PRENESSA 8 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile
Fiecare comprimat orodispersabil conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg, echivalent cu perindopril
3,338 mg.
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile
Fiecare comprimat orodispersabil conţine 8 mg perindopril tert-butylamine, echivalent cu perindopril
6,676 mg.
Excipienţi:
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile: Fiecare comprimat orodispersabil conţine aspartam 0,75 mg
(E951) şi sorbitol 0,028 mg (E420).
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile: Fiecare comprimat orodispersabil conţine aspartam 1,5 mg
(E951) şi sorbitol 0,056 mg (E420).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Prenessa 4 mg:
Comprimat de culoare albă sau aproape albă, rotund (diametrul de 6 mm), uşor biconvex, cu margini
teşite.
Prenessa 8 mg:
Comprimat de culoare albă sau aproape albă, rotund (diametrul de 7,5 mm), uşor biconvex, cu margini
teşite.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale la adulţi.
Boală coronariană stabilă
Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul la tratament al
tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Perindopril poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte
clase terapeutice.
Doza iniţială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa.
La pacienţii cu sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (în special cei cu hipertensiune
renovasculară, depleţie de sare şi/sau apă, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă)
pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi
doza iniţială recomandată este de 2 mg, iar iniţierea tratamentului se face sub supraveghere medicală.
Acest medicament nu este disponibil în doză de 2 mg. Trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de
exemplu comprimate a 2 mg.
După o lună de tratament, doza zilnică poate fi crescută la 8 mg, o dată pe zi.
După iniţierea tratamentului cu perindopril poate apare hipotensiune arterială simptomatică, în special la
pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare se recomandă precauţie, deoarece aceşti
pacienţi pot avea depleţie hidrică şi/sau de sare.
Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea
tratamentului cu peridopril (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu
perindopril trebuie iniţiat cu o doză de perindopril 2 mg. Acest medicament nu este disponibil în doză de 2
mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a 2 mg.
Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţiile potasiului seric. Următoarea doză de perindopril
trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretic poate fi
reluată.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg, (acest medicament nu este disponibil în
doză de 2 mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a 2 mg) care poate
fi crescută progresiv la 4 mg după o lună, apoi, dacă este necesar, la 8 mg, depinzând de funcţia renală
(vezi tabelul de mai jos).
Boală coronariană stabilă
Tratamentul cu perindopril trebuie iniţiat cu o doză de 4 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni, apoi
doza este crescută la 8 mg o dată pe zi, depinzând de funcţia renală şi de tolerabilitatea la doza de 4 mg.
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu 2 mg o dată pe zi, timp de o săptămână (acest medicament nu este
disponibil în doză de 2 mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a
2 mg), apoi se creşte la 4 mg o dată pe zi pe parcursul următoarei săptămâni, înainte de a creşte doza la 8
mg o dată pe zi, depinzând de funcţia renală (vezi Tabelul 1 "Dozajul recomandat în insuficienţa renală").
Doza trebuie crescută doar dacă doza anterioară (mai mică) a fost bine tolerată de către pacient.
Ajustarea dozelor în insuficienţa renală
Dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie facut în funcţie de clearance-ul creatininei (Clcr)
(vezi Tabelul 1).
Tabelul 1. Dozajul recomandat în insuficienţa renală.
Clearance al creatininei (ml/min) Doza recomandată
Clcr>60 4 mg/zi
Ajustarea dozelor în insuficienţa hepatică
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Eficacitatea şi siguranţa utilizării Prenessa comprimate orodispersabile la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
18 ani nu a fost stabilită.
Nu sunt diponibile date clinice.
Mod de administrare
Prenessa comprimate orodispersabile trebuie administrate pe cale orală.
Este recomandată administrarea comprimatului orodispersabil de Prenessa o dată pe zi, dimineaţa, înainte
de micul dejun.
Comprimat orodispersabil de Prenessa trebuie plasat în cavitatea buccală, pe limbă, unde se va dizolva
rapid în salivă, astfel încât poate fi înghiţit cu uşurinţă. Poate fi administrat cu sau fără lichide.
Îndepărtarea din cavitatea bucală a comprimatului orodispersabil intact este dificilă. Deoarece
comprimatul orodispersabil este fragil, acesta trebuie administrat imediat după extragerea din blister.
Prenessa comprimate orodispersabile poate fi utilizat ca alternativă la Prenessa comprimate, la pacienţii cu
dificultăţi de înghiţire a comprimatelor de Prenessa (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la perindopril, la oricare dintre excipienţii medicamentului sau la alţi inhibitori ai
ECA;
Antecedente de angioedem corelate cu un tratament anterior cu inhibitori ai ECA;
Angioedem ereditar sau idiopatic;
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
Insuficienţa renală cu clearance al creatininei ≤60 ml/min.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Boală coronariană stabilă
Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă
(major sau nu), înainte de continuarea tratamentului trebuie evaluat atent raportul beneficii/riscuri.
Hipotensiune arterială
Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică
apare rar la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată şi este mult mai probabil să apară la
pacienţii cu depleţie hidrică, de exemplu determinată de terapia diuretică, regim hiposodat, dializă,
diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune severă dependentă de renină (vezi pct.4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, cu sau fară insuficienţă renală asociată, a fost
observată hipotensiunea arterială simptomatică. Cel mai probabil aceasta apare la pacienţii cu
grade mai severe de insuficienţă cardiacă, care se reflectă prin administrarea unor doze crescute de
diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală.
La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea terapiei şi ajustarea
dozelor trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Aceleaşi consideraţii trebuie avute în vedere la
pacienţii cu ischemie miocardică sau boală cerebrovasculară, la care scăderea excesivă a tensiunii arteriale
poate determina un infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar,
trebuie administrată o perfuzie cu soluţie salină izotonă. Apariţia unui episod tranzitor de hipotensiune
arterială nu contraindică continuarea tratamentului, care poate fi administrat în mod obişnuit fară
probleme, odată ce tensiunea arterială a crescut după corectarea volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu valori normale sau mici ale tensiunii arteriale,
poate apare o scădere suplimentară a tensiunii arteriale la administrarea perindoprilului. Acest efect
este anticipat şi de obicei nu constituie motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă apare
hipotensiune arterială simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului
cu perindopril.
Stenoză aortică sau mitrală, cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză
mitrală sau obstrucţia căii de ejecţie a ventriculului stâng (determinată de stenoză aortică sau
cardiomiopatie hipertrofică).
Insuficienţă renală
În cazul insuficienţei renale (clearance al creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de perindopril trebuie
ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct.4.2) şi ulterior în funcţie de răspunsul pacientului la
tratament. La aceşti pacienţi este necesară monitorizarea de rutină a valorilor potasiului seric şi a
creatininei (vezi pct. 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după iniţierea terapiei
cu un inhibitor al ECA poate determina agravarea insuficienţei renale. În acest caz, a fost raportată apariţia
insuficienţei renale acute, de obicei reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic, care
au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a observat o creştere a ureei şi creatininei plasmatice, de obicei
reversibile după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
În cazul coexistenţei hipertensiunii renovasculare, există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii
arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze scăzute şi
atent ajustate, sub supraveghere medicală atentă. În primele săptămâni de tratament cu perindopril funcţia
renală trebuie monitorizată iar tratamentul diuretic trebuie întrerupt deoarece acesta reprezintă un factor
favorizant la cele menţionate mai sus.
La unii pacienţi hipertensivi, aparent fară afecţiuni renale vasculare preexistente, s-a observat o creştere,
de obicei uşoară şi tranzitorie, a ureei şi creatininei plasmatice, în special când perindoprilul se
administrează concomitent cu un diuretic. Acest lucru este mai probabil să apară la pacienţii cu
insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului
diuretic şi/sau a tratamentului cu perindopril.
Pacienţi care efectuează sedinţe de hemodializă
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă prin membrane cu flux mare şi trataţi concomitent cu
un inhibitor al ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare
utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau administrarea unei alte clase de medicamente
antihipertensive.
Transplant renal
Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii la care s-a efectuat recent un
transplant renal.
Hipersensibilitate/angioedem
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct. 4.8), a fost raportată rareori apariţia
angioedemului la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acesta
poate apare oricând în timpul tratmentului. În aceste cazuri tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt
imediat şi pacientul trebuie monitorizat atent până la dispariţia completă a simptomelor. În cazurile în care
edemul este limitat la nivelul feţei şi buzelor, în general nu sunt necesare măsuri terapeutice, cu toate că
antihistaminele s-au dovedit utile în ameliorarea simptomelor.
Angioedemul asociat cu edem laringeal poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, care
pot induce obstrucţia căilor aeriene, trebuie instituit imediat tratamentul de urgenţă. Acesta poate include
administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie ţinut sub
supraveghere medicală atentă până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.
La pacienţii cu antecedente de angiodem fară legătură cu tratamentul cu inhibitor al ECA, poate creşte
riscul de apariţie al angioedemului în cazul terapiei cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.3).
La pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, angioedemul intestinal a fost rar raportat. Aceşti pacienţi au
prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri, acesta nu a fost precedat de
angioedem facial, iar nivelul esterazei C-1 a fost normal. Angioedemul a fost diagnosticat prin tomografie
computerizată sau ecografie, sau prin intervenţie chirurgicală, iar simptomatologia s-a remis prin
întreruperea administrării inhibitorilor ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul
diferenţial al pacienţilor trataţi cu inhibitori ai ECA şi care prezintă dureri abdominale.
Reacţii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)
Pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) cu
dextran sulfat au manifestat rareori reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost
evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei afereze.
Reacţii anafilactoide în cursul desensibilizării
Pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu la venin de
Hymenoptera) au manifestat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi reacţiile au fost evitate prin
întreruperea temporară a inhibitorilor ECA, dar acestea au reapărut la reluarea neadecvată a tratamentului.
Insuficienţă hepatică
Tratamentul cu un inhibitor al ECA a fost asociat rareori cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter
colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu
este cunoscut. La pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai ECA şi la care apare icter sau creştere
marcată a valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie întreruptă administrarea inhibitorului ECA şi
trebuie iniţiat tratament medical adecvat (vezi pct.4.8).
Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie
La pacienţi în tratament cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie, agranulocitoză,
trombocitopenie şi anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală sau în lipsa factorilor favorizanţi,
neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie administrat cu extremă precauţie la pacienţii cu boli de
colagen, cei aflaţi în tratament imunodepresiv, în tratament cu alopurinol sau procainamidă sau în cazul
asocierii acestor factori, în special dacă există o afectare preexistentă a funcţiei renale. Unii dintre aceşti
pacienţi au dezvoltat infecţii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la tratament antibiotic intensiv.
Dacă perindopril este administrat la aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea periodică a numărului de
leucocite şi pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze orice simptom de infecţie (de exemplu, dureri
faringiene, febră).
Rasă
Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mare de apariţie a angioedemului la pacienţii ce aparţin rasei negre,
comparativ cu pacienţii ce aparţin altei rasă. Similar altor inhibitori ai ECA, la pacienţii ce aparţin rasei
negre faţă de cei ce aparţin altei rase, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii
arteriale, posibil din cauza unei prevalenţe crescute a valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă ce
aparţine rasei negre.
Tusea
Tusea a fost raportată în timpul tratmentului cu inhibitori ai ECA. În mod caracteristic tusea nu este
productivă, este persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA
trebuie luată în considerare în diagnosticul diferenţial al tusei.
Intervenţie chirurgicală/anestezie generală
La pacienţii care necesită intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, secundar eliberării
compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale. Dacă
apare hipotensiune arterială şi se consideră a fi din cauza acestui mecanism, poate fi corectată prin
expansiune volemică.
Hiperkaliemie
La unii pacienţi aflaţi în tratament cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, a fost observată creşterea
concentraţiei plasmatice a potasiului. Pacienţii cu risc de hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală,
agravarea insuficienţei renale, vârstă (>70 ani), diabet zaharat; cei cu afecţiuni clinice intercurente, in
special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică şi cei care utilizează concomitent
diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid),
suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu; sau cei care utilizează alte medicamente
asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu heparina). Dacă administrarea concomitentă este necesară,
se recomandă monitorizarea frecventă a potasemiei.
Hiperkaliemia poate determina aritmii cardiace severe, uneori letale. Dacă administrarea concomitentă
este necesară, aceste medicamente trebuie utilizate cu precauţie şi se recomandă monitorizarea frecventă a
potasemiei (vezi pct. 4.5).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie atent
monitorizată în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct 4.5).
Litiu
În general, nu este recomandată asocierea litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5).
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
În general, asocierea perindoprilului cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau
înlocuitori de sare care conţin potasiu nu este recomandată (vezi pct.4.5).
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA
trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Prenessa conţine aspartam (E951), care reprezintă o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
Prenessa conţine sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diuretice
Pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice şi în special cei cu depleţie hidrică şi/sau de sare, pot avea o
scădere excesivă a tensiunii arteriale după iniţierea terapiei cu inhibitor al ECA. Posibilitatea apariţiei
efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului, crescând aportul de lichide şi sare
înaintea iniţierii tratamentului cu doze scăzute şi progresive de perindopril.
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
Cu toate că valoarea potasiului seric rămâne de obicei în limite normale, la unii pacienţi trataţi cu
perindopril poate apare hiperkaliemia. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu: spironolactonă,
triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conţin potasiu pot determina
o creştere semnificativă a potasiului seric. Prin urmare, asocierea perindoprilului cu aceste medicamente
menţionate mai sus nu este recomandată (vezi pct 4.4). Dacă administrarea concomitentă este permisă în
cazul unei hipokaliemii cunoscute, acestea trebuie administrate cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă
a potasiului seric.
Litiu
A fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiei serice de litiu şi a toxicităţii sale în cazul
administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice
poate creşte riscul de toxicitate al litiului, mărind riscul de intoxicaţie cu litiu deja existent prin
administrarea de inhibitori ai ECA. Administrarea de perindopril concomitent cu litiul nu este
recomandată, dar dacă este necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a valorilor serice ale litiului
(vezi pct. 4.4).
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi
Atunci când inhibitorii ECA sunt administraţi concomitent cu anti-inflamatoare nesteroidiene (de exemplu
acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare terapeutice, inhibitori COX-2 şi AINS non-selective), poate să
apară o reducere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi AINS poate
determina creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea insuficienţei renale
acute, şi o creştere a potasiului seric, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. După
iniţierea terapiei concomitente, pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare
monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al perindoprilului.
Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi, sau cu alte vasodilatatoare poate reduce
suplimentar tensiunea arterială.
Medicamente antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate creşte efectul hipoglicemiant cu riscul
apariţiei hipoglicemiei. Acest efect este mult mai probabil să apară în prima săptămână de tratament
asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitraţi
Perindoprilul poate fi utilizat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca trombolitic),
trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Aur
La pacienţii trataţi concomitent cu derivaţi injectabili de aur (aurotiomalat de sodiu) şi inhibitori ECA,
inclusiv perindopril, au fost raportate rareori reacţii de tip nitritoid (cu simptome ce includ eritem facial
tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4).
Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, prin urmare o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea perindoprilului şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente
alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau
prematurului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Perindoprilul nu are efect direct asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar, la unii
pacienţi pot apărea reacţii individuale, legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la iniţierea
tratamentului sau în cazul asocierii cu alt medicament antihipertensiv. În acest caz, poate fi afectată
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente (>1/10);
- Frecvente (≥1/100 şi <1/10);
- Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
- Rare (≥1/10000 şi <1/1000);
- Foarte rare(<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente Mai puţin
frecvente
Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
pcădere a hemoglobinemiei
şi hematocritului,
limfatice trombocitopenie,
leucopenie/neutropenie şi
cazuri de agranulocitoză
sau pancitopenie. Cazuri de
anemie hemolitică la
pacienţii cu deficit
congenital de G-6PDH
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hipoglicemie
(vezi pct. 4.4 şi
4.5)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului şi
dispoziţiei
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee,
ameţeli, vertij
şi parestezii
Confuzie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare
Tinitus
Tulburări cardiace Aritmie, angină pectorală,
infarct miocardic, posibil
secundar hipotensiunii
arteriale excesive la
pacienţii cu risc crescut
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială şi
efectele
determinate
de aceasta
Accident vascular cerebral,
posibil secundar
hipotensiunii arteriale
excesive la pacienţii cu risc
crescut (vezi pct. 4.4)
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tuse, dispnee Bronhospasm Pneumonie eozinofilică,
rinită
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături,
dureri
abdominale,
disgeuzie,
dispepsie,
diaree şi
constipaţie
Xerostomie Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită citolitică sau
colestatică (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
tranzitorii,
prurit
angioedem la
nivelul feţei,
extremităţilor,
buzelor,
mucoaselor,
limbii, glotei
şi/sau laringelui,
Eritem polimorf
urticarie (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
musculo-scheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Crampe
musculare
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Insuficienţă
renală
Insuficienţă renală acută
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Impotenţă
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Astenie Diaforeză
Investigaţii diagnostice
Pot apare creşteri ale ureei şi creatininei serice şi hiperkaliemiei, reversibile la întreruperea tratamentului,
în special la pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă severă şi hipertensiune renovasculară.
Rar, au fost raportate creşteri ale activităţii enzimelor hepatice şi ale bilirubinei serice.
Studii clinice
În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse
grave. Evenimente adverse grave au apărut la numai câţiva pacienţi, la 16 (0,3%) din 6122 de pacienţi
trataţi cu perindopril şi 12 (0,2%) dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. La pacienţii din grupul
la care s-a administrat perindopril, hipotensiunea arterială a fost observată la 6 pacienţi, angioedemul la 3
pacienţi şi stopul cardiac la un pacient. Mai mulţi pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza tusei,
hipotensiunii arteriale sau intoleranţei la perindopril, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo
(6,0% comparativ cu 2,1%, n=366 comparativ cu n=129).
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul la om este limitată. Semnele şi simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc hipovolemic, tulburări electrolitice, insuficienţă
renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj: administrarea intravenoasă a unei perfuzii de soluţie salină
izotonă.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu membrele inferioare
ridicate (poziţie de şoc).
Dacă este posibil, se poate administra angiotensină II în perfuzie şi/sau catecolamine intravenos.
Perindoprilul şi perindoprilatul pot fi îndepărtate din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4).
Pace-makerul este recomandat în bradicardia rezistentă la tratament. Trebuie monitorizate continuu
semnele vitale, concentraţiile serice ale electroliţilor şi creatininei.
5. PROPRIETAŢIFARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenți care acționează asupra sistemului renină-angiotensină, inhibitori ai
ECA, cod ATC: C09AA04.
Mecanism de acţiune
Perindopril este un inhibitor al enzimei care transformă angiotensina I în angiotensină II (enzima de
conversie a angiotensinei - ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care catalizează
conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare, precum şi degradarea
bradikininei cu proprietăţi vasodilatatoare în heptapeptide inactive. Inhibarea ECA determină o reducere a
concentraţiilor plasmatice de angiotensină II, care conduc la creşterea activităţii reninei plasmatice (prin
inhibarea feed-back-ului negativ al eliberării de renină) şi scade secreţia de aldosteron. Deoarece ECA
inactivează bradikinina, inhibarea ECA va determina o creştere a activităţii sistemelor kalikreină-kinină
circulatorii şi tisulare (astfel activând sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să
contribuie la efectul inhibitorilor ECA de scădere a tensiunii arteriale şi este parţial responsabil pentru
apariţia anumitor reacţii adverse (de exemplu tusea).
Perindoprilatul, metabolitul activ, este responsabil de efectele farmacologice ale perindoprilului; ceilalţi
metaboliţi nu inhibă activitatea ECA in vitro.
Efecte farmacodinamice
Hipertensiune arterială
Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale de toate gradele (uşoară, moderată şi
severă). Reduce tensiunea arterială sistolică şi diastolică atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică şi astfel scade tensiunea arterială. Ca o consecinţă,
creşte fluxul sanguin periferic, fară modificarea frecvenţei cardiace.
De regulă, fluxul sanguin renal creşte, în general fară modificarea ratei de filtrare glomerulară (RFG).
Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi persistă
cel puţin 24 de ore; efectul terapeutic remanent reprezintă aproximativ 87 până la 100% din efectul
maxim.
Reducerea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratamentul cu perindopril,
normalizarea tensiunii arteriale se obţine în decurs de o lună. Eficacitatea antihipertensivă se menţine
fară apariţia tahifilaxiei.
Întreruperea tratamentului nu determină, ca efect de rebound, creşterea tensiunii arteriale.
Perindopril reduce hipertrofia ventriculului stâng.
La om s-a demonstrat existenţa unui efect vasodilatator al perindoprilului. Acesta îmbunătăţeşte
elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.
Terapia asociată cu perindopril şi diuretice tiazidice determină un efect sinergic de tip aditiv
antihipertensiv. Această asociere reduce riscul de hipokaliemie care apare ca reacţie adversă a terapiei
cu diuretic.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Pacienţi cu boală coronariană stabilă
Studiul EUROPA a fost un studiu clinic multicentric, internaţional, randomizat, dublu-orb, placebo-
controlat cu o durată de 4 ani.
Au fost incluşi douăsprezece mii două sute optsprezece pacienţi (12218), cu vârsta peste 18 ani, la care
s-a administrat randomizat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108).
Pacienţii din studiu au prezentat boală coronariană fără semne clinice de insuficienţă cardiacă. În
general, 90% din pacienţi au avut anterior infarct miocardic şi/sau cu revascularizare. Majoritatea
pacienţilor au fost trataţi pe lângă medicaţia de studiu cu terapie obişnuită, inclusiv inhibitori ai agregării
plachetare, medicamente hipolipemiante şi beta-blocante.
Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul
miocardic non-letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg o dată
pe zi a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului final principal de 1,9% (o reducere a
riscului relativ [RRR] de 20%, IÎ 95% [9,4; 28,6]-p12,0; 31,6]-p<0,001) a criteriului final
principal comparativ cu placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prenessa comprimate orodispersabile este bioechivalent cu Prenessa comprimate, prezentând o viteză şi un
nivel similar al absorbţiei. Prenessa comprimate orodispersabile poate fi utilizat ca alternativă la Prenessa
comprimate.
Absorbţie
După administrarea orală, perindoprilul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge într-o oră; biodisponibilitatea este, în medie, 65-70%.
Aproximativ 20% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat,
metabolitul activ. Prin metabolizarea perindoprilului mai rezultă încă 5 metaboliţi inactivi. Timpul de
înjumătăţire plasmatică al perindoprilului este de 1 oră. Concentraţia plasmatică maximă a
perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.
Deoarece ingestia de alimente scade conversia perindoprilului în perindoprilat, deci şi biodisponibilitatea,
perindoprilul trebuie administrată în doză unică, înainte de micul dejun.
A fost demonstrată existenţa unei reacţii lineare între doza de perindopril şi concentraţia plasmatică.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 1/kg pentru perindoprilatul nelegat. Legarea de proteinele
plasmatice este scăzută (sub 30% din perindoprilat se leagă de ECA), dar este dependentă de concentraţie.
Eliminare
Perindoprilatul se elimină prin urină; timpul de înjumătăţire plasmatică al fracţiunii circulante nelegate de
proteine este de aproximativ 17 ore, rezultând o concentraţie la starea de echilibru de 4 zile.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală.
Insuficienţă renală
În insuficienţa renală se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de severitatea afectării renale (reflectată de
clearance-ul creatininei).
Clearance-ul prin dializă al perindoprilatului este de 70 ml/min.
Insuficienţă hepatică
Proprietăţile farmacocinetice ale perindoprilului sunt modificate la pacienţii cu ciroza hepatică: clearance-
ul hepatic al perindoprilului este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de metabolit activ,
perindoprilat, rămâne nemodificată şi, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct.s 4.2 şi
4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate orală cronică efectuate la şobolani şi maimuţe au evidenţiat că organul ţintă al
toxicităţii este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.
În studiile in vivo şi in vitro nu s-a observat potenţial mutagen.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe)
nu au evidenţiat efect embriotoxic sau teratogen ale perindoprilului. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei induc reacţii adverse în ultimul stadiu de dezvoltare fetală.
La rozătoare şi iepuri au fost raportate deces fetal şi malformaţii congenitale (leziuni renale), precum şi
creşterea mortalităţii perinatale şi postnatale.
În studiile pe termen lung efectuate la şoareci şi şobolani nu a fost observat potenţial carcinogen.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de calciu hexahidrat
Hipromeloză (E464)
Celuloză microcristalină (E460)
Hidrogenocarbonat de sodiu
Manitol (E421)
Aspartam (E951)
Taumatin (E957)
Crospovidonă (tip A)
Stearil-fumarat de sodiu
Aromă de mentă (Peppermint flavor) (sorbitol (E420)
Aromă de mentă (Spearmint flavor)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC şi folie detaşabilă din PET-Al cu 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90 sau 100
comprimate orodispersabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEIDE PUNERE PE PIAŢĂ
5020/2012/01 – ambalaj cu 28 comprimate orodispersabile
5020/2012/02 – ambalaj cu 30 comprimate orodispersabile
5020/2012/03 – ambalaj cu 50 comprimate orodispersabile
5020/2012/04 – ambalaj cu 56 comprimate orodispersabile
5020/2012/05 – ambalaj cu 60 comprimate orodispersabile
5020/2012/06 – ambalaj cu 84 comprimate orodispersabile
5020/2012/07 – ambalaj cu 90 comprimate orodispersabile
5020/2012/08 – ambalaj cu 100 comprimate orodispersabile
5021/2012/01 – ambalaj cu 28 comprimate orodispersabile
5021/2012/02 – ambalaj cu 30 comprimate orodispersabile
5021/2012/03 – ambalaj cu 50 comprimate orodispersabile
5021/2012/04 – ambalaj cu 56 comprimate orodispersabile
5021/2012/05 – ambalaj cu 60 comprimate orodispersabile
5021/2012/06 – ambalaj cu 84 comprimate orodispersabile
5021/2012/07 – ambalaj cu 90 comprimate orodispersabile
5021/2012/08 – ambalaj cu 100 comprimate orodispersabile
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile
Fiecare comprimat orodispersabil conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg, echivalent cu perindopril
3,338 mg.
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile
Fiecare comprimat orodispersabil conţine 8 mg perindopril tert-butylamine, echivalent cu perindopril
6,676 mg.
Excipienţi:
Prenessa 4 mg comprimate orodispersabile: Fiecare comprimat orodispersabil conţine aspartam 0,75 mg
(E951) şi sorbitol 0,028 mg (E420).
Prenessa 8 mg comprimate orodispersabile: Fiecare comprimat orodispersabil conţine aspartam 1,5 mg
(E951) şi sorbitol 0,056 mg (E420).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Prenessa 4 mg:
Comprimat de culoare albă sau aproape albă, rotund (diametrul de 6 mm), uşor biconvex, cu margini
teşite.
Prenessa 8 mg:
Comprimat de culoare albă sau aproape albă, rotund (diametrul de 7,5 mm), uşor biconvex, cu margini
teşite.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale la adulţi.
Boală coronariană stabilă
Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul la tratament al
tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Perindopril poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte
clase terapeutice.
Doza iniţială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa.
La pacienţii cu sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (în special cei cu hipertensiune
renovasculară, depleţie de sare şi/sau apă, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă)
pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi
doza iniţială recomandată este de 2 mg, iar iniţierea tratamentului se face sub supraveghere medicală.
Acest medicament nu este disponibil în doză de 2 mg. Trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de
exemplu comprimate a 2 mg.
După o lună de tratament, doza zilnică poate fi crescută la 8 mg, o dată pe zi.
După iniţierea tratamentului cu perindopril poate apare hipotensiune arterială simptomatică, în special la
pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare se recomandă precauţie, deoarece aceşti
pacienţi pot avea depleţie hidrică şi/sau de sare.
Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea
tratamentului cu peridopril (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu
perindopril trebuie iniţiat cu o doză de perindopril 2 mg. Acest medicament nu este disponibil în doză de 2
mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a 2 mg.
Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţiile potasiului seric. Următoarea doză de perindopril
trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretic poate fi
reluată.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg, (acest medicament nu este disponibil în
doză de 2 mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a 2 mg) care poate
fi crescută progresiv la 4 mg după o lună, apoi, dacă este necesar, la 8 mg, depinzând de funcţia renală
(vezi tabelul de mai jos).
Boală coronariană stabilă
Tratamentul cu perindopril trebuie iniţiat cu o doză de 4 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni, apoi
doza este crescută la 8 mg o dată pe zi, depinzând de funcţia renală şi de tolerabilitatea la doza de 4 mg.
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu 2 mg o dată pe zi, timp de o săptămână (acest medicament nu este
disponibil în doză de 2 mg; trebuie utilizate forme farmaceutice alternative, de exemplu comprimate a
2 mg), apoi se creşte la 4 mg o dată pe zi pe parcursul următoarei săptămâni, înainte de a creşte doza la 8
mg o dată pe zi, depinzând de funcţia renală (vezi Tabelul 1 "Dozajul recomandat în insuficienţa renală").
Doza trebuie crescută doar dacă doza anterioară (mai mică) a fost bine tolerată de către pacient.
Ajustarea dozelor în insuficienţa renală
Dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie facut în funcţie de clearance-ul creatininei (Clcr)
(vezi Tabelul 1).
Tabelul 1. Dozajul recomandat în insuficienţa renală.
Clearance al creatininei (ml/min) Doza recomandată
Clcr>60 4 mg/zi
Ajustarea dozelor în insuficienţa hepatică
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Eficacitatea şi siguranţa utilizării Prenessa comprimate orodispersabile la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
18 ani nu a fost stabilită.
Nu sunt diponibile date clinice.
Mod de administrare
Prenessa comprimate orodispersabile trebuie administrate pe cale orală.
Este recomandată administrarea comprimatului orodispersabil de Prenessa o dată pe zi, dimineaţa, înainte
de micul dejun.
Comprimat orodispersabil de Prenessa trebuie plasat în cavitatea buccală, pe limbă, unde se va dizolva
rapid în salivă, astfel încât poate fi înghiţit cu uşurinţă. Poate fi administrat cu sau fără lichide.
Îndepărtarea din cavitatea bucală a comprimatului orodispersabil intact este dificilă. Deoarece
comprimatul orodispersabil este fragil, acesta trebuie administrat imediat după extragerea din blister.
Prenessa comprimate orodispersabile poate fi utilizat ca alternativă la Prenessa comprimate, la pacienţii cu
dificultăţi de înghiţire a comprimatelor de Prenessa (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la perindopril, la oricare dintre excipienţii medicamentului sau la alţi inhibitori ai
ECA;
Antecedente de angioedem corelate cu un tratament anterior cu inhibitori ai ECA;
Angioedem ereditar sau idiopatic;
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
Insuficienţa renală cu clearance al creatininei ≤60 ml/min.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Boală coronariană stabilă
Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă
(major sau nu), înainte de continuarea tratamentului trebuie evaluat atent raportul beneficii/riscuri.
Hipotensiune arterială
Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică
apare rar la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată şi este mult mai probabil să apară la
pacienţii cu depleţie hidrică, de exemplu determinată de terapia diuretică, regim hiposodat, dializă,
diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune severă dependentă de renină (vezi pct.4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, cu sau fară insuficienţă renală asociată, a fost
observată hipotensiunea arterială simptomatică. Cel mai probabil aceasta apare la pacienţii cu
grade mai severe de insuficienţă cardiacă, care se reflectă prin administrarea unor doze crescute de
diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală.
La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea terapiei şi ajustarea
dozelor trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Aceleaşi consideraţii trebuie avute în vedere la
pacienţii cu ischemie miocardică sau boală cerebrovasculară, la care scăderea excesivă a tensiunii arteriale
poate determina un infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar,
trebuie administrată o perfuzie cu soluţie salină izotonă. Apariţia unui episod tranzitor de hipotensiune
arterială nu contraindică continuarea tratamentului, care poate fi administrat în mod obişnuit fară
probleme, odată ce tensiunea arterială a crescut după corectarea volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu valori normale sau mici ale tensiunii arteriale,
poate apare o scădere suplimentară a tensiunii arteriale la administrarea perindoprilului. Acest efect
este anticipat şi de obicei nu constituie motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă apare
hipotensiune arterială simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului
cu perindopril.
Stenoză aortică sau mitrală, cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză
mitrală sau obstrucţia căii de ejecţie a ventriculului stâng (determinată de stenoză aortică sau
cardiomiopatie hipertrofică).
Insuficienţă renală
În cazul insuficienţei renale (clearance al creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de perindopril trebuie
ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct.4.2) şi ulterior în funcţie de răspunsul pacientului la
tratament. La aceşti pacienţi este necesară monitorizarea de rutină a valorilor potasiului seric şi a
creatininei (vezi pct. 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după iniţierea terapiei
cu un inhibitor al ECA poate determina agravarea insuficienţei renale. În acest caz, a fost raportată apariţia
insuficienţei renale acute, de obicei reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic, care
au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a observat o creştere a ureei şi creatininei plasmatice, de obicei
reversibile după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
În cazul coexistenţei hipertensiunii renovasculare, există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii
arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze scăzute şi
atent ajustate, sub supraveghere medicală atentă. În primele săptămâni de tratament cu perindopril funcţia
renală trebuie monitorizată iar tratamentul diuretic trebuie întrerupt deoarece acesta reprezintă un factor
favorizant la cele menţionate mai sus.
La unii pacienţi hipertensivi, aparent fară afecţiuni renale vasculare preexistente, s-a observat o creştere,
de obicei uşoară şi tranzitorie, a ureei şi creatininei plasmatice, în special când perindoprilul se
administrează concomitent cu un diuretic. Acest lucru este mai probabil să apară la pacienţii cu
insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului
diuretic şi/sau a tratamentului cu perindopril.
Pacienţi care efectuează sedinţe de hemodializă
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă prin membrane cu flux mare şi trataţi concomitent cu
un inhibitor al ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare
utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau administrarea unei alte clase de medicamente
antihipertensive.
Transplant renal
Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii la care s-a efectuat recent un
transplant renal.
Hipersensibilitate/angioedem
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct. 4.8), a fost raportată rareori apariţia
angioedemului la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acesta
poate apare oricând în timpul tratmentului. În aceste cazuri tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt
imediat şi pacientul trebuie monitorizat atent până la dispariţia completă a simptomelor. În cazurile în care
edemul este limitat la nivelul feţei şi buzelor, în general nu sunt necesare măsuri terapeutice, cu toate că
antihistaminele s-au dovedit utile în ameliorarea simptomelor.
Angioedemul asociat cu edem laringeal poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, care
pot induce obstrucţia căilor aeriene, trebuie instituit imediat tratamentul de urgenţă. Acesta poate include
administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie ţinut sub
supraveghere medicală atentă până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.
La pacienţii cu antecedente de angiodem fară legătură cu tratamentul cu inhibitor al ECA, poate creşte
riscul de apariţie al angioedemului în cazul terapiei cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.3).
La pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, angioedemul intestinal a fost rar raportat. Aceşti pacienţi au
prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri, acesta nu a fost precedat de
angioedem facial, iar nivelul esterazei C-1 a fost normal. Angioedemul a fost diagnosticat prin tomografie
computerizată sau ecografie, sau prin intervenţie chirurgicală, iar simptomatologia s-a remis prin
întreruperea administrării inhibitorilor ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul
diferenţial al pacienţilor trataţi cu inhibitori ai ECA şi care prezintă dureri abdominale.
Reacţii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)
Pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) cu
dextran sulfat au manifestat rareori reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost
evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei afereze.
Reacţii anafilactoide în cursul desensibilizării
Pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu la venin de
Hymenoptera) au manifestat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi reacţiile au fost evitate prin
întreruperea temporară a inhibitorilor ECA, dar acestea au reapărut la reluarea neadecvată a tratamentului.
Insuficienţă hepatică
Tratamentul cu un inhibitor al ECA a fost asociat rareori cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter
colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu
este cunoscut. La pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai ECA şi la care apare icter sau creştere
marcată a valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie întreruptă administrarea inhibitorului ECA şi
trebuie iniţiat tratament medical adecvat (vezi pct.4.8).
Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie
La pacienţi în tratament cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie, agranulocitoză,
trombocitopenie şi anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală sau în lipsa factorilor favorizanţi,
neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie administrat cu extremă precauţie la pacienţii cu boli de
colagen, cei aflaţi în tratament imunodepresiv, în tratament cu alopurinol sau procainamidă sau în cazul
asocierii acestor factori, în special dacă există o afectare preexistentă a funcţiei renale. Unii dintre aceşti
pacienţi au dezvoltat infecţii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la tratament antibiotic intensiv.
Dacă perindopril este administrat la aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea periodică a numărului de
leucocite şi pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze orice simptom de infecţie (de exemplu, dureri
faringiene, febră).
Rasă
Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mare de apariţie a angioedemului la pacienţii ce aparţin rasei negre,
comparativ cu pacienţii ce aparţin altei rasă. Similar altor inhibitori ai ECA, la pacienţii ce aparţin rasei
negre faţă de cei ce aparţin altei rase, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii
arteriale, posibil din cauza unei prevalenţe crescute a valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă ce
aparţine rasei negre.
Tusea
Tusea a fost raportată în timpul tratmentului cu inhibitori ai ECA. În mod caracteristic tusea nu este
productivă, este persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA
trebuie luată în considerare în diagnosticul diferenţial al tusei.
Intervenţie chirurgicală/anestezie generală
La pacienţii care necesită intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, secundar eliberării
compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale. Dacă
apare hipotensiune arterială şi se consideră a fi din cauza acestui mecanism, poate fi corectată prin
expansiune volemică.
Hiperkaliemie
La unii pacienţi aflaţi în tratament cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, a fost observată creşterea
concentraţiei plasmatice a potasiului. Pacienţii cu risc de hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală,
agravarea insuficienţei renale, vârstă (>70 ani), diabet zaharat; cei cu afecţiuni clinice intercurente, in
special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică şi cei care utilizează concomitent
diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid),
suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu; sau cei care utilizează alte medicamente
asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu heparina). Dacă administrarea concomitentă este necesară,
se recomandă monitorizarea frecventă a potasemiei.
Hiperkaliemia poate determina aritmii cardiace severe, uneori letale. Dacă administrarea concomitentă
este necesară, aceste medicamente trebuie utilizate cu precauţie şi se recomandă monitorizarea frecventă a
potasemiei (vezi pct. 4.5).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie atent
monitorizată în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct 4.5).
Litiu
În general, nu este recomandată asocierea litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5).
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
În general, asocierea perindoprilului cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau
înlocuitori de sare care conţin potasiu nu este recomandată (vezi pct.4.5).
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA
trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Prenessa conţine aspartam (E951), care reprezintă o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
Prenessa conţine sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diuretice
Pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice şi în special cei cu depleţie hidrică şi/sau de sare, pot avea o
scădere excesivă a tensiunii arteriale după iniţierea terapiei cu inhibitor al ECA. Posibilitatea apariţiei
efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului, crescând aportul de lichide şi sare
înaintea iniţierii tratamentului cu doze scăzute şi progresive de perindopril.
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
Cu toate că valoarea potasiului seric rămâne de obicei în limite normale, la unii pacienţi trataţi cu
perindopril poate apare hiperkaliemia. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu: spironolactonă,
triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conţin potasiu pot determina
o creştere semnificativă a potasiului seric. Prin urmare, asocierea perindoprilului cu aceste medicamente
menţionate mai sus nu este recomandată (vezi pct 4.4). Dacă administrarea concomitentă este permisă în
cazul unei hipokaliemii cunoscute, acestea trebuie administrate cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă
a potasiului seric.
Litiu
A fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiei serice de litiu şi a toxicităţii sale în cazul
administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice
poate creşte riscul de toxicitate al litiului, mărind riscul de intoxicaţie cu litiu deja existent prin
administrarea de inhibitori ai ECA. Administrarea de perindopril concomitent cu litiul nu este
recomandată, dar dacă este necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a valorilor serice ale litiului
(vezi pct. 4.4).
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi
Atunci când inhibitorii ECA sunt administraţi concomitent cu anti-inflamatoare nesteroidiene (de exemplu
acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare terapeutice, inhibitori COX-2 şi AINS non-selective), poate să
apară o reducere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi AINS poate
determina creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea insuficienţei renale
acute, şi o creştere a potasiului seric, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. După
iniţierea terapiei concomitente, pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare
monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al perindoprilului.
Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi, sau cu alte vasodilatatoare poate reduce
suplimentar tensiunea arterială.
Medicamente antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate creşte efectul hipoglicemiant cu riscul
apariţiei hipoglicemiei. Acest efect este mult mai probabil să apară în prima săptămână de tratament
asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitraţi
Perindoprilul poate fi utilizat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca trombolitic),
trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Aur
La pacienţii trataţi concomitent cu derivaţi injectabili de aur (aurotiomalat de sodiu) şi inhibitori ECA,
inclusiv perindopril, au fost raportate rareori reacţii de tip nitritoid (cu simptome ce includ eritem facial
tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4).
Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, prin urmare o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea perindoprilului şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente
alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau
prematurului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Perindoprilul nu are efect direct asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar, la unii
pacienţi pot apărea reacţii individuale, legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la iniţierea
tratamentului sau în cazul asocierii cu alt medicament antihipertensiv. În acest caz, poate fi afectată
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente (>1/10);
- Frecvente (≥1/100 şi <1/10);
- Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
- Rare (≥1/10000 şi <1/1000);
- Foarte rare(<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente Mai puţin
frecvente
Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
pcădere a hemoglobinemiei
şi hematocritului,
limfatice trombocitopenie,
leucopenie/neutropenie şi
cazuri de agranulocitoză
sau pancitopenie. Cazuri de
anemie hemolitică la
pacienţii cu deficit
congenital de G-6PDH
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hipoglicemie
(vezi pct. 4.4 şi
4.5)
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului şi
dispoziţiei
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee,
ameţeli, vertij
şi parestezii
Confuzie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare
Tinitus
Tulburări cardiace Aritmie, angină pectorală,
infarct miocardic, posibil
secundar hipotensiunii
arteriale excesive la
pacienţii cu risc crescut
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială şi
efectele
determinate
de aceasta
Accident vascular cerebral,
posibil secundar
hipotensiunii arteriale
excesive la pacienţii cu risc
crescut (vezi pct. 4.4)
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tuse, dispnee Bronhospasm Pneumonie eozinofilică,
rinită
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături,
dureri
abdominale,
disgeuzie,
dispepsie,
diaree şi
constipaţie
Xerostomie Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită citolitică sau
colestatică (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
tranzitorii,
prurit
angioedem la
nivelul feţei,
extremităţilor,
buzelor,
mucoaselor,
limbii, glotei
şi/sau laringelui,
Eritem polimorf
urticarie (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
musculo-scheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Crampe
musculare
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Insuficienţă
renală
Insuficienţă renală acută
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Impotenţă
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Astenie Diaforeză
Investigaţii diagnostice
Pot apare creşteri ale ureei şi creatininei serice şi hiperkaliemiei, reversibile la întreruperea tratamentului,
în special la pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă severă şi hipertensiune renovasculară.
Rar, au fost raportate creşteri ale activităţii enzimelor hepatice şi ale bilirubinei serice.
Studii clinice
În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse
grave. Evenimente adverse grave au apărut la numai câţiva pacienţi, la 16 (0,3%) din 6122 de pacienţi
trataţi cu perindopril şi 12 (0,2%) dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. La pacienţii din grupul
la care s-a administrat perindopril, hipotensiunea arterială a fost observată la 6 pacienţi, angioedemul la 3
pacienţi şi stopul cardiac la un pacient. Mai mulţi pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza tusei,
hipotensiunii arteriale sau intoleranţei la perindopril, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo
(6,0% comparativ cu 2,1%, n=366 comparativ cu n=129).
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul la om este limitată. Semnele şi simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc hipovolemic, tulburări electrolitice, insuficienţă
renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj: administrarea intravenoasă a unei perfuzii de soluţie salină
izotonă.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu membrele inferioare
ridicate (poziţie de şoc).
Dacă este posibil, se poate administra angiotensină II în perfuzie şi/sau catecolamine intravenos.
Perindoprilul şi perindoprilatul pot fi îndepărtate din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4).
Pace-makerul este recomandat în bradicardia rezistentă la tratament. Trebuie monitorizate continuu
semnele vitale, concentraţiile serice ale electroliţilor şi creatininei.
5. PROPRIETAŢIFARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenți care acționează asupra sistemului renină-angiotensină, inhibitori ai
ECA, cod ATC: C09AA04.
Mecanism de acţiune
Perindopril este un inhibitor al enzimei care transformă angiotensina I în angiotensină II (enzima de
conversie a angiotensinei - ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care catalizează
conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare, precum şi degradarea
bradikininei cu proprietăţi vasodilatatoare în heptapeptide inactive. Inhibarea ECA determină o reducere a
concentraţiilor plasmatice de angiotensină II, care conduc la creşterea activităţii reninei plasmatice (prin
inhibarea feed-back-ului negativ al eliberării de renină) şi scade secreţia de aldosteron. Deoarece ECA
inactivează bradikinina, inhibarea ECA va determina o creştere a activităţii sistemelor kalikreină-kinină
circulatorii şi tisulare (astfel activând sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să
contribuie la efectul inhibitorilor ECA de scădere a tensiunii arteriale şi este parţial responsabil pentru
apariţia anumitor reacţii adverse (de exemplu tusea).
Perindoprilatul, metabolitul activ, este responsabil de efectele farmacologice ale perindoprilului; ceilalţi
metaboliţi nu inhibă activitatea ECA in vitro.
Efecte farmacodinamice
Hipertensiune arterială
Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale de toate gradele (uşoară, moderată şi
severă). Reduce tensiunea arterială sistolică şi diastolică atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică şi astfel scade tensiunea arterială. Ca o consecinţă,
creşte fluxul sanguin periferic, fară modificarea frecvenţei cardiace.
De regulă, fluxul sanguin renal creşte, în general fară modificarea ratei de filtrare glomerulară (RFG).
Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi persistă
cel puţin 24 de ore; efectul terapeutic remanent reprezintă aproximativ 87 până la 100% din efectul
maxim.
Reducerea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratamentul cu perindopril,
normalizarea tensiunii arteriale se obţine în decurs de o lună. Eficacitatea antihipertensivă se menţine
fară apariţia tahifilaxiei.
Întreruperea tratamentului nu determină, ca efect de rebound, creşterea tensiunii arteriale.
Perindopril reduce hipertrofia ventriculului stâng.
La om s-a demonstrat existenţa unui efect vasodilatator al perindoprilului. Acesta îmbunătăţeşte
elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.
Terapia asociată cu perindopril şi diuretice tiazidice determină un efect sinergic de tip aditiv
antihipertensiv. Această asociere reduce riscul de hipokaliemie care apare ca reacţie adversă a terapiei
cu diuretic.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Pacienţi cu boală coronariană stabilă
Studiul EUROPA a fost un studiu clinic multicentric, internaţional, randomizat, dublu-orb, placebo-
controlat cu o durată de 4 ani.
Au fost incluşi douăsprezece mii două sute optsprezece pacienţi (12218), cu vârsta peste 18 ani, la care
s-a administrat randomizat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108).
Pacienţii din studiu au prezentat boală coronariană fără semne clinice de insuficienţă cardiacă. În
general, 90% din pacienţi au avut anterior infarct miocardic şi/sau cu revascularizare. Majoritatea
pacienţilor au fost trataţi pe lângă medicaţia de studiu cu terapie obişnuită, inclusiv inhibitori ai agregării
plachetare, medicamente hipolipemiante şi beta-blocante.
Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul
miocardic non-letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg o dată
pe zi a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului final principal de 1,9% (o reducere a
riscului relativ [RRR] de 20%, IÎ 95% [9,4; 28,6]-p12,0; 31,6]-p<0,001) a criteriului final
principal comparativ cu placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prenessa comprimate orodispersabile este bioechivalent cu Prenessa comprimate, prezentând o viteză şi un
nivel similar al absorbţiei. Prenessa comprimate orodispersabile poate fi utilizat ca alternativă la Prenessa
comprimate.
Absorbţie
După administrarea orală, perindoprilul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge într-o oră; biodisponibilitatea este, în medie, 65-70%.
Aproximativ 20% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat,
metabolitul activ. Prin metabolizarea perindoprilului mai rezultă încă 5 metaboliţi inactivi. Timpul de
înjumătăţire plasmatică al perindoprilului este de 1 oră. Concentraţia plasmatică maximă a
perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.
Deoarece ingestia de alimente scade conversia perindoprilului în perindoprilat, deci şi biodisponibilitatea,
perindoprilul trebuie administrată în doză unică, înainte de micul dejun.
A fost demonstrată existenţa unei reacţii lineare între doza de perindopril şi concentraţia plasmatică.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 1/kg pentru perindoprilatul nelegat. Legarea de proteinele
plasmatice este scăzută (sub 30% din perindoprilat se leagă de ECA), dar este dependentă de concentraţie.
Eliminare
Perindoprilatul se elimină prin urină; timpul de înjumătăţire plasmatică al fracţiunii circulante nelegate de
proteine este de aproximativ 17 ore, rezultând o concentraţie la starea de echilibru de 4 zile.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală.
Insuficienţă renală
În insuficienţa renală se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de severitatea afectării renale (reflectată de
clearance-ul creatininei).
Clearance-ul prin dializă al perindoprilatului este de 70 ml/min.
Insuficienţă hepatică
Proprietăţile farmacocinetice ale perindoprilului sunt modificate la pacienţii cu ciroza hepatică: clearance-
ul hepatic al perindoprilului este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de metabolit activ,
perindoprilat, rămâne nemodificată şi, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct.s 4.2 şi
4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate orală cronică efectuate la şobolani şi maimuţe au evidenţiat că organul ţintă al
toxicităţii este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.
În studiile in vivo şi in vitro nu s-a observat potenţial mutagen.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe)
nu au evidenţiat efect embriotoxic sau teratogen ale perindoprilului. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei induc reacţii adverse în ultimul stadiu de dezvoltare fetală.
La rozătoare şi iepuri au fost raportate deces fetal şi malformaţii congenitale (leziuni renale), precum şi
creşterea mortalităţii perinatale şi postnatale.
În studiile pe termen lung efectuate la şoareci şi şobolani nu a fost observat potenţial carcinogen.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de calciu hexahidrat
Hipromeloză (E464)
Celuloză microcristalină (E460)
Hidrogenocarbonat de sodiu
Manitol (E421)
Aspartam (E951)
Taumatin (E957)
Crospovidonă (tip A)
Stearil-fumarat de sodiu
Aromă de mentă (Peppermint flavor) (sorbitol (E420)
Aromă de mentă (Spearmint flavor)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC şi folie detaşabilă din PET-Al cu 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90 sau 100
comprimate orodispersabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEIDE PUNERE PE PIAŢĂ
5020/2012/01 – ambalaj cu 28 comprimate orodispersabile
5020/2012/02 – ambalaj cu 30 comprimate orodispersabile
5020/2012/03 – ambalaj cu 50 comprimate orodispersabile
5020/2012/04 – ambalaj cu 56 comprimate orodispersabile
5020/2012/05 – ambalaj cu 60 comprimate orodispersabile
5020/2012/06 – ambalaj cu 84 comprimate orodispersabile
5020/2012/07 – ambalaj cu 90 comprimate orodispersabile
5020/2012/08 – ambalaj cu 100 comprimate orodispersabile
5021/2012/01 – ambalaj cu 28 comprimate orodispersabile
5021/2012/02 – ambalaj cu 30 comprimate orodispersabile
5021/2012/03 – ambalaj cu 50 comprimate orodispersabile
5021/2012/04 – ambalaj cu 56 comprimate orodispersabile
5021/2012/05 – ambalaj cu 60 comprimate orodispersabile
5021/2012/06 – ambalaj cu 84 comprimate orodispersabile
5021/2012/07 – ambalaj cu 90 comprimate orodispersabile
5021/2012/08 – ambalaj cu 100 comprimate orodispersabile
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
