatoare cu
desferoxamină mesilat.
Tratament de susţinere: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, corectarea acidozei, controlul
simptomelor şocului şi a deshidratării prin administrare intravenoasă de lichide, sânge, vasopresoare,
administrare de oxigen.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Sânge şi organe hematopoetice. Antianemice. Fer trivalent-preparate orale. Cod
ATC: B03AB05
Nucleele policentrice de hidroxid de fer (III) sunt înconjurate de un număr variabil de molecule de
polimaltoză cu care sunt legate necovalent, rezultând un complex cu masă moleculară de circa 50 kD, care
este atât de mare încât difuzia prin mucoasă este de 40 de ori mai mică decât cea a unităţilor de fer (II)
hexahidrate. Complexul este stabil şi nu eliberează ioni de fer în condiţii fiziologice.
Ferul conţinut în nucleele policentrice este legat într-o structură similară celei fiziologice din feritină.
Datorită acestei similarităţi, numai ferul (III) din complex este absorbit printr-un proces de absorbţie activă.
Printr-un proces de schimb competitiv de liganzi, ferul (III) poate fi preluat de orice proteină cu potenţial de
legare a ionilor de fer din fluidul gastro-intestinal şi de la suprafaţa epiteliului. Ferul absorbit este stocat în
principal în ficat, unde este legat de feritină.
Ferul este utilizat pentru sinteza hemoglobinei şi nu influenţează eritropoeza sau evoluţia altor patologii care
nu se însoţesc de carenţă de fer.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Studiile efectuate utilizând tehnica izotopilor radioactivi gemeni (55Fe şi 59Fe) demonstrează că absorbţia
ferului măsurată ca fracţie de fer incorporat în hemoglobină din eritrocite este invers proporţională cu doza
administrată (cu cât doza este mai mare, cu atât absorbţia este mai mică).
Există o corelaţie statistică negativă între gradul de deficienţă de fer şi cantitatea de fer absorbită (cu cât
deficienţa este mai mare, cu atât absorbţia este mai bună). Cel mai mare procent de absorbţie are loc în
duoden ÅŸi jejun.
Distribuţia şi metabolizarea
Concentraţia maximă de fer se atinge după 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este
eliminat din sânge în sistemul reticulo-endotelial şi metabolizat în cele două componente: hidroxidul de fer şi
polimaltoza. Eliberarea lentă a ferului din complex explică buna sa tolerabilitate. Ferul circulă legat în sânge
de transferină, este depozitat în ţesuturi sub formă de feritină, încorporat în hemoglobină în măduva osoasă şi
utilizat pentru eritropoieză. Numai mici cantităţi de fer sunt eliminate. Polimaltoza este metabolizată prin
oxidare sau eliminată. În mici cantităţi, complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentară şi în foarte
mici cantităţi poate trece în laptele matern. În mici cantităţi, ferul traversează placenta legat de feritină sau
transferină iar în lapte poate trece legat de lactoferină.
Eliminare
Ferul care nu este absorbit este excretat prin fecale. Excreţia prin exfolierea celulelor epiteliale ale tractului
gastrointestinal şi ale pielii, precum şi prin transpiraţie, bilă şi urină reprezintă numai circa 1 mg fer zilnic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
6
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoză nu a putut fi detectat nici după o doză orală
administrată la şobolani de peste 2000 mg/kg.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol lichid necristalizabil (E420)
Parahidroxibenzoat de metil (E218)
Parahidroxibenzoat de propil (E216)
Zaharină sodică
Aromă de vanilie
Hidroxid de sodiu soluţie 1M
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După deschidere: a nu se utiliza mai mult de 45 de zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEÎD prevăzut cu aplicator pentru picurare din PEJD, şi capac cu inel de siguranţă din
PEÎD ce conţine 30 ml picături orale, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC Rompharm Company SRL
Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5041/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare- Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
FER Rompharm 50 mg/ml picături orale, soluţie
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Un ml de soluţie conţine 50 mg fer (III) sub formă de complex de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
Un ml de soluţie orală conţine 24 picături.
O picătură conţine aproximativ 2,08 mg Fe (III).
Excipienţi: fiecare ml de soluţie conține sorbitol lichid 250 mg, parahidroxibenzoat de metil 0,80 mg,
parahidroxibenzoat de propil 0,20 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Picături orale, soluţie.
Lichid limpede, slab vâscos, de culoare brun închis, cu miros de vanilie şi gust dulce-amărui de vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul carenţei latente de fer şi a anemiei feriprive (carenţa de fer manifestă) precum şi pentru
tratamentul şi profilaxia anemiei feriprive la femeile gravide. Diagnosticul şi severitatea carenţei de fer
trebuie confirmate prin examene hematologice adecvate.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Dozele administrate precum ÅŸi durata tratamentului depind de severitatea deficitului de fer.
Tratamentul îşi propune obţinerea unor valori normale ale concentraţiei de hemoglobină şi să refacă
depozitele de fer.
Doza zilnică recomandată de fer este în medie de 100 mg, dar în formele severe se pot administra 150-200
mg fer elemental.
Cantitatea totală de fer pe care ar trebui să o primească un bolnav cu anemie feriprivă se calculează ţinând
cont că pentru fiecare gram de hemoglobină lipsă sunt necesare 150 mg de fer, la care se mai adaugă 400 mg
– 1000 mg pentru refacerea depozitelor.
Un ml de soluţie FER Rompharm 50 mg/ml corespunde la 24 picături, o picătură conţine 2,08 mg Fe (III).
Carenţa manifestă de fer Carenţa latentă de fer Profilaxie
Copii până la 1 an 25J50 mg/zi
ENOJO4 picături/zi)
15J25 mg/zi
EUJNO picături/zi)
RJ10 mg/zi
(2JR picături/zi)
Copii între NJ12 ani 50J100 mg/zi 25J50 mg/zi 10J15 mg/zi
2
(24-48 picături/zi) (12-24 picături/zi) (5-8 picături/zi)
Copii peste 12 ani,
adulţi, mame care
alăptează
100-300 mg/zi
(48-144 picături/zi)
50-100 mg/zi
(24-48 picături/zi)
10-15 mg/zi
(5-8 picături/zi)
Femei gravide 200-300 mg/zi
(96-144 picături/zi)
100 mg/zi
(48 picături/zi)
50-100 mg/zi
(24-48 picături/zi)
Prematuri zilnic 2,5-5 mg/kg
(1-2 picături/kg) timp de
3-5 luni
La administrarea de doze terapeutice de fer, simptomele clinice ale deficitului (astenia ÅŸi dispneea) se
ameliorează în câteva zile. Criza reticulocitară apare în 5-10 zile de la începerea tratamentului. Concentraţia
hemoglobinei creşte după aproximativ 2-4 săptămâni, normalizându-se în aproximativ 2 luni.
În caz de carenţă de fer manifestă, tratamentul durează în medie 3-5 luni până la normalizarea hemoglobinei.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de câteva săptămâni cu doza stabilită pentru carenţă latentă de
fer, în scopul refacerii depozitelor de fer, sub controlul feritinei serice. Tratamentul deficitului de fer latent
durează aproximativ 1-2 luni.
Mod de administrare
Doza zilnică poate fi divizată în mai multe prize sau poate fi administrată o singură dată.
Pentru o absorbţie maximă, preparatele orale de fer trebuie administrate între mese (cu 2 ore înainte sau cu 1
oră după masă). Administrarea se poate face însă în timpul mesei sau imediat după masă pentru a reduce la
minimum reacţiile adverse gastro-intestinale, când acestea sunt supărătoare. În acelaşi scop, se poate începe
tratamentul fie cu doze mai mici dar mai frecvente, fie cu doze care se cresc treptat.
Picăturile orale se pot dizolva într-un pahar cu apă sau cu suc de fructe sau de legume şi se pot administra
prin intermediul unui pai, pentru a evita colorarea dinţilor.
4.3 Contraindicaţii
ï€ Hipersensibilitate cunoscută la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienÅ£i.
ï€ Supraîncărcarea cu fer (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză).
ï€ Tulburări în utilizarea ferului (anemia sideroblastică, talasemia, saturnism, porfiria cutanată).
ï€ Anemia care nu este determinată de carenÅ£a de fer (de exemplu anemia hemolitică, anemia
megaloblastică, tulburări de eritropoieză, hipoplazie medulară).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anemia feriprivă se tratează întotdeauna sub control medical.
În cazul în care nu se observă o creştere a hemoglobinei de aproximativ 2-3 g/dl în 3 săptămâni se
recomandă revizuirea tratamentului.
În cazul anemiei datorată unei infecţii sau unei afecţiuni maligne, ferul substituit este stocat în sistemul
reticulo-endotelial, din care este mobilizat şi utilizat numai după tratamentul afecţiunii primare.
Nu se recomandă utilizarea preparatelor de fer la pacienţii care primesc transfuzii repetate de sânge. Se
recomandă precauţie la pacienţii care au primit transfuzii repetate de sânge deoarece un aport de fer
concomitent cu un aport de eritrocite poate determina supraîncărcarea cu fer.
Înainte de începerea tratamentului cu fer este important să se excludă orice altă cauză de anemie (precum
eroziuni gastrice, carcinom colonic, etc.)
Este necesară precauţie la pacienţii cu tulburări ale absorbţiei sau stocării fierului, precum afecţiuni gastro-
intestinale (de exemplu: boli inflamatoare intestinale, stricturi intestinale, diverticuli).
Deoarece anemia determinată de un deficit combinat de fier şi vitamină B12 sau acid folic poate fi o anemie
microcitară, la pacienţii cu anemie microcitară care este rezistentă la tratamentul cu fer se va investiga un
deficit de vitamină B12 sau acid folic.
3
Pacienţii trebuie avertizaţi că ingestia accidentală a preparatelor care conţin fer poate conduce la intoxicaţie
care poate fi letală la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lăsa la îndemâna copiilor.
Excipienţi:
Deoarece conţine sorbitol, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Para-hidroxibenzoaţii din compoziţia medicamentului, pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece ferul este legat sub forma unui complex, este puţin probabil să apară interacţiuni ionice cu
componentele din alimente (fitină, oxalaţi, tanin, alginat de sodiu, colina, vitamina A, vitamina D3, vitamina
E ). Administrarea FER Rompharm 50 mg/ml se poate face în timpul sau imediat după masă.
Administrarea concomitentă a medicamentelor care conţin fer cu chinolone (ciprofloxacină, norfloxacină sau
ofloxacină), va scădea absorbţia acestora, prin urmare şi concentraţia plasmatică şi urinară a chinolonelor.
De asemenea administrarea de fer reduce absorbţia bisfosfonaţilor, levodopei, metildopei, micofenolatului
mofetil ÅŸi scade eficacitatea levotiroxinei.
Vitamina C creşte absorbţia ferului la nivelul tractului gastro-intestinal.
Administrarea concomitentă a ferului cu cloramfenicol poate determina scăderea absorbţiei ferului.
Administrarea orală a medicamentelor care conţin fer concomitent cu penicilamina poate creşte toxicitatea
renală a penicilaminei.
Preparatele de fer nu se administrează concomitent cu dimercaprol deoarece se pot forma complexe toxice.
Studiile efectuate la şobolani nu au arătat interacţiuni medicamentoase cu: tetracicline, hidroxid de aluminiu,
acetilsalicilat, sulfasalazină, carbonat de calciu, acetat de calciu, fosfat de calciu asociat cu vitamina D3,
bromazepam, aspartat de magneziu, D-penicilamina, metildopa, paracetamol, auranofin.
Studiile clinice nu au evidenţiat diminuarea semnificativă a absorbţiei tetraciclinelor. Hidroxidul de aluminiu
şi tetraciclinele nu au diminuat absorbţia complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat în studii clinice.
Acest complex poate fi administrat simultan cu tetracicline, compuÅŸi fenolici, cu hidroxidul de aluminiu.
Testul haemocult (selectiv pentru hemoglobină) pentru detectarea hemoragiilor oculte nu este influenţat, de
aceea tratamentul cu fer nu trebuie întrerupt în cazul în care este necesară efectuarea acestui test.
Ferul polimaltozat cu administrare injectabilă nu poate fi administrat concomitent cu preparatele orale de fer
deoarece absorbţia orală a ferului este redusă. Din acest motiv, un tratament oral cu fer poate fi început
numai după cel puţin o săptămână de la ultima injecţie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare
ÅŸi fetale.
Datele provenite de la un număr limitat de femei gravide după primul trimestru de sarcină nu au demonstrat
reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului sau nou-născutului. Medicamentul FER Rompharm
50 mg/ml picături orale, soluţie nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă.
Alăptarea
Laptele matern conţine fer legat sub formă de lactotransferină. Nu se ştie ce cantitate de fer trece din
complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat în laptele matern, dar este puţin probabil să provoace efecte
nocive la copilul alăptat. Medicamentul FER Rompharm 50 mg/ml, picături orale, soluţie nu va fi prescris
decât cu prudenţă la femeia care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
FER Rompharm 50 mg/ml nu afectează capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea frecvenţei de
apariţie (număr de pacienţi care pot prezenta reacţia adversă), folosindu-se următoarele categorii de
frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii alergice, urticarie, astm bronşic.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, constipaţie, închiderea la culoare (până la negru) a materiilor fecale (fără semnificaţie
terapeutică).
Mai puţin frecvente: dureri abdominale, dispepsie, epigastralgii, vărsături, diaree, colorarea reversibilă a
dinţilor.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: prurit, exantem cutanat, reacţii cutanate localizate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: colorarea urinei
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, nu a fost observată nicio manifestare de intoxicaţie sau supraîncărcare cu fer. Fer-ul
conţinut în complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat nu se regăseşte în tractul gastrointestinal sub
formă liberă şi nu este absorbit prin difuziune în organism de la acest nivel. Simptomele cunoscute de
supradozaj sunt determinate de alte medicamente care conţin fer divalent (II) sub formă de săruri:
hipotensiune, colaps, şoc, acidoză metabolică, comă până la convulsii/crampe. Aceste simptome nu au fost
asociate cu administrarea de medicamente care conţin complexul de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
Cantităţi mari de săruri de fer divalent (II) sunt toxice, dar au fost descrise rar cazuri letale la adulţi. Doza
acută letală de fer elemental se estimează a fi 180-300 mg/kg. Ingerarea unor cantităţi de 2-10 g de fer
elemental s-a asociat frecvent cu deces. Cele mai frecvente decese au fost semnalate la copii, în mod
particular la cei cu vârste mici. La copii, manifestările gastro-intestinale pot să apară după ingestia de 20
mg/kg fer elemental în timp ce simptomele sistemice de intoxicaţie pot să apară după ingestia a cel puţin 60
mg/kg fer elemental.
Toxicitatea acută datorată ferului rezultă din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei gastro-intestinale
cu efectele metabolice şi hemodinamice determinate de prezenţa ferului elemental în cantitate excesivă.
Intoxicaţia acută cu fer evoluează în 4 faze. Poate debuta în 10-60 minute de la ingestie sau poate întârzia
până la câteva ore. În prima fază (la 6-8 ore de la ingestie) poate apare iritaţie gastro-intestinală manifestată
prin epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză sau melenă, asociate cu somnolenţă, paloare,
cianoză, oboseală, până la comă. Eroziunea locală de la nivelul stomacului şi a intestinului subţire duce la
creşterea absorbţiei ferului. Următoarea fază, de aparentă refacere (dacă nu a survenit moartea în prima fază),
poate dura până la 24 ore de la ingestie. În cursul celei de a treia faze (între 4 şi 48 ore de la ingestie) pot
apare anomalii SNC, acidoză metabolică, insuficienţă hepato-renală, diateză hemoragică, afectare
cardiovasculară, comă şi exitus. Complicaţiile tardive ale intoxicaţiei cu fer (faza a patra) pot apărea la 2
până la 6 săptămâni de la ingestie şi constau în ocluzie intestinală, stenoză pilorică, ciroză hepatică, ulceraţii
gastrice severe.
Tratamentul intoxicaţiei acute: dacă ingestia depăşeşte 10 mg/kg fer elemental, în primele 4 ore stomacul
trebuie evacuat imediat prin inducerea vărsăturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj gastric. Dacă pacientul
5
a avut mai multe episoade de vărsătură şi mai ales dacă a prezentat vărsătură cu sânge nu se va folosi siropul
de ipeca. Lavajul gastric se va face cu soluţie 1-5 % bicarbonat de sodiu sau cu apă călduţă. Desferoxamina
mesilat este utilizată ca metodă complementară lavajului gastric pentru a chela excesul de fer elemental de la
nivel gastro-intestinal. Când a fost ingerată o doză potenţial letală de fer elemental (180-300 mg/kg) sau când
pacienţii au simptome severe ale intoxicaţiei cu fer, cum ar fi comă sau şoc, se iniţiază terapia chelatoare cu
desferoxamină mesilat.
Tratament de susţinere: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, corectarea acidozei, controlul
simptomelor şocului şi a deshidratării prin administrare intravenoasă de lichide, sânge, vasopresoare,
administrare de oxigen.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Sânge şi organe hematopoetice. Antianemice. Fer trivalent-preparate orale. Cod
ATC: B03AB05
Nucleele policentrice de hidroxid de fer (III) sunt înconjurate de un număr variabil de molecule de
polimaltoză cu care sunt legate necovalent, rezultând un complex cu masă moleculară de circa 50 kD, care
este atât de mare încât difuzia prin mucoasă este de 40 de ori mai mică decât cea a unităţilor de fer (II)
hexahidrate. Complexul este stabil şi nu eliberează ioni de fer în condiţii fiziologice.
Ferul conţinut în nucleele policentrice este legat într-o structură similară celei fiziologice din feritină.
Datorită acestei similarităţi, numai ferul (III) din complex este absorbit printr-un proces de absorbţie activă.
Printr-un proces de schimb competitiv de liganzi, ferul (III) poate fi preluat de orice proteină cu potenţial de
legare a ionilor de fer din fluidul gastro-intestinal şi de la suprafaţa epiteliului. Ferul absorbit este stocat în
principal în ficat, unde este legat de feritină.
Ferul este utilizat pentru sinteza hemoglobinei şi nu influenţează eritropoeza sau evoluţia altor patologii care
nu se însoţesc de carenţă de fer.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Studiile efectuate utilizând tehnica izotopilor radioactivi gemeni (55Fe şi 59Fe) demonstrează că absorbţia
ferului măsurată ca fracţie de fer incorporat în hemoglobină din eritrocite este invers proporţională cu doza
administrată (cu cât doza este mai mare, cu atât absorbţia este mai mică).
Există o corelaţie statistică negativă între gradul de deficienţă de fer şi cantitatea de fer absorbită (cu cât
deficienţa este mai mare, cu atât absorbţia este mai bună). Cel mai mare procent de absorbţie are loc în
duoden ÅŸi jejun.
Distribuţia şi metabolizarea
Concentraţia maximă de fer se atinge după 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este
eliminat din sânge în sistemul reticulo-endotelial şi metabolizat în cele două componente: hidroxidul de fer şi
polimaltoza. Eliberarea lentă a ferului din complex explică buna sa tolerabilitate. Ferul circulă legat în sânge
de transferină, este depozitat în ţesuturi sub formă de feritină, încorporat în hemoglobină în măduva osoasă şi
utilizat pentru eritropoieză. Numai mici cantităţi de fer sunt eliminate. Polimaltoza este metabolizată prin
oxidare sau eliminată. În mici cantităţi, complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentară şi în foarte
mici cantităţi poate trece în laptele matern. În mici cantităţi, ferul traversează placenta legat de feritină sau
transferină iar în lapte poate trece legat de lactoferină.
Eliminare
Ferul care nu este absorbit este excretat prin fecale. Excreţia prin exfolierea celulelor epiteliale ale tractului
gastrointestinal şi ale pielii, precum şi prin transpiraţie, bilă şi urină reprezintă numai circa 1 mg fer zilnic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
6
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoză nu a putut fi detectat nici după o doză orală
administrată la şobolani de peste 2000 mg/kg.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol lichid necristalizabil (E420)
Parahidroxibenzoat de metil (E218)
Parahidroxibenzoat de propil (E216)
Zaharină sodică
Aromă de vanilie
Hidroxid de sodiu soluţie 1M
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După deschidere: a nu se utiliza mai mult de 45 de zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEÎD prevăzut cu aplicator pentru picurare din PEJD, şi capac cu inel de siguranţă din
PEÎD ce conţine 30 ml picături orale, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC Rompharm Company SRL
Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5041/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare- Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2012
