INFLUBENE 500 mg/12,2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
INFLUBENE 500 mg/12,2 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic conţine:
Paracetamol 500 mg
Clorhidrat de fenilefrină* 12,2 mg echivalent cu 10 mg fenilefrină (bază)
Excipienţi cu efect cunoscut:
Zahăr 1.9 g
Aspartam (E951) 17,5 mg
Sorbitol (E420) 1 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Plic unidoză care conţine pulbere de culoare albă, cu curgere liberă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al simptomelor de răceală şi gripă (dureri şi / sau febră),
atunci când sunt asociate cu congestie nazală.
Influbene este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 16 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Conţinutul unui plic dizolvat prin amestecare în apă caldă.
Doza poate fi repetată la fiecare 4-6 ore.
A nu se utiliza mai mult de 4 plicuri în 24 de ore.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani:
Influbene nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani fără
recomandarea medicului.
Copii şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani:
2
Conţinutul unui plic dizolvat prin amestecare în apă caldă.
Doza poate fi repetată la fiecare 4-6 ore.
A nu se utiliza mai mult de 4 plicuri în 24 de ore.
Vârstnici:
Nu există nicio indicaţie privind necesitatea modificării dozei la vârstnici.
Mod de administrare
Administrare orală după dizolvare în apă.
Monoterapia trebuie aleasă atunci când predomină unul dintre simptome. Influbene nu trebuie utilizat
mai mult de 3 zile fără recomandarea medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active, paracetamol sau fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Boală cardiacă coronariană severă
Hipertensiune arterială
Glaucom
Hipertiroidism
Administrare la pacienţi care utilizează antidepresive triciclice
Administrare la pacienţi care utilizează sau au utilizat în ultimele 2 săptămâni inhibitori de
monoaminoxidază (IMAO)
Insuficienţă hepatică severă
Hepatită acută
Abuz de alcool etilic
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A se utiliza cu precauţie la pacienţii cu
Sindrom Raynaud
Diabet zaharat
Insuficienţă renală moderată şi severă
Tulburări ale funcţiei hepatice:
insuficienţă hepatocelulară uşoară până la moderată (incluzând sindrom Gilbert), tratament
concomitent cu medicamente care afectează funcţiile hepatice
anemie hemolitică
deshidratare
malnutriţie cronică
depleţie de glutation datorată deficienţelor metabolice
hipertrofie de prostată
feocromocitom
Acest medicament nu trebuie utilizat împreună cu alte medicamente care conţin paracetamol. Dozele
mai mari de paracetamol decât cele recomandate pot conduce la leziuni hepatice grave. Semnele
clinice de afectare hepatică devin evidente, de obicei, la 2 zile după ingestie. Antidotul trebuie
administrat cât mai curând posibil. Vezi şi pct. 4.9.
Fiecare plic conţine carbohidraţi aproximativ 1,9 g. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii
cu diabet zaharat.
3
Conţine zahăr şi sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Conţine aspartam (E951), care este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu
fenilcetonurie.
Pacienţii cu astm bronşic hipersensibili la acidul acetilsalicilic pot fi hipersensibili şi la Influbene.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
Substanţele cu efect inductor asupra enzimelor hepatice microzomale, cum sunt alcool etilic,
barbiturice, anticonvulsivante, cum sunt fenitoină, fenobarbital, metilfenobarbital şi primidonă,
rifampicină, inhibitori de monoaminoxidază şi antidepresive triciclice pot creşte hepatotoxicitatea
paracetamolului, în special după supradozaj.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi redusă de medicamentele anticolinergice (de exemplu,
glicopironiu, propantelină) şi crescută de metoclopramid sau domperidonă, iar absorbţia poate fi
redusă de colestiramină. Izoniazida reduce clearance-ul paracetamolului cu posibila potenţare a
acţiunii şi/sau toxicităţii acestuia, prin inhibarea metabolizării sale la nivel hepatic. Efectul
anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi de cumarină poate fi potenţat prin utilizarea zilnică,
regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu au
efect semnificativ. Probenecidul reduce clearance-ul paracetamolului prin inhibarea conjugării cu
acidul glucoronic.
Este posibil ca utilizarea regulată de paracetamol să reducă metabolizarea zidovudinei (risc crescut de
neutropenie).
Fenilefrina
Fenilefrina poate interacţiona negativ cu alte medicamente simpatomimetice, vasodilatatoare, beta-
blocante şi alte antihipertensive.
Efectele vasopresoare ale fenilefrinei pot fi accentuate de digoxină, inhibitori MAO, antidepresive
triciclice, cum sunt amitriptilină, amoxapină, clomipramină, desipramină şi doxepină sau tetracicline,
cum este maprotilină; antidepresive, cum sunt fenelzină, acid izocarboxilic, nialamidă,
tranilcipromină, moclobenidă; medicamente pentru boala Parkinson, cum sunt selegilină şi alte
medicamente, cum este furazolidon.
Contraindicată la pacienţii care utilizează inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele 2
săptamâni de la încetarea tratamentului cu aceştia.
Alte medicamente care conţin fenilefrină şi efedrină sau alte simpatomimetice, cum sunt cele conţinute
în decongestionantele cu administrare locală, de exemplu, picături nazale. A nu se asocia picăturile
nazale decongestionante cu Influbene.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea interacţiunilor la copii şi adolescenţi cu vârsta peste
16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Paracetamol
Studiile epidemiologice efectuate în timpul sarcinii la om nu au evidenţiat nicio reacţie adversă
determinată de utilizarea paracetamolului în dozele recomandate, dar pacientele trebuie să respecte
recomandările medicului lor în ceea ce priveşte utilizarea acestuia.
Fenilefrină
Există date limitate cu privire la utilizarea fenilefrinei la femeile gravide. Vasoconstricţia vaselor
uterine şi fluxul de sânge redus la nivel uterin asociate utilizării de fenilefrină pot conduce la hipoxie
4
fetală. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii, utilizarea fenilefrinei trebuie evitată în timpul
sarcinii.
Alăptarea
Paracetamol
Paracetamolul este excretat în lapte, dar nu într-o cantitate semnificativă din punct de vedere clinic.
Datele disponibile nu contraindică alăptarea.
Fenilefrină
Nu există date disponibile cu privire la eliminarea fenilefrinei în laptele matern şi nici rapoarte cu
privire la efectele fenilefrinei asupra sugarului. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii,
utilizarea fenilefrinei trebuie evitată în timpul alăptării.
În concluzie, Influbene nu este recomandat în timpul sarcinii şi alăptării.
Fertilitatea
Nu există dovezi provenite din studiile clinice care să indice efectele paracetamolului, administrat în
doze relevante clinic, asupra fertilităţii masculine sau feminine. Efectele fenilefrinei asupra fertilităţii
masculine sau feminine nu au fost studiate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Până în prezent, nu au fost descrise astfel de efecte.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse este clasificată, de obicei, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Paracetamol
Aparate, sisteme, organe Frecvenţă Simptome
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare
Discrazii sanguine, incluzând tulburări ale
trombocitelor, agranulocitoză, leucopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică,
pancitopenie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare
Hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată
tranzitorie şi urticarie, prurit, transpiraţie,
purpură, angioedem
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii alergice sau de hipersensibilitate,
incluzând erupţii cutanate, urticarie, anafilaxie
şi bronhospasm
Tulburări hepatobiliare
Rare
Funcţie hepatică anormală (creştere a
transaminazelor hepatice), insuficienţă
hepatică, necroză hepatică, icter
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare
Nefrită interstiţială, după utilizarea pe termen
lung a unor doze mari de paracetamol
Piurie sterilă (urină tulbure)
Tulburări gastro-intestinale
Foarte rare
Pancreatită acută
5
Au fost raportate cu frecvenţă necunoscută necroliză epidermică, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, afectare a funcţiei hepatice şi hepatită, afectare a
funcţiei renale (insuficienţă renală severă, hematurie, anurie), reacţii gastro-intesinale şi vertij.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi cu
vârsta peste 16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
Fenilefrină
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi cu
vârsta peste 16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Afectarea hepatică este posibilă la adulţii care au utilizat o doză unică mai mare sau egală cu 10 g
paracetamol. Ingerarea unei doze unice mai mare sau egală cu 5 g paracetamol poate conduce la
afectare hepatică numai în cazul în care pacientul prezintă factori de risc (vezi mai jos).
Factori de risc
Dacă pacientul:
(a) Urmează un tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice.
Sau
(b) Consumă în mod regulat etanol în exces faţă de dozele recomandate.
Sau
(c) Prezintă depleţie de glutation, de exemplu, tulburări de alimentaţie, fibroză cistică, infecţie cu HIV,
înfometare, caşexie.
Sau
(d) este un copil.
Sau
(e) are o tulburare hepatică.
Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greaţă, vărsături,
anorexie şi dureri abdominale. Afectarea hepatică poate deveni manifestă la 12-48 de ore de la
ingestie. Pot să apară anomalii ale metabolismului glucozei şi acidoză metabolică. În intoxicaţiile
grave, insuficienţa hepatică poate progresa la encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral şi
deces. Insuficienţa renală acută asociată cu necroza tubulară acută, manifestată prin dureri de spate,
hematurie şi proteinurie, poate să apară inclusiv în absenţa unor leziuni hepatice severe. Au fost
raportate aritmii cardiace şi pancreatită.
Aparate, sisteme, organe Frecvenţă Simptome
Tulburări ale sistemului
nervos
Foarte rare
Pot să apară insomnie, nervozitate, tremor,
anxietate, nelinişte, confuzie, iritabilitate,
ameţeli şi cefalee
Tulburări cardiace
Rare
Tahicardie, palpitaţii
Tulburări vasculare
Rare
Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente
Anorexie, greaţă şi vărsături
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare
Reacţii alergice sau de hipersensibilitate,
incluzând erupţii cutanate tranzitorii, urticarie,
anafilaxie şi bronhospasm
6
După utilizarea pe termen lung a unor doze mari de paracetamol poate să apară hipokaliemia.
Conduita terapeutică a supradozajului
Tratamentul imediat este esenţial în managementul supradozajului cu paracetamol. În ciuda lipsei de
simptome incipiente semnificative, pacienţii trebuie să se adreseze unui spital de urgenţă pentru a
primi asistenţă medicală imediată. Simptomele pot fi limitate la greaţă sau vărsături şi este posibil să
nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul de afectare asupra organelor. Tratamentul trebuie să
fie în conformitate cu reglementările ghidurile de tratament.
Tratamentul cu cărbune activat trebuie luat în considerare în cazul în care supradozajul s-a produs în
mai puţin de o oră. Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie determinate la cel puţin 4 ore de
la ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat
până la 24 de ore de la ingestia de paracetamol, însă efectul protector maxim este obţinut în primele 8
ore de la ingestie. Eficacitatea antidotului scade brusc după această oră. Dacă este necesar, pacientului
trebuie să i se administreze N-acetilcisteină pe cale intravenoasă conform recomandărilor schemei de
tratament. Dacă vărsăturile nu reprezintă o problemă, metionina poate reprezenta o alternativă
potrivită pentru a fi administrată înafara spitalului. Tratamentul pacienţilor cu disfuncţie hepatică
severă la peste 24 de ore de la ingestie trebuie discutat cu serviciile sau unităţile specializate în
afecţiuni hepatice.
Efectele hipertensive pot fi tratate cu un antagonist alfa adrenergic, administrat intravenos.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu paracetamol, exclusiv psiholeptice
Codul ATC: N02BE51
Mecanism de acţiune paracetamol
In vivo, paracetamolul are atât activitate analgezică, cât şi antipiretică, despre care se crede că sunt
mediate prin inhibarea căii ciclooxigenazei (COX) la nivelul sistemului nervos central. Deşi acest
mecanism este împărtăşit cu medicamentele anti-inflamatoare (AINS), paracetamolul nu are activitate
anti-inflamatorie semnificativă şi nici nu inhibă formarea de tromboxani pro-coagulare.
Căile suplimentare, cum sunt căile serotoninergice de reducere a durerii pot fi implicate în efectul
antinociceptiv al paracetamolului.
Mecanism de acţiune fenilefrină
Fenilefrina este un antagonist alfa1-adrenergic puternic. Acţiunea sa asupra receptorilor alfa1
periferici induce vasoconstricţie, care reduce edemul şi inflamaţia nazală la nivelul mucoasei nazale.
Atunci când este administrată pe cale intravenoasă, fenilefrina creşte în mod constant rezistenţa
periferică totală (RPT) şi tensiunea arterială sistolică (TAS) şi diastolică (TAD), în timp ce ritmul
cardiac înregistrează un declin ca urmare a bradicardiei reflexe. Modificările hemodinamice apărute în
urma administrării fenilefrinei pe cale i.v. pot varia în funcţie de vârstă şi de tensiunea arterială bazală.
La subienţii tineri normotensivi se vor înregistra scăderi mai mari ale ritmului cardiac şi creşteri mai
mici ale tensiunii arteriale sistolice decât la subiecţii tineri hipertensivi şi subiecţii vârstnici
normotensivi, în timp ce subiecţii cu antecedente de hipertensiune arterială prezintă bradicardie reflexă
puţin pronunţată şi o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale sistolice. Medicamentul administrat
pe cale orală nu a demonstrat efecte cardio-vasculare semnificative la dozele recomandate de 10-12,2
mg BID, iar dozele orale de 40-60 mg sunt necesare pentru a obţine efecte cardio-vasculare
semnificative clinic, cum sunt creşterea tensiunii arteriale diastolice şi încetinirea reflexului cardiac.
7
Între aminele simpatomimetice, cum sunt fenilefrina şi inhibitorii de monoaminoxidază apar
interacţiuni hipertensive. Fenilefrina poate reduce eficacitatea medicamentelor beta-blocante şi a
medicamentelor antihipertensive.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol:
Absorbţie/Distribuţie
Biodisponibilitatea absolută a paracetamolului administrat oral este de 75% şi se realizează probabil la
nivelul primului pasaj hepatic. Tmax, deşi dependent de forma farmaceutică, este de obicei cuprins între
30 şi 120 de minute. Gradul de absorbţie nu este însă dependent de forma farmaceutică.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 – 2,5 ore.
Metabolizare
Principalii metaboliţi sunt glucuronoconjugaţii şi sulfoconjugaţii (>80 %) care se excretă prin urină. O
cantitate mică de paracetamol (<10 %) este oxidată la nivelul ficatului prin intermediul citocromului
P4502E1 (CYP2E1). Această reacţie determină formarea metabolitului extrem de reactiv N-acetil- p-
benzoquinon imină (NAPQI), care este răspunzător pentru hepatotoxicitatea centrilobulară
caracteristică asociată supradozajului cu paracetamol.
Fenilefrină:
Absorbţie/Distribuţie
Atunci când este administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, concentraţiile plasmatice maxime
ale 3H-fenilefrinei libere se înregistrează la sfârşitul perfuziei, după un declin al concentraţiei
plasmatice după un model exponenţial, cu o reducere de 80% după primele 15 minute, urmată de un
declin mai lent cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de 2 ore. Atunci când este administrată pe
cale orală, fenilefrina este absorbită din tractul gastro-intestinal cu o concentraţie plasmatică maximă
cuprinsă între 45 şi 75 de minute.
Eliminare
După o scurtă fază de eliminare rapidă, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
2,5 ore. La starea de echilibru, volumul de distribuţie este de 340 l, indicând depozitarea în anumite
organe. Clearance-ul renal este doar o parte din clearance-ul plasmatic total.
Metabolizare
Datorită primului pasaj hepatic în care este metabilozată în cea mai mare parte, biodisponibilitatea
totală a fenilefrinei este de aproximativ 38%, din care 1% este activă, fenilefrină neconjugată.
Atunci când este administrată pe cale orală, fenilefrina păstrează activitatea de decongestionant nazal,
medicamentul distribuindu-se prin circulaţia sistemică până la nivelul vaselor sanguine ale mucoasei
nazale. Atunci când se administrează pe cale orală ca decongestionant nazal, fenilefrina se
administrează de obicei la intervale de 4-6 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul
carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi de dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
8
Acid ascorbic,
Zahăr,
Aspartam (E951),
Aromă de lămâie (conţine: uleiuri naturale de lămâie şi pulbere de aromă de lămâie naturală, aromă
lichidă naturală, maltodextrină, manitol (E421), gluconolactonă, gumă arabică, sorbitol (E420) şi
dioxid de siliciu coloidal anhidru şi alfa-tocoferol (E 307)),
Zaharină sodică,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Acid citric,
Citrat de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Perioada de valabilitate după reconstituire:
Soluţia reconstituită în apă caldă este stabilă timp de 60 de minute la temperatura camerei.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi portejat de lumină şi umiditate.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Plicuri din folii laminate formate din hârtie/polietilenă/aluminiu.
Cutie cu 6, 8, 10, 12, 14, 16, 20 plicuri cu pulbere pentru soluţie orală.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4994/2012/01-02-03-04-05-06-07
9
9. PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
INFLUBENE 500 mg/12,2 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic conţine:
Paracetamol 500 mg
Clorhidrat de fenilefrină* 12,2 mg echivalent cu 10 mg fenilefrină (bază)
Excipienţi cu efect cunoscut:
Zahăr 1.9 g
Aspartam (E951) 17,5 mg
Sorbitol (E420) 1 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Plic unidoză care conţine pulbere de culoare albă, cu curgere liberă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al simptomelor de răceală şi gripă (dureri şi / sau febră),
atunci când sunt asociate cu congestie nazală.
Influbene este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 16 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Conţinutul unui plic dizolvat prin amestecare în apă caldă.
Doza poate fi repetată la fiecare 4-6 ore.
A nu se utiliza mai mult de 4 plicuri în 24 de ore.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani:
Influbene nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani fără
recomandarea medicului.
Copii şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani:
2
Conţinutul unui plic dizolvat prin amestecare în apă caldă.
Doza poate fi repetată la fiecare 4-6 ore.
A nu se utiliza mai mult de 4 plicuri în 24 de ore.
Vârstnici:
Nu există nicio indicaţie privind necesitatea modificării dozei la vârstnici.
Mod de administrare
Administrare orală după dizolvare în apă.
Monoterapia trebuie aleasă atunci când predomină unul dintre simptome. Influbene nu trebuie utilizat
mai mult de 3 zile fără recomandarea medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active, paracetamol sau fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Boală cardiacă coronariană severă
Hipertensiune arterială
Glaucom
Hipertiroidism
Administrare la pacienţi care utilizează antidepresive triciclice
Administrare la pacienţi care utilizează sau au utilizat în ultimele 2 săptămâni inhibitori de
monoaminoxidază (IMAO)
Insuficienţă hepatică severă
Hepatită acută
Abuz de alcool etilic
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A se utiliza cu precauţie la pacienţii cu
Sindrom Raynaud
Diabet zaharat
Insuficienţă renală moderată şi severă
Tulburări ale funcţiei hepatice:
insuficienţă hepatocelulară uşoară până la moderată (incluzând sindrom Gilbert), tratament
concomitent cu medicamente care afectează funcţiile hepatice
anemie hemolitică
deshidratare
malnutriţie cronică
depleţie de glutation datorată deficienţelor metabolice
hipertrofie de prostată
feocromocitom
Acest medicament nu trebuie utilizat împreună cu alte medicamente care conţin paracetamol. Dozele
mai mari de paracetamol decât cele recomandate pot conduce la leziuni hepatice grave. Semnele
clinice de afectare hepatică devin evidente, de obicei, la 2 zile după ingestie. Antidotul trebuie
administrat cât mai curând posibil. Vezi şi pct. 4.9.
Fiecare plic conţine carbohidraţi aproximativ 1,9 g. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii
cu diabet zaharat.
3
Conţine zahăr şi sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Conţine aspartam (E951), care este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu
fenilcetonurie.
Pacienţii cu astm bronşic hipersensibili la acidul acetilsalicilic pot fi hipersensibili şi la Influbene.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
Substanţele cu efect inductor asupra enzimelor hepatice microzomale, cum sunt alcool etilic,
barbiturice, anticonvulsivante, cum sunt fenitoină, fenobarbital, metilfenobarbital şi primidonă,
rifampicină, inhibitori de monoaminoxidază şi antidepresive triciclice pot creşte hepatotoxicitatea
paracetamolului, în special după supradozaj.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi redusă de medicamentele anticolinergice (de exemplu,
glicopironiu, propantelină) şi crescută de metoclopramid sau domperidonă, iar absorbţia poate fi
redusă de colestiramină. Izoniazida reduce clearance-ul paracetamolului cu posibila potenţare a
acţiunii şi/sau toxicităţii acestuia, prin inhibarea metabolizării sale la nivel hepatic. Efectul
anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi de cumarină poate fi potenţat prin utilizarea zilnică,
regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu au
efect semnificativ. Probenecidul reduce clearance-ul paracetamolului prin inhibarea conjugării cu
acidul glucoronic.
Este posibil ca utilizarea regulată de paracetamol să reducă metabolizarea zidovudinei (risc crescut de
neutropenie).
Fenilefrina
Fenilefrina poate interacţiona negativ cu alte medicamente simpatomimetice, vasodilatatoare, beta-
blocante şi alte antihipertensive.
Efectele vasopresoare ale fenilefrinei pot fi accentuate de digoxină, inhibitori MAO, antidepresive
triciclice, cum sunt amitriptilină, amoxapină, clomipramină, desipramină şi doxepină sau tetracicline,
cum este maprotilină; antidepresive, cum sunt fenelzină, acid izocarboxilic, nialamidă,
tranilcipromină, moclobenidă; medicamente pentru boala Parkinson, cum sunt selegilină şi alte
medicamente, cum este furazolidon.
Contraindicată la pacienţii care utilizează inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele 2
săptamâni de la încetarea tratamentului cu aceştia.
Alte medicamente care conţin fenilefrină şi efedrină sau alte simpatomimetice, cum sunt cele conţinute
în decongestionantele cu administrare locală, de exemplu, picături nazale. A nu se asocia picăturile
nazale decongestionante cu Influbene.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea interacţiunilor la copii şi adolescenţi cu vârsta peste
16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Paracetamol
Studiile epidemiologice efectuate în timpul sarcinii la om nu au evidenţiat nicio reacţie adversă
determinată de utilizarea paracetamolului în dozele recomandate, dar pacientele trebuie să respecte
recomandările medicului lor în ceea ce priveşte utilizarea acestuia.
Fenilefrină
Există date limitate cu privire la utilizarea fenilefrinei la femeile gravide. Vasoconstricţia vaselor
uterine şi fluxul de sânge redus la nivel uterin asociate utilizării de fenilefrină pot conduce la hipoxie
4
fetală. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii, utilizarea fenilefrinei trebuie evitată în timpul
sarcinii.
Alăptarea
Paracetamol
Paracetamolul este excretat în lapte, dar nu într-o cantitate semnificativă din punct de vedere clinic.
Datele disponibile nu contraindică alăptarea.
Fenilefrină
Nu există date disponibile cu privire la eliminarea fenilefrinei în laptele matern şi nici rapoarte cu
privire la efectele fenilefrinei asupra sugarului. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii,
utilizarea fenilefrinei trebuie evitată în timpul alăptării.
În concluzie, Influbene nu este recomandat în timpul sarcinii şi alăptării.
Fertilitatea
Nu există dovezi provenite din studiile clinice care să indice efectele paracetamolului, administrat în
doze relevante clinic, asupra fertilităţii masculine sau feminine. Efectele fenilefrinei asupra fertilităţii
masculine sau feminine nu au fost studiate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Până în prezent, nu au fost descrise astfel de efecte.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse este clasificată, de obicei, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Paracetamol
Aparate, sisteme, organe Frecvenţă Simptome
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare
Discrazii sanguine, incluzând tulburări ale
trombocitelor, agranulocitoză, leucopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică,
pancitopenie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare
Hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată
tranzitorie şi urticarie, prurit, transpiraţie,
purpură, angioedem
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii alergice sau de hipersensibilitate,
incluzând erupţii cutanate, urticarie, anafilaxie
şi bronhospasm
Tulburări hepatobiliare
Rare
Funcţie hepatică anormală (creştere a
transaminazelor hepatice), insuficienţă
hepatică, necroză hepatică, icter
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare
Nefrită interstiţială, după utilizarea pe termen
lung a unor doze mari de paracetamol
Piurie sterilă (urină tulbure)
Tulburări gastro-intestinale
Foarte rare
Pancreatită acută
5
Au fost raportate cu frecvenţă necunoscută necroliză epidermică, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, afectare a funcţiei hepatice şi hepatită, afectare a
funcţiei renale (insuficienţă renală severă, hematurie, anurie), reacţii gastro-intesinale şi vertij.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi cu
vârsta peste 16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
Fenilefrină
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi cu
vârsta peste 16 ani să fie similare celor observate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Afectarea hepatică este posibilă la adulţii care au utilizat o doză unică mai mare sau egală cu 10 g
paracetamol. Ingerarea unei doze unice mai mare sau egală cu 5 g paracetamol poate conduce la
afectare hepatică numai în cazul în care pacientul prezintă factori de risc (vezi mai jos).
Factori de risc
Dacă pacientul:
(a) Urmează un tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice.
Sau
(b) Consumă în mod regulat etanol în exces faţă de dozele recomandate.
Sau
(c) Prezintă depleţie de glutation, de exemplu, tulburări de alimentaţie, fibroză cistică, infecţie cu HIV,
înfometare, caşexie.
Sau
(d) este un copil.
Sau
(e) are o tulburare hepatică.
Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greaţă, vărsături,
anorexie şi dureri abdominale. Afectarea hepatică poate deveni manifestă la 12-48 de ore de la
ingestie. Pot să apară anomalii ale metabolismului glucozei şi acidoză metabolică. În intoxicaţiile
grave, insuficienţa hepatică poate progresa la encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral şi
deces. Insuficienţa renală acută asociată cu necroza tubulară acută, manifestată prin dureri de spate,
hematurie şi proteinurie, poate să apară inclusiv în absenţa unor leziuni hepatice severe. Au fost
raportate aritmii cardiace şi pancreatită.
Aparate, sisteme, organe Frecvenţă Simptome
Tulburări ale sistemului
nervos
Foarte rare
Pot să apară insomnie, nervozitate, tremor,
anxietate, nelinişte, confuzie, iritabilitate,
ameţeli şi cefalee
Tulburări cardiace
Rare
Tahicardie, palpitaţii
Tulburări vasculare
Rare
Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente
Anorexie, greaţă şi vărsături
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare
Reacţii alergice sau de hipersensibilitate,
incluzând erupţii cutanate tranzitorii, urticarie,
anafilaxie şi bronhospasm
6
După utilizarea pe termen lung a unor doze mari de paracetamol poate să apară hipokaliemia.
Conduita terapeutică a supradozajului
Tratamentul imediat este esenţial în managementul supradozajului cu paracetamol. În ciuda lipsei de
simptome incipiente semnificative, pacienţii trebuie să se adreseze unui spital de urgenţă pentru a
primi asistenţă medicală imediată. Simptomele pot fi limitate la greaţă sau vărsături şi este posibil să
nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul de afectare asupra organelor. Tratamentul trebuie să
fie în conformitate cu reglementările ghidurile de tratament.
Tratamentul cu cărbune activat trebuie luat în considerare în cazul în care supradozajul s-a produs în
mai puţin de o oră. Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie determinate la cel puţin 4 ore de
la ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat
până la 24 de ore de la ingestia de paracetamol, însă efectul protector maxim este obţinut în primele 8
ore de la ingestie. Eficacitatea antidotului scade brusc după această oră. Dacă este necesar, pacientului
trebuie să i se administreze N-acetilcisteină pe cale intravenoasă conform recomandărilor schemei de
tratament. Dacă vărsăturile nu reprezintă o problemă, metionina poate reprezenta o alternativă
potrivită pentru a fi administrată înafara spitalului. Tratamentul pacienţilor cu disfuncţie hepatică
severă la peste 24 de ore de la ingestie trebuie discutat cu serviciile sau unităţile specializate în
afecţiuni hepatice.
Efectele hipertensive pot fi tratate cu un antagonist alfa adrenergic, administrat intravenos.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu paracetamol, exclusiv psiholeptice
Codul ATC: N02BE51
Mecanism de acţiune paracetamol
In vivo, paracetamolul are atât activitate analgezică, cât şi antipiretică, despre care se crede că sunt
mediate prin inhibarea căii ciclooxigenazei (COX) la nivelul sistemului nervos central. Deşi acest
mecanism este împărtăşit cu medicamentele anti-inflamatoare (AINS), paracetamolul nu are activitate
anti-inflamatorie semnificativă şi nici nu inhibă formarea de tromboxani pro-coagulare.
Căile suplimentare, cum sunt căile serotoninergice de reducere a durerii pot fi implicate în efectul
antinociceptiv al paracetamolului.
Mecanism de acţiune fenilefrină
Fenilefrina este un antagonist alfa1-adrenergic puternic. Acţiunea sa asupra receptorilor alfa1
periferici induce vasoconstricţie, care reduce edemul şi inflamaţia nazală la nivelul mucoasei nazale.
Atunci când este administrată pe cale intravenoasă, fenilefrina creşte în mod constant rezistenţa
periferică totală (RPT) şi tensiunea arterială sistolică (TAS) şi diastolică (TAD), în timp ce ritmul
cardiac înregistrează un declin ca urmare a bradicardiei reflexe. Modificările hemodinamice apărute în
urma administrării fenilefrinei pe cale i.v. pot varia în funcţie de vârstă şi de tensiunea arterială bazală.
La subienţii tineri normotensivi se vor înregistra scăderi mai mari ale ritmului cardiac şi creşteri mai
mici ale tensiunii arteriale sistolice decât la subiecţii tineri hipertensivi şi subiecţii vârstnici
normotensivi, în timp ce subiecţii cu antecedente de hipertensiune arterială prezintă bradicardie reflexă
puţin pronunţată şi o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale sistolice. Medicamentul administrat
pe cale orală nu a demonstrat efecte cardio-vasculare semnificative la dozele recomandate de 10-12,2
mg BID, iar dozele orale de 40-60 mg sunt necesare pentru a obţine efecte cardio-vasculare
semnificative clinic, cum sunt creşterea tensiunii arteriale diastolice şi încetinirea reflexului cardiac.
7
Între aminele simpatomimetice, cum sunt fenilefrina şi inhibitorii de monoaminoxidază apar
interacţiuni hipertensive. Fenilefrina poate reduce eficacitatea medicamentelor beta-blocante şi a
medicamentelor antihipertensive.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol:
Absorbţie/Distribuţie
Biodisponibilitatea absolută a paracetamolului administrat oral este de 75% şi se realizează probabil la
nivelul primului pasaj hepatic. Tmax, deşi dependent de forma farmaceutică, este de obicei cuprins între
30 şi 120 de minute. Gradul de absorbţie nu este însă dependent de forma farmaceutică.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 – 2,5 ore.
Metabolizare
Principalii metaboliţi sunt glucuronoconjugaţii şi sulfoconjugaţii (>80 %) care se excretă prin urină. O
cantitate mică de paracetamol (<10 %) este oxidată la nivelul ficatului prin intermediul citocromului
P4502E1 (CYP2E1). Această reacţie determină formarea metabolitului extrem de reactiv N-acetil- p-
benzoquinon imină (NAPQI), care este răspunzător pentru hepatotoxicitatea centrilobulară
caracteristică asociată supradozajului cu paracetamol.
Fenilefrină:
Absorbţie/Distribuţie
Atunci când este administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, concentraţiile plasmatice maxime
ale 3H-fenilefrinei libere se înregistrează la sfârşitul perfuziei, după un declin al concentraţiei
plasmatice după un model exponenţial, cu o reducere de 80% după primele 15 minute, urmată de un
declin mai lent cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de 2 ore. Atunci când este administrată pe
cale orală, fenilefrina este absorbită din tractul gastro-intestinal cu o concentraţie plasmatică maximă
cuprinsă între 45 şi 75 de minute.
Eliminare
După o scurtă fază de eliminare rapidă, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
2,5 ore. La starea de echilibru, volumul de distribuţie este de 340 l, indicând depozitarea în anumite
organe. Clearance-ul renal este doar o parte din clearance-ul plasmatic total.
Metabolizare
Datorită primului pasaj hepatic în care este metabilozată în cea mai mare parte, biodisponibilitatea
totală a fenilefrinei este de aproximativ 38%, din care 1% este activă, fenilefrină neconjugată.
Atunci când este administrată pe cale orală, fenilefrina păstrează activitatea de decongestionant nazal,
medicamentul distribuindu-se prin circulaţia sistemică până la nivelul vaselor sanguine ale mucoasei
nazale. Atunci când se administrează pe cale orală ca decongestionant nazal, fenilefrina se
administrează de obicei la intervale de 4-6 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul
carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi de dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
8
Acid ascorbic,
Zahăr,
Aspartam (E951),
Aromă de lămâie (conţine: uleiuri naturale de lămâie şi pulbere de aromă de lămâie naturală, aromă
lichidă naturală, maltodextrină, manitol (E421), gluconolactonă, gumă arabică, sorbitol (E420) şi
dioxid de siliciu coloidal anhidru şi alfa-tocoferol (E 307)),
Zaharină sodică,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Acid citric,
Citrat de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Perioada de valabilitate după reconstituire:
Soluţia reconstituită în apă caldă este stabilă timp de 60 de minute la temperatura camerei.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi portejat de lumină şi umiditate.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Plicuri din folii laminate formate din hârtie/polietilenă/aluminiu.
Cutie cu 6, 8, 10, 12, 14, 16, 20 plicuri cu pulbere pentru soluţie orală.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4994/2012/01-02-03-04-05-06-07
9
9. PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
