INTRATECT 50 g/l
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală (IgIV)
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 50 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon a 20 ml conţine: 1 g
Fiecare flacon a 50 ml conţine: 2,5 g
Fiecare flacon a 100 ml conţine: 5 g
Fiecare flacon a 200 ml conţine: 10 g
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 100 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon de 10 ml conţine: 1 g
Fiecare flacon de 50 ml conţine: 5 g
Fiecare flacon de 100 ml conţine: 10 g
Fiecare flacon de 200 ml conţine: 20 g
Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):
IgG
1 57%
IgG
2 37%
IgG
3 3%
IgG
4 3%
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 900 micrograme/ml.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 1800 micrograme/ml.
Fabricat din plasmă de la donatori umani.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţia este limpede până la uşor opalescentă şi incoloră până la galben deschis.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie la adulţi, adolescenţi şi copii (0-18 ani) în:
- Sindroame de imunodeficienţă primară cu afectare a producerii de anticorpi (vezi pct. 4.4).
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară
cronică, la care tratamentul antibiotic profilactic a eşuat.
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în fază
de platou, care nu au răspuns la imunizarea pneumococică.
- Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice (TACSH).
- Boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.
Imunomodulare la adulţi, adolescenţi şi copii (0-18 ani) în:
- Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior unei
intervenţii chirurgicale, pentru a corecta numărul de trombocite.
- Sindrom Guillain Barré.
- Boală Kawasaki.
4.2 Doze şi mod de administrare
Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul imunodeficienţelor.
Doze
Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.
În terapia de substituţie, doza administrată trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient în funcţie
de răspunsul farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme terapeutice sunt orientative.
Terapie de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Schema terapeutică utilizată trebuie să determine obţinerea unei concentraţii minime a IgG (măsurate
înainte de următoarea administrare) de minim 5 – 6 g/l. Pentru echilibrare sunt necesare trei până la
şase luni de la iniţierea terapiei.
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Doza iniţială recomandată este de 8 - 16 ml (0,4 – 0,8 g)/kg administrată o dată, continuând cu o doză
de cel puţin 4 ml (0,2 g)/kg la interval de trei sau patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de 5 – 6 g/l este de aproximativ
4 - 16 ml (0,2 - 0,8 g)/kg şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor
variază între 3 - 4 săptămâni.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Doza iniţială recomandată este de 4-8 ml (0,4 – 0,8 g)/kg administrată o dată, continuând cu o doză de
cel puţin 2 ml (0,2 g)/kg la interval de trei sau patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de 5 – 6 g/l este de aproximativ 2-8 ml
(0,2 - 0,8 g)/kg şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor variază între
3 - 4 săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Pentru a reduce
incidenţa infecţiilor, este posibil să fie necesară creşterea dozei, urmărindu-se concentraţii minime mai
mari.
3
Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la
care tratamentul antibiotic profilactic a eşuat; hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente
la pacienţi cu mielom multiplu în fază de platou, care nu au răspuns la imunizarea pneumococică;
boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Doza recomandată este de 4 - 8 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice
Doza recomandată este de 4 - 8 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie menţinute peste 5 g/l.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Doza recomandată este de 2-4 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice
Doza recomandată este de 2-4 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie menţinute peste 5 g/l.
Trombocitopenie imună primară
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Există două scheme de tratament alternative:
- O doză de 16 - 20 ml (0,8-1 g)/kg administrată în prima zi; această doză se mai poate repeta o
dată în decurs de 3 zile
- O doză de 8 ml (0,4 g)/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Există două scheme de tratament alternative:
- O doză de 8-10 ml (0,8-1 g)/kg administrată în prima zi; această doză se mai poate repeta o
dată în decurs de 3 zile
- O doză de 4 ml (0,4 g)/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile.
Tratamentul poate fi repetat în caz de recidivă.
Sindrom Guillain Barré
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
8 ml (0,4 g)/kg şi zi timp de 5 zile.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
4 ml (0,4 g)/kg şi zi timp de 5 zile.
Boală Kawasaki
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
O doză de 32 – 40 ml (1,6 – 2,0 g)/kg trebuie administrată fracţionat în mai multe prize, într-un
interval de două până la cinci zile sau se poate administra o doză de 40 ml (2,0 g)/kg ca doză unică.
Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
O doză de 16-20 ml (1,6 – 2,0 g)/kg trebuie administrată fracţionat în mai multe prize, într-un interval
de două până la cinci zile sau se poate administra o doză de 20 ml (2,0 g)/kg ca doză unică. Pacienţii
trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
4
Recomandările privind dozele sunt rezumate în tabelul următor:
Indicaţia Doza Frecvenţa perfuziilor
Terapie de substituţie în imunodeficienţa
primară doza iniţială:
0,4-0,8 g/kg
doza de întreţinere:
0,2-0,8 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
cel puţin 5 – 6 g/l
Terapia de substituţie în imunodeficienţa
secundară 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
cel puţin 5 – 6 g/l
Boală SIDA congenitală 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni
Hipogamaglobulinemie (< 4 g/l) la
pacienţi după transplant alogen de celule
stem hematopoietice 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
peste 5 g/l
Imunomodulare:
Trombocitopenie imună primară 0,8-1 g/kg în prima zi, cu posibilitate de repetare o
dată la 3 zile
sau
0,4 g/kg şi zi timp de 2 - 5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile
Boală Kawasaki 1,6-2 g/kg
sau în doze fracţionate timp de 2 – 5 zile, în
asociere cu acid acetilsalicilic
2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu acid
acetilsalicilic
Copii şi adolescenţi
Dozele pentru copii şi adolescenţi (0 - 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece
dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de
rezultatul clinic al afecţiunilor menţionate mai sus.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă.
Intratect trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de cel mult
1,4 ml/kg/oră, timp de 30 minute.
Dacă este bine tolerată (vezi pct. 4.4), pentru cantitatea de perfuzie rămasă viteza de administrare
poate fi crescută treptat până la maxim 1,9 ml/kg şi oră.
Numai pentru Intratect 100g/l soluție perfuzabilă
Terapia de substituție:
La pacienții care au tolerat viteza de administrare a perfuziei de 1,9 ml/kg și oră, viteza poate fi
crescută treptat până la 6 ml/kg și oră și, în cazul în care este bine tolerată în continuare, mai poate fi
crescută treptat până la maxim 8 ml/kg și oră.
În general dozele și vitezele de administrare ale perfuziei trebuie să fie personalizate în funcție de
nevoile pacientului (vezi pct. 4.4),.
5
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4).
Hipersensibilitate la imunoglobulinele umane, în special la pacienţii cu anticorpi anti-IgA.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anumite reacţii adverse severe pot fi legate de viteza de administrare. Viteza de administrare
recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, iar în
timpul administrării perfuziei trebuie observate cu atenţie toate simptomele.
Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent
în cazul unei viteze crescute de perfuzare
la pacienţi cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în
cazuri rare, când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală este schimbat cu altul
sau când a trecut un interval lung de la ultima perfuzare.
Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:
nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, injectând iniţial medicamentul foarte
lent (1,4 ml/kg şi oră, corespunzător la 0,023 ml/kg şi minut),
sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom care apare în timpul perfuzării. În mod
special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-
a schimbat medicamentul care conţine IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de la
ultima administrare trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după prima
perfuzie, pentru a detecta eventualele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp
de cel puţin 20 minute după administrare.
În caz de reacţii adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită administrarea
perfuziei. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.
În caz de şoc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia şocului.
În cazul tuturor pacienţilor, administrarea de IgIV necesită:
hidratare adecvată înaintea iniţierii perfuziei cu IgIV
monitorizarea diurezei
monitorizarea creatininemiei
evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă
Hipersensibilitate
Reacţiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot apărea la pacienţi cu anticorpi anti-IgA.
IgIV nu este recomandat pacienţilor cu deficit selectiv de IgA, la care deficitul de IgA este singura
anomalie de interes.
Rareori, imunoglobulina umană normală poate induce o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţi care au tolerat anterior acest tip de tratament.
Tromboembolism
Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IgIV şi evenimente tromboembolice
cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolismul pulmonar
şi tromboza venoasă profundă, care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii
sângelui prin influxul mare de imunoglobuline la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de IgIV
la pacienţii obezi trebuie făcută cu prudenţă, precum şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi
pentru apariţia unor evenimente trombotice (cum sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat şi antecedentele de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu boli
trombofilice dobândite sau ereditare, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu
hipovolemie severă, pacienţi cu boli cu vâscozitate sanguină crescută).
6
La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.
Insuficienţa renală acută
S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. În majoritatea cazurilor, s-
au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie,
obezitate, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 ani.
În caz de insuficienţă renală, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV. În timp ce
aceste raportări de disfuncţie renală şi de insuficienţă renală acută au fost asociate cu administrarea
mai multor medicamente care conţin IgIV autorizate, având în compoziţie excipienţi diferiţi cum sunt
sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator au fost asociate cu cel mai mare
număr de astfel de cazuri. La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea medicamentelor
care conţin IgIV dar nu conţin aceşti excipienţi. Intratect nu conţine sucroză, maltoză sau glucoză.
La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate
cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.
Sindromul meningitei aseptice (SMA)
S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu IgIV.
Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în câteva zile, fără sechele.
Sindromul apare de obicei într-un interval cuprins între câteva ore şi 2 zile după tratamentul cu IgIV.
Examinările lichidului cefalorahidian sunt adesea pozitive pentru pleiocitoză, până la câteva mii de
celule într-un mm
3, predominant din serii granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale
proteinelor, până la câteva sute de mg/dl.
SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul cu IgIV în doză mare (2 g/kg).
Anemia hemolitică
Medicamentele care conţin IgIV pot să conţină anumiţi anticorpi ai grupelor de sânge care se pot
comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, determinând
o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV
se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a
eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor
clinice şi a simptomelor de hemoliză. (Vezi pct. 4.8)
Interferenţa cu testele serologice
După perfuzarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor diverşilor
anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera
cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul
antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).
Microorganisme transmisibile
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor obţinute
din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei
de plasmă pentru a evidenţia indicatori specifici de infecţie şi introducerea în procesul de fabricaţie a
unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se
administrează medicamente obţinute din plasmă sau sânge uman, nu poate fi exclusă în totalitate
posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase. Acest lucru este valabil şi în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate eficiente în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC). Măsurile
adoptate pot prezenta valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum sunt virusul hepatitic A
şi parvovirusul B19.
7
Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin
imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa virală o are
conţinutul de anticorpi.
Se recomandă ferm ca, de fiecare dată când se administrează Intratect unui pacient, să se înregistreze
numele şi seria de fabricaţie pentru a menţine o legătură între pacient şi seria medicamentului.
Copii şi adolescenţi
Avertizările şi precauţiile speciale pentru utilizare menţionate pentru adulţi trebuie luate în considerare
şi în cazul copiilor şi adolescenţilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum
sunt vaccinurile cu virus rujeolic, rubeolic, parotiditic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin
6 săptămâni şi de maxim 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval
de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul vaccinării împotriva
rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea,
la pacienţii cărora li se administrează vaccin împotriva rujeolei trebuie să se verifice statusul
anticorpilor.
Copii şi adolescenţi
Se preconizează că la copii şi adolescenţi pot apărea aceleaşi interacţiuni ca cele menţionate pentru
adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide şi la cele care alăptează. S-a
demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în special în timpul celui de-al
treilea trimestru. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive
asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Imunoglobulinele se excretă în laptele matern şi pot contribui la protecţia nou-născutului faţă de
microorganisme patogene cu poartă de intrare de tipul mucoaselor.
Fertilitatea
Experienţa clinică privind imunoglobulinele indică faptul că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse asociate cu Intratect pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să
dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Frecvenţele prezentate mai jos au fost calculate în general pe baza numărului de pacienţi trataţi, dacă
nu se specifică altfel, de exemplu în funcţie de numărul de perfuzii.
8
Ocazional pot apărea reacţii de hipersensibilitate nespecifice cum sunt frisoane, cefalee, vertij, febră,
vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi dureri moderate de spate.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în
cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările
anterioare.
După administrarea de imunoglobulină umană normală, s-au observat cazuri de meningită aseptică
reversibilă şi cazuri rare de reacţii cutanate tranzitorii. Au fost observate la pacienţi reacţii de hemoliză
reversibilă, în special la cei cu grupele de sânge A, B şi AB. Rareori, după administrarea unor doze
mari de IgIV, se poate dezvolta o anemie hemolitică ce necesită transfuzii (vezi şi pct. 4.4).
S-au observat creşteri ale creatininemiei şi/sau insuficienţă renală acută.
Foarte rar: reacţii tromboembolice cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolia
pulmonară şi tromboza venoasă profundă.
Pentru informaţii referitoare la siguranţă cu privire la microorganismele transmisibile, vezi pct. 4.4.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Reacţii adverse la medicament suspectate, raportate în studiile clinice finalizate:
Au fost efectuate trei studii clinice cu Intratect (50 g/l): două la pacienţi cu imunodeficienţă primară
(IDP) şi unul la pacienţi cu purpură trombocitopenică idiopatică (PTI). În cadrul celor două studii
pentru indicaţia IDP au fost trataţi cu Intratect (50 g/l) 68 pacienţi, la care a fost evaluată siguranţa.
Perioada de tratament a fost de 6 şi respectiv 12 luni. Studiul pentru indicaţia PTI a fost efectuat la
24 pacienţi.
Celor 92 pacienţi li s-a administrat un total de 830 perfuzii cu Intratect (50 g/l), înregistrându-se un
total de 51 de reacţii adverse la medicament (RAM).
S-a efectuat un studiu clinic cu Intratect 100 g/l la pacienţi cu IDP. Au fost trataţi cu Intratect 100 g/l
30 pacienţi, timp de 3 până la 6 luni, la care a fost evaluată siguranţa. La aceşti 30 pacienţi s-au
administrat în total 165 perfuzii cu Intratect 100 g/l, din care un total de 19 perfuzii (11,5%) au fost
asociate cu reacţii adverse la medicament.
Cele mai multe dintre aceste RAM au fost uşoare până la moderate şi auto-limitate. Nu au fost
observate RAM grave în timpul studiilor.
Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe
(ASO şi termeni preferaţi).
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100
şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
9
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) în studiile clinice cu Intratect (50 g/l),
indicaţiile IDP şi PTI (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate
(n=830) şi respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=92))
MedDRA
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe (ASO) Reacţia adversă
(Termen preferat (TP)
MedDRA) Frecvenţă
pe baza numărului de
perfuzii administrate
(n=830) Frecvenţă
pe baza
numărului de
pacienţi trataţi
(n=92)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Hemoliză (uşoară) Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Frecvente Foarte frecvente
Disgeuzie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială,
tromboflebită superficială Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastro-
intestinale Greaţă, vărsături, durere
gastro-intestinalăMai puţin frecvente Frecvente
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată papulară Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Febră
Frecvente Foarte frecvente
Frisoane, senzaţie de căldură Mai puţin frecvente Frecvente
Investigaţii
diagnostice
Hipertermie, rezultat pozitiv
la testul Coombs (indirect şi
direct) Mai puţin frecvente Frecvente
10
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) într-un studiu clinic cu Intratect 100 g/l,
indicaţia IDP (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate (n=165) şi
respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=30))
MedDRA
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe (ASO) Reacţia adversă
(Termen preferat (TP)
MedDRA) Frecvenţă
pe baza numărului de
perfuzii administrate
(n=165) Frecvenţă
pe baza
numărului de
pacienţi
trataţi
(n=30)
Tulburări ale sistemului
imunitar Reacţii legate de perfuzie Frecvente Frecvente
Hipersensibilitate Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee Frecvente Frecvente
Perturbări senzoriale Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări cardiace Palpitaţii Frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hiperemie, hipertensiune
arterială Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări
gastro-intestinale Diaree, dureri abdominale Mai puţin frecvente Frecvente
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Durere la nivelul pielii,
erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări
musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Artralgie, dorsalgie, durere
osoasă Frecvente Frecvente
Mialgie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Disconfort Frecvente Foarte
frecvente
Fatigabilitate, frisoane,
hipotermie Mai puţin frecvente Mai puţin
frecvente
Detalii privind reacţiile adverse cu raportare spontană ulterioară:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări cardiace: angină pectorală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frisoane
Tulburări ale sistemului imunitar: şoc anafilactic, reacţie alergică
Investigaţii diagnostice: hipotensiune arterială
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: durere de spate
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: dispnee nespecifică
Tulburări vasculare: şoc
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Reacţiile adverse pentru Intratect corespund profilului preconizat pentru imunoglobuline umane
normale.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi
ca la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
11
național de raportare, ale carui, detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu
risc, incluzând pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă.
Copii şi adolescenţi
La copiii şi adolescenţii cu risc, de exemplu cu insuficienţă cardiacă sau renală, supradozajul poate
determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, la fel ca orice alte imunoglobuline administrate
intravenos.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobulină umană normală pentru
administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu un spectru larg de
anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este
preparată din rezerve de plasmă de la minim 1000 donatori. Conţine o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină G proporţională cu cea din plasma umană nativă. Administrarea de doze adecvate din
acest medicament poate restabili la valori normale nivelurile de imunoglobulină G scăzute patologic.
Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii în afara terapiei de substituţie nu este complet elucidat, dar
include efecte imunomodulatorii.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca proprietăţile farmacodinamice la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi cu cele
observate la adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă imediat şi în
totalitate în circulaţia persoanei căreia i s-a efectuat administrarea. Se distribuie relativ rapid în plasmă
şi în lichidul extravascular; după aproximativ 3-5 zile se realizează un echilibru între compartimentele
intravascular şi extravascular.
Intratect 50 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 27 zile.
Intratect 100 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 34 zile.
Acest timp de înjumătăţire plasmatică poate varia individual, în special în imunodeficienţa primară.
IgG şi complexele IgG sunt descompuse în celulele sistemului reticuloendotelial.
12
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Testarea toxicităţii după doze
repetate şi studiile privind toxicitatea embrio-fetală nu sunt practicabile din cauza inducerii şi
interferenţei cu anticorpii. Efectele medicamentului asupra sistemului imunitar al nou-născutului nu au
fost studiate.
Deoarece experienţa clinică nu a demonstrat efecte carcinogene şi mutagene ale imunoglobulinelor, nu
se consideră necesară efectuarea de studii experimentale, în special la specii heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicină
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă - 3 ani.
Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă - 3 ani
După prima deschidere, se recomandă utilizarea imediată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela.
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă
20 ml sau 50 ml sau 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) – ambalaje conţinând un flacon.
Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă
10 ml sau 50 ml sau 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) – ambalaje conţinând un flacon.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă, incoloră sau galben deschis. A nu se utiliza soluţii
tulburi sau care prezintă depozite.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Biotest Pharma GmbH
13
Landsteinerstrasse 5, 63303 Dreieich
Germania
tel.: (49) 6103 801 0
fax: (49) 6103 801 150
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8695/2016/01-04
8696/2016/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă - Septembrie 2012
– Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă - Martie 2013
Reînnoirea autorizaţiei– Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală (IgIV)
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 50 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon a 20 ml conţine: 1 g
Fiecare flacon a 50 ml conţine: 2,5 g
Fiecare flacon a 100 ml conţine: 5 g
Fiecare flacon a 200 ml conţine: 10 g
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 100 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon de 10 ml conţine: 1 g
Fiecare flacon de 50 ml conţine: 5 g
Fiecare flacon de 100 ml conţine: 10 g
Fiecare flacon de 200 ml conţine: 20 g
Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):
IgG
1 57%
IgG
2 37%
IgG
3 3%
IgG
4 3%
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 900 micrograme/ml.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 1800 micrograme/ml.
Fabricat din plasmă de la donatori umani.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţia este limpede până la uşor opalescentă şi incoloră până la galben deschis.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie la adulţi, adolescenţi şi copii (0-18 ani) în:
- Sindroame de imunodeficienţă primară cu afectare a producerii de anticorpi (vezi pct. 4.4).
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară
cronică, la care tratamentul antibiotic profilactic a eşuat.
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în fază
de platou, care nu au răspuns la imunizarea pneumococică.
- Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice (TACSH).
- Boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.
Imunomodulare la adulţi, adolescenţi şi copii (0-18 ani) în:
- Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior unei
intervenţii chirurgicale, pentru a corecta numărul de trombocite.
- Sindrom Guillain Barré.
- Boală Kawasaki.
4.2 Doze şi mod de administrare
Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul imunodeficienţelor.
Doze
Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.
În terapia de substituţie, doza administrată trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient în funcţie
de răspunsul farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme terapeutice sunt orientative.
Terapie de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Schema terapeutică utilizată trebuie să determine obţinerea unei concentraţii minime a IgG (măsurate
înainte de următoarea administrare) de minim 5 – 6 g/l. Pentru echilibrare sunt necesare trei până la
şase luni de la iniţierea terapiei.
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Doza iniţială recomandată este de 8 - 16 ml (0,4 – 0,8 g)/kg administrată o dată, continuând cu o doză
de cel puţin 4 ml (0,2 g)/kg la interval de trei sau patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de 5 – 6 g/l este de aproximativ
4 - 16 ml (0,2 - 0,8 g)/kg şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor
variază între 3 - 4 săptămâni.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Doza iniţială recomandată este de 4-8 ml (0,4 – 0,8 g)/kg administrată o dată, continuând cu o doză de
cel puţin 2 ml (0,2 g)/kg la interval de trei sau patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de 5 – 6 g/l este de aproximativ 2-8 ml
(0,2 - 0,8 g)/kg şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor variază între
3 - 4 săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Pentru a reduce
incidenţa infecţiilor, este posibil să fie necesară creşterea dozei, urmărindu-se concentraţii minime mai
mari.
3
Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la
care tratamentul antibiotic profilactic a eşuat; hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente
la pacienţi cu mielom multiplu în fază de platou, care nu au răspuns la imunizarea pneumococică;
boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Doza recomandată este de 4 - 8 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice
Doza recomandată este de 4 - 8 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie menţinute peste 5 g/l.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Doza recomandată este de 2-4 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Hipogamaglobulinemie la pacienţii la care s-a efectuat un transplant alogen de celule stem
hematopoietice
Doza recomandată este de 2-4 ml (0,2 – 0,4 g)/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile minime trebuie menţinute peste 5 g/l.
Trombocitopenie imună primară
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Există două scheme de tratament alternative:
- O doză de 16 - 20 ml (0,8-1 g)/kg administrată în prima zi; această doză se mai poate repeta o
dată în decurs de 3 zile
- O doză de 8 ml (0,4 g)/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Există două scheme de tratament alternative:
- O doză de 8-10 ml (0,8-1 g)/kg administrată în prima zi; această doză se mai poate repeta o
dată în decurs de 3 zile
- O doză de 4 ml (0,4 g)/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile.
Tratamentul poate fi repetat în caz de recidivă.
Sindrom Guillain Barré
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
8 ml (0,4 g)/kg şi zi timp de 5 zile.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
4 ml (0,4 g)/kg şi zi timp de 5 zile.
Boală Kawasaki
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
O doză de 32 – 40 ml (1,6 – 2,0 g)/kg trebuie administrată fracţionat în mai multe prize, într-un
interval de două până la cinci zile sau se poate administra o doză de 40 ml (2,0 g)/kg ca doză unică.
Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
O doză de 16-20 ml (1,6 – 2,0 g)/kg trebuie administrată fracţionat în mai multe prize, într-un interval
de două până la cinci zile sau se poate administra o doză de 20 ml (2,0 g)/kg ca doză unică. Pacienţii
trebuie să beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
4
Recomandările privind dozele sunt rezumate în tabelul următor:
Indicaţia Doza Frecvenţa perfuziilor
Terapie de substituţie în imunodeficienţa
primară doza iniţială:
0,4-0,8 g/kg
doza de întreţinere:
0,2-0,8 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
cel puţin 5 – 6 g/l
Terapia de substituţie în imunodeficienţa
secundară 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
cel puţin 5 – 6 g/l
Boală SIDA congenitală 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni
Hipogamaglobulinemie (< 4 g/l) la
pacienţi după transplant alogen de celule
stem hematopoietice 0,2-0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni pentru a
obţine o concentraţie minimă a IgG de
peste 5 g/l
Imunomodulare:
Trombocitopenie imună primară 0,8-1 g/kg în prima zi, cu posibilitate de repetare o
dată la 3 zile
sau
0,4 g/kg şi zi timp de 2 - 5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile
Boală Kawasaki 1,6-2 g/kg
sau în doze fracţionate timp de 2 – 5 zile, în
asociere cu acid acetilsalicilic
2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu acid
acetilsalicilic
Copii şi adolescenţi
Dozele pentru copii şi adolescenţi (0 - 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece
dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de
rezultatul clinic al afecţiunilor menţionate mai sus.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă.
Intratect trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de cel mult
1,4 ml/kg/oră, timp de 30 minute.
Dacă este bine tolerată (vezi pct. 4.4), pentru cantitatea de perfuzie rămasă viteza de administrare
poate fi crescută treptat până la maxim 1,9 ml/kg şi oră.
Numai pentru Intratect 100g/l soluție perfuzabilă
Terapia de substituție:
La pacienții care au tolerat viteza de administrare a perfuziei de 1,9 ml/kg și oră, viteza poate fi
crescută treptat până la 6 ml/kg și oră și, în cazul în care este bine tolerată în continuare, mai poate fi
crescută treptat până la maxim 8 ml/kg și oră.
În general dozele și vitezele de administrare ale perfuziei trebuie să fie personalizate în funcție de
nevoile pacientului (vezi pct. 4.4),.
5
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4).
Hipersensibilitate la imunoglobulinele umane, în special la pacienţii cu anticorpi anti-IgA.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anumite reacţii adverse severe pot fi legate de viteza de administrare. Viteza de administrare
recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, iar în
timpul administrării perfuziei trebuie observate cu atenţie toate simptomele.
Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent
în cazul unei viteze crescute de perfuzare
la pacienţi cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în
cazuri rare, când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală este schimbat cu altul
sau când a trecut un interval lung de la ultima perfuzare.
Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:
nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, injectând iniţial medicamentul foarte
lent (1,4 ml/kg şi oră, corespunzător la 0,023 ml/kg şi minut),
sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom care apare în timpul perfuzării. În mod
special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-
a schimbat medicamentul care conţine IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de la
ultima administrare trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după prima
perfuzie, pentru a detecta eventualele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp
de cel puţin 20 minute după administrare.
În caz de reacţii adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită administrarea
perfuziei. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.
În caz de şoc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia şocului.
În cazul tuturor pacienţilor, administrarea de IgIV necesită:
hidratare adecvată înaintea iniţierii perfuziei cu IgIV
monitorizarea diurezei
monitorizarea creatininemiei
evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă
Hipersensibilitate
Reacţiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot apărea la pacienţi cu anticorpi anti-IgA.
IgIV nu este recomandat pacienţilor cu deficit selectiv de IgA, la care deficitul de IgA este singura
anomalie de interes.
Rareori, imunoglobulina umană normală poate induce o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţi care au tolerat anterior acest tip de tratament.
Tromboembolism
Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IgIV şi evenimente tromboembolice
cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolismul pulmonar
şi tromboza venoasă profundă, care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii
sângelui prin influxul mare de imunoglobuline la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de IgIV
la pacienţii obezi trebuie făcută cu prudenţă, precum şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi
pentru apariţia unor evenimente trombotice (cum sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat şi antecedentele de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu boli
trombofilice dobândite sau ereditare, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu
hipovolemie severă, pacienţi cu boli cu vâscozitate sanguină crescută).
6
La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.
Insuficienţa renală acută
S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. În majoritatea cazurilor, s-
au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie,
obezitate, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 ani.
În caz de insuficienţă renală, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV. În timp ce
aceste raportări de disfuncţie renală şi de insuficienţă renală acută au fost asociate cu administrarea
mai multor medicamente care conţin IgIV autorizate, având în compoziţie excipienţi diferiţi cum sunt
sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator au fost asociate cu cel mai mare
număr de astfel de cazuri. La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea medicamentelor
care conţin IgIV dar nu conţin aceşti excipienţi. Intratect nu conţine sucroză, maltoză sau glucoză.
La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate
cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.
Sindromul meningitei aseptice (SMA)
S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu IgIV.
Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în câteva zile, fără sechele.
Sindromul apare de obicei într-un interval cuprins între câteva ore şi 2 zile după tratamentul cu IgIV.
Examinările lichidului cefalorahidian sunt adesea pozitive pentru pleiocitoză, până la câteva mii de
celule într-un mm
3, predominant din serii granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale
proteinelor, până la câteva sute de mg/dl.
SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul cu IgIV în doză mare (2 g/kg).
Anemia hemolitică
Medicamentele care conţin IgIV pot să conţină anumiţi anticorpi ai grupelor de sânge care se pot
comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, determinând
o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV
se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a
eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor
clinice şi a simptomelor de hemoliză. (Vezi pct. 4.8)
Interferenţa cu testele serologice
După perfuzarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor diverşilor
anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera
cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul
antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).
Microorganisme transmisibile
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor obţinute
din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei
de plasmă pentru a evidenţia indicatori specifici de infecţie şi introducerea în procesul de fabricaţie a
unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se
administrează medicamente obţinute din plasmă sau sânge uman, nu poate fi exclusă în totalitate
posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase. Acest lucru este valabil şi în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate eficiente în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC). Măsurile
adoptate pot prezenta valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum sunt virusul hepatitic A
şi parvovirusul B19.
7
Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin
imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa virală o are
conţinutul de anticorpi.
Se recomandă ferm ca, de fiecare dată când se administrează Intratect unui pacient, să se înregistreze
numele şi seria de fabricaţie pentru a menţine o legătură între pacient şi seria medicamentului.
Copii şi adolescenţi
Avertizările şi precauţiile speciale pentru utilizare menţionate pentru adulţi trebuie luate în considerare
şi în cazul copiilor şi adolescenţilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum
sunt vaccinurile cu virus rujeolic, rubeolic, parotiditic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin
6 săptămâni şi de maxim 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval
de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul vaccinării împotriva
rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea,
la pacienţii cărora li se administrează vaccin împotriva rujeolei trebuie să se verifice statusul
anticorpilor.
Copii şi adolescenţi
Se preconizează că la copii şi adolescenţi pot apărea aceleaşi interacţiuni ca cele menţionate pentru
adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide şi la cele care alăptează. S-a
demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în special în timpul celui de-al
treilea trimestru. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive
asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Imunoglobulinele se excretă în laptele matern şi pot contribui la protecţia nou-născutului faţă de
microorganisme patogene cu poartă de intrare de tipul mucoaselor.
Fertilitatea
Experienţa clinică privind imunoglobulinele indică faptul că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse asociate cu Intratect pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să
dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Frecvenţele prezentate mai jos au fost calculate în general pe baza numărului de pacienţi trataţi, dacă
nu se specifică altfel, de exemplu în funcţie de numărul de perfuzii.
8
Ocazional pot apărea reacţii de hipersensibilitate nespecifice cum sunt frisoane, cefalee, vertij, febră,
vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi dureri moderate de spate.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în
cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările
anterioare.
După administrarea de imunoglobulină umană normală, s-au observat cazuri de meningită aseptică
reversibilă şi cazuri rare de reacţii cutanate tranzitorii. Au fost observate la pacienţi reacţii de hemoliză
reversibilă, în special la cei cu grupele de sânge A, B şi AB. Rareori, după administrarea unor doze
mari de IgIV, se poate dezvolta o anemie hemolitică ce necesită transfuzii (vezi şi pct. 4.4).
S-au observat creşteri ale creatininemiei şi/sau insuficienţă renală acută.
Foarte rar: reacţii tromboembolice cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolia
pulmonară şi tromboza venoasă profundă.
Pentru informaţii referitoare la siguranţă cu privire la microorganismele transmisibile, vezi pct. 4.4.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Reacţii adverse la medicament suspectate, raportate în studiile clinice finalizate:
Au fost efectuate trei studii clinice cu Intratect (50 g/l): două la pacienţi cu imunodeficienţă primară
(IDP) şi unul la pacienţi cu purpură trombocitopenică idiopatică (PTI). În cadrul celor două studii
pentru indicaţia IDP au fost trataţi cu Intratect (50 g/l) 68 pacienţi, la care a fost evaluată siguranţa.
Perioada de tratament a fost de 6 şi respectiv 12 luni. Studiul pentru indicaţia PTI a fost efectuat la
24 pacienţi.
Celor 92 pacienţi li s-a administrat un total de 830 perfuzii cu Intratect (50 g/l), înregistrându-se un
total de 51 de reacţii adverse la medicament (RAM).
S-a efectuat un studiu clinic cu Intratect 100 g/l la pacienţi cu IDP. Au fost trataţi cu Intratect 100 g/l
30 pacienţi, timp de 3 până la 6 luni, la care a fost evaluată siguranţa. La aceşti 30 pacienţi s-au
administrat în total 165 perfuzii cu Intratect 100 g/l, din care un total de 19 perfuzii (11,5%) au fost
asociate cu reacţii adverse la medicament.
Cele mai multe dintre aceste RAM au fost uşoare până la moderate şi auto-limitate. Nu au fost
observate RAM grave în timpul studiilor.
Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe
(ASO şi termeni preferaţi).
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100
şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
9
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) în studiile clinice cu Intratect (50 g/l),
indicaţiile IDP şi PTI (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate
(n=830) şi respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=92))
MedDRA
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe (ASO) Reacţia adversă
(Termen preferat (TP)
MedDRA) Frecvenţă
pe baza numărului de
perfuzii administrate
(n=830) Frecvenţă
pe baza
numărului de
pacienţi trataţi
(n=92)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Hemoliză (uşoară) Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Frecvente Foarte frecvente
Disgeuzie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială,
tromboflebită superficială Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastro-
intestinale Greaţă, vărsături, durere
gastro-intestinalăMai puţin frecvente Frecvente
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată papulară Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Febră
Frecvente Foarte frecvente
Frisoane, senzaţie de căldură Mai puţin frecvente Frecvente
Investigaţii
diagnostice
Hipertermie, rezultat pozitiv
la testul Coombs (indirect şi
direct) Mai puţin frecvente Frecvente
10
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) într-un studiu clinic cu Intratect 100 g/l,
indicaţia IDP (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate (n=165) şi
respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=30))
MedDRA
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe (ASO) Reacţia adversă
(Termen preferat (TP)
MedDRA) Frecvenţă
pe baza numărului de
perfuzii administrate
(n=165) Frecvenţă
pe baza
numărului de
pacienţi
trataţi
(n=30)
Tulburări ale sistemului
imunitar Reacţii legate de perfuzie Frecvente Frecvente
Hipersensibilitate Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee Frecvente Frecvente
Perturbări senzoriale Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări cardiace Palpitaţii Frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hiperemie, hipertensiune
arterială Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări
gastro-intestinale Diaree, dureri abdominale Mai puţin frecvente Frecvente
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Durere la nivelul pielii,
erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări
musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Artralgie, dorsalgie, durere
osoasă Frecvente Frecvente
Mialgie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Disconfort Frecvente Foarte
frecvente
Fatigabilitate, frisoane,
hipotermie Mai puţin frecvente Mai puţin
frecvente
Detalii privind reacţiile adverse cu raportare spontană ulterioară:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări cardiace: angină pectorală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frisoane
Tulburări ale sistemului imunitar: şoc anafilactic, reacţie alergică
Investigaţii diagnostice: hipotensiune arterială
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: durere de spate
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: dispnee nespecifică
Tulburări vasculare: şoc
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Reacţiile adverse pentru Intratect corespund profilului preconizat pentru imunoglobuline umane
normale.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi
ca la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
11
național de raportare, ale carui, detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu
risc, incluzând pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă.
Copii şi adolescenţi
La copiii şi adolescenţii cu risc, de exemplu cu insuficienţă cardiacă sau renală, supradozajul poate
determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, la fel ca orice alte imunoglobuline administrate
intravenos.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobulină umană normală pentru
administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu un spectru larg de
anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este
preparată din rezerve de plasmă de la minim 1000 donatori. Conţine o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină G proporţională cu cea din plasma umană nativă. Administrarea de doze adecvate din
acest medicament poate restabili la valori normale nivelurile de imunoglobulină G scăzute patologic.
Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii în afara terapiei de substituţie nu este complet elucidat, dar
include efecte imunomodulatorii.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca proprietăţile farmacodinamice la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi cu cele
observate la adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă imediat şi în
totalitate în circulaţia persoanei căreia i s-a efectuat administrarea. Se distribuie relativ rapid în plasmă
şi în lichidul extravascular; după aproximativ 3-5 zile se realizează un echilibru între compartimentele
intravascular şi extravascular.
Intratect 50 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 27 zile.
Intratect 100 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 34 zile.
Acest timp de înjumătăţire plasmatică poate varia individual, în special în imunodeficienţa primară.
IgG şi complexele IgG sunt descompuse în celulele sistemului reticuloendotelial.
12
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Testarea toxicităţii după doze
repetate şi studiile privind toxicitatea embrio-fetală nu sunt practicabile din cauza inducerii şi
interferenţei cu anticorpii. Efectele medicamentului asupra sistemului imunitar al nou-născutului nu au
fost studiate.
Deoarece experienţa clinică nu a demonstrat efecte carcinogene şi mutagene ale imunoglobulinelor, nu
se consideră necesară efectuarea de studii experimentale, în special la specii heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicină
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă - 3 ani.
Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă - 3 ani
După prima deschidere, se recomandă utilizarea imediată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela.
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă
20 ml sau 50 ml sau 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) – ambalaje conţinând un flacon.
Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă
10 ml sau 50 ml sau 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) – ambalaje conţinând un flacon.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă, incoloră sau galben deschis. A nu se utiliza soluţii
tulburi sau care prezintă depozite.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Biotest Pharma GmbH
13
Landsteinerstrasse 5, 63303 Dreieich
Germania
tel.: (49) 6103 801 0
fax: (49) 6103 801 150
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8695/2016/01-04
8696/2016/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă - Septembrie 2012
– Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă - Martie 2013
Reînnoirea autorizaţiei– Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
