AZITROMICINA SANDOZ 500 mg
Substanta activa: AZITHROMYCINUMClasa ATC: J01FA10Forma farmaceutica: GRAN. PT. SUSP. ORALA IN LINGURITA DOZATOARE
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 3 lingurite dozatoare din PP acoperite cu 1 folie micro-perforata din PE si sigilate intr-o punga din Al, fabricata din folie de Al acoperita cu PE si PA orientata spre interior si cu PETF spre exterior, continand granule pt. susp. orala
Producator: SANDOZ S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Azitromicină Sandoz 500 mg.
O linguriţă dozatoare conţine azitromicină dihidrat sub formă de azitromicină 500 mg.
Azitromicină Sandoz 500 mg.
Excipienţii: aspartam 122 mg, sodiu 2,23 mmol (sau 51,3 mg), zahăr 1,39 g şi maltodextrină
(cartofi) (care conţine glucoză şi sulfiţi).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală în linguriţă dozatoare.
Granule de culoare albă până la maro-gălbuie ambalate într-o linguriţă din plastic, acoperită cu o
folie micro-perforată.
Acestea devin o pastă omogenă de culoare albă până la maro-gălbuie, când se prepară pentru
utilizare.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Azitromicină Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, atunci când
sunt determinate de bacterii sensibile la azitromicină la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la
antibiotice β-lactamice sau la antibioticele β-lactamice care ar fi ineficiente din alte motive (vezi
pct. 4.4 şi 5.1):
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corect)
- Otită medie bacteriană (diagnosticată corect)
- Faringită, amigdalită
- Exacerbări acute bacteriene ale bronşitei cronice (diagnosticate corect)
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderat severă
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- Uretrite şi cervicite determinate de Chlamydia trachomatis
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală de peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţii vârstnici:
2
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, care ar trebui administrată timp de trei zile (o
linguriţă a 500 mg o dată pe zi). În infecţiile urinare necomplicate determinate de Chlamydia
trachomatis, doza este de 1000 mg (două linguriţe a 500 mg) ca doză orală unică.
Penicilina este medicamentul de elecţie în tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus
pyogenes şi pentru profilaxia reumatismului articular acut.
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata
filtrarării glomerulare (RFG) 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu insuficienţă hepatică:
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. Azitromicina este
metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, de aceea, nu trebuie administrată la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).
La vârstnici;
La pacienții vârstnici se folosește aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici
pot fi pacienți cu proaritmie, se recomandă o precauție deosebită datorită riscului de apariție a
artmiei cardiace și a torsadei vârfurillor. (vezi pct. 4.4)
Mod de administrare:
Azitromicină Sandoz este numai pentru administrare orală.
Se deschide punga din aluminiu sigilată, de-a lungul marginei ondulate folosind o pereche de
foarfece şi se evită deteriorarea linguriţei din interiorul pungii.
Notă: Când deschideţi punga din aluminiu care acoperă linguriţa, cantităţi mici de pulbere pot fi
vizibile. Cu toate acestea, acest lucru nu are nici o influenţă asupra eficacităţii medicamentului.
După îndepărtarea ambalajului, Azitromicină Sandoz este cufundat într-un pahar cu apă, fără a
scoate folia micro-perforată care acoperă linguriţa. Granulele din linguriţă trebuie să fie acoperite
cu apă. Apa pătrunde prin folia micro-perforată şi astfel granulele se transformă într-o pastă solidă.
După 30 de secunde, linguriţa se scoate din apă şi folia micro-perforată se îndepărtează. Pasta
trebuie să fie administrată imediat.
Azitromicină Sandoz se administrată în doză zilnică unică.
Azitromicină Sandoz poate fi administrată cu alimente.
4.3. Contraindicaţii
Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4 şi 6.1)
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca în cazul utilizării eritromicinei sau a altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare
grave, inclusiv angioedem şi anafilaxie (care, rareori, a determinat deces). Unele dintre aceste
reacţii apărute în cazul administrării azitromicinei au determi
nat simptome recurente şi au necesitat
o perioadă mai îndelungată de monitorizare şi tratament.
Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, azitromicina trebuie
administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de
hepatită fulminantă asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu
potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre-existente sau
să fi luat alte medicamente hepatotoxice.
3
În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc,
asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie
efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea
azitromicinei trebuie întreruptă
La pacienţii cărora li se administrează ergot, prin administrarea asociată a unor antibiotice
macrolide s-a determinat precipitarea ergotismului. Nu există date referitoare la posibila existenţă a
unei interacţiuni dintre ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice
de apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate în asociere.
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.
Au fost semnalate cazuri de diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) în cazul utilizării a
aproape tuturor antibioticelor, inclusiv azitromicina, iar severitatea lor poate varia de la forme
uşoare la colită cu potenţial letal. Un tratament antibacterian modifică flora normală a colonului,
ceea ce determină o proliferare a C. difficile.
C. difficile produce toxine A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de C. difficile
producătoare de hipertoxine sunt responsabile de creşterea morbidităţii şi a mortalităţii deoarece
aceste infecţii pot fi refractare la tratamentul antibiotic şi pot necesita o colectomie. Posibilitatea
unei DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree după utilizarea
antibioticelor. Tebuie să se facă o anamneză medicală minuţioasă având în vedere că s-a raportat
DACD se poate produce în următoarele două luni de la administrarea medicamentelor
antibacteriene.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min) s-a observat o creştere cu 33% a
expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT, cu riscul dezvoltării aritmiilor cardiace și
torsadei vârfurilor, s-au observat în timpul tratamentului cu macrolide, inclusiv azitromicina (vezi
pct. 4.8). Ca urmare, deoarece următoarele situaţii pot conduce la un risc crescut pentru aritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată
cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmice (în special femeile și pacienţii vârstnici), precum
pacienţii:
- Cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT
- Care utilizează, în mod obişnuit, tratament cu alte substanţe cunoscute că prelungesc
intervalul QT, cum sunt medicamentele antiaritmice de clasă IA (chinidină și procainamidă)
şi clasă III (dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină, antipsihotice, cum ar fi
pimozidă; antidepresive, cum ar fi citalopram, și fluorochinolone, cum ar fi moxifloxacin si
levofloxacin.
-
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
- Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenia gravis şi instalarea sindromului de
miastenie la pacienţii aflaţi în tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).
Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor
diseminate provocate de Mycobacterium avium Complex la copii şi adolescenţi.
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză: Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament, deoarece conţine sucroză (1,39 g pe doză).
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză conţine aspartam
şi ar trebui să fie evitat de către pacienţii cu fenilcetonurie.
4
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză conţine 2,23
mmol sodiu pe doză. Atenţionare de luat în considerare de către pacienţii care ţin o dietă
hiposodată.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică
maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. La pacienţii care primesc și azitromicină și antiacide,
medicamentele nu trebuie administrate simultan.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în
asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru
interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (Dideoxinozină)
La 6 subiecți HIV pozitivi, administrarea unei doze de 1200 mg azitromicină/zi în asociere cu
400 mg/zi didanozină, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei,
comparativ cu placebo.
Digoxină (P-gp substraturi)
Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale
glicoproteinei P, cum ar fi digoxina, duce la creșterea nivelurilor serice ale substrat P-
glicoproteina. Prin urmare, în cazul în care azitromicină și P-gp substraturi, cum ar fi digoxina sunt
administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice
serice ale substratului.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect
minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei, metaboliţi activi clinic în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate
fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450.
Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Ergot
Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a ergotului, datorită posibilităţii
teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină
Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a
modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a
activităţii HMG CoA).
Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții care
primesc azitromicină cu statine.
5
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină, nu
s-a observat nicio modificare asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, la
administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au
fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a
anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în
vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la
pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au
observat valori semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea
concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în
asociere a acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă a acestor
medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie
ajustate adecvat.
Efavirenz
Administrarea concomitentă a unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi şi 400 mg efavirenz,
timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat
proprietăţile farmacocinetice ale unei doze unice de 800 mg fluconazol. După administrarea
concomitentă a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică ale
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a
valorii C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină şi a unei doze de 800 mg
indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de
3 zile şi a unei doze unice de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale
proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a
determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
6
Rifabutină
Administrarea concomitentă a azitromicinei şi rifabutinei nu afectează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente.
S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent azitromicină şi
rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în
tratamentul concomitent cu azitromicină nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max al sildenafilului şi a
principalului său metabolit.
Terfenadină
În cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.
S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei
interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină
La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în
cazul administrării concomitente a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1
şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect
semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu
administrarea triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu
1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei
plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în
celelalte studii.
Un studiu de interacţiune farmacocinetic a arătat că un tratament de 5 zile cu azitromicină pe cale
orală (500 mg în prima zi, urmată de 250 mg pe zi) nu a avut un impact semnificativ asupra
parametrilor farmacocinetici (ASC, C
max, Tmax) de etinilestradiol şi levonorgestrel. Aparent,
absorbţia de contraceptive orale din tractul gastro-intestinal, nu a fost afectată.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date referitoare privind adminstrarea azitromicinei la femeile gravide. În studiile de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale, azitromicina traversează placenta, însă nu au
fost observate efecte teratogene. Siguranta azitromicinei nu a fost confirmată, în ceea ce priveşte
utilizarea acestei substanţe active în timpul sarcinii. De aceea azitromicina trebuie utilizată în
perioada sarcinii doar dacă beneficiul depășeste riscul.
Alăptarea
Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate și bine controlate la femeile care
alăptează, caracterizate prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern.
Fertilitate
În studiile de fertilitate efectuate pe șobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o
scădere a numărului de sarcini. Relevanța acestei observații nu este cunoscută la om.
7
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să sugereze că azitromicina poate avea un efect asupra capacităţii pacienţilor de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea
pe piaţă, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse posibil sau probabil determinate de azitromicină, pe baza experienţei din
studiile clinice şi a observaţiilor după punerea pe piaţă:
Infecții și infestări
Mai puțin frecvente: Candidoza, infecție vaginală, pneumonie, infecții fungice, infecții bacteriene,
faringite, gastroenterită, tulburări respiratorii, rinită, candidoză orală
Necunoscută: colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice și limfatice
Mai puțin frecvente: leucopenie, neutropenie, eozinofilie
Necunoscută: trombocitopenie, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: Edem angioneurotic, hipersensibilitate
Necunoscută: Reacţii anafilactice (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice și de nutriție
Mai puțin frecvente: Anorexie
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: nervozitate, insomnie
Rare: Agitație
Necunoscută: agresivitate, anxietate, delir, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puțin frecvente: amețeli, somnolență, disgeuzie, parestezie
Necunoscută: sincopă, convulsii, hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie, anosmie, ageuzie,
parosmie, miastenia gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare
Mai puțin frecvente: afectare vizuală
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: tulburare de auz, vertij
Necunoscută: deficiențe de auz incluzând surditate și / sau tinitus
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Palpitații
8
Necunoscută: torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4), inclusiv tahicardie
ventriculară, electrocardiograma QT prelungită (vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente: Bufeuri
Necunoscută: hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Mai puțin frecvente: dispnee, epistaxis
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree
Frecvente: vărsături, dureri adominale, greață
Mai puțin frecvente: constipație, flatulență, dispepsie, gastrită, disfagie, distensie abdominală,
xerostomie, eructații, ulcerații bucale, hipersecreție salivară
Necunoscută: pancreatită, decolorarea limbii
Tulburări hepatobiliare
Rare: afectarea funcției hepatice, icter colestatic
Necunoscută: insuficiență hepatică (care foarte rar au dus la moarte) (vezi pct. 4.4), hepatită
fulminantă, necroza hepatica
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: erupții cutanate, prurit, urticarie, dermatită, piele uscată, hiperhidroză
Rare: Reacții de fotosensibilitate
Necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Osteoartrita, mialgii, dureri de spate, dureri de gât
Necunoscută: artralgii
Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente: disurie, dureri renale
Necunoscută: insuficiență renală acută, nefrită interstițială
Tulburări ale aparatului genital și ale sânului
Mai puțin frecvente: Metroragie, tulburări testiculare
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Edem, astenie, indispoziție, oboseală, edem facial, durere toracică, febră,
durere, edem periferic
Investigații diagnostice
Frecvente: Limfocitopenie (scăderea numărului de limfocite), eozinofilie (creșterea numărului de
eozinofile), scăderea bicarbonatului plasmatic, creșterea bazofilelor, creșterea monocitelor,
creșterea neutrofilelor
Mai puțin frecvente: Creșterea de aspartat aminotransferazei, creșterea alanin-aminotransferazei,
creșterea bilirubinei, creșterea ureei, creșterea creatininei plasmatice, creșterea potasiului plasmatic
anormal, creșterea fosfatazei alcaline plasmatice, creșterea clorurilor, creșterea glucozei, creșterea
trombocitelor, scăderea hematocritului, creșterea bicarbonatului sodic plasmatic, valori anormale
ale sodiului
Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate
Mai puțin frecvente: complicații legate de procedurile utilizate
9
Reacțiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex
și tratamentul bazat pe experiența din studiile clinice și după supravegherea punerii pe
piață. Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare
imediată sau formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvență:
Tulburări metabolice și de nutriție
Frecvente: Anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: amețeli, cefalee, parestezii, disgeuzie
Mai puțin frecvente: hipoestezie
Tulburări oculare
Frecvente: insuficiență vizuală
Tulburări acustice și vestibulare
Frecvente: surditate
Mai puțin frecvente: cu deficiențe de auz, tinnitus
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Palpitații
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree, dureri abdominale, greață, flatulență, disconfort abdominal, scaune moi
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: Hepatită
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Frecvente: erupții cutanate, prurit
Mai puțin frecvente: sindrom Stevens-Johnson, reacții de fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Frecvente: artralgii
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală
Mai puțin frecvente: astenie, stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor
observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, măsurile generale simptomatice şi de susţinere a
funcţiilor vitale sunt indicate.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Proprietăţi generale
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, macrolide, azitromicină, codul ATC:
J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este o azalidă, o subclasă de antibiotice macrolide. Mecanismulde acţiune constă în
legarea subunităţii ribozomale 50S, azitromicina împiedicănd translocaţia lanţului de peptide dintr-
o parte a ribozomului în cealaltă. Ca o consecinţă a acesteia, se previne sinteza proteinelor ARN-
dependente în organismele sensibile.
Relaţia FC / FD
Pentru azitromicină raportul ASC / CMI, parametrul major FC / FD este, cel care se corelează cel
mai binecu eficacitatea azitromicinei.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-
hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-
rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing - Comitetul European
pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene)
Germen patogen Sensibil (mg/l) Rezistent (mg/l)
Staphylococcus spp. < 1 > 2
Streptococcus spp.
(A,B,C,G) < 0,25 > 0,5
Streptococcus pneumoniae < 0,25 > 0,5
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 > 4
Moraxella catarrhalis < 0,25 > 0,5
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 > 0,5
Nu există recomandări conform cu valorile critice EUCAST pentru agenţi patogeni atipici faţă de
care azitromicina a demonstrat o activitate clinică, cum sunt Chlamydia spp., Mycobacterium
avium complex, Mycoplasma spp., Borrelia spp. şi Helicobacter pylori.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel
încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii
severe. Aceasta informaţie furnizează o îndrumare aproximativă asupra probabilităţii unui
organism în a fi sensibil la azitromicină. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci
când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în
anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Agenţii patogeni care prezintă o rezistenţă pot fi o problemă: prevalenţa rezistenţei este egală sau
mai mare de 10% în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.
Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei
11
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae*
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumonia
Chlamydia trachomatis
Legionella spp.
Mycobacterium avium
Mycoplasma pneumonia*
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus* (meticilino-sensibil)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae*
Streptococcus pyogenes* (eritromicin-intermediate)
Alte microorganisme
Ureaplasma urealyticum
Bacterii cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcusi MRSA, MRSE
Streptococcus pneumoniae – penicilino-rezistent
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Escherichia coli
Pseudomonas aeruginosa
Klebsiella spp.
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis group
* Specii pentru care s-a demonstrat eficacitatea administrării în cadrul studiilor clinice
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37 %. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina după administrare orală se distribuie în întreg organismul. Studiile farmacocinetice
au demonstrat o concentraţie mai mare a azitromicinei în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50 de
ori mai mare). Acest lucru indică că substanţa se leagă în ţesuturi în canţităţi considerabile.
Concentraţiile în ţesuturile infectate, cum sunt plămânii, amigdalele şi prostata sunt mai mari decât
MRC90 a celor mai frecvenţi agenţi patogeni după o singură doză a 500 mg.
Legarea de proteinele plasmatice variază, în funcţie de concentraţia plasmatică, dela 52% la 0,05
mg/l la 12% la 0,5 mg/l. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie este de 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin
eliminare de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată
prin urină timp de 3 zile. Au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, zece metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de
asemenea stabilit că în timpul fagocitozei active concentraţii mai mari de azitromicină sunt
12
eliberate decât în timpul fagocitozei inactive. În modelul animal, acest proces a arătat că,
contribuie la acumularea azitromicinei în ţesuturile infectate.
Profiluri farmacocinetice la grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
După o adiministrare orală unică aunei doze de azitromicină de 1 g, media C
max şi ASC0-120 creşte
cu 5,1% şi respectiv cu 4,2%, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată (rata filtrării
glomerulare = RGF 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (RFG > 80 ml/min). La
subiecţii cu insuficinţă renală severă, media C
max şi ASC0-120 a crescut cu 61% şi respectiv 33%
comparativ cu funcţia renală normală.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică de la uşoară până la moderată, nu există dovezi ale unor
modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmatici ai azitromicinei, comparativ cu cei
ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance-ul renal al azitromicinei pare să crească la
aceşti pacienţi, probabil pentru a compensa scăderea clearance-ului hepatic.
Vârstnici
Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţi vârstnici a fost similară cu cea a voluntarilor tineri, cu
toate acestea, la femei în vârstă, au fost observate creşteri la concentraţii mai mari (a crescut cu 30-
50%), dar nicio acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii mici, copii şi adolescenţi
Parametrii farmacocinetici s-au studiat la copii cu vârsta de 4 luni - 15 ani cărora li s-au administrat
capsule, granule sau suspensie. La 10 mg / kg în ziua 1, urmată de 5 mg / kg intre zilele 2-5, C
max
realizat este puţin mai mic decât la adulţii cu 224 µg/l la copii cu vârsta de 0,6-5 ani şi după 3 zile
de dozare şi 383 µg / l la vârste de 6-15 ani. T
1/2 de 36 de ore la copii mai mari a fost în intervalul
aşteptat pentru adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Relevanţa
acestor observaţii la oamenii cărora li se administrează azitromicină la dozele recomandate este
necunoscută.
Investigaţiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungeste intervalulul QT.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în
modelele testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la şoarece şi şobolan nu s-a observat nici un efect
teratogen. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară
întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în
perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării fizice şi reflexe, ca
urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Azitromicină Sandoz conţine: gumă Gellan , zahăr, aromă de cremă de caramel, aspartam (E951),
fosfat trisodic anhidru , trigliceride cu lanţ mediu şi manitol (E421)
13
Aromă de cremă de caramel conţine: arome naturale, arome identic naturale, maltodextrină (din
cartof) (care conţine glucoză şi sulfiți), gumă arabică, triacetină, maltol.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Linguriţă dozatoare din plastic (polipropilenă ) care conţine granule şi care este acoperită cu o folie
din plastic micro-perforată (poliester). Fiecare linguriţă dozatoare este sigilată într-o pungă din
aluminiu, fabricată din folie de aluminiu acoperită cu polietilenă şi poliamidă orientată spre interior
şi cu PETF spre exterior.
Mărimea ambalajului:
Azitromicină Sandoz 500 mg
3 linguriţe dozatoare
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str Livezeni nr. 7A, 540472
Târgu Mureş
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4814/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Azitromicină Sandoz 500 mg.
O linguriţă dozatoare conţine azitromicină dihidrat sub formă de azitromicină 500 mg.
Azitromicină Sandoz 500 mg.
Excipienţii: aspartam 122 mg, sodiu 2,23 mmol (sau 51,3 mg), zahăr 1,39 g şi maltodextrină
(cartofi) (care conţine glucoză şi sulfiţi).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală în linguriţă dozatoare.
Granule de culoare albă până la maro-gălbuie ambalate într-o linguriţă din plastic, acoperită cu o
folie micro-perforată.
Acestea devin o pastă omogenă de culoare albă până la maro-gălbuie, când se prepară pentru
utilizare.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Azitromicină Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, atunci când
sunt determinate de bacterii sensibile la azitromicină la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la
antibiotice β-lactamice sau la antibioticele β-lactamice care ar fi ineficiente din alte motive (vezi
pct. 4.4 şi 5.1):
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corect)
- Otită medie bacteriană (diagnosticată corect)
- Faringită, amigdalită
- Exacerbări acute bacteriene ale bronşitei cronice (diagnosticate corect)
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderat severă
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- Uretrite şi cervicite determinate de Chlamydia trachomatis
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală de peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţii vârstnici:
2
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, care ar trebui administrată timp de trei zile (o
linguriţă a 500 mg o dată pe zi). În infecţiile urinare necomplicate determinate de Chlamydia
trachomatis, doza este de 1000 mg (două linguriţe a 500 mg) ca doză orală unică.
Penicilina este medicamentul de elecţie în tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus
pyogenes şi pentru profilaxia reumatismului articular acut.
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata
filtrarării glomerulare (RFG) 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu insuficienţă hepatică:
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. Azitromicina este
metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, de aceea, nu trebuie administrată la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).
La vârstnici;
La pacienții vârstnici se folosește aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici
pot fi pacienți cu proaritmie, se recomandă o precauție deosebită datorită riscului de apariție a
artmiei cardiace și a torsadei vârfurillor. (vezi pct. 4.4)
Mod de administrare:
Azitromicină Sandoz este numai pentru administrare orală.
Se deschide punga din aluminiu sigilată, de-a lungul marginei ondulate folosind o pereche de
foarfece şi se evită deteriorarea linguriţei din interiorul pungii.
Notă: Când deschideţi punga din aluminiu care acoperă linguriţa, cantităţi mici de pulbere pot fi
vizibile. Cu toate acestea, acest lucru nu are nici o influenţă asupra eficacităţii medicamentului.
După îndepărtarea ambalajului, Azitromicină Sandoz este cufundat într-un pahar cu apă, fără a
scoate folia micro-perforată care acoperă linguriţa. Granulele din linguriţă trebuie să fie acoperite
cu apă. Apa pătrunde prin folia micro-perforată şi astfel granulele se transformă într-o pastă solidă.
După 30 de secunde, linguriţa se scoate din apă şi folia micro-perforată se îndepărtează. Pasta
trebuie să fie administrată imediat.
Azitromicină Sandoz se administrată în doză zilnică unică.
Azitromicină Sandoz poate fi administrată cu alimente.
4.3. Contraindicaţii
Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4 şi 6.1)
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca în cazul utilizării eritromicinei sau a altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare
grave, inclusiv angioedem şi anafilaxie (care, rareori, a determinat deces). Unele dintre aceste
reacţii apărute în cazul administrării azitromicinei au determi
nat simptome recurente şi au necesitat
o perioadă mai îndelungată de monitorizare şi tratament.
Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, azitromicina trebuie
administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de
hepatită fulminantă asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu
potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre-existente sau
să fi luat alte medicamente hepatotoxice.
3
În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc,
asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie
efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea
azitromicinei trebuie întreruptă
La pacienţii cărora li se administrează ergot, prin administrarea asociată a unor antibiotice
macrolide s-a determinat precipitarea ergotismului. Nu există date referitoare la posibila existenţă a
unei interacţiuni dintre ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice
de apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate în asociere.
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.
Au fost semnalate cazuri de diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) în cazul utilizării a
aproape tuturor antibioticelor, inclusiv azitromicina, iar severitatea lor poate varia de la forme
uşoare la colită cu potenţial letal. Un tratament antibacterian modifică flora normală a colonului,
ceea ce determină o proliferare a C. difficile.
C. difficile produce toxine A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de C. difficile
producătoare de hipertoxine sunt responsabile de creşterea morbidităţii şi a mortalităţii deoarece
aceste infecţii pot fi refractare la tratamentul antibiotic şi pot necesita o colectomie. Posibilitatea
unei DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree după utilizarea
antibioticelor. Tebuie să se facă o anamneză medicală minuţioasă având în vedere că s-a raportat
DACD se poate produce în următoarele două luni de la administrarea medicamentelor
antibacteriene.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min) s-a observat o creştere cu 33% a
expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT, cu riscul dezvoltării aritmiilor cardiace și
torsadei vârfurilor, s-au observat în timpul tratamentului cu macrolide, inclusiv azitromicina (vezi
pct. 4.8). Ca urmare, deoarece următoarele situaţii pot conduce la un risc crescut pentru aritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată
cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmice (în special femeile și pacienţii vârstnici), precum
pacienţii:
- Cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT
- Care utilizează, în mod obişnuit, tratament cu alte substanţe cunoscute că prelungesc
intervalul QT, cum sunt medicamentele antiaritmice de clasă IA (chinidină și procainamidă)
şi clasă III (dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină, antipsihotice, cum ar fi
pimozidă; antidepresive, cum ar fi citalopram, și fluorochinolone, cum ar fi moxifloxacin si
levofloxacin.
-
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
- Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenia gravis şi instalarea sindromului de
miastenie la pacienţii aflaţi în tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).
Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor
diseminate provocate de Mycobacterium avium Complex la copii şi adolescenţi.
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză: Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament, deoarece conţine sucroză (1,39 g pe doză).
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză conţine aspartam
şi ar trebui să fie evitat de către pacienţii cu fenilcetonurie.
4
Azitromicină Sandoz 500 mg granule pentru suspensie orală în linguriţă unidoză conţine 2,23
mmol sodiu pe doză. Atenţionare de luat în considerare de către pacienţii care ţin o dietă
hiposodată.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică
maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. La pacienţii care primesc și azitromicină și antiacide,
medicamentele nu trebuie administrate simultan.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în
asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru
interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (Dideoxinozină)
La 6 subiecți HIV pozitivi, administrarea unei doze de 1200 mg azitromicină/zi în asociere cu
400 mg/zi didanozină, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei,
comparativ cu placebo.
Digoxină (P-gp substraturi)
Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale
glicoproteinei P, cum ar fi digoxina, duce la creșterea nivelurilor serice ale substrat P-
glicoproteina. Prin urmare, în cazul în care azitromicină și P-gp substraturi, cum ar fi digoxina sunt
administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice
serice ale substratului.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect
minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei, metaboliţi activi clinic în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate
fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450.
Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Ergot
Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a ergotului, datorită posibilităţii
teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină
Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a
modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a
activităţii HMG CoA).
Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții care
primesc azitromicină cu statine.
5
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină, nu
s-a observat nicio modificare asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, la
administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au
fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a
anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în
vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la
pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au
observat valori semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea
concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în
asociere a acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă a acestor
medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie
ajustate adecvat.
Efavirenz
Administrarea concomitentă a unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi şi 400 mg efavirenz,
timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat
proprietăţile farmacocinetice ale unei doze unice de 800 mg fluconazol. După administrarea
concomitentă a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică ale
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a
valorii C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină şi a unei doze de 800 mg
indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de
3 zile şi a unei doze unice de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale
proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a
determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
6
Rifabutină
Administrarea concomitentă a azitromicinei şi rifabutinei nu afectează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente.
S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent azitromicină şi
rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în
tratamentul concomitent cu azitromicină nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max al sildenafilului şi a
principalului său metabolit.
Terfenadină
În cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.
S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei
interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină
La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în
cazul administrării concomitente a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1
şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect
semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu
administrarea triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu
1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei
plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în
celelalte studii.
Un studiu de interacţiune farmacocinetic a arătat că un tratament de 5 zile cu azitromicină pe cale
orală (500 mg în prima zi, urmată de 250 mg pe zi) nu a avut un impact semnificativ asupra
parametrilor farmacocinetici (ASC, C
max, Tmax) de etinilestradiol şi levonorgestrel. Aparent,
absorbţia de contraceptive orale din tractul gastro-intestinal, nu a fost afectată.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date referitoare privind adminstrarea azitromicinei la femeile gravide. În studiile de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale, azitromicina traversează placenta, însă nu au
fost observate efecte teratogene. Siguranta azitromicinei nu a fost confirmată, în ceea ce priveşte
utilizarea acestei substanţe active în timpul sarcinii. De aceea azitromicina trebuie utilizată în
perioada sarcinii doar dacă beneficiul depășeste riscul.
Alăptarea
Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate și bine controlate la femeile care
alăptează, caracterizate prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern.
Fertilitate
În studiile de fertilitate efectuate pe șobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o
scădere a numărului de sarcini. Relevanța acestei observații nu este cunoscută la om.
7
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să sugereze că azitromicina poate avea un efect asupra capacităţii pacienţilor de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea
pe piaţă, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse posibil sau probabil determinate de azitromicină, pe baza experienţei din
studiile clinice şi a observaţiilor după punerea pe piaţă:
Infecții și infestări
Mai puțin frecvente: Candidoza, infecție vaginală, pneumonie, infecții fungice, infecții bacteriene,
faringite, gastroenterită, tulburări respiratorii, rinită, candidoză orală
Necunoscută: colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice și limfatice
Mai puțin frecvente: leucopenie, neutropenie, eozinofilie
Necunoscută: trombocitopenie, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: Edem angioneurotic, hipersensibilitate
Necunoscută: Reacţii anafilactice (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice și de nutriție
Mai puțin frecvente: Anorexie
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: nervozitate, insomnie
Rare: Agitație
Necunoscută: agresivitate, anxietate, delir, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puțin frecvente: amețeli, somnolență, disgeuzie, parestezie
Necunoscută: sincopă, convulsii, hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie, anosmie, ageuzie,
parosmie, miastenia gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare
Mai puțin frecvente: afectare vizuală
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: tulburare de auz, vertij
Necunoscută: deficiențe de auz incluzând surditate și / sau tinitus
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Palpitații
8
Necunoscută: torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4), inclusiv tahicardie
ventriculară, electrocardiograma QT prelungită (vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente: Bufeuri
Necunoscută: hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Mai puțin frecvente: dispnee, epistaxis
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree
Frecvente: vărsături, dureri adominale, greață
Mai puțin frecvente: constipație, flatulență, dispepsie, gastrită, disfagie, distensie abdominală,
xerostomie, eructații, ulcerații bucale, hipersecreție salivară
Necunoscută: pancreatită, decolorarea limbii
Tulburări hepatobiliare
Rare: afectarea funcției hepatice, icter colestatic
Necunoscută: insuficiență hepatică (care foarte rar au dus la moarte) (vezi pct. 4.4), hepatită
fulminantă, necroza hepatica
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: erupții cutanate, prurit, urticarie, dermatită, piele uscată, hiperhidroză
Rare: Reacții de fotosensibilitate
Necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Osteoartrita, mialgii, dureri de spate, dureri de gât
Necunoscută: artralgii
Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente: disurie, dureri renale
Necunoscută: insuficiență renală acută, nefrită interstițială
Tulburări ale aparatului genital și ale sânului
Mai puțin frecvente: Metroragie, tulburări testiculare
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Edem, astenie, indispoziție, oboseală, edem facial, durere toracică, febră,
durere, edem periferic
Investigații diagnostice
Frecvente: Limfocitopenie (scăderea numărului de limfocite), eozinofilie (creșterea numărului de
eozinofile), scăderea bicarbonatului plasmatic, creșterea bazofilelor, creșterea monocitelor,
creșterea neutrofilelor
Mai puțin frecvente: Creșterea de aspartat aminotransferazei, creșterea alanin-aminotransferazei,
creșterea bilirubinei, creșterea ureei, creșterea creatininei plasmatice, creșterea potasiului plasmatic
anormal, creșterea fosfatazei alcaline plasmatice, creșterea clorurilor, creșterea glucozei, creșterea
trombocitelor, scăderea hematocritului, creșterea bicarbonatului sodic plasmatic, valori anormale
ale sodiului
Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate
Mai puțin frecvente: complicații legate de procedurile utilizate
9
Reacțiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex
și tratamentul bazat pe experiența din studiile clinice și după supravegherea punerii pe
piață. Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare
imediată sau formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvență:
Tulburări metabolice și de nutriție
Frecvente: Anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: amețeli, cefalee, parestezii, disgeuzie
Mai puțin frecvente: hipoestezie
Tulburări oculare
Frecvente: insuficiență vizuală
Tulburări acustice și vestibulare
Frecvente: surditate
Mai puțin frecvente: cu deficiențe de auz, tinnitus
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Palpitații
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree, dureri abdominale, greață, flatulență, disconfort abdominal, scaune moi
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: Hepatită
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Frecvente: erupții cutanate, prurit
Mai puțin frecvente: sindrom Stevens-Johnson, reacții de fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Frecvente: artralgii
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală
Mai puțin frecvente: astenie, stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor
observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, măsurile generale simptomatice şi de susţinere a
funcţiilor vitale sunt indicate.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Proprietăţi generale
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, macrolide, azitromicină, codul ATC:
J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este o azalidă, o subclasă de antibiotice macrolide. Mecanismulde acţiune constă în
legarea subunităţii ribozomale 50S, azitromicina împiedicănd translocaţia lanţului de peptide dintr-
o parte a ribozomului în cealaltă. Ca o consecinţă a acesteia, se previne sinteza proteinelor ARN-
dependente în organismele sensibile.
Relaţia FC / FD
Pentru azitromicină raportul ASC / CMI, parametrul major FC / FD este, cel care se corelează cel
mai binecu eficacitatea azitromicinei.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-
hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-
rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing - Comitetul European
pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene)
Germen patogen Sensibil (mg/l) Rezistent (mg/l)
Staphylococcus spp. < 1 > 2
Streptococcus spp.
(A,B,C,G) < 0,25 > 0,5
Streptococcus pneumoniae < 0,25 > 0,5
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 > 4
Moraxella catarrhalis < 0,25 > 0,5
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 > 0,5
Nu există recomandări conform cu valorile critice EUCAST pentru agenţi patogeni atipici faţă de
care azitromicina a demonstrat o activitate clinică, cum sunt Chlamydia spp., Mycobacterium
avium complex, Mycoplasma spp., Borrelia spp. şi Helicobacter pylori.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel
încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii
severe. Aceasta informaţie furnizează o îndrumare aproximativă asupra probabilităţii unui
organism în a fi sensibil la azitromicină. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci
când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în
anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Agenţii patogeni care prezintă o rezistenţă pot fi o problemă: prevalenţa rezistenţei este egală sau
mai mare de 10% în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.
Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei
11
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae*
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumonia
Chlamydia trachomatis
Legionella spp.
Mycobacterium avium
Mycoplasma pneumonia*
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus* (meticilino-sensibil)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae*
Streptococcus pyogenes* (eritromicin-intermediate)
Alte microorganisme
Ureaplasma urealyticum
Bacterii cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcusi MRSA, MRSE
Streptococcus pneumoniae – penicilino-rezistent
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Escherichia coli
Pseudomonas aeruginosa
Klebsiella spp.
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis group
* Specii pentru care s-a demonstrat eficacitatea administrării în cadrul studiilor clinice
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37 %. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina după administrare orală se distribuie în întreg organismul. Studiile farmacocinetice
au demonstrat o concentraţie mai mare a azitromicinei în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50 de
ori mai mare). Acest lucru indică că substanţa se leagă în ţesuturi în canţităţi considerabile.
Concentraţiile în ţesuturile infectate, cum sunt plămânii, amigdalele şi prostata sunt mai mari decât
MRC90 a celor mai frecvenţi agenţi patogeni după o singură doză a 500 mg.
Legarea de proteinele plasmatice variază, în funcţie de concentraţia plasmatică, dela 52% la 0,05
mg/l la 12% la 0,5 mg/l. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie este de 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin
eliminare de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată
prin urină timp de 3 zile. Au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, zece metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de
asemenea stabilit că în timpul fagocitozei active concentraţii mai mari de azitromicină sunt
12
eliberate decât în timpul fagocitozei inactive. În modelul animal, acest proces a arătat că,
contribuie la acumularea azitromicinei în ţesuturile infectate.
Profiluri farmacocinetice la grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
După o adiministrare orală unică aunei doze de azitromicină de 1 g, media C
max şi ASC0-120 creşte
cu 5,1% şi respectiv cu 4,2%, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată (rata filtrării
glomerulare = RGF 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (RFG > 80 ml/min). La
subiecţii cu insuficinţă renală severă, media C
max şi ASC0-120 a crescut cu 61% şi respectiv 33%
comparativ cu funcţia renală normală.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică de la uşoară până la moderată, nu există dovezi ale unor
modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmatici ai azitromicinei, comparativ cu cei
ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance-ul renal al azitromicinei pare să crească la
aceşti pacienţi, probabil pentru a compensa scăderea clearance-ului hepatic.
Vârstnici
Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţi vârstnici a fost similară cu cea a voluntarilor tineri, cu
toate acestea, la femei în vârstă, au fost observate creşteri la concentraţii mai mari (a crescut cu 30-
50%), dar nicio acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii mici, copii şi adolescenţi
Parametrii farmacocinetici s-au studiat la copii cu vârsta de 4 luni - 15 ani cărora li s-au administrat
capsule, granule sau suspensie. La 10 mg / kg în ziua 1, urmată de 5 mg / kg intre zilele 2-5, C
max
realizat este puţin mai mic decât la adulţii cu 224 µg/l la copii cu vârsta de 0,6-5 ani şi după 3 zile
de dozare şi 383 µg / l la vârste de 6-15 ani. T
1/2 de 36 de ore la copii mai mari a fost în intervalul
aşteptat pentru adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Relevanţa
acestor observaţii la oamenii cărora li se administrează azitromicină la dozele recomandate este
necunoscută.
Investigaţiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungeste intervalulul QT.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în
modelele testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la şoarece şi şobolan nu s-a observat nici un efect
teratogen. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară
întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în
perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării fizice şi reflexe, ca
urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Azitromicină Sandoz conţine: gumă Gellan , zahăr, aromă de cremă de caramel, aspartam (E951),
fosfat trisodic anhidru , trigliceride cu lanţ mediu şi manitol (E421)
13
Aromă de cremă de caramel conţine: arome naturale, arome identic naturale, maltodextrină (din
cartof) (care conţine glucoză şi sulfiți), gumă arabică, triacetină, maltol.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Linguriţă dozatoare din plastic (polipropilenă ) care conţine granule şi care este acoperită cu o folie
din plastic micro-perforată (poliester). Fiecare linguriţă dozatoare este sigilată într-o pungă din
aluminiu, fabricată din folie de aluminiu acoperită cu polietilenă şi poliamidă orientată spre interior
şi cu PETF spre exterior.
Mărimea ambalajului:
Azitromicină Sandoz 500 mg
3 linguriţe dozatoare
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str Livezeni nr. 7A, 540472
Târgu Mureş
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4814/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
