EGILOK EP 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Egilok EP 25 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 50 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 100 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPO ZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 23,75 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 25 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 47,5 mg corespunzător la
metopr olol tartrat 50 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 95 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 100 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 190 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Egilok EP 25 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă având
dimensiunile de aproximativ 9 x 5 mm, c u o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 50 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă având
dimensiunile de aproximativ 11 x 6 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 100 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă
având dimensiunile de aproximativ 16 x 8 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 200 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă
având dimensiunile de aproximativ 19 x 10 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adul ţi
- Hipertensiune arterială
- Angină pectorală
- Aritmie cardiacă, în special tahicardie supraventriculară
- Tratament pro filactic în vederea prevenir ii decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării
după faza acută a infarctului miocardic
- Palpitaţii din cauza tulburărilor funcţionale cardiace
- Profilaxia migrenei
- Insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă (NYHA II-IV, f racţie de ejecţie a ventriculului
stâng <40%), în asociere cu alte tratamente pentru insuficienţă cardiacă (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescen ţi cu vârsta cuprinsă între 6 ş i 18 ani
- Tratamentul hipertensiunii arteriale
4.2 Doze şi mod de administrare
Met oprolol succinat trebuie administrat o dată pe zi dimineaţa. Comprimatele trebuie înghiţite întregi
sau divizate. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Comprimatele trebuie administrate cu
cel puţin o jumătate de pahar cu apă.
Doz a poate fi aj ustată conform următoarelor recomandări:
Adul ţi
Hipertensiune arterială :
Pentru pacienţii cu hipertensiune arterială moderată doza este de 47,5 mg metoprolol succinat
(corespunzător la metoprolol tartrat 50 mg) o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate f i crescută la
95- 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la 100- 200 mg metoprolol tartrat) pe zi, sau poate fi
adăugat schemei de tratament un alt medicament antihipertensiv.
Angină pectorală:
Doza este de 95 -190 mg metoprolol succinat (corespunzător l a metoprolol tartrat 100-200 mg ) o dată
pe zi.
Dacă este necesar pot fi adăugate schemei de tratament alte medicamente pentru tratamentul
aterosclerozei.
Aritmie cardiacă:
Doza este de 95- 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 100- 200 mg ) o dată
pe zi.
Tratament profilactic după infarct miocardic :
Doza este de 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 200 mg) o dată pe zi.
Palpitaţii din cauza t ulburărilor cardiace funcţionale
Doza este de 9 5 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 100 mg) o dată pe zi.
Dacă este necesar doza poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol
tartrat 200 mg ).
Profilaxia migrenei
Doza este de 95 -190 mg metoprolol succinat (core spunzător la metoprolol tartrat 100- 200 mg ) o dată
pe zi.
Insuficienţă cardiacă simptomatic ă stabilă:
Doza de metoprolol succinat se stabileşte individual la pacienţii stabili, cu simptome de insuficienţă
cardiacă controlată de un alt tratament pentru insuficienţă cardiacă. Doza iniţială recomandată la
pacienţii din clasele III -IV NYHA este de 11,88 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol
tartrat 12,5 mg ) o dată pe zi în prima săptămână. Doza poate fi crescută la 23,75 mg metoprolol
succinat ( corespunzător la metoprolol tartrat 25 mg) pe zi în a doua săptămână . Doza iniţială
recomandată l a pacienţii din clasa II NYHA este de 23,75 mg metoprolol succinat (corespunzător la
metoprolol tartrat 25 mg ) pe zi în primele două săptămâni. Se recomandă dublarea dozei după primele
două săptămâni. Doza trebuie crescută la fiecare două săptămâni până la 190 mg metop rolol succinat
(corespunzător la metoprolol tartrat 200 mg) pe zi sau până la doza maximă tolerată. Pentru
tratamentul de lungă durată doza ţintă trebuie stabilită la 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la
metoprolol tartrat 200 mg ) pe zi sau până la doza maximă tolerată. Se recomandă ca medicul curant să
aibă experienţă în tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice stabil e. După fiecare creştere a
dozei trebuie controlată cu atenţi e starea pacientului. Dacă apare o scădere bruscă a tensiunii arteriale
trebuie redusă doza medicamentelor administrate concomitent. Scăderea bruscă a tensiunii arteriale nu
înseamnă neapărat că metoprololul nu poate fi tolerat în tratament cronic, dar doza trebuie redusă până
la stabilizarea stării pacientului .
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, cum sunt pacienţii cu şunt porto-cav , trebuie luată în
considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu există date adecvate pentru utilizarea la pacienţii cu vârsta peste 80 ani. Trebuie luate măsuri de
precauţie speciale la creşterea dozei.
Copii şi adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 6 ş i 18 ani):
Doza ini ţială recomandată la pacien ţii copii hipertensivi cu vârstă ≥ 6 ani este de 0,5 mg/kg Egilok
EP (0,48 mg/kg metoprolol succinat) o dat ă pe zi. Doza finală administrată, în miligrame, ar
trebui să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg. La pacienţ ii care nu răspund la doze
de 0,5 mg/kg, doza poate fi crescută până la 1.0 mg/kg (0,95 mg/kg metoprolol succinat ), dar
aceasta nu trebuie să dep ăşească 50 mg (47,5 mg metoprolol succinat). La pacienţ ii care nu
răspund la 1,0 mg/kg, doza poate fi crescută până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (1,9 mg/kg
metoprolol succinat). Utilizarea dozelor mai mari de 200 mg (190 mg metoprolol succinat) o
dat ă pe zi, nu a fost studiată la copii ş i adolescenţi.
Siguran ţa ş i eficacitatea la copii cu vârstă sub 6 ani nu au fost încă studiate. Prin urmare, Egilok EP nu
este recomandat la acea stă grup ă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la metoprolol succinat, alte beta- blocante, sau la oricare dintre excipienţi i
enumera ţi la pct. 6.1.
- Bloc atrioventricular gradul II sau III
- Insuficienţă cardiacă netratată (edem pulmonar, debit sanguin redus sau hipotensiune arterială)
şi tratament continuu sau periodic care determină creşterea contractilităţii cardiace (agonişti ai
receptorilor beta).
- Bradicardie sinusală manifestă şi clinic semnificativă (frecvenţ a cardiacă < 50 bătăi/minut).
- Sindrom de sinus bolnav
- Şoc cardiogen
- Boală arterială periferică severă
- Hipotensiune arterială (tensiune sistolică 0,24 secunde sau tensiunea arterială sistolică < 100
mmHg.
În plus metoprololul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi tensiune arterială
sistolică mai mică de 100 mmHg în mod repetat (este necesară o examinare înaintea iniţierii
tratamentului).
Este contraindicată administrarea intravenoasă a medicamentelor blocante ale canalelor de calciu de
tip verapamil sau diltiazem sau a altor antiaritmice (cum este disopiramida) (excepţie: unităţile de
terapie intensivă). (vezi şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindromul de întrerupere
Tratamentul cu metoprolol nu trebuie întrerupt brusc. În cazul în ca re tratamentul trebuie întrerupt ,
acest lucru trebuie făcut treptat, pe parcursul a 10- 14 zile, prin scăderea dozelor până la 25 mg pentru
ultimele 6 zile. Întreruperea bruscă poate determina o agravare acută a stării pacientului, în special la
pacien ţii cu boală cardiacă ischemică. Pot să apară hipertensiune arterială şi ar itmii. Prin urmare,
aceş ti pacien ţi trebuie să fie strict monitoriza ţi în această perioadă. Riscul de episoade ischemice,
inclusiv moarte subită poate cre şte în timpul reducerii treptate a blocadei ß.
Anestezia
Înaintea unei intervenţii chirurgicale anestezistul trebuie informat că pacientul utilizează metoprolol.
Nu se recomandă întreruperea tratamen tului cu medicamente beta blocante la pacien ţii supuş i unei
intervenţi i chirurgicale. În cazul în care întreruperea tratamentului cu metoprolol este de dorit, aceasta
ar trebui, dacă este posibil, să se facă cu cel pu ţin 48 de ore înainte de anestezie. Cu toate acestea, la
unii pacien ţi, se recomand ă să se administreze un beta blocant ca preme dicaţie.
Ini ţierea acută cu doze mari de metoprolol trebuie evitată la pacienţ ii supuşi unei interven ţii
chirurgicale non- cardiace, deoarece acest lucru a fost asociat cu bradicardie, hipotensiune arterială şi
accident vascular cerebral, inclusiv sfârşit letal la pacien ţii cu risc cardiovascular.
Prin protejarea inimii împotriva efectelor stresului, medicamentul beta blocant poate preveni
stimularea simpatică excesivă care determină artimii cardiace sau insuficien ţă coronariană acută.
În cazul în care un beta blocant este administrat în acest scop, trebuie utilizat un anestezic cu activitate
inotrop negativă slabă.
Inima ş i sistemul circulator
Administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamil şi diltiazem nu trebuie
utilizat ă la pacienţ ii aflaţi în tratament cu medicamente beta blocante (excep ţie : unită ţile de terapie
intensivă, vezi pct. 4.5).
O agravare severă a funcţ iei cardiace, care uneori poate pune via ţa în pericol, poate să apară în special
la pacien ţii a căror func ţie cardiacă depinde de stimularea simpatică. Acest lucru nu se datorează
efectului puternic al medicamentului beta blocant , ci datorită faptului că pacien ţii cu insuficien ţă
cardiacă severă redusă nu tolerează scăderi, chiar foarte mici, în gradul de stimulare simpatică. Acest
lucru va determina o scădere a efectului inotrop, o scădere a ritmului cardiac ş i conducere
atrioventriculară întârziată. Ca rezultat, pot să apară edem pulmonar, bloc atrioventricular şi şoc. În
câteva cazuri izolate poate să apară o agravare a tulburărilor de conducere atrioventriculară existente,
determinând bloc atrioventricular.
În cazul în care pacientul manifestă bradicardie accentuată, trebuie utilizate doze mai mici de
metoprolol sau tratamentul trebuie întrerupt treptat.
Metoprololul poate accentua simptomele unor tulburări vasculare periferice ca sindromul Raynaud sau
claudicaţ ia intermitentă din cauza efectului antihipertensiv. Dacă simptomele se agravează, beta
blocantele trebuie administrate cu precau ţie extremă.
Când metoprolol este administrat concomitent cu digitalice, trebuie să se ia în considerare faptul că
ambele medicamente prelungesc timpul de conducere atrio ventricular. De asemenea, pot să apară
complica ţii cardiovasculare cum ar fi ameţeli, bradicardie ş i tendinţă de pr ăbu şire. În cazul în care
pacientul manifestă bradicardie accentuată, trebuie utilizate doze mai mici de metoprolol sau
tratamentul trebuie întrerupt treptat.
Medicamentele beta
1 selective trebuie utilizate cu precauţie în cazul pacienţilor cu angină Prinzmetal.
Astm ul bronş ic
Medicamentele beta blocante trebuie administrate cu precauţie la pacienţii astmatici . Deşi
metoprololul în doze uzuale poate avea un efect mai slab negativ pe mu şchii bron şici comparativ cu
medicamentele beta blocante n on-selective, totu şi este necesară o aten ţie permanentă . În cazul în care
pacientul astmatic trebuie să utilizeze un agonist beta
2 (atât sub formă de tablete sau inhalator) ,
administrarea trebuie să se efectueze concomitent. La iniţierea tratamentului cu metoprolol doza de
agonist beta
2 trebuie controlată ş i crescută dacă este necesar . Comprimatele cu eliberare prelungită de
metoprolol afectează mai puţin receptorii beta
2 în comparaţie cu comprimatele conven ţionale de beta
blocante beta
1 selective.
Diab etul
Metoprololul poate reduce efectele tratamentului antidiabetic şi poate masca simptomele unei
hipoglicemii. Riscul unei tulburări a metabolismului carbohidraţilor sau mascarea simptomelor unei
hipoglicemii este mai mic la administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită de metoprolol faţă de
formele convenţionale de beta blocante beta
1 selective şi semnificativ mai scăzut faţă de beta
blocantele neselective.
Este necesară supraveghere medicală specială după o perioadă lungă de dietă strictă sau exerciţii fizice
intense (din cauza riscului de episoade hipoglicemice severe).
Feocromocitomul
În cazul prescrierii de metoprolol la pacienţi cu feocromocitom , trebuie utilizat înainte şi în timpul
tratamentului un alfa blocant.
Tireotoxicoza
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele unei tir eotoxicoze.
Altele
Ca ş i în cazul altor beta blocante, metoprololul poate creşte sensibilitatea la alergeni şi poate accentua
severitatea reacţiilor anafilactice. Prin urmare, la pacienţii cu antecedente de r eacţii de
hipersensibili tate sau supuş i hiposensibilizării medicamentele beta blocante trebuie utilizate numai la
indica ţie strictă.
Tratamentul cu adrenalină nu are efectele scontate la toţi pacienţii care primesc beta blocante (vezi pct.
4.5).
Beta b locantele pot declanşa sau accentua psoriazisul. La pacienţii cu psoriazis activ, diagnosticat sau
ereditar , medicamentele beta blocante trebuie să se utilizeze numai după o evaluare atentă a raportului
beneficiu/risc .
În cazul pacien ţilor cu boală hepati că severă, poate fi necesară o scădere a dozei de metoprolol ( vezi
pct. 4.2).
În cazul pacien ţilor cu insuficien ţă renală severă existentă, la care, în cazuri rare, s -a manifestat
agravarea func ţiei renale în timpul tratamentului cu beta blocante, tratam entul cu metoprolol trebuie să
fie înso ţit de monitorizarea func ţiei renale (vezi pct. 4.2).
Pacien ţi ostomiza ţi
Ca şi în cazul altor medicamente cu eliberare prelungită, trebuie efectuată o evaluare individuală a
compatibilită ţii medicamentului înainte d e a fi utilizat la pacienţii ostomiza ţi. Tratamentul iniţ ial
trebuie monitorizat cu aten ţie.
Nu există până în prezent suficiente date cu privire la utilizarea metop rolol ului la pacienţi cu
insuficienţă cardiacă însoţită de următorii factori:
- Insuficienţă cardiacă instabilă (NYHA IV)
- Infarct miocardic acut sau angină pectorală instabilă pe parcursul ultimelor 28 de zile
- Insuficienţă renală
- Insuficienţă hepatică
- Pacienţi cu vârsta peste 80 ani
- Pacienţi cu vârsta sub 40 ani
- Boală valvulară hemodinamic semnif icativă
- Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
- În timpul sau după o intervenţie chirurgicală mai recentă de patru luni înaintea tratamentului
cu metopr olol succinat
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inima ş i sistemul circulator
Blocante ale canalelor de calciu
Similar altor beta blocante, metoprolol ul trebuie utilizat cu deosebită precauţie în cazul administrării
concomitente cu blocantele canalelor de calciu, deoarece pot să apară h ipotensiune arterială,
bradicardie sau alte aritmii cardiace. Acest lucru se aplică în special în cazul verapamilului
ş i în mai mică măsură în cazul diltiazemului, care are un efect negativ asupra contractilită ţi i cardiace
ş i asupra conducerii AV.
Antagoni ştii de calciu de tipul verapami l şi diltiazem nu trebuie administra ţi intravenos la pacien ţii
trata ţi cu beta blocante. Trebuie să existe un interval de cel puţin 48 de ore între adminstrarea de beta
blocante ş i administrarea intravenoasă a acestor antagoni şti de calciu (vezi pct 4.4) . Atunci când se
administrează concomitent cu nifedipin, poate să apară o scădere semnificativă a tensiunii arteriale.
Asocierea poate fi utilizată atunci când se ajustează doza de metoprolol. La pacien ţii cu insuficien ţă
cardiacă aceste asocieri sunt co ntraindicate (vezi pct. 4.3).
Antiaritmice
S e recomandă precau ţie în cazul tratamentului concomitent cu mai multe antiaritmice . Efectul cardiac
depresiv al metoprololului şi antiaritmicelor poate fi aditiv. De exemplu , chinidina sau propafenona
scad met abolizarea hepatică a metoprololului, determinând cre şterea toxicită ţii a cestuia (de ex.
bradicardie).
Amiodarona are un efect de prelungire a timpului de conducere AV ş i un efect inotrop negativ,
determinând scăderea frecven ţei sinusale ş i degenerarea b locului AV la pacien ţii cu predispozi ţie.
În cazul administrării concomitente de metoprolol ş i lidocaină, concentraţia plasmatică de lidocaină
creş te cu 30% - 40% ş i clearance -ul lidocainei scade, determinând, în mod corespunzător, creşterea
toxicit ăţii lidocainei (hipotensiune arterială, convulsii, bloc AV).
Antiaritmicele nu trebuie administrate intravenos la pacien ţii care utilizează metoprolol (vezi pct. 4.3).
Antihipertensive
Metoprololul poate cre şte efectul altor medicamente antihipertensive a dministrate concomitent.
Stimularea -alfa apare atunci când în cadrul unui tratament concomitent cu un beta blocant ne selectiv
sau posibil şi cu un beta blocant selectiv, tratamentul cu clonidin ă este întrerupt, determinând
hipertensiune arterială severă (efect rebound).
În cazul tratamentului concomitent cu clonid ină,
tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt cu câteva zile înainte de întreruperea administrării
clonidinei.
În cazul tratamentului concomitent cu metoprolol şi rezerpină, alfa -metildopa, clonidină, guanfacină şi
glicozide cardiotonice poate să apară o scădere pronunţată a frecvenţei cardiace şi a conductivităţii
inimii.
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi trinitrat de glicer il, diuretice, vasodilatatoare sau alte
antihipertensive, poate duce la scăderea pronun ţată a tensiunii arteriale.
Inductori enzimatici şi inhibitori enzimatici
Medicamentele care inhibă sau induc enzimele pot afecta concentraţia plasmatică a metoprololului.
Rifampicina poate creşte metabolizarea metoprololului , astfel reducând concentraţia plasmatică a
acestuia, în timp ce cimetidina, alcoolul şi hidralazina pot creşte concentraţia plasmatică a
metoprololului.
Metoprololul este metabolizat în primul rând, dar nu numai, pe cale hepatică prin izoenzima (CYP)
2D6 a citocromului P450 (vezi pct. 5.2). Substanţele cu un efect inhibitor asupra izoenzimei CYP2D6,
de exemplu inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) cum sunt paroxetina, fluoxetina şi
sertralina, difenhidramina, hidroxicloroquina, celecoxibul, terbinafina, neurolepticele (clorpromazina,
triflupromazina, clorprotixenul) şi posibil propafenona pot creşte concentraţia plasmatică a
metoprololului.
Inhibitori ai prostaglandin sintetazei
Utilizarea concomitentă de metoprolol ş i indometacin sau al ţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine
poa te reduce efectul antihipertensiv al beta blocantelor.
Insulină ş i antidiabetice orale
Efectul de scădere a glicemiei a insulinei şi antidiabeticelor orale poate fi crescut de beta blocante, în
special de bet a blocantele neselective ş i poate diminua simptomele hipoglicemiei ( în special
tahicardia ş i tremorul). Prin urmare, t rebuie evaluate cu regularitate valorile glicemiei iar tratamentul
antidiabetic (insulina sau antidiabeticele orale) trebuie ajustat core spunzător.
Anestezice inhalatorii
Unele anestezice inhalatorii pot accentua efectul cardio deprimant al beta blocante lor.
Utilizarea concomitentă nu este contraindicată (vezi pct 4.4), deoarece medicamentul beta blocant
poate preveni fluctua ţiile mari ale tensiunii arteriale în timpul intubării ş i substanţele beta -
simpatomimetice pot da na ştere la antagonism rapid.
Blocante ale ganglionilor simpatici, inhibitori MA şi alte beta blocante
În cazul administrării concomitente a substanţelor bloca nte a ganglionilor simpatici cu alte beta
blocante ( inclusiv picăturile pentru ochi) sau inhibitori MAO, pacienţii trebuie atent monitorizaţi. (vezi
pct. 4.3) .
Atunci când, în anumite situaţii, adrenalina este administrată la pacienţi aflaţi în tratament cu beta
blocante, beta blocantele cardio- selective afectează capacitatea de reglare a tensiunii arteriale într -o
măsură mult mai mică decât beta blocantelor neselective.
Efectul adrenalinei în tratamentul reacţiilor anafilactice poate fi diminuat la pac ienţii cărora li se
administrează concomitent beta blocante (vezi pct. 4.4).
Tensiunea arterială poate creşte semnificativ la administrarea concomitentă de metoprolol şi
noradrenalină, adrenalină sau alte simpatomimetice.
Pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu alţi antagonişti beta adrenergici (cum este timololul
picături pentru ochi) trebuie atent monitorizaţi.
Altele
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi antidepresive triciclice, barbiturice ş i fenotiazine poate duce
la o scădere accentuată a tensiunii arteriale.
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi narcotice poate duce la o scădere accentuată a tensiunii
arteriale. Efectul inotrop negativ al acestor medicamente poate fi aditiv. O blocadă neuromusculară
cauzată de medicamentele relaxant e ale muşchilor periferici (de ex succinilcolină halogenată,
tubocurarină) poate fi intensificată ca urmare a inhibării receptorilor beta de către metoprolol.
În cazul în care tratamentul cu metoprolol nu poate fi întrerupt înainte de anestezie sau înaint e de
utilizarea de relaxante musculare, medicul anestezist trebuie să fie informat cu privire la tratamentul
cu metoprolol.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina:
Deoarece nu există studii bine controlate cu privire la utilizarea metoprololului la femeile gravide,
metoprololul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiile pentru mamă depăşesc risc urile
embrio -fetale.
Beta blocantele reduc perfuzia placentară şi pot determina moartea fetală şi naştere prematură. A fost
observată o înt ârziere a dezvoltării intrauterine după un tratament de lungă durată la femeia gravidă cu
hipertensiune arterială uşoară până la moderată. A fost raportat faptul că tratamentul cu beta blocante
determin ă un travaliu prelungit şi bradicardie la fetus şi la nou-născut. La nou- născuţi au fost raportate
de asemenea hipoglicemie, hipotensiune arterială, creşteri ale bilirubinemiei şi inhibarea răspunsului la
anoxie. Tratamentul cu met oprolol trebuie întrerupt cu 48- 72 ore înainte de naştere. Dacă acest lucru
nu este posibil nou -născutul trebuie monitorizat timp de 48- 72 ore după naştere pentru eventuala
apariţie a unor semne sau simptome ale blocării receptorilor beta (cum sunt complicaţii le cardiace şi
pulmonare).
Beta blocantele nu au potenţial teratogenic la animale, dar pot reduce fluxul sanguin la nivelul
cordon ului ombilical, pot întârzia dezvoltarea, pot reduce osificarea şi pot creşte numărul deceselor
fetale sau post natale.
Alăptarea:
Concentraţia metoprololului în laptele matern este de aproximativ trei ori mai mare decât în plasma
maternă. Cu toate acestea riscul reacţiilor adverse la nou născuţii alăptaţi pare a fi mai mic după
administrarea unor doze terapeutice (excepţie în cazuri individuale de capacitate metabolică scăzută),
dar copii i alăptaţi trebuie monitorizaţi din punct de vedre al apari ţiei semnel or blocării receptorilor
beta .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprolol succinat are influenţă mică până la m oderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Pacientul trebuie să acorde aten ţie modului în care este influen ţat de tratamentul cu metoprolol înainte
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece în timpul tratamentului cu metoprolol pot
apărea ameţeli şi stare de oboseală. Aceste efecte pot fi accentuate de consumul concomitent de alcool
sau de schimbarea tratamentului cu un alt medicament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în timpul studiilor clinice sau în timp ul
tratamentului mai ales la utilizarea comprimatelor de metoprolol tartrat. În multe cazuri relaţia de
cauzalitate dintre reacţia adversă şi metoprolol n u a putut fi confirmată.
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost clasificată conform convenţiei MedDra.
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000), cu
frecvenţă
necunoscută (care
nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
leucopenie
Tulburări
endocrine
Agravarea unui
diabet zaharat
latent
Mascarea
simptomelor
tireotoxicozei (vezi
pct. 4.4), mascarea
simptomelor
hipoglicemiei (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Creştere în
gr eutate
Tulburări
psihice
Depresie,
problem e de
concentrare,
somnolenţă sau
insomnie,
coşmaruri
halucinaţii,
Nervozitate,
anxietate
Uitare sau
tulburări de
memorie, confuzie,
schimbări de
personalitate (cum
sunt schimbări ale
dispoziţiei)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli,
cefalee
Parestezie
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere, ochi
uscaţi sau iritaţi,
conjunctivită
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus, tulburări
ale auzului
Tulburări
cardiace
Bradicardie,
tulburări de
echilibru
(foarte rar
asociate cu
sincopă),
palpitaţii
Accentuarea
temporară a
simptomelor
insuficienţei
cardice, bloc
atrio-ventricular
gradul I, dureri
precordiale
Simptome de
funcţionalitate
cardiacă, aritmie
cardiacă,
tulburări de
conducere, şoc
cardiogen la
pacien ţii cu
infarct miocardic
acut*
Tulburări
vasculare
Scădere
pronunţată
a tensiunii
arteriale şi
hipotensiu
ne
arterială
ortostatică
, foarte rar
cu sincopă
Mâini şi
picioare reci
Necroză la
pacienţii cu
tulburări vasculare
periferice severe
anterioare
tratamentului,
accentuarea
claudicaţiei
intermitente sau
sindrom Raynaud
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
funcţională
Bronhospasm Rinită
Tulburări
gastro-
Greaţă,
dureri
Vărsături Xerostomie Tulburări ale
gustului
intestinale abdominale,
diaree,
constipaţie
puternică
Tulburări
hepatobiliare
Valori anormale
ale testelor
funcţionale
hepatice
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
(urticarie
psoriaziformă şi
leziuni cutana te
distrofice),
creşterea
sudoraţiei
Căderea părului Reacţii uşoare de
hipersensibilitate
accentuarea
psoriazisului,
manifestări noi ale
psoriazisului ,
modificări
dermatologice
asemănătoare
psoriazisului
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Spasme
musculare
Artralgie,
slăbiciune
musculară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Impotenţă şi alte
disfuncţii
sexuale,
induraţie a
penisului
(sindrom
Peyronie)
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Oboseală Edeme
*Frecven ţa crescută cu 0,4% comparativ cu placebo în cadrul unui studiu care a cuprins 46000 pacienţ i
cu infarct miocardic acut la care frecven ţa ş ocului cardiogen a fost de 2,3% la grupul tratat cu
metoprolol ş i de 1,9% la grupul tratat cu placebo în bra ţul pacien ţilor cu index scăzut al riscului de
ş oc. Frecven ţa crescută corespunzătoare grupului de pacien ţi din clasa I Killip a fost de 0,7%
(metoprolol 3,5% şi placebo 2,8%). Indexul riscului de ş oc cardiogen la fiecare pacient s-a bazat pe
riscu l absolut de ş oc cardiogen datorat vârstei, sexului, perioadei de amânare, clasa Killip, tensiunii
arteriale, ritmului cardiac, anomalilori ECG ş i hipertensiun ii arterial e în antecedente. Pacien ţii cu
index de risc scăzut corespund pacien ţilor cărora le es te indicată administrarea metoprololului în
infarctul miocardic acut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportu lui beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă , la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel : + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Supradozajul cu metoprolol poate determina hipotensiune arterială severă, bradicardie sinusală, bloc
atrio -ventr icular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei
(chiar şi comă), greaţă, vărsături sau cianoză.
Simptomele pot fi accentuate de consumul concomitent de alcool, medicamente antihipertensive ,
chinidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar în mai puţin de 20 minute până la 2 ore după utilizarea
medicamentului.
Tratament:
Monitorizare atentă. Tratament într -o unitate de terapie intensivă.
Pentru a preveni absorb ţia medicamentului, încă prezent în tractul gastro-intestinal, trebuie utilizat
lavaj gastric, cărbune activat şi laxativ. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate cu
plasmă/substituen ţi de plasmă.
În caz de bradicardie severă se poate administra atropină 1- 2 mg intravenos şi/sau se poate utiliza un
pace- maker. Dacă este necesar, se poate continua cu o doză de glucagon 10 mg, în bolus intravenos.
Dacă este nece sar, aceasta poate fi rep etată sau urmată de o perfuzie intravenoasă de glucagon 1- 10
mg/oră, în func ţie de răspuns ul terapeutic . Dacă nu există răspuns la glucagon sau dacă glucagonul nu
este disponibil, se poate utiliza un stimulent beta adrenergic cum ar fi dobutamina 2,5 până la 10
micrograme/kg/minut prin perfuzie intravenoasă.
Dobutamina, datorită efectului său i notrop pozitiv, poate fi de asemenea utilizată pentru a trata
hipotensiunea arterială şi insuficien ţa cardiacă acută. În cazul unui supradozaj , este posibil,
ca aceste doze să fie insuficiente pentru a anula efectele cardiace ale blocadei beta. De aceea, doza de
dobutamină trebuie crescută dacă este necesar, pentru a atinge efectul dorit în func ţie de starea clinică
a pacientului.
Poate fi luată în considerare ş i administrarea de ioni de calciu. Bronhospasmul poate fi, de obicei,
anulat de administrare a de bronhodilatatoare.
Notă! Doza necesară pentru tratam entul unui supradozaj este mult m ai mare decât doza terapeutică
administrată în mod normal în cazul în care beta blocantul blochează receptorii beta.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietă ţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta blocante selective
C odul ATC: C 07 AB 02.
Metoprolol ul este un blocant selectiv de receptori beta
1. Metoprololul blochează receptorii beta1 de la
nivelul cordului la doze semnificativ mai mici decât cele necesare pentru a bloca receptorii beta
2.
Metoprolol ul are un efect nesemnificativ cu privire la stimularea membranară şi nu are efect agonist.
Tratamentul cu metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate mai
ales în condi ţii de stres fizic sau psihic) asupra inimii. Metoprololul micşorează tahicardia, scade
debitul cardiac şi contractilitatea cardiacă şi scade tensiunea arterială.
Concentraţia plasmatică şi efectul (blocare beta
1) metoprololului succinat din comprima tele cu
eliberare prelungită sunt mult mai egal distribuite pe parcursul unei zile decât forma convenţională de
comprimate cu beta blocante beta
1 selective.
Deoarece concentraţia plasmatică este constantă, selectivitatea clinică faţă de receptorii beta1 este mai
mare faţă de cea a comprimatelor convenţionale de beta blocante beta
1 selective. Riscul reacţiilor
adverse asociate concentraţiei maxime este de asemenea minim (cum sunt bradicardia sau slăbiciunea
membrelor).
Dacă este necesar metoprololul poate fi administrat concomitent cu agonişti beta
2 la pacienţii cu
simptome de boală obstructivă pulmonară.
Studii de scurtă durată au arătat că metoprololul poate determina o cre ştere u şoară a concentra ţiei
triglicedridelor şi o scădere a concentra ţiei de acizi graş i liberi din plasmă. În unele cazuri s-a
observat o scădere redusă a frac ţiunii lipoproteinelor de înaltă densitate (HDL), deși într -o măsură mai
mică decât la alte beta blocante selective. Cu toate acestea în cadrul unui studiu efectuat pe parcursul a
câţ iva ani s-a demonstrat o scădere semnificativă a concentra ţiilor plasmatice de colesterol după
tratamentul cu metoprolol.
Efecte în hipertensiunea arterială
Metoprololul scade atât hipertensiunea arterială ortostatică cât şi cea în pozi ţia culcat . După ini ţierea
tratamentului cu metoprolol s -a observat o creş tere nesemnificativă clinic şi de scurtă durată a
rezisten ţei vasculare periferice. După tratamentul de lungă durată se obţ ine o scădere a rezisten ţei
totale periferice, hipertrofie ventriculară stângă şi ameliorarea funcţ iei ventriculare diastolice stângi ş i
a func ţiei de umplere a ventriculului stâng.
La bărba ţii cu hipertensiune arterială u şoară până la moderată metoprololul a determinat o scădere a
riscului de deces de cauză cardiovascular ă, în principal datorită reducerii riscului de moarte subită de
cauză cardiovasculară, reducerii riscului infarctului miocardic letal sau non -letal şi a reducerii
accidentului vascular cerebral.
Efectul în insuficienţa cardiacă:
În MERIT -HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II -IV)
şi fracţie de ejecţie scăzută ( ≤ 40 %) în care s- a administrat metoprolol în combinaţie cu medicaţia
standard pentru insuficienţă cardiacă (diuretice, inhibitori ai ECA sau hidralazină dacă pacientul nu a
tolerat inhibitori ai ECA, nitraţi cu acţiune prelungită sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, şi
dacă a fost necesar glicozide cardiace), s -a demonstrat o reducere a mortalităţii globale cu 34% (p
ajustat=0,0062; p nominal=0,00009). Mortalitatea (indiferent de cauză) la grupul la care a fost
administrat metoprolol a fost de 145 (7,2% pe pacient şi an) faţă de 217 (11%) în grupul la care a fost
administrat placebo , cu un risc relativ de 0,66 (IÎ 95% 0,53- 0,81).
Copii ş i adolescen ţi
Într -un studiu clinic, cu o durată de 4 săptămâni, la care au participat 144 copii şi adolescen ţi (cu
vârsta cuprinsă între 6 ş i 16 ani), cu hipertensiune arterială primară, s -a demonstrat că metoprolol
succinat a redus tensiunea arterială sistolică cu 5,2 mmHg la adminstrarea de 0,2 mg/kg (p = 0,145),
cu 7,7 mmHg la adminstrarea de 1,0 mg/kg (p = 0,027), ş i cu 6,3 mmHg la administrarea de 2,0 mg/kg
(p = 0,0049), cu un maxim de 200 mg/zi, comparativ cu o scădere de 1,9 mmHg la adminstrarea d e
placebo. Pentru tensiunea arterială diastolică, această scădere a fost de 3,1 (p = 0,655), 4,9 (p = 0,280),
7,5 (p = 0,017) ş i respectiv 2,1 mmHG pentru placebo. Nu au fost observate diferenţ e evidente în
scăderea tensiunii arteriale în func ţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie:
Metoprololul este complet absorbit după administrarea orală . Din cauza metabolizării pronunţate la
primul pasaj hepatic , biodisponibilitatea după administrarea unei doze unice este de aproximativ 50%.
Biodisponibilitatea comprimatelor cu eliberare prelungită este cu 20- 30% mai mică decât cea pentru
comprimatele convenţionale, dar acest lucru nu are un efect clinic semnificativ, astfel încât valorile
curbei ASC (puls) sunt aceleaşi ca pentru comprimatele convenţionale. O mică fracţiune din
metoprolol (5- 10%) se leagă de proteinele plasmatice.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită de metoprolol succinat conţine un mare număr de granule
care conţin metoprolol succinat cu eliberare prelungită. Fiecare granulă este acoperită cu un film
polimeric care controlează viteza de eliberare a metoprololului.
Comprimatul cu eliberare prelungită este rapid activat şi granulele cu eliberare controlată sunt
distribuite de -a lungul t ractului gastro -intestinal unde eliberează continuu metoprolol pe o perioadă de
20 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al metoprolol ului este în medie de 3,5 ore (vezi pct.
Metabolizare şi eliminare). După o doză zilnică unică , concentraţia plasmati că maximă de metoprolol
atinge de două ori nivelurile minime.
Metabolizare şi eliminare
Metoprololul este metaboli zat pe cale hepatică prin oxidare. Cei trei metaboliţi cunoscuţi nu au o
acţiune clinic semnificativă beta blocantă.
Metoprololul este met abolizat în principal, dar nu numai, pe cale hepatică prin izoenzima (CYP)2D6 a
citocromului P450. Din cauza unui polimorfism genetic al izoenzimei CYP 2D6, randamentul prezintă
o variaţie individuală ridicată. Pacienţii cu status de metabolizatori lenţi ( aproximativ 7-8%) prezintă
concentraţii plasmatice mai mari şi eliminarea se face mai lent faţă de pacienţii cu status de
metabolizatori normali. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice sunt constante şi reproductibile.
Mai mult de 95% din doza orală este excretată prin urină. Aproximativ 5% din doză este excretată sub
formă nemodificată; în cazuri izolate procentul creşte până la 30%. Timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este în medie de 3,5 ore (un interval de 1- 9 ore). Clearance-ul total este de
aproximativ 1 L/min.
Copii şi adolescen ţi
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacien ţii copii şi adolescen ţi, cu vârstă cuprinsă între 6 ş i
17 ani, cu hipertensiune arterială, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adul ţi. Clear ance -
ul oral aparent al metoprololului (CL/F) a crescut liniar cu greutatea corporală.
Persoane vârstnice
La v ârstnici farmacocinetica metoprololului nu este semnificativ diferită faţă de populaţia adultă.
Biodisponibilitatea sistemică şi elim inarea metoprololului nu este afectată în cazul insuficienţei renale.
Cu toate acestea, eliminarea metaboliţilor se face mai lent în aceste cazuri . O acumulare semnificativă
de metaboliţi a fost observată la pacienţii cu o rată a filtrării glomerulare mai mică de 5 ml/min.
Acumularea metaboliţilor nu potenţează acţiunea beta blocantă a metoprololului.
Insuficien ţă hepatică
Pacienţii cu ciroză hepatică pot prezenta o creştere a biodisponibilităţii metoprololului şi o scădere a
clearance- ului total. Cu toat e acestea, expunerea crescută are semnificaţie clinică doar la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă sau la pacienţii cu şunt porto-cav . La pacienţi i cu şunt porto- cav,
clearance- ul total este de aproximativ 0,3 L /min, şi valorile ASC sunt aproximativ de şase ori mai mari
faţă de subiecţii sănătoşi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există alte date preclinice relevante faţă de cele deja menţionate în alte capitole ale acestui rezumat
al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTI CE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină PH 101
Metilceluloză 15 mPa.s
Amidon de porumb
Glicerol
Etilceluloză 100 mPa.s
Stearat de magneziu
Film:
Celuloză microcristalină 20 µm
Hipromeloză 6/15 mPa.s
Acid stearic
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister: PVC -PE -PV dC/Al
Mărimea am balajului:
10, 14, 20, 28, 30, 50, 50x1, 56, 60, 98 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTO RUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
H -1106 Budapesta
Keresztúri út 30 -38
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6965/ 2014/01 -11
6966/201 4/01-11
6967/201 4/01-11
6968/201 4/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire - Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Egilok EP 25 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 50 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 100 mg comprimate cu eliberare prelungită
Egilok EP 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPO ZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 23,75 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 25 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 47,5 mg corespunzător la
metopr olol tartrat 50 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 95 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 100 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine metoprolol succinat 190 mg corespunzător la
metoprolol tartrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Egilok EP 25 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă având
dimensiunile de aproximativ 9 x 5 mm, c u o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 50 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă având
dimensiunile de aproximativ 11 x 6 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 100 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă
având dimensiunile de aproximativ 16 x 8 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Egilok EP 200 mg: comprimate filmate cu eliberare prelungită, ovale, biconvexe, de culoare albă
având dimensiunile de aproximativ 19 x 10 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adul ţi
- Hipertensiune arterială
- Angină pectorală
- Aritmie cardiacă, în special tahicardie supraventriculară
- Tratament pro filactic în vederea prevenir ii decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării
după faza acută a infarctului miocardic
- Palpitaţii din cauza tulburărilor funcţionale cardiace
- Profilaxia migrenei
- Insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă (NYHA II-IV, f racţie de ejecţie a ventriculului
stâng <40%), în asociere cu alte tratamente pentru insuficienţă cardiacă (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescen ţi cu vârsta cuprinsă între 6 ş i 18 ani
- Tratamentul hipertensiunii arteriale
4.2 Doze şi mod de administrare
Met oprolol succinat trebuie administrat o dată pe zi dimineaţa. Comprimatele trebuie înghiţite întregi
sau divizate. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Comprimatele trebuie administrate cu
cel puţin o jumătate de pahar cu apă.
Doz a poate fi aj ustată conform următoarelor recomandări:
Adul ţi
Hipertensiune arterială :
Pentru pacienţii cu hipertensiune arterială moderată doza este de 47,5 mg metoprolol succinat
(corespunzător la metoprolol tartrat 50 mg) o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate f i crescută la
95- 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la 100- 200 mg metoprolol tartrat) pe zi, sau poate fi
adăugat schemei de tratament un alt medicament antihipertensiv.
Angină pectorală:
Doza este de 95 -190 mg metoprolol succinat (corespunzător l a metoprolol tartrat 100-200 mg ) o dată
pe zi.
Dacă este necesar pot fi adăugate schemei de tratament alte medicamente pentru tratamentul
aterosclerozei.
Aritmie cardiacă:
Doza este de 95- 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 100- 200 mg ) o dată
pe zi.
Tratament profilactic după infarct miocardic :
Doza este de 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 200 mg) o dată pe zi.
Palpitaţii din cauza t ulburărilor cardiace funcţionale
Doza este de 9 5 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol tartrat 100 mg) o dată pe zi.
Dacă este necesar doza poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol
tartrat 200 mg ).
Profilaxia migrenei
Doza este de 95 -190 mg metoprolol succinat (core spunzător la metoprolol tartrat 100- 200 mg ) o dată
pe zi.
Insuficienţă cardiacă simptomatic ă stabilă:
Doza de metoprolol succinat se stabileşte individual la pacienţii stabili, cu simptome de insuficienţă
cardiacă controlată de un alt tratament pentru insuficienţă cardiacă. Doza iniţială recomandată la
pacienţii din clasele III -IV NYHA este de 11,88 mg metoprolol succinat (corespunzător la metoprolol
tartrat 12,5 mg ) o dată pe zi în prima săptămână. Doza poate fi crescută la 23,75 mg metoprolol
succinat ( corespunzător la metoprolol tartrat 25 mg) pe zi în a doua săptămână . Doza iniţială
recomandată l a pacienţii din clasa II NYHA este de 23,75 mg metoprolol succinat (corespunzător la
metoprolol tartrat 25 mg ) pe zi în primele două săptămâni. Se recomandă dublarea dozei după primele
două săptămâni. Doza trebuie crescută la fiecare două săptămâni până la 190 mg metop rolol succinat
(corespunzător la metoprolol tartrat 200 mg) pe zi sau până la doza maximă tolerată. Pentru
tratamentul de lungă durată doza ţintă trebuie stabilită la 190 mg metoprolol succinat (corespunzător la
metoprolol tartrat 200 mg ) pe zi sau până la doza maximă tolerată. Se recomandă ca medicul curant să
aibă experienţă în tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice stabil e. După fiecare creştere a
dozei trebuie controlată cu atenţi e starea pacientului. Dacă apare o scădere bruscă a tensiunii arteriale
trebuie redusă doza medicamentelor administrate concomitent. Scăderea bruscă a tensiunii arteriale nu
înseamnă neapărat că metoprololul nu poate fi tolerat în tratament cronic, dar doza trebuie redusă până
la stabilizarea stării pacientului .
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, cum sunt pacienţii cu şunt porto-cav , trebuie luată în
considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu există date adecvate pentru utilizarea la pacienţii cu vârsta peste 80 ani. Trebuie luate măsuri de
precauţie speciale la creşterea dozei.
Copii şi adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 6 ş i 18 ani):
Doza ini ţială recomandată la pacien ţii copii hipertensivi cu vârstă ≥ 6 ani este de 0,5 mg/kg Egilok
EP (0,48 mg/kg metoprolol succinat) o dat ă pe zi. Doza finală administrată, în miligrame, ar
trebui să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg. La pacienţ ii care nu răspund la doze
de 0,5 mg/kg, doza poate fi crescută până la 1.0 mg/kg (0,95 mg/kg metoprolol succinat ), dar
aceasta nu trebuie să dep ăşească 50 mg (47,5 mg metoprolol succinat). La pacienţ ii care nu
răspund la 1,0 mg/kg, doza poate fi crescută până la o doză maximă de 2,0 mg/kg (1,9 mg/kg
metoprolol succinat). Utilizarea dozelor mai mari de 200 mg (190 mg metoprolol succinat) o
dat ă pe zi, nu a fost studiată la copii ş i adolescenţi.
Siguran ţa ş i eficacitatea la copii cu vârstă sub 6 ani nu au fost încă studiate. Prin urmare, Egilok EP nu
este recomandat la acea stă grup ă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la metoprolol succinat, alte beta- blocante, sau la oricare dintre excipienţi i
enumera ţi la pct. 6.1.
- Bloc atrioventricular gradul II sau III
- Insuficienţă cardiacă netratată (edem pulmonar, debit sanguin redus sau hipotensiune arterială)
şi tratament continuu sau periodic care determină creşterea contractilităţii cardiace (agonişti ai
receptorilor beta).
- Bradicardie sinusală manifestă şi clinic semnificativă (frecvenţ a cardiacă < 50 bătăi/minut).
- Sindrom de sinus bolnav
- Şoc cardiogen
- Boală arterială periferică severă
- Hipotensiune arterială (tensiune sistolică 0,24 secunde sau tensiunea arterială sistolică < 100
mmHg.
În plus metoprololul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi tensiune arterială
sistolică mai mică de 100 mmHg în mod repetat (este necesară o examinare înaintea iniţierii
tratamentului).
Este contraindicată administrarea intravenoasă a medicamentelor blocante ale canalelor de calciu de
tip verapamil sau diltiazem sau a altor antiaritmice (cum este disopiramida) (excepţie: unităţile de
terapie intensivă). (vezi şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindromul de întrerupere
Tratamentul cu metoprolol nu trebuie întrerupt brusc. În cazul în ca re tratamentul trebuie întrerupt ,
acest lucru trebuie făcut treptat, pe parcursul a 10- 14 zile, prin scăderea dozelor până la 25 mg pentru
ultimele 6 zile. Întreruperea bruscă poate determina o agravare acută a stării pacientului, în special la
pacien ţii cu boală cardiacă ischemică. Pot să apară hipertensiune arterială şi ar itmii. Prin urmare,
aceş ti pacien ţi trebuie să fie strict monitoriza ţi în această perioadă. Riscul de episoade ischemice,
inclusiv moarte subită poate cre şte în timpul reducerii treptate a blocadei ß.
Anestezia
Înaintea unei intervenţii chirurgicale anestezistul trebuie informat că pacientul utilizează metoprolol.
Nu se recomandă întreruperea tratamen tului cu medicamente beta blocante la pacien ţii supuş i unei
intervenţi i chirurgicale. În cazul în care întreruperea tratamentului cu metoprolol este de dorit, aceasta
ar trebui, dacă este posibil, să se facă cu cel pu ţin 48 de ore înainte de anestezie. Cu toate acestea, la
unii pacien ţi, se recomand ă să se administreze un beta blocant ca preme dicaţie.
Ini ţierea acută cu doze mari de metoprolol trebuie evitată la pacienţ ii supuşi unei interven ţii
chirurgicale non- cardiace, deoarece acest lucru a fost asociat cu bradicardie, hipotensiune arterială şi
accident vascular cerebral, inclusiv sfârşit letal la pacien ţii cu risc cardiovascular.
Prin protejarea inimii împotriva efectelor stresului, medicamentul beta blocant poate preveni
stimularea simpatică excesivă care determină artimii cardiace sau insuficien ţă coronariană acută.
În cazul în care un beta blocant este administrat în acest scop, trebuie utilizat un anestezic cu activitate
inotrop negativă slabă.
Inima ş i sistemul circulator
Administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor de calciu de tipul verapamil şi diltiazem nu trebuie
utilizat ă la pacienţ ii aflaţi în tratament cu medicamente beta blocante (excep ţie : unită ţile de terapie
intensivă, vezi pct. 4.5).
O agravare severă a funcţ iei cardiace, care uneori poate pune via ţa în pericol, poate să apară în special
la pacien ţii a căror func ţie cardiacă depinde de stimularea simpatică. Acest lucru nu se datorează
efectului puternic al medicamentului beta blocant , ci datorită faptului că pacien ţii cu insuficien ţă
cardiacă severă redusă nu tolerează scăderi, chiar foarte mici, în gradul de stimulare simpatică. Acest
lucru va determina o scădere a efectului inotrop, o scădere a ritmului cardiac ş i conducere
atrioventriculară întârziată. Ca rezultat, pot să apară edem pulmonar, bloc atrioventricular şi şoc. În
câteva cazuri izolate poate să apară o agravare a tulburărilor de conducere atrioventriculară existente,
determinând bloc atrioventricular.
În cazul în care pacientul manifestă bradicardie accentuată, trebuie utilizate doze mai mici de
metoprolol sau tratamentul trebuie întrerupt treptat.
Metoprololul poate accentua simptomele unor tulburări vasculare periferice ca sindromul Raynaud sau
claudicaţ ia intermitentă din cauza efectului antihipertensiv. Dacă simptomele se agravează, beta
blocantele trebuie administrate cu precau ţie extremă.
Când metoprolol este administrat concomitent cu digitalice, trebuie să se ia în considerare faptul că
ambele medicamente prelungesc timpul de conducere atrio ventricular. De asemenea, pot să apară
complica ţii cardiovasculare cum ar fi ameţeli, bradicardie ş i tendinţă de pr ăbu şire. În cazul în care
pacientul manifestă bradicardie accentuată, trebuie utilizate doze mai mici de metoprolol sau
tratamentul trebuie întrerupt treptat.
Medicamentele beta
1 selective trebuie utilizate cu precauţie în cazul pacienţilor cu angină Prinzmetal.
Astm ul bronş ic
Medicamentele beta blocante trebuie administrate cu precauţie la pacienţii astmatici . Deşi
metoprololul în doze uzuale poate avea un efect mai slab negativ pe mu şchii bron şici comparativ cu
medicamentele beta blocante n on-selective, totu şi este necesară o aten ţie permanentă . În cazul în care
pacientul astmatic trebuie să utilizeze un agonist beta
2 (atât sub formă de tablete sau inhalator) ,
administrarea trebuie să se efectueze concomitent. La iniţierea tratamentului cu metoprolol doza de
agonist beta
2 trebuie controlată ş i crescută dacă este necesar . Comprimatele cu eliberare prelungită de
metoprolol afectează mai puţin receptorii beta
2 în comparaţie cu comprimatele conven ţionale de beta
blocante beta
1 selective.
Diab etul
Metoprololul poate reduce efectele tratamentului antidiabetic şi poate masca simptomele unei
hipoglicemii. Riscul unei tulburări a metabolismului carbohidraţilor sau mascarea simptomelor unei
hipoglicemii este mai mic la administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită de metoprolol faţă de
formele convenţionale de beta blocante beta
1 selective şi semnificativ mai scăzut faţă de beta
blocantele neselective.
Este necesară supraveghere medicală specială după o perioadă lungă de dietă strictă sau exerciţii fizice
intense (din cauza riscului de episoade hipoglicemice severe).
Feocromocitomul
În cazul prescrierii de metoprolol la pacienţi cu feocromocitom , trebuie utilizat înainte şi în timpul
tratamentului un alfa blocant.
Tireotoxicoza
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele unei tir eotoxicoze.
Altele
Ca ş i în cazul altor beta blocante, metoprololul poate creşte sensibilitatea la alergeni şi poate accentua
severitatea reacţiilor anafilactice. Prin urmare, la pacienţii cu antecedente de r eacţii de
hipersensibili tate sau supuş i hiposensibilizării medicamentele beta blocante trebuie utilizate numai la
indica ţie strictă.
Tratamentul cu adrenalină nu are efectele scontate la toţi pacienţii care primesc beta blocante (vezi pct.
4.5).
Beta b locantele pot declanşa sau accentua psoriazisul. La pacienţii cu psoriazis activ, diagnosticat sau
ereditar , medicamentele beta blocante trebuie să se utilizeze numai după o evaluare atentă a raportului
beneficiu/risc .
În cazul pacien ţilor cu boală hepati că severă, poate fi necesară o scădere a dozei de metoprolol ( vezi
pct. 4.2).
În cazul pacien ţilor cu insuficien ţă renală severă existentă, la care, în cazuri rare, s -a manifestat
agravarea func ţiei renale în timpul tratamentului cu beta blocante, tratam entul cu metoprolol trebuie să
fie înso ţit de monitorizarea func ţiei renale (vezi pct. 4.2).
Pacien ţi ostomiza ţi
Ca şi în cazul altor medicamente cu eliberare prelungită, trebuie efectuată o evaluare individuală a
compatibilită ţii medicamentului înainte d e a fi utilizat la pacienţii ostomiza ţi. Tratamentul iniţ ial
trebuie monitorizat cu aten ţie.
Nu există până în prezent suficiente date cu privire la utilizarea metop rolol ului la pacienţi cu
insuficienţă cardiacă însoţită de următorii factori:
- Insuficienţă cardiacă instabilă (NYHA IV)
- Infarct miocardic acut sau angină pectorală instabilă pe parcursul ultimelor 28 de zile
- Insuficienţă renală
- Insuficienţă hepatică
- Pacienţi cu vârsta peste 80 ani
- Pacienţi cu vârsta sub 40 ani
- Boală valvulară hemodinamic semnif icativă
- Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
- În timpul sau după o intervenţie chirurgicală mai recentă de patru luni înaintea tratamentului
cu metopr olol succinat
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inima ş i sistemul circulator
Blocante ale canalelor de calciu
Similar altor beta blocante, metoprolol ul trebuie utilizat cu deosebită precauţie în cazul administrării
concomitente cu blocantele canalelor de calciu, deoarece pot să apară h ipotensiune arterială,
bradicardie sau alte aritmii cardiace. Acest lucru se aplică în special în cazul verapamilului
ş i în mai mică măsură în cazul diltiazemului, care are un efect negativ asupra contractilită ţi i cardiace
ş i asupra conducerii AV.
Antagoni ştii de calciu de tipul verapami l şi diltiazem nu trebuie administra ţi intravenos la pacien ţii
trata ţi cu beta blocante. Trebuie să existe un interval de cel puţin 48 de ore între adminstrarea de beta
blocante ş i administrarea intravenoasă a acestor antagoni şti de calciu (vezi pct 4.4) . Atunci când se
administrează concomitent cu nifedipin, poate să apară o scădere semnificativă a tensiunii arteriale.
Asocierea poate fi utilizată atunci când se ajustează doza de metoprolol. La pacien ţii cu insuficien ţă
cardiacă aceste asocieri sunt co ntraindicate (vezi pct. 4.3).
Antiaritmice
S e recomandă precau ţie în cazul tratamentului concomitent cu mai multe antiaritmice . Efectul cardiac
depresiv al metoprololului şi antiaritmicelor poate fi aditiv. De exemplu , chinidina sau propafenona
scad met abolizarea hepatică a metoprololului, determinând cre şterea toxicită ţii a cestuia (de ex.
bradicardie).
Amiodarona are un efect de prelungire a timpului de conducere AV ş i un efect inotrop negativ,
determinând scăderea frecven ţei sinusale ş i degenerarea b locului AV la pacien ţii cu predispozi ţie.
În cazul administrării concomitente de metoprolol ş i lidocaină, concentraţia plasmatică de lidocaină
creş te cu 30% - 40% ş i clearance -ul lidocainei scade, determinând, în mod corespunzător, creşterea
toxicit ăţii lidocainei (hipotensiune arterială, convulsii, bloc AV).
Antiaritmicele nu trebuie administrate intravenos la pacien ţii care utilizează metoprolol (vezi pct. 4.3).
Antihipertensive
Metoprololul poate cre şte efectul altor medicamente antihipertensive a dministrate concomitent.
Stimularea -alfa apare atunci când în cadrul unui tratament concomitent cu un beta blocant ne selectiv
sau posibil şi cu un beta blocant selectiv, tratamentul cu clonidin ă este întrerupt, determinând
hipertensiune arterială severă (efect rebound).
În cazul tratamentului concomitent cu clonid ină,
tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt cu câteva zile înainte de întreruperea administrării
clonidinei.
În cazul tratamentului concomitent cu metoprolol şi rezerpină, alfa -metildopa, clonidină, guanfacină şi
glicozide cardiotonice poate să apară o scădere pronunţată a frecvenţei cardiace şi a conductivităţii
inimii.
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi trinitrat de glicer il, diuretice, vasodilatatoare sau alte
antihipertensive, poate duce la scăderea pronun ţată a tensiunii arteriale.
Inductori enzimatici şi inhibitori enzimatici
Medicamentele care inhibă sau induc enzimele pot afecta concentraţia plasmatică a metoprololului.
Rifampicina poate creşte metabolizarea metoprololului , astfel reducând concentraţia plasmatică a
acestuia, în timp ce cimetidina, alcoolul şi hidralazina pot creşte concentraţia plasmatică a
metoprololului.
Metoprololul este metabolizat în primul rând, dar nu numai, pe cale hepatică prin izoenzima (CYP)
2D6 a citocromului P450 (vezi pct. 5.2). Substanţele cu un efect inhibitor asupra izoenzimei CYP2D6,
de exemplu inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) cum sunt paroxetina, fluoxetina şi
sertralina, difenhidramina, hidroxicloroquina, celecoxibul, terbinafina, neurolepticele (clorpromazina,
triflupromazina, clorprotixenul) şi posibil propafenona pot creşte concentraţia plasmatică a
metoprololului.
Inhibitori ai prostaglandin sintetazei
Utilizarea concomitentă de metoprolol ş i indometacin sau al ţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine
poa te reduce efectul antihipertensiv al beta blocantelor.
Insulină ş i antidiabetice orale
Efectul de scădere a glicemiei a insulinei şi antidiabeticelor orale poate fi crescut de beta blocante, în
special de bet a blocantele neselective ş i poate diminua simptomele hipoglicemiei ( în special
tahicardia ş i tremorul). Prin urmare, t rebuie evaluate cu regularitate valorile glicemiei iar tratamentul
antidiabetic (insulina sau antidiabeticele orale) trebuie ajustat core spunzător.
Anestezice inhalatorii
Unele anestezice inhalatorii pot accentua efectul cardio deprimant al beta blocante lor.
Utilizarea concomitentă nu este contraindicată (vezi pct 4.4), deoarece medicamentul beta blocant
poate preveni fluctua ţiile mari ale tensiunii arteriale în timpul intubării ş i substanţele beta -
simpatomimetice pot da na ştere la antagonism rapid.
Blocante ale ganglionilor simpatici, inhibitori MA şi alte beta blocante
În cazul administrării concomitente a substanţelor bloca nte a ganglionilor simpatici cu alte beta
blocante ( inclusiv picăturile pentru ochi) sau inhibitori MAO, pacienţii trebuie atent monitorizaţi. (vezi
pct. 4.3) .
Atunci când, în anumite situaţii, adrenalina este administrată la pacienţi aflaţi în tratament cu beta
blocante, beta blocantele cardio- selective afectează capacitatea de reglare a tensiunii arteriale într -o
măsură mult mai mică decât beta blocantelor neselective.
Efectul adrenalinei în tratamentul reacţiilor anafilactice poate fi diminuat la pac ienţii cărora li se
administrează concomitent beta blocante (vezi pct. 4.4).
Tensiunea arterială poate creşte semnificativ la administrarea concomitentă de metoprolol şi
noradrenalină, adrenalină sau alte simpatomimetice.
Pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu alţi antagonişti beta adrenergici (cum este timololul
picături pentru ochi) trebuie atent monitorizaţi.
Altele
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi antidepresive triciclice, barbiturice ş i fenotiazine poate duce
la o scădere accentuată a tensiunii arteriale.
Utilizarea concomitentă de metoprolol şi narcotice poate duce la o scădere accentuată a tensiunii
arteriale. Efectul inotrop negativ al acestor medicamente poate fi aditiv. O blocadă neuromusculară
cauzată de medicamentele relaxant e ale muşchilor periferici (de ex succinilcolină halogenată,
tubocurarină) poate fi intensificată ca urmare a inhibării receptorilor beta de către metoprolol.
În cazul în care tratamentul cu metoprolol nu poate fi întrerupt înainte de anestezie sau înaint e de
utilizarea de relaxante musculare, medicul anestezist trebuie să fie informat cu privire la tratamentul
cu metoprolol.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina:
Deoarece nu există studii bine controlate cu privire la utilizarea metoprololului la femeile gravide,
metoprololul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiile pentru mamă depăşesc risc urile
embrio -fetale.
Beta blocantele reduc perfuzia placentară şi pot determina moartea fetală şi naştere prematură. A fost
observată o înt ârziere a dezvoltării intrauterine după un tratament de lungă durată la femeia gravidă cu
hipertensiune arterială uşoară până la moderată. A fost raportat faptul că tratamentul cu beta blocante
determin ă un travaliu prelungit şi bradicardie la fetus şi la nou-născut. La nou- născuţi au fost raportate
de asemenea hipoglicemie, hipotensiune arterială, creşteri ale bilirubinemiei şi inhibarea răspunsului la
anoxie. Tratamentul cu met oprolol trebuie întrerupt cu 48- 72 ore înainte de naştere. Dacă acest lucru
nu este posibil nou -născutul trebuie monitorizat timp de 48- 72 ore după naştere pentru eventuala
apariţie a unor semne sau simptome ale blocării receptorilor beta (cum sunt complicaţii le cardiace şi
pulmonare).
Beta blocantele nu au potenţial teratogenic la animale, dar pot reduce fluxul sanguin la nivelul
cordon ului ombilical, pot întârzia dezvoltarea, pot reduce osificarea şi pot creşte numărul deceselor
fetale sau post natale.
Alăptarea:
Concentraţia metoprololului în laptele matern este de aproximativ trei ori mai mare decât în plasma
maternă. Cu toate acestea riscul reacţiilor adverse la nou născuţii alăptaţi pare a fi mai mic după
administrarea unor doze terapeutice (excepţie în cazuri individuale de capacitate metabolică scăzută),
dar copii i alăptaţi trebuie monitorizaţi din punct de vedre al apari ţiei semnel or blocării receptorilor
beta .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprolol succinat are influenţă mică până la m oderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Pacientul trebuie să acorde aten ţie modului în care este influen ţat de tratamentul cu metoprolol înainte
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece în timpul tratamentului cu metoprolol pot
apărea ameţeli şi stare de oboseală. Aceste efecte pot fi accentuate de consumul concomitent de alcool
sau de schimbarea tratamentului cu un alt medicament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în timpul studiilor clinice sau în timp ul
tratamentului mai ales la utilizarea comprimatelor de metoprolol tartrat. În multe cazuri relaţia de
cauzalitate dintre reacţia adversă şi metoprolol n u a putut fi confirmată.
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost clasificată conform convenţiei MedDra.
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000), cu
frecvenţă
necunoscută (care
nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
leucopenie
Tulburări
endocrine
Agravarea unui
diabet zaharat
latent
Mascarea
simptomelor
tireotoxicozei (vezi
pct. 4.4), mascarea
simptomelor
hipoglicemiei (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Creştere în
gr eutate
Tulburări
psihice
Depresie,
problem e de
concentrare,
somnolenţă sau
insomnie,
coşmaruri
halucinaţii,
Nervozitate,
anxietate
Uitare sau
tulburări de
memorie, confuzie,
schimbări de
personalitate (cum
sunt schimbări ale
dispoziţiei)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli,
cefalee
Parestezie
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere, ochi
uscaţi sau iritaţi,
conjunctivită
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus, tulburări
ale auzului
Tulburări
cardiace
Bradicardie,
tulburări de
echilibru
(foarte rar
asociate cu
sincopă),
palpitaţii
Accentuarea
temporară a
simptomelor
insuficienţei
cardice, bloc
atrio-ventricular
gradul I, dureri
precordiale
Simptome de
funcţionalitate
cardiacă, aritmie
cardiacă,
tulburări de
conducere, şoc
cardiogen la
pacien ţii cu
infarct miocardic
acut*
Tulburări
vasculare
Scădere
pronunţată
a tensiunii
arteriale şi
hipotensiu
ne
arterială
ortostatică
, foarte rar
cu sincopă
Mâini şi
picioare reci
Necroză la
pacienţii cu
tulburări vasculare
periferice severe
anterioare
tratamentului,
accentuarea
claudicaţiei
intermitente sau
sindrom Raynaud
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
funcţională
Bronhospasm Rinită
Tulburări
gastro-
Greaţă,
dureri
Vărsături Xerostomie Tulburări ale
gustului
intestinale abdominale,
diaree,
constipaţie
puternică
Tulburări
hepatobiliare
Valori anormale
ale testelor
funcţionale
hepatice
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
(urticarie
psoriaziformă şi
leziuni cutana te
distrofice),
creşterea
sudoraţiei
Căderea părului Reacţii uşoare de
hipersensibilitate
accentuarea
psoriazisului,
manifestări noi ale
psoriazisului ,
modificări
dermatologice
asemănătoare
psoriazisului
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Spasme
musculare
Artralgie,
slăbiciune
musculară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Impotenţă şi alte
disfuncţii
sexuale,
induraţie a
penisului
(sindrom
Peyronie)
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Oboseală Edeme
*Frecven ţa crescută cu 0,4% comparativ cu placebo în cadrul unui studiu care a cuprins 46000 pacienţ i
cu infarct miocardic acut la care frecven ţa ş ocului cardiogen a fost de 2,3% la grupul tratat cu
metoprolol ş i de 1,9% la grupul tratat cu placebo în bra ţul pacien ţilor cu index scăzut al riscului de
ş oc. Frecven ţa crescută corespunzătoare grupului de pacien ţi din clasa I Killip a fost de 0,7%
(metoprolol 3,5% şi placebo 2,8%). Indexul riscului de ş oc cardiogen la fiecare pacient s-a bazat pe
riscu l absolut de ş oc cardiogen datorat vârstei, sexului, perioadei de amânare, clasa Killip, tensiunii
arteriale, ritmului cardiac, anomalilori ECG ş i hipertensiun ii arterial e în antecedente. Pacien ţii cu
index de risc scăzut corespund pacien ţilor cărora le es te indicată administrarea metoprololului în
infarctul miocardic acut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportu lui beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă , la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel : + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Supradozajul cu metoprolol poate determina hipotensiune arterială severă, bradicardie sinusală, bloc
atrio -ventr icular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei
(chiar şi comă), greaţă, vărsături sau cianoză.
Simptomele pot fi accentuate de consumul concomitent de alcool, medicamente antihipertensive ,
chinidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar în mai puţin de 20 minute până la 2 ore după utilizarea
medicamentului.
Tratament:
Monitorizare atentă. Tratament într -o unitate de terapie intensivă.
Pentru a preveni absorb ţia medicamentului, încă prezent în tractul gastro-intestinal, trebuie utilizat
lavaj gastric, cărbune activat şi laxativ. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate cu
plasmă/substituen ţi de plasmă.
În caz de bradicardie severă se poate administra atropină 1- 2 mg intravenos şi/sau se poate utiliza un
pace- maker. Dacă este necesar, se poate continua cu o doză de glucagon 10 mg, în bolus intravenos.
Dacă este nece sar, aceasta poate fi rep etată sau urmată de o perfuzie intravenoasă de glucagon 1- 10
mg/oră, în func ţie de răspuns ul terapeutic . Dacă nu există răspuns la glucagon sau dacă glucagonul nu
este disponibil, se poate utiliza un stimulent beta adrenergic cum ar fi dobutamina 2,5 până la 10
micrograme/kg/minut prin perfuzie intravenoasă.
Dobutamina, datorită efectului său i notrop pozitiv, poate fi de asemenea utilizată pentru a trata
hipotensiunea arterială şi insuficien ţa cardiacă acută. În cazul unui supradozaj , este posibil,
ca aceste doze să fie insuficiente pentru a anula efectele cardiace ale blocadei beta. De aceea, doza de
dobutamină trebuie crescută dacă este necesar, pentru a atinge efectul dorit în func ţie de starea clinică
a pacientului.
Poate fi luată în considerare ş i administrarea de ioni de calciu. Bronhospasmul poate fi, de obicei,
anulat de administrare a de bronhodilatatoare.
Notă! Doza necesară pentru tratam entul unui supradozaj este mult m ai mare decât doza terapeutică
administrată în mod normal în cazul în care beta blocantul blochează receptorii beta.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietă ţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta blocante selective
C odul ATC: C 07 AB 02.
Metoprolol ul este un blocant selectiv de receptori beta
1. Metoprololul blochează receptorii beta1 de la
nivelul cordului la doze semnificativ mai mici decât cele necesare pentru a bloca receptorii beta
2.
Metoprolol ul are un efect nesemnificativ cu privire la stimularea membranară şi nu are efect agonist.
Tratamentul cu metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate mai
ales în condi ţii de stres fizic sau psihic) asupra inimii. Metoprololul micşorează tahicardia, scade
debitul cardiac şi contractilitatea cardiacă şi scade tensiunea arterială.
Concentraţia plasmatică şi efectul (blocare beta
1) metoprololului succinat din comprima tele cu
eliberare prelungită sunt mult mai egal distribuite pe parcursul unei zile decât forma convenţională de
comprimate cu beta blocante beta
1 selective.
Deoarece concentraţia plasmatică este constantă, selectivitatea clinică faţă de receptorii beta1 este mai
mare faţă de cea a comprimatelor convenţionale de beta blocante beta
1 selective. Riscul reacţiilor
adverse asociate concentraţiei maxime este de asemenea minim (cum sunt bradicardia sau slăbiciunea
membrelor).
Dacă este necesar metoprololul poate fi administrat concomitent cu agonişti beta
2 la pacienţii cu
simptome de boală obstructivă pulmonară.
Studii de scurtă durată au arătat că metoprololul poate determina o cre ştere u şoară a concentra ţiei
triglicedridelor şi o scădere a concentra ţiei de acizi graş i liberi din plasmă. În unele cazuri s-a
observat o scădere redusă a frac ţiunii lipoproteinelor de înaltă densitate (HDL), deși într -o măsură mai
mică decât la alte beta blocante selective. Cu toate acestea în cadrul unui studiu efectuat pe parcursul a
câţ iva ani s-a demonstrat o scădere semnificativă a concentra ţiilor plasmatice de colesterol după
tratamentul cu metoprolol.
Efecte în hipertensiunea arterială
Metoprololul scade atât hipertensiunea arterială ortostatică cât şi cea în pozi ţia culcat . După ini ţierea
tratamentului cu metoprolol s -a observat o creş tere nesemnificativă clinic şi de scurtă durată a
rezisten ţei vasculare periferice. După tratamentul de lungă durată se obţ ine o scădere a rezisten ţei
totale periferice, hipertrofie ventriculară stângă şi ameliorarea funcţ iei ventriculare diastolice stângi ş i
a func ţiei de umplere a ventriculului stâng.
La bărba ţii cu hipertensiune arterială u şoară până la moderată metoprololul a determinat o scădere a
riscului de deces de cauză cardiovascular ă, în principal datorită reducerii riscului de moarte subită de
cauză cardiovasculară, reducerii riscului infarctului miocardic letal sau non -letal şi a reducerii
accidentului vascular cerebral.
Efectul în insuficienţa cardiacă:
În MERIT -HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II -IV)
şi fracţie de ejecţie scăzută ( ≤ 40 %) în care s- a administrat metoprolol în combinaţie cu medicaţia
standard pentru insuficienţă cardiacă (diuretice, inhibitori ai ECA sau hidralazină dacă pacientul nu a
tolerat inhibitori ai ECA, nitraţi cu acţiune prelungită sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, şi
dacă a fost necesar glicozide cardiace), s -a demonstrat o reducere a mortalităţii globale cu 34% (p
ajustat=0,0062; p nominal=0,00009). Mortalitatea (indiferent de cauză) la grupul la care a fost
administrat metoprolol a fost de 145 (7,2% pe pacient şi an) faţă de 217 (11%) în grupul la care a fost
administrat placebo , cu un risc relativ de 0,66 (IÎ 95% 0,53- 0,81).
Copii ş i adolescen ţi
Într -un studiu clinic, cu o durată de 4 săptămâni, la care au participat 144 copii şi adolescen ţi (cu
vârsta cuprinsă între 6 ş i 16 ani), cu hipertensiune arterială primară, s -a demonstrat că metoprolol
succinat a redus tensiunea arterială sistolică cu 5,2 mmHg la adminstrarea de 0,2 mg/kg (p = 0,145),
cu 7,7 mmHg la adminstrarea de 1,0 mg/kg (p = 0,027), ş i cu 6,3 mmHg la administrarea de 2,0 mg/kg
(p = 0,0049), cu un maxim de 200 mg/zi, comparativ cu o scădere de 1,9 mmHg la adminstrarea d e
placebo. Pentru tensiunea arterială diastolică, această scădere a fost de 3,1 (p = 0,655), 4,9 (p = 0,280),
7,5 (p = 0,017) ş i respectiv 2,1 mmHG pentru placebo. Nu au fost observate diferenţ e evidente în
scăderea tensiunii arteriale în func ţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie:
Metoprololul este complet absorbit după administrarea orală . Din cauza metabolizării pronunţate la
primul pasaj hepatic , biodisponibilitatea după administrarea unei doze unice este de aproximativ 50%.
Biodisponibilitatea comprimatelor cu eliberare prelungită este cu 20- 30% mai mică decât cea pentru
comprimatele convenţionale, dar acest lucru nu are un efect clinic semnificativ, astfel încât valorile
curbei ASC (puls) sunt aceleaşi ca pentru comprimatele convenţionale. O mică fracţiune din
metoprolol (5- 10%) se leagă de proteinele plasmatice.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită de metoprolol succinat conţine un mare număr de granule
care conţin metoprolol succinat cu eliberare prelungită. Fiecare granulă este acoperită cu un film
polimeric care controlează viteza de eliberare a metoprololului.
Comprimatul cu eliberare prelungită este rapid activat şi granulele cu eliberare controlată sunt
distribuite de -a lungul t ractului gastro -intestinal unde eliberează continuu metoprolol pe o perioadă de
20 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al metoprolol ului este în medie de 3,5 ore (vezi pct.
Metabolizare şi eliminare). După o doză zilnică unică , concentraţia plasmati că maximă de metoprolol
atinge de două ori nivelurile minime.
Metabolizare şi eliminare
Metoprololul este metaboli zat pe cale hepatică prin oxidare. Cei trei metaboliţi cunoscuţi nu au o
acţiune clinic semnificativă beta blocantă.
Metoprololul este met abolizat în principal, dar nu numai, pe cale hepatică prin izoenzima (CYP)2D6 a
citocromului P450. Din cauza unui polimorfism genetic al izoenzimei CYP 2D6, randamentul prezintă
o variaţie individuală ridicată. Pacienţii cu status de metabolizatori lenţi ( aproximativ 7-8%) prezintă
concentraţii plasmatice mai mari şi eliminarea se face mai lent faţă de pacienţii cu status de
metabolizatori normali. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice sunt constante şi reproductibile.
Mai mult de 95% din doza orală este excretată prin urină. Aproximativ 5% din doză este excretată sub
formă nemodificată; în cazuri izolate procentul creşte până la 30%. Timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este în medie de 3,5 ore (un interval de 1- 9 ore). Clearance-ul total este de
aproximativ 1 L/min.
Copii şi adolescen ţi
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacien ţii copii şi adolescen ţi, cu vârstă cuprinsă între 6 ş i
17 ani, cu hipertensiune arterială, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adul ţi. Clear ance -
ul oral aparent al metoprololului (CL/F) a crescut liniar cu greutatea corporală.
Persoane vârstnice
La v ârstnici farmacocinetica metoprololului nu este semnificativ diferită faţă de populaţia adultă.
Biodisponibilitatea sistemică şi elim inarea metoprololului nu este afectată în cazul insuficienţei renale.
Cu toate acestea, eliminarea metaboliţilor se face mai lent în aceste cazuri . O acumulare semnificativă
de metaboliţi a fost observată la pacienţii cu o rată a filtrării glomerulare mai mică de 5 ml/min.
Acumularea metaboliţilor nu potenţează acţiunea beta blocantă a metoprololului.
Insuficien ţă hepatică
Pacienţii cu ciroză hepatică pot prezenta o creştere a biodisponibilităţii metoprololului şi o scădere a
clearance- ului total. Cu toat e acestea, expunerea crescută are semnificaţie clinică doar la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă sau la pacienţii cu şunt porto-cav . La pacienţi i cu şunt porto- cav,
clearance- ul total este de aproximativ 0,3 L /min, şi valorile ASC sunt aproximativ de şase ori mai mari
faţă de subiecţii sănătoşi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există alte date preclinice relevante faţă de cele deja menţionate în alte capitole ale acestui rezumat
al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTI CE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină PH 101
Metilceluloză 15 mPa.s
Amidon de porumb
Glicerol
Etilceluloză 100 mPa.s
Stearat de magneziu
Film:
Celuloză microcristalină 20 µm
Hipromeloză 6/15 mPa.s
Acid stearic
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister: PVC -PE -PV dC/Al
Mărimea am balajului:
10, 14, 20, 28, 30, 50, 50x1, 56, 60, 98 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTO RUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
H -1106 Budapesta
Keresztúri út 30 -38
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6965/ 2014/01 -11
6966/201 4/01-11
6967/201 4/01-11
6968/201 4/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire - Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
