NALDOREX 550 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naldorex 275 mg comprimate filmate
Naldorex 550 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Naldorex 275 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 275 mg, echivalent cu naproxen 250 mg.
Naldorex 550 comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 550 mg, echivalent cu naproxen 500 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Naldorex 275 mg: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru deschis.
Naldorex 550: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru închis, marcate pe una
dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în jumătăţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Naldorex 275 mg comprimate filmate este utilizat în tratamentul simptomatic al:
poliartritei reumatoide, artrozei (artrită degenerativă), spondilitei anchilozante, artritei
idopatice juvenile
tulburărilor musculoscheletice acute (cum sunt entorsele şi întinderile musculare,
traumatismele directe, durerea lombosacrată, tenosinovita şi bursita)
gutei acute
dismenoreei
durerii acute postoperatorii şi tumefacţiilor (de exemplu după intervenţii chirurgicale, extracţii
dentare).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Poliartrită reumatoidă, artroză, spondilită anchilozantă
Intervalul de dozare de naproxen sodic este de 550 – 1100 mg, divizat în două doze zilnice. Doza de
întreţinere de naproxen sodic poate fi ajustată la nivelul inferior sau superior al intervalului de dozare,
în funcţie de răspusul pacientului la tratament. Nu trebuie depăşită doza unică de 1100 mg.
Tulburări musculoscheletice acute
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la
interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6–8 ore.
Gută acută
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 825 mg, urmată de naproxen sodic 275 mg la
interval de 8 ore.
Dismenoree
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg în doză unică, urmată de naproxen sodic
550 mg la interval de 12 ore sau, dacă este necesar, naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.
Durere acută postoperatorie
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la
interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.
Copii şi adolescenţi
Naldorex 275 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibil dozajul în funcţie de greutatea corporală.
Artrita juvenilă idiopatică
La adolescenţii cu vârsta de cel puţin 16 ani şi greutatea corporală de cel puţin 50 kg, doza zilnică
recomandată de naproxen sodic este de 550 – 825 mg, divizată în două prize.
Grupe speciale de populaţie
Pacienţicu cu insuficienţă renală
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La
pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei,
pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori
ale clearance-ului creatininei de sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare.
Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare
(vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului
să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid şi, preferabil, împreună cu alimentele.
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului
acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent-hemoragie digestivă (două sau mai multe
episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).
Antecedente de sîngerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex 275 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând
inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Vârstnici
La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare
sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-
intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-
intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi
la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), si de asemenea şi la pacienţii care necesită doze
scăzute de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai
jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales
în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală,
anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare,
ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Naldorex 275 mg
comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu istoric de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).
Efecte renale
Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare
glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În
4
timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul
creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este
recomandat (vezi pct. 4.3).
Administrare unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a secreţiei prostaglandinelor
şi poate precipita o insuficienţă renală. Pacienţi care prezintă cel mai mare risc sunt sunt cei cu
insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei în tratament cu diuretice şi cei
vârstnici
Efecte hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a
ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt
scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide şi a edemelor.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea
naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu
există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 275 mg, pentru a
putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând
dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul
este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea
cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii,
leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu Naldorex 275 mg
comprimate filmate trebuie întrerupt.
Precauţii asociate fertilităţii
Utilizarea naproxenului sodic poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la femeile care
încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au probleme de fertilitate şi sunt în curs de investigare
a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu naproxen sodic.
Utilizarea prelungită a oricărui antialgic în cefaleee poate agrava simptomele. Dacă o astfel de situaţie
este prezentă sau suspectată, este necesar consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. La pacienţii
care prezintă cefalee frecventă sau zilnică în ciuda (sau tocmai din cauza) utilizării antialgicelor,
trebuie suspectat abuzul medicamentos.
În general, administrarea repetată de antialgice, în special în asociere cu anumite substanţe active cu
efect antialgic, poate duce la leziune renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală. Acest risc poate
fi crescut în condiţii de solicitare fizică asociată cu pierderea de sare şi de deshidratare. De aceea,
administrarea repetată trebuie evitată.
La utilizarea AINS şi consum concomitent de alcool etilic, pot creşte reacţiile adverse nedorite, în
special cele care interesează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Informaţii importante privind unele ingrediente ale Naldorex 275 mg comprimate filmate
Acest medicament conţine 1,09 mmol (sau 25,00 mg) sodiu per doză în comprimatele de 275 mg şi
2,17 mmol (sau 50,00 mg) sodiu în comprimatele de 550 mg. Acest fapt trebuie luat în considerare de
pacienţii care urmează o dietă fără sodiu.
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4)
Litiu
La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte.
Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree
Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă
precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste
medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţi trataţi concomitent cu naproxen şi
un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor
fi ajustate dozele de medicament.
Furosemid
Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.
Metotrexat
Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă,
toxicitatea metotrexatului poate creşte.
Probenecid
Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire prin eliminare al
naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.
Ciclosporină
Administrare concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii
pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă) administrarea concomitentă al unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei
II şi al unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia
insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la
pacienţii în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II.
De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei
concomitente şi, apoi, periodic.
Zidovudină
Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte
concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.
S-a sugerat că, cu 48 ore înaintea efectuării testelor funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen ar
trebui întrerupt, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-
6
cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfer cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic
urinar.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la
aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei
organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului
sodic decât în urgenţe. Dacă naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă
sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică
posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios.
iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:
prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte scăzute.
inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.
Alăptarea :
Utilizarea Naldorex 275 mg comprimate filmate nu este recomandată în timpul alăptării.
Fertilitatea :
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei
ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul
este reversibil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naldorex 275 mg comprimate filmate nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La utilizarea AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă,
fatigabilitate şi tulburări vizuale. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau
să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse raportate au fost cele gastro-intestinale. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, tulburări abdominale, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin
7
frecventă a fost observată gastrita. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi
durata tratamentului.
În cazul tratamentului cu AINS, au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
Foarte rar au fost raportate reacţii buloase, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică
epidermică.
Reacţiile advrse care pot apare în timpul tratamentului cu naproxen sodic se clasifică în următoarele
grupe de frecvenţă, după ordinea apariţiei:
- foarte frecvente (1/10)
- frecvente (1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- rare (1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de grupe de organe:
Frecvente Mai puţin
frecvente Frecvenţă necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice eozinofilie,
granulocitopenie,
leucopenie,
trombocitopenie anemie aplastică, anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
nervos cefalee, vertij,
ameţeli,
somnolenţă depresie, vise
anormale, scăderea
capacităţii de
concentrare,
insomnie,
slăbiciune meningită aseptică, disfuncţie
cognitivă
Tulburări
oculare tulburări
vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare tinitus,
tulburări de
auz hipoacuzie
Tulburări
cardiace edem,
palpitaţii insuficienţă
cardiacă congestivă
Tulburări
vasculare vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale dispnee pneumonie
eozinofilică
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
durere
abdominală,
greaţă,
dispepsie,
diaree,
stomatită sângerare gastro-
intestinală şi/sau
perforaţie gastrică,
hematemeză,
melenă, vărsături stomatită ulceroasă
Tulburări
hepatobiliare creşterea
concentraţiilor
8
enzimelor hepatice,
icter
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat prurit, erupţii
cutanate
tranzitorii,
echimoze,
purpură alopecie, dermatită
fotosensibilă necroliză toxică epidermică,
eritem polimorf, reacţii de
fotosensibilitate asemănătoare
cu porfiria cutanată tardivă şi
epidermoliza buloasă,
sindrom Stevens-Johnson,
urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv mialgie şi
slăbiciune
musculară
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
disorders nefrită
glomerulară,
hematurie, nefrită
interstiţială,
sindrom nefrotic,
disfuncţie renală,
insuficienţă renală,
necroză papilară
renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare sete,
hipersudoraţie reacţii de
hipersensibilitate,
tulburări
menstruale,
hiperpirexie
(frisoane şi febră) Edem angioneurotic,
hiperglicemie, hipoglicemie
În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.
4.9 Supradozaj
Simptome
După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere
abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de
asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi
insuficienţă renală.
Tratament
Sunt indicate: lavaj gastric, cărbune activat, antiacide, inhibitori ai receptorilor H
2, inhibitori ai
pompei de protoni, misoprostol şi alte forme de tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
9
Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii,
analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care
este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi
ţesuturi scad.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic poate determina
microhemoragii gastro-intestinale şi leziuni gastro-intestinale, confirmate endoscopic. S-a stabilit ca
provoacă mai putine leziuni decât acidul acetilsalicilic şi indometacinul şi mai multe decât diflunisalul,
etodolacul, nabumetona şi sulindacul. Studiile clinice au confirmat o toleranţa mai bună a naproxenului
sodic comparativ cu acidul acetilsalicilic şi indometacinul, iar faţă de alte antiinflamatorii
nesteroidiene, toleranţa nu prezintă deosebiri.
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic inhibă de asemenea
agregarea plachetară, însă la doze terapeutice, prezintă o influenţă minoră asupra timpului de
sângerare. Naproxenul sodic nu afectează funcţia renală normală; au existat numai câteva rapoarte de
reacţii adverse la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă.
Naproxenul sodic nu prezintă acţiune uricozurică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de
naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia
naproxenului este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de
vedere analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic,
concentraţiile plasmatice maxime de naproxen apar la 1 până la 2 ore de la administrare, pe când după
administrarea unei doze unice de naproxen, concentraţiile maxime apar la 2 până la 4 ore de la
administrare, în funcţie de conţinutul gastric. Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea
nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după administrarea de
până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de tratament. Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc
proprţional cu mărimea dozei, până la 500 mg. La doze mai mari, proporţia scade; datorită saturaţiei
legării naproxenului de proteinele plasmatice, clearance-ul creatininei este de asemenea crescut.
Distribuţie
La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.
La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice.
La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte; la o concentraţie de 47,3
mg/l, a fost determinată o proporţie de 2,4% naproxen nelegat de proteinele plasmatice. Datorită
legării extensive de proteinele plasmatice, volumul de distribuţie este mic, totalizând numai 0,9 l/kg
greutate corporală.
Metabolizare şi eliminare
Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul
glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul
inactiv 6-demetil-naproxen.
Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu depinde de doză
sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de concentraţiile
plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă nelegată de
proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile
adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile toxicologice au demonstrat că
şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen; toxicitatea este mai
accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile
adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-intestinal şi la nivel renal.
Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii; de asemenea, nu au fost observate efecte embriotoxice şi
teratogene. La administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este
prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit de asemenea că naproxenul sodic poate prezenta
reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial,
insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară). Nu au fost observate efecte mutagene sau
carcinogene ale naproxenului.
Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.
Au fost observate reacţii adverse în studiile non-clinice numai la doze suficient de mari comparativ cu
dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu comprimatului:
Povidonă K30
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 8000
Indigotină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Păstraţi blisterul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
275 mg comprimate filmate
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40 ,60 comprimate filmate.
550 mg comprimate filmate
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40, 50, 60 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
11
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d. Novo mesto
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4952/2012/01-02-03-04-05
4953/2012/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naldorex 275 mg comprimate filmate
Naldorex 550 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Naldorex 275 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 275 mg, echivalent cu naproxen 250 mg.
Naldorex 550 comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine naproxen sodic 550 mg, echivalent cu naproxen 500 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Naldorex 275 mg: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru deschis.
Naldorex 550: comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare albastru închis, marcate pe una
dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în jumătăţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Naldorex 275 mg comprimate filmate este utilizat în tratamentul simptomatic al:
poliartritei reumatoide, artrozei (artrită degenerativă), spondilitei anchilozante, artritei
idopatice juvenile
tulburărilor musculoscheletice acute (cum sunt entorsele şi întinderile musculare,
traumatismele directe, durerea lombosacrată, tenosinovita şi bursita)
gutei acute
dismenoreei
durerii acute postoperatorii şi tumefacţiilor (de exemplu după intervenţii chirurgicale, extracţii
dentare).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Poliartrită reumatoidă, artroză, spondilită anchilozantă
Intervalul de dozare de naproxen sodic este de 550 – 1100 mg, divizat în două doze zilnice. Doza de
întreţinere de naproxen sodic poate fi ajustată la nivelul inferior sau superior al intervalului de dozare,
în funcţie de răspusul pacientului la tratament. Nu trebuie depăşită doza unică de 1100 mg.
Tulburări musculoscheletice acute
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la
interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6–8 ore.
Gută acută
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 825 mg, urmată de naproxen sodic 275 mg la
interval de 8 ore.
Dismenoree
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg în doză unică, urmată de naproxen sodic
550 mg la interval de 12 ore sau, dacă este necesar, naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.
Durere acută postoperatorie
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la
interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.
Copii şi adolescenţi
Naldorex 275 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibil dozajul în funcţie de greutatea corporală.
Artrita juvenilă idiopatică
La adolescenţii cu vârsta de cel puţin 16 ani şi greutatea corporală de cel puţin 50 kg, doza zilnică
recomandată de naproxen sodic este de 550 – 825 mg, divizată în două prize.
Grupe speciale de populaţie
Pacienţicu cu insuficienţă renală
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La
pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei,
pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori
ale clearance-ului creatininei de sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare.
Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare
(vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului
să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid şi, preferabil, împreună cu alimentele.
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului
acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent-hemoragie digestivă (două sau mai multe
episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).
Antecedente de sîngerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex 275 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând
inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Vârstnici
La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare
sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-
intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-
intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi
la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), si de asemenea şi la pacienţii care necesită doze
scăzute de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai
jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales
în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală,
anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare,
ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Naldorex 275 mg
comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu istoric de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).
Efecte renale
Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare
glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În
4
timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul
creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este
recomandat (vezi pct. 4.3).
Administrare unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a secreţiei prostaglandinelor
şi poate precipita o insuficienţă renală. Pacienţi care prezintă cel mai mare risc sunt sunt cei cu
insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei în tratament cu diuretice şi cei
vârstnici
Efecte hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a
ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt
scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide şi a edemelor.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea
naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu
există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 275 mg, pentru a
putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând
dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul
este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea
cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii,
leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu Naldorex 275 mg
comprimate filmate trebuie întrerupt.
Precauţii asociate fertilităţii
Utilizarea naproxenului sodic poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la femeile care
încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au probleme de fertilitate şi sunt în curs de investigare
a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu naproxen sodic.
Utilizarea prelungită a oricărui antialgic în cefaleee poate agrava simptomele. Dacă o astfel de situaţie
este prezentă sau suspectată, este necesar consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. La pacienţii
care prezintă cefalee frecventă sau zilnică în ciuda (sau tocmai din cauza) utilizării antialgicelor,
trebuie suspectat abuzul medicamentos.
În general, administrarea repetată de antialgice, în special în asociere cu anumite substanţe active cu
efect antialgic, poate duce la leziune renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală. Acest risc poate
fi crescut în condiţii de solicitare fizică asociată cu pierderea de sare şi de deshidratare. De aceea,
administrarea repetată trebuie evitată.
La utilizarea AINS şi consum concomitent de alcool etilic, pot creşte reacţiile adverse nedorite, în
special cele care interesează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Informaţii importante privind unele ingrediente ale Naldorex 275 mg comprimate filmate
Acest medicament conţine 1,09 mmol (sau 25,00 mg) sodiu per doză în comprimatele de 275 mg şi
2,17 mmol (sau 50,00 mg) sodiu în comprimatele de 550 mg. Acest fapt trebuie luat în considerare de
pacienţii care urmează o dietă fără sodiu.
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4)
Litiu
La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte.
Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree
Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă
precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste
medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţi trataţi concomitent cu naproxen şi
un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor
fi ajustate dozele de medicament.
Furosemid
Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.
Metotrexat
Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă,
toxicitatea metotrexatului poate creşte.
Probenecid
Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire prin eliminare al
naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.
Ciclosporină
Administrare concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii
pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă) administrarea concomitentă al unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei
II şi al unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia
insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la
pacienţii în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II.
De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei
concomitente şi, apoi, periodic.
Zidovudină
Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte
concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.
S-a sugerat că, cu 48 ore înaintea efectuării testelor funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen ar
trebui întrerupt, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-
6
cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfer cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic
urinar.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la
aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei
organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului
sodic decât în urgenţe. Dacă naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă
sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică
posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios.
iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:
prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte scăzute.
inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.
Alăptarea :
Utilizarea Naldorex 275 mg comprimate filmate nu este recomandată în timpul alăptării.
Fertilitatea :
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei
ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul
este reversibil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naldorex 275 mg comprimate filmate nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La utilizarea AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă,
fatigabilitate şi tulburări vizuale. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau
să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse raportate au fost cele gastro-intestinale. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, tulburări abdominale, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin
7
frecventă a fost observată gastrita. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi
durata tratamentului.
În cazul tratamentului cu AINS, au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
Foarte rar au fost raportate reacţii buloase, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică
epidermică.
Reacţiile advrse care pot apare în timpul tratamentului cu naproxen sodic se clasifică în următoarele
grupe de frecvenţă, după ordinea apariţiei:
- foarte frecvente (1/10)
- frecvente (1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- rare (1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de grupe de organe:
Frecvente Mai puţin
frecvente Frecvenţă necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice eozinofilie,
granulocitopenie,
leucopenie,
trombocitopenie anemie aplastică, anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
nervos cefalee, vertij,
ameţeli,
somnolenţă depresie, vise
anormale, scăderea
capacităţii de
concentrare,
insomnie,
slăbiciune meningită aseptică, disfuncţie
cognitivă
Tulburări
oculare tulburări
vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare tinitus,
tulburări de
auz hipoacuzie
Tulburări
cardiace edem,
palpitaţii insuficienţă
cardiacă congestivă
Tulburări
vasculare vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale dispnee pneumonie
eozinofilică
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
durere
abdominală,
greaţă,
dispepsie,
diaree,
stomatită sângerare gastro-
intestinală şi/sau
perforaţie gastrică,
hematemeză,
melenă, vărsături stomatită ulceroasă
Tulburări
hepatobiliare creşterea
concentraţiilor
8
enzimelor hepatice,
icter
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat prurit, erupţii
cutanate
tranzitorii,
echimoze,
purpură alopecie, dermatită
fotosensibilă necroliză toxică epidermică,
eritem polimorf, reacţii de
fotosensibilitate asemănătoare
cu porfiria cutanată tardivă şi
epidermoliza buloasă,
sindrom Stevens-Johnson,
urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv mialgie şi
slăbiciune
musculară
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
disorders nefrită
glomerulară,
hematurie, nefrită
interstiţială,
sindrom nefrotic,
disfuncţie renală,
insuficienţă renală,
necroză papilară
renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare sete,
hipersudoraţie reacţii de
hipersensibilitate,
tulburări
menstruale,
hiperpirexie
(frisoane şi febră) Edem angioneurotic,
hiperglicemie, hipoglicemie
În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi
tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de
examplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.
4.9 Supradozaj
Simptome
După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere
abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de
asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi
insuficienţă renală.
Tratament
Sunt indicate: lavaj gastric, cărbune activat, antiacide, inhibitori ai receptorilor H
2, inhibitori ai
pompei de protoni, misoprostol şi alte forme de tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
9
Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii,
analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care
este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi
ţesuturi scad.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic poate determina
microhemoragii gastro-intestinale şi leziuni gastro-intestinale, confirmate endoscopic. S-a stabilit ca
provoacă mai putine leziuni decât acidul acetilsalicilic şi indometacinul şi mai multe decât diflunisalul,
etodolacul, nabumetona şi sulindacul. Studiile clinice au confirmat o toleranţa mai bună a naproxenului
sodic comparativ cu acidul acetilsalicilic şi indometacinul, iar faţă de alte antiinflamatorii
nesteroidiene, toleranţa nu prezintă deosebiri.
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, naproxenul sodic inhibă de asemenea
agregarea plachetară, însă la doze terapeutice, prezintă o influenţă minoră asupra timpului de
sângerare. Naproxenul sodic nu afectează funcţia renală normală; au existat numai câteva rapoarte de
reacţii adverse la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă.
Naproxenul sodic nu prezintă acţiune uricozurică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de
naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia
naproxenului este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de
vedere analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic,
concentraţiile plasmatice maxime de naproxen apar la 1 până la 2 ore de la administrare, pe când după
administrarea unei doze unice de naproxen, concentraţiile maxime apar la 2 până la 4 ore de la
administrare, în funcţie de conţinutul gastric. Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea
nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după administrarea de
până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de tratament. Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc
proprţional cu mărimea dozei, până la 500 mg. La doze mai mari, proporţia scade; datorită saturaţiei
legării naproxenului de proteinele plasmatice, clearance-ul creatininei este de asemenea crescut.
Distribuţie
La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.
La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice.
La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte; la o concentraţie de 47,3
mg/l, a fost determinată o proporţie de 2,4% naproxen nelegat de proteinele plasmatice. Datorită
legării extensive de proteinele plasmatice, volumul de distribuţie este mic, totalizând numai 0,9 l/kg
greutate corporală.
Metabolizare şi eliminare
Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul
glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul
inactiv 6-demetil-naproxen.
Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu depinde de doză
sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de concentraţiile
plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă nelegată de
proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile
adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile toxicologice au demonstrat că
şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen; toxicitatea este mai
accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile
adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-intestinal şi la nivel renal.
Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii; de asemenea, nu au fost observate efecte embriotoxice şi
teratogene. La administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este
prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit de asemenea că naproxenul sodic poate prezenta
reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial,
insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară). Nu au fost observate efecte mutagene sau
carcinogene ale naproxenului.
Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.
Au fost observate reacţii adverse în studiile non-clinice numai la doze suficient de mari comparativ cu
dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu comprimatului:
Povidonă K30
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 8000
Indigotină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Păstraţi blisterul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
275 mg comprimate filmate
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40 ,60 comprimate filmate.
550 mg comprimate filmate
Blistere (PVC/Al): cutie cu 10, 20, 30, 40, 50, 60 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
11
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d. Novo mesto
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4952/2012/01-02-03-04-05
4953/2012/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Septembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
