SOJOURN
Substanta activa: SEVOFLURANUMClasa ATC: N01AB08Forma farmaceutica: LICHID PT. VAPORI DE INHAL.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, cu sistem de inchidere format din capac din rasina fenolica si inel din PEJD, prevazut cu un manson din PEJD a 250 ml lichid pt. vapori de inhalat
Producator: PIRAMAL HEALTHCARE UK LIMITED - MAREA BRITANIE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sojourn lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sevofluran 100%.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Niciunul
Medicamentul reprezintă doar substanţa activă, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat
Lichid limpede, incolor, volatil
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea şi menţinerea anesteziei generale la pacienţi adulţi şi copii de toate vârstele, inclusiv nou-născuţi la
termen (vezi pct. 4.2 pentru detalii referitoare la vârstă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Premedicaţia trebuie selectată în funcţie de nevoile individuale ale pacientului, selectarea acesteia fiind la
latitudinea anestezistului.
Anestezie chirurgicală:
Sevofluran trebuie distribuit cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare cu Sevofluran, astfel
încât concentraţia vaporilor administraţi să poată fi controlată cu acurateţe. Valorile CAM (concentraţie
alveolară minimă) pentru sevofluran scad odată cu vârsta şi cu adăugarea de protoxid de azot. Dozajul trebuie
individualizat şi titrat în funcţie de vârsta pacientului şi crescută doza până la efectul dorit, în funcţie de vârsta
pacientului şi starea medicală. Tabelul de mai jos prezintă valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de
vârstă.
pii în funcţie de vârstă
Vârsta pacientului (ani) Sevofluran 100% Sevofluran 100%
2
* Nou născuţi la termen. Valorile CAM pentru copiii născuţi prematur nu sunt cunoscute.
** La pacienţii pediatrici de 1 - <3 ani, s-a folosit 60% N
2O/40% O2
Inducţia anesteziei
Doza trebuie individualizată şi titrată astfel încât să se obţină efectul dorit, în conformitate cu vârsta şi starea
clinică a pacientului. Înainte de administrarea vaporilor de sevofluran, se poate administra un barbituric cu
durată scurtă de acţiune sau alt medicament de inducţie pe cale intravenoasă.
Inducţia cu sevofluran poate fi obţinută prin inhalarea a 0,5-1,0% sevofluran în oxigen (O
2), cu sau fără oxid de
azot (N
2O), mărind doza cu 0,5-1,0% sevofluran, până la maxim 8% pentru adulţi, adolescenţi şi copii, până
când se atinge nivelul dorit de profunzime a anesteziei.
La adulţi, o concentraţie de până la 5% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în mai puţin de 2
minute. În cazul copiilor, concentraţii de până la 7% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în
mai puţin de 2 minute.
Menţinerea anesteziei
Anestezia la nivel chirurgical se menţine prin administrarea de vapori 0,5-3% sevofluran cu O
2, cu sau fără
utilizarea concomitentă a N
2O.
Convalescenţă:
Perioada de convalescenţă este scurtă în urma unei anestezii cu sevofluran. În consecinţă, pacienţii pot avea
nevoie de medicamente pentru ameliorarea durerii post-operatorii la scurt timp după operaţie.
Vârstnici:
CAM scade odată cu înaintarea în vârstă. Concentraţia medie de sevofluran necesară pentru a obţine CAM la un
pacient de 80 ani este de aproximativ 50% din cea necesară la un pacient de 20 ani.
Copii şi adolescenţi:
Consultaţi Tabelul 1 pentru valorile CAM la copii şi adolescenţi, în funcţie de vârstă, în cazul utilizării în
oxigen, cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.
Mod de administrare
Administrare inhalatorie. Sevofluranul se administrează fie cu ajutorul unui măşti faciale fie a unui tub
endotraheal. Sevofluranul trebuie administrat doar de personalul pregătit pentru administrarea anestezicelor
generale. Mijloacele necesare menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii, de ventilaţie artificială, de îmbogăţire
în oxigen şi de resuscitare cardiopulmonară trebuie să fie disponibile imediat. Sevofluranul trebuie administrat
cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare de sevofluran, astfel încât concentraţia vaporilor
administraţi să poată fi controlată cu acurateţe. Dacă materialul absorbant al dioxidului de carbon s-a uscat,
trebuie înlocuit înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4) Lichid pentru vapori de inhalat în
oxigen Lichid pentru vapori de inhalat
în 65% N
2O/35% O2
0 – 1 luni* 3,3% 2,0%**
1 - < 6 luni 3,0%
6 luni - < 3 ani 2,8%
3 – 12 2,5%
25 2,6% 1,4%
40 2,1% 1,1%
60 1,7% 0,9%
80 1,4% 0,7%
3
4.3 Contraindicaţii
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran sau la
alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de disfuncţie hepatică, febră sau leucocitoză de cauză
necunoscută după anestezia cu unul din aceste medicamente).
De asemenea, sevofluranul este contraindicat pacienţilor cu susceptibilitate genetică cunoscută sau suspectată la
hipertermie malignă. Sevofluranul este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de insuficienţă hepatică moderată/severă
neexplicată însoţită de icter, febră şi/sau eosinofilie în asociere cu anestezicele halogenate.
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de hepatită confirmată, datorată anestezicelor
halogenate inhalatorii, sau antecedente de disfuncţie hepatică inexplicabilă, moderată sau severă, însoţită de
icter, febră şi eozinofilie, după anestezia cu sevofluran.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sevofluranul poate cauza depresie respiratorie, ce poate fi amplificată de premedicaţia cu narcotice sau alte
medicamente care cauzează depresie respiratorie. Funcţia respiratorie trebuie supravegheată şi, dacă este
necesar, asistată.
Administrarea sevofluranului trebuie să se facă numai de către persoane instruite în administrarea anesteziei
generale. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentele necesare pentru menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii, pentru ventilaţie artificială, îmbogăţirea cu oxigen a aerului respirat şi resuscitare circulatorie. Toţi
pacienţii anesteziaţi cu sevofluran trebuie să fie monitorizaţi constant, incluzând aici electrocardiograma (ECG),
tensiunea arterială (TA), saturaţia în oxigen şi concentraţia dioxidului de carbon la sfârşitul expirului (CO2).
Trebuie să se cunoască cu acurateţe concentraţia sevofluranului care se administrează prin vaporizator. Deoarece
anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăţilor fizice, trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare
calibrate special pentru sevofluran. Administrarea anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcţie de
răspunsul pacientului. Hipotensiunea şi depresia respiratorie se accentuează pe măsură ce creşte gradul de
anestezie.
Hipertermia malignă
La persoanele susceptibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor
scheletici, conducând la o creştere a cererii de oxigen şi la instalarea sindromului cunoscut sub numele de
hipertermie malignă. Acest sindrom clinic se caracterizează prin hipercapnee şi poate include rigiditate
musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, şi/sau instabilitate hemodinamică. Unele dintre aceste semne
nespecifice pot, de asemenea, să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi
hipovolemiei.
În studiile clinice, a fost raportat un caz de hipertermie malignă. În plus, au fost raportate cazuri de hipertermie
malignă, ulterioare punerii pe piaţă. Unele din aceste cazuri raportate au fost letale.
Tratamentul presupune întreruperea administrării medicamentelor declanşatoare (de exemplu sevofluran),
administrarea intravenoasă de dantrolen sodic (pentru informaţii suplimentare privind managementul
pacientului, consultaţi informaţiile de prescripţie ale dantrolenului sodic intravenos) şi iniţierea terapiei de
susţinere. Un asemenea tratament include eforturi viguroase de aducere la normal a temperaturii corporale,
susţinere respiratorie şi circulatorie după caz, precum şi tratamentul dezechilibrelor hidro-electrolitice şi acido-
bazice. Ulterior poate apărea insuficienţa renală, iarfluxul urinar trebuind monitorizat şi susţinut, dacă este
posibil. Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată cu rare cazuri de creştere a nivelurilor serice ale
potasiului, care au condus la aritmii cardiace şi deces la copii şi adolescenţi, în perioada post-operatorie.
4
Hiperkaliemie perioperatorie
Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului care
au ca rezultat aritmii cardiace şi deces la copii, în perioada post operatorie. Pacienţii cu afecţiuni neuromusculare
latente precum şi active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne se pare că sunt cei mai vulnerabili.
Utilizarea concomitentă de succinilcolină s-a întâlnit în multe dintre aceste cazuri, dar nu în toate. Aceşti pacienţi
au prezentat şi creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice de creatin kinază şi, în unele cazuri,
modificări în urină care sugerează mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei
maligne, niciunul din aceşti pacienţi nu a prezentat semne şi simptome de rigiditate musculară sau stare
hipermetabolică. Se recomandă tratarea promptă şi intensivă a hiperkaliemiei şi a aritmiilor cardiace rezistente,
precum şi evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă.
S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociată cu torsada vârfurilor (în cazuri
excepţionale, letal). Este necesară precauţie atunci când sevofluranul se administrează la pacienţi susceptibili.
S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii și adolescenți cu boală Pompe.
La pacienţii cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului, este
necesară precauţie.
Hepatic
Din experienţa ulterioară punerii pe piaţă, post operator, s-au raportat cazuri foarte rare, uşoare, moderate sau
severe, de disfuncţii hepatice sau hepatită, cu sau fără icter.
Este necesar discernământ clinic atunci când se decide ca sevofluranul să se administreze la pacienţii cu afecţiuni
hepatice preexistente sau care utilizează medicamente care produc disfuncţii hepatice. La pacienţii care au
prezentat tulburare hepatică, icter, febră sau eozinofilie inexplicabilă după administrarea altor anestezice, se
recomandă să se evite administrarea de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu ajutorul medicamentelor
intravenoase sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).
Pacienţii expuşi repetat, într-un interval relativ scurt, la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran, pot avea un
risc crescut de afectare hepatică.
General
Pe durata de întreţinere a anesteziei, creşterea concentraţiei de sevofluran produce o scădere dependentă de doză
a tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de profunzimea anesteziei, în
asemenea situaţii putând fi corectată prin scăderea concentraţiei inspirate de sevofluran. Datorită insolubilităţii
sevofluranului în sânge, modificările hemodinamice pot interveni mai rapid decât în cazul altor anestezice
volatile. Trebuie acordată atenţie deosebită la calcularea dozelor pentru pacienţi hipovolemici, cu hipotensiune
arterială sau care sunt în alt fel compromişi hemodinamic, de exemplu din cauza medicaţiei concomitente.
La fel ca pentru toate anestezicele, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru evitarea
ischemiei miocardice la pacienţi cu afecţiuni coronariene.
Folosirea sevofluranului în anestezia pentru intervenţii obstetricale trebuie realizată cu precauţie deoarece efectul
relaxant asupra uterului poate creşte riscul de hemoragie uterină (vezi pct. 4.6).
Revenirea din anestezia generală trebuie să fie evaluată cu atenţie înainte ca pacientul să fie transferat de pe
secţia de terapie intensivă. Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil
să fie necesară administrarea postoperatorie precoce de analgezice. Deşi recuperarea conştienței în urma
administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a fost studiat impactul asupra funcţiei
intelectuale în următoarele două sau trei zile după anestezie. La fel ca şi pentru alte anestezice, mici schimbări
ale dispoziţiei pot persista timp de mai multe zile după administrare (vezi pct. 4.7). Revenirea rapidă la copii se
poate asocia cu apariţia unei stări de agitaţie și lipsă de cooperare (la aproximativ 25% din cazuri).
Înlocuirea absorbanţilor de CO
2 uscaţi:
Au fost raportate cazuri rare de încălzire extremă, fum şi/sau foc izbucnit spontan în aparatele de anestezie în
timpul utilizării de sevofluran împreună cu absorbanţi de CO
2 uscaţi, în special cei conţinând hidroxid de potasiu
(de exemplu, Baralyme). O creştere neobişnuit de întârziată sau un declin neaşteptat al concentraţiei de
sevofluran inspirat, prin comparaţie cu valoarea stabilită pe vaporizator, poate fi asociată cu încălzirea excesivă a
recipientului cu absorbant de CO
2.
5
Când absorbantul de CO2 devine uscat, aşa cum se întâmplă după trecerea pentru o perioadă lungă de timp a unui
flux de gaz uscat prin recipientele cu absorbant de CO
2, poate apărea o reacţie exotermă, sporirea degradării
sevofluranului şi generarea de produşi de degradare. Au fost observaţi produşi de degradare a sevofluranului
(metanol, formaldehidă, monoxid de carbon şi Compuşi A, B, C şi D) în circuitul respirator al unui aparat de
anestezie experimental care utiliza absorbanţi de CO
2 uscaţi şi concentraţii maxime de sevofluran (8%) pe
perioade lungi de timp (≥ 2 ore). Concentraţiile de formaldehidă observate în circuitul respirator de anestezie
(utilizând absorbanţi cu conţinut de hidroxid de sodiu) au fost concordante cu nivelurile cunoscute a cauza
iritaţie respiratorie uşoară. Nu este cunoscută relevanţa clinică a produşilor de degradare observaţi în condiţiile
extreme impuse de acest model experimental.
Dacă cineva din personalul medical suspicionează că absorbantul de CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit
înainte de a se utiliza anestezice volatile (de exemplu sevofluran). Ţineţi cont de faptul că indicatorul de culoare
nu se modifică întotdeauna atunci când absorbantul devine uscat. Prin urmare, lipsa unei modificări
semnificative a culorii nu trebuie luată ca o asigurare în sensul unei hidratări adecvate. Înlocuirea absorbanţilor
de CO
2 trebuie să se facă de rutină, indiferent de starea indicatorului de culoare (vezi pct. 6.6).
Insuficienţă renală:
Deşi datele provenite din studii clinice controlate, cu debite scăzute, sunt limitate, constatările efectuate în cadrul
studiilor la om şi la animale sugerează faptul că există un potenţial de afectare renală, despre care se consideră că
se datorează Compusului A.
Prin urmare, sevofluranul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile desfăşurate la
animale şi la om demonstrează faptul că sevofluranul administrat pentru mai mult de 2 ore CAM şi la debite de
gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie şi glicozurie. Vezi şi pct. 5.1.
În cadrul unor studii la şobolani, a fost observată nefrotoxicitatea la animale expuse la niveluri de Compus A
(pentafluoroisopropenil fluorometil eter (PIFE)) care depăşeau pe cele observate de obicei în rutina practicii
clinice. Trebuie luaţi în considerare toţi factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în special
durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, şi concentraţia sevofluranului.
Concentraţia sevofluranului inspirat şi debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza expunerea la
Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depăşească 2 ore CAM la debite cuprinse între 1 şi <2 l/min.
Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt <1 l/min.
Mecanismul acestei toxicităţi renale la şobolani nu este cunoscut, iar relevanţa sa la om nu a fost stabilită.
(Pentru detalii suplimentare, vezi pct. 5.3, Date preclinice de siguranţă.)
Sevofluranul trebuie administrat cu precauţie le pacienţii cu funcţia renală afectată(RFG ≤ 60 ml/min); funcţia
renală trebuie monitorizată postoperator.
Neurochirurgie şi afectări neuromusculare:
La pacienţii cu risc de creştere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie, în asociere
cu manevre de reducere a presiunii intracraniene (de exemplu hiperventilaţie).
Crize convulsive:
Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii şi adulţi tineri, precum şi la adulţi
mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care prezintă risc de
convulsii trebuie evaluată clinic. La copii, trebuie limitată profunzimea anesteziei. EEG poate permite
optimizarea dozării sevofluranului şi poate ajuta la evitarea apariţiei convulsiilor la pacienţii cu predispoziţie
pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 – Copii şi adolescenţi).
Copii şi adolescenţi:
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii şi adulţi
tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. Utilizarea
sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4 – Crize
convulsive).
La copiii a fost observată apariţia de mişcări distonice (vezi pct. 4.8).
6
Sindromul Down
O prevalenţă şi un grad al bradicardiei semnificativ mai mari au fost semnalate în cazul copiilor cu sindrom
Down, în timpul inducţiei cu sevofluran şi după aceea.
Numărul cazurilor cu expunere repetată la sevofluran este limitat. Cu toate acestea, nu există diferenţe evidente
în evenimentele secundare dintre prima expunere şi expunerile ulterioare.
Sevofluranul trebuie utilizat cu atenţie în cazul pacienţilor cu myasthenia gravis. Similar altor anestezice
halogenate, sevofluran poate provoca tuse în timpul inhalării. Sevofluranul poate provoca o prelungire a
intervalului QTc. În practica medicală, se ajunge rar la torsada vârfurilor. Sevofluranul trebuie administrat cu
atenţie în cazul pacienţilor cu risc, precum bătrânii sau pacienţii diagnosticaţi cu sindrom de QTc prelungit
congenital.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sevofluranul s-a dovedit a fi sigur şi eficient în cazul administrării concomitente cu o largă varietate de
medicamente utilizate în mod obişnuit în situaţii chirurgicale, precum medicamente cu tropism pe sistemul
nervos central, medicamente pentru sistemul autonom, relaxante ale muşchilor scheletici, medicamente
antiinfecţioase incluzând aminoglicozide, hormoni şi substituenţi sintetici, produse derivate din sânge,
medicamente cardiovasculare incluzând epinefrină.
Epinefrină/adrenalină
Sevofluranul este similar cu izofluranul în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul aritmogen al
adrenalinei administrate exogen; doza prag de adrenalină care produce tulburări de ritm ventriculare multiple a
fost stabilită la 5 micrograme/kg.
Simpatomimetice cu acţiune indirectă
Există riscul apariţiei unui episod acut de hipertensiune arterială la utilizarea concomitentă de sevofluran şi
medicamente simpatomimetice (amfetamine, efedrină).
Beta-blocante
Sevofluranul poate creşte efectele negative de tip inotrop, cronotrop şi dromotrop ale beta-blocantelor (prin
blocarea mecanismelor compensatorii cardiovasculare).
Verapamil
S-a observat afectarea conducerii atrio-ventriculare în timpul administrării concomitente de verapamil şi
sevofluran.
Inductori ai CYP2E1
Medicamentele şi substanţele care cresc activitatea izoenzimei CYP2E1 a citrocromului P450, cum sunt
izoniazida şi alcoolul etilic, pot creşte metabolizarea sevofluranului, determinând creşteri semnificative ale
concentraţiilor plasmatice de fluoruri. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi izoniazidei poate potenţa
efectul hepatotoxic al izoniazidei.
Sunătoarea (Hypericum perforatum)
La pacienţii trataţi pe termen lung cu sunătoare s-a raportat hipotensiune severă şi întârziere la revenirea din
anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.
Barbiturice
Administrarea de sevofluran este compatibilă cu barbiturice, propofol şi alte anestezice intravenoase utilizate
obişnuit. După folosirea unui anestezic intravenos pot fi necesare concentraţii mai reduse de sevofluran.
Benzodiazepine şi opiacee
Este de aşteptat ca benzodiazepinele şi opiaceele să scadă CAM pentru sevofluran în aceeaşi manieră ca şi alte
anestezice inhalatorii. Administrarea de sevofluran este compatibilă cu benzodiazepinele şi opiaceele utilizate în
mod obişnuit în practica chirurgicală.
Opiaceele precum fentanilul şi sufentanilul, combinate cu sevofluran, pot duce la o scădere sinergică a frecvenţei
cardiace, tensiunii arteriale şi frecvenţei respiratorii.
Protoxid de azot
7
La fel ca şi pentru alte anestezice volatile halogenate, CAM pentru sevofluran este scăzută în cazul administrării
în combinaţie cu protoxid de azot. CAM echivalentă este redusă cu aproximativ 50% la adulţi şi cu aproximativ
25% la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 – Menţinerea anesteziei).
Agenţi blocanţi neuromusculari
La fel ca şi alte anestezice inhalatorii, sevofluranul afectează atât intensitatea cât şi durata blocării
neuromusculare produsă de relaxantele musculare nedepolarizante. Atunci când este utilizat pentru
suplimentarea anesteziei cu alfentanil – N2O, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de
pancuroniu, vecuroniu sau atracuriu. Ajustarea dozelor pentru aceste relaxante musculare la administrarea
concomitentă cu sevofluran este similară cu cea necesară pentru isofluran. Nu a fost studiat efectul
sevofluranului asupra succinilcolinei şi a duratei blocadei neuromusculare depolarizante.
Reducerea dozei agenţilor blocanţi neuromusculari în timpul inducţiei anesteziei poate avea ca rezultat
întârzierea instalării condiţiilor adecvate pentru intubarea endotraheală, sau relaxarea musculară inadecvată,
deoarece potenţarea agenţilor blocanţi neuromusculari este observată la câteva minute după începerea
administrării de sevofluran.
Dintre agenţii nedepolarizanţi, au fost studiate interacţiunile cu vecuroniu, pancuroniu şi atracuriu. În absenţa
unui ghid specific: (1) pentru intubarea endotraheală, nu reduceţi doza relaxantelor musculare nedepolarizante; şi
(2) în timpul menţinerii anesteziei, doza relaxantelor musculare nedepolarizante este probabil să fie redusă în
comparaţie cu anestezia cu N2O/opiaceu. Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie
ghidată de răspunsul la stimularea nervoasă.
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la întreruperea administrării beta-blocantelor şi nu trebuie să întrerupă brusc
utilizarea medicamentelor. Anestezistul trebuie să fie informat cu privire la tratamentul cu beta-blocante.
Dozele de adrenalină sau noradrenalină utilizate pentru acţiunea hemostatică locală prin injecţie subcutanată sau
gingivală trebuie limitată la, de exemplu, 0,1 mg epinefrină în 10 min sau 0,3 mg într-o oră la adulţi. Nu este
recomandată administrarea parenterală de adrenalină şi noradrenalină.
Tulburări grave ale ritmului cardiac sunt asociate cu utilizarea izoprenalinei (reactivitate cardiovasculară
sporită). Nu se recomandă.
Administrarea amfetaminelor şi medicamentelor derivate, precum şi a efedrinei sau a medicamentelor derivate
poate provoca o criză hipertensivă preoperatorie. Se recomandă înreruperea tratamentului cu câteva zile înainte
de operaţie.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor MAO: Nu este exclus riscul producerii unui colaps intraoperator, întrucât
acest fenomen a fost observat şi în cazul altor medicamente anestezice inhalatorii halogenate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile referitoare la reproducere, desfăşurate la şobolani şi iepuri cu concentraţii de până la 1 CAM nu au
relevat efecte nocive asupra fătului, datorate sevofluranului. Nu există studii adecvate şi bine controlate referitor
la femeile gravide; astfel, sevofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este în mod clar necesar.
Travaliul şi naşterea
Într-un studiu clinic, siguranţa sevofluranului a fost demonstrată pentru mame şi nou-născuţi atunci când a fost
utilizat pentru anestezia în timpul operaţiei cezariene. Siguranţa sevofluranului nu a fost demonstrată în cazul
travaliului şi al naşterii pe cale vaginală. Trebuie avut grijă la folosirea în anestezia obstetricală din cauza
efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului şi a creşterii hemoragiei uterine.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sevofluranul sau metaboliţii săi se excretă în laptele matern la om. Se recomandă
administrarea cu atenţie a sevofluranului la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile referitoare la reproducere, desfăşurate la şobolani şi iepuri cu concentraţii de până la 1 CAM nu au
relevat o afectare a fertilităţii datorată sevofluranului.
8
În timpul sarcinii, sevofluranul trebuie administrat doar dacă este strict necesar.
Riscul crescut de hemoragie uterină datorită unui efect de relaxare a sevofluranului asupra uterului.
Utilizarea în timpul travaliului şi naşterii este limitată la un singur studiu de mici dimensiuni, referitor la
cezariană.
Studiile la animale au indicat faptul că sevofluranul nu este teratogen.
Studiile privind reproducerea la şoareci şi iepuri (doze de până la 1 CAM) nu au arătat niciun efect asupra
capacităţii de reproducere a masculilor şi femelelor. În cadrul studiilor la animale nu s-a observat niciun semn de
toxicitate fetală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Similar altor medicamente, pacienţii trebuie avertizaţi că realizarea unor activităţi care necesită stare de alertă
mentală, precum operarea vehiculelor motorizate sau a utilajelor periculoase, poate fi afectată o bună perioadă de
timp după anestezia generală (vezi pct. 4.4).
Nu trebuie să li se permită pacienţilor să conducă vehicule pentru o perioadă de timp corespunzătoare după
anestezia cu sevofluran.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Similar altor anestezice inhalatorii potente, sevofluran poate provoca deprimare cardio-respiratorie în funcţie de
doza administrată. Majoritatea reacțiilor adverse sunt de severitate uşoară până la moderată şi sunt de durată
scurtă. Greaţa şi vărsăturile sunt frecvent observate în perioada postoperatorie, cu incidenţe similare celor
observate în cazul administrării altor anestezice inhalatorii. Aceste efecte sunt sechele frecvente ale operaţiei sau
anesteziei generale care pot fi datorate anestezicului inhalator, a altor medicamente administrate în timpul sau
după operaţie şi a răspunsului pacientului la procedura chirurgicală. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate
au fost după cum urmează:
La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială şi greaţă;
La copii şi adolescenţi: agitaţie, tuse, vărsături şi greaţă.
Rezumatul tabelar al reacţiilor adverse
Datele despre evenimentele adverse sunt obţinute din studiile clinice controlate efectuate în Statele Unite şi
Europa la peste 3200 de pacienţi. Tipul, severitatea şi frecvenţa evenimentelor adverse la pacienţii cărora li s-a
administrat sevofluran sunt comparabile cu evenimentele adverse apărute la pacienţii cărora li s-au administrat
alte anestezice inhalatorii.
Cele mai des întâlnite evenimente adverse asociate cu administrarea sevofluranului sunt greaţa (24%) şi voma
(17%). Agitaţia a apărut frecvent la copii (23%).
Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil asociate cu sevofluranul, din studiile clinice şi din experienţa ulterioară
punerii pe piaţă, sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe, termen preferat şi frecvenţă. Categoriile de frecvenţă utilizate sunt: foarte frecvente (>1/10); frecvente
(>1/100, 1/1.000, 1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000),
inclusiv raportările izolate. Reacţiile adverse din experienţa ulterioară punerii pe piaţă sunt raportate voluntar
dintr-o populaţie cu o rată de expunere necunoscută. Astfel, nu este posibilă estimarea incidenţei reale a
reacţiilor adverse şi iar categoria de frecvenţă este „cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile)”. Tipul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii trataţi cu sevofluran în studiile
clinice au fost comparabile cu reacţiile adverse ale pacienţilor trataţi cu medicamentul de referinţă.
9
Date privind reacţiile adverse, rezultate din studii clinice şi experienţa ulterioară punerii pe piaţă
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse la medicament în studiile clinice cu sevofluran şi în
experienţa ulterioară punerii pe piaţă
Clasificare pe organe şi sisteme Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică 1
Reacţie anafilactoidă
Hipersensibilitate
1
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie
Leucocitoză
Tulburări psihice Foarte frecvente Agitaţie
Mai puţin frecvente Stări confuzive
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Somnolenţă
Ameţeală
Cefalee
Convulsii
2, 3
Distonie
Presiune intracraniană crescută
Tulburări cardiace Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Bradicardie
Tahicardie
Bloc atrioventricular complet
Aritmii cardiace (inclusiv aritmii
ventriculare), Fibrilaţie arterială
Aritmie
Extrasistole ventriculare
Extrasistole supraventriculare
Extrasistole (ventriculare,
supraventriculare, bigeminism)
Stop cardiac 4
Fibrilaţie ventriculară
Torsada vârfurilor
Tahicardie ventriculară
QT prelungit pe electrocardiogramă
Tulburări vasculare Foarte frecvente
Frecvente Hipotensiune arterială
Hipertensiune arterială
10
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Tuse
Tulburare respiratorie
Depresie respiratorie
Spasm laringian
Obstrucţia căilor respiratorii
Edem pulmonar
Apnee
Hipoxie
Astm
Bronhospasm
Dispnee
1
Wheezing 1
Acces de reţinere a res
piraţiei
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Vomă
Greaţă
Hipersecreţie salivară
Pancreatită
Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută Hiperkaliemie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Glicozurie
Nefrită tubulointerstiţială
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită 1, 2
Insuficienţă hepatică 1, 2
Necroză hepatică 1, 2
Icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută Dermatită de contact 1
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
1
Edem facial 1
Urticarie
Tulburări musculo-scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv Cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Frisoane
Pirexie
Disconfort toracic
1
Hipertermie malignă 1, 2
Edem
11
Investigaţii diagnostice Frecvente
Mai puţin frecvente Glicemie anormală
Teste hepatice anormale 5
Număr anormal de celule albe
Nivel fluorură serică crescut
Creatinină serică crescută1
Aspartat aminotransferază crescută
Creatinina serică crescută
Alanin aminotransferază crescută
Lactat dehidrogenază serică crescută
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate
de procedurile utilizate Frecvente Hipotermie
1 Vezi pct. 4.8 – Descrierea anumitor reacţii adverse 2 Vezi pct. 4.4. 3 Vezi pct. 4.8 – Copii şi adolescenţi. 4 Au existat rapoarte ulterioare punerii pe piaţă, foarte rare, de stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran. 5 Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale rezultatelor testelor funcţiilor hepatice cu
sevofluran şi agenţi de referinţă.
Descrierea anumitor reacţii adverse
În timpul anesteziei cu sevofluran şi după aceea pot apărea creşteri tranzitorii ale nivelurilor serice de fluor
anorganic. În general, concentraţiile de fluor anorganic ating un maxim în decurs de două ore de la încheierea
anesteziei cu sevofluran şi revin la niveluri pre-operatorii în decurs de 48 ore. În studiile clinice, concentraţiile
crescute de fluor nu au fost asociate cu afectarea funcţiei renale.
Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. În plus, au existat rare raportări, ulterioare punerii pe piaţă, de
insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenţi anestezici volatili potenţi, inclusiv
sevofluran. Totuşi, incidenţa reală şi relaţia cu sevofluranul a acestor reacţii nu poate fi stabilită cu certitudine
(vezi pct. 4.4).
Au existat rare raportări de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee,
wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit, bronhospasm, reacţii
anafilactice sau anafilactoide), în special în asociere cu expunerea ocupaţională pe termen lung la agenţii
anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.
La persoanele sensibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor
scheletici, conducând ca o creştere a cererii de oxigen şi la instalarea sindromului cunoscut sub numele de
hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Multe din acestea au apărut la copii şi adulţi tineri,
începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. În câteva cazuri
s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente şi, cel puţin un caz a fost confirmat prin
electroencefalografie (EEG). Deşi în multe cazuri a fost vorba despre crize unice remise spontan sau după
tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul
sau imediat după inducţia cu sevofluran, în timpul revenirii din anestezie şi în perioada recuperatorie
postoperatorie până la maxim o zi după anestezie. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de
convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
12
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ deprimare respiratorie şi insuficienţă circulatorie.
În caz supradozaj, următoarele acţiuni trebuie luate: încetaţi administrarea medicamentului, asiguraţi
permeabilitatea căilor respiratorii şi începeţi ventilaţia asistată sau controlată cu oxigen pur şi stabilizaţi funcţiile
cardiovasculare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Categorie farmacoterapeutică : anestezice generale; hidrocarburi halogenate, codul ATC: N01AB08
Modificările în efectele clinice ale sevofluranului urmează modificărilor concentraţiei inspirate.Sevofluranul este
un anestezic inhalator metil-izopropil-eter halogenat care determină o inducţie şi o fază de recuperare rapide.
CAM (concentraţia alveolară minimă) depinde de vârstă (vezi pct. 4.2).
Sevofluranul determină pierderea stării de conştienţă, abolirea reversibilă a durerii şi activităţii motorii,
diminuarea reflexelor vegetative, deprimare respiratorie şi cardiovasculară. Aceste efecte sunt dependente de
doză.
Sevofluranul prezintă un coeficient de distribuţie sânge/gaz scăzut (0,65), determinând o recuperare rapidă din
anestezie.
Efecte cardiovasculare
Similar tuturor celorlalte medicamente inhalatorii, sevofluranul deprimă funcţiile cardiovasculare într-un mod
dependent de doză. Unul din studiile cu voluntari a indicat faptul că o creştere a concentraţiei de sevofluran
determină o reducere a mediei presiunii arteriale, dar nu s-a înregistrat nicio modificare a ritmului cardiac.
Sevofluranul nu a modificat concentraţiile de noradrenalină plasmatică pe durata acestui studiu.Sevofluranul
produce sensibilizarea miocardului la efectele aritmogene ale adrenalinei administrate exogen. Această
sensibilizare este similară cu cea produsă de izofluran.
Efecte asupra sistemului nervos
La pacienţii cu presiune intracraniană normală (PIC), sevofluranul a avut efecte minime la nivelul PIC şi a
conservat capacitatea de răspuns la CO
2. Siguranţa administrării de sevofluran nu a fost investigată la pacienţii
cu PIC crescut. La pacienţii cu risc de creştere a PIC, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie împreună cu
măsurile necesare de reducere a PIC.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Solubilitatea redusă a sevofluranului în sânge se reflectă în concentraţiile alveolare care cresc rapid în momentul
inducţiei şi scad rapid dupa opirea admistrării medicamentului inhalator.
La oameni, <5% din sevofluranul absorbit este metabolizat. Sevofluranul este defluorizat prin intermediul
citocromului P450(CYP)2E1 în ficat, cu formarea hexafluoroizopropanolului (HFIP) cu eliberare de fluorură
anorganică şi dioxid de carbon (sau un fragment cu un singur carbon). HFIP este mai apoi conjugat rapid cu acid
glucuronic şi excretat în urină. Eliminarea pulmonară rapidă şi în proporţie mare de sevofluran minimizează
cantitatea disponibilă pentru metabolizare.
13
Metabolizarea sevofluranului poate fi crescută de inductorii cunoscuţi CYP2E1 (de exemplu izoniazidă şi alcool
etilic), dar nu este indusă de barbiturice.
Creşterile tranzitorii ale concentraţiilor de fluorură anorganică serică pot apărea în timpul şi după anestezia cu
sevofluran. În general, concentraţiile de fluorură anorganică ating nivelul maxim în cel mult 2 ore de la
întreruperea administrării de sevofluran şi revin în cel mult 48 de ore la nivelul preoperator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice privind toxicitatea după doze unice şi repetate de sevofluran nu au evidenţiat toxicitate
specifică de organ.
Studii asupra funcţiei de reproducere: Studii privind fertilitatea, efectuate la şobolan, au indicat scăderea ratelor
de implantare şi gestaţie după expunerea repetată la doze anestezice. Studiile efectuate la şobolan şi iepure
privind toxicitatea asupra funcţiei de dezvoltare nu au evidenţiat efecte teratogene. La concentraţii subanestezice
în timpul fazei perinatale la şobolani, s-a constatat prelungirea gestaţiei.
Studii ample in vitro şi in vivo privind mutagenitatea sevofluranului au determinat rezultate negative. Nu au fost
realizate studii privind carcinogenitatea.
Efectele asupra funcţiei circulatorii şi a consumului de oxigen: Rezultatul studiilor efectuate la câine au indicat
faptul că sevofluranul nu determină sindrom de furt coronarian şi nu exacerbează o ischemie miocardică
preexistentă. Studiile la animale au indicat faptul că circulaţia hepatică şi renală sunt bine menţinute cu ajutorul
sevofluranului.
Sevofluran reduce rata de metabolizare cerebrală pentru oxigen (RMCO
2) într-un mod asemănător celui
identificat în cazul izofluranului. O reducere de aproximativ 50% a RMCO
2 este observată la concentraţiile ce
ating valorea 2,0 a CAM. Studiile la animale au demonstrat că sevofluranul nu are un efect semnificativ asupra
fluxului sanguin cerebral.
La animale, sevofluranul reprimă în mod semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG) în comparaţie cu
dozele echipotente de izofluran. Nu există nicio dovadă care să ateste că sevofluranul este asociat cu activitatea
epileptiformă din timpul normocapniei sau hipocapniei. Spre deosebire de enfluran, încercările de a provoca o
activitate EEG similară unei convulsii în timpul hipocapniei cu stimuli auditivi ritmici au fost negative.
Compusul A: Compusul A este un produs de degradare al sevofluranului, care apare în substanţele de absorbţie a
CO2. Concentraţia sa creşte în mod normal odată cu creşterea temperaturii absorbantului şi a concentraţiei de
sevofluran şi cu scăderea fluxului de gaz proaspăt.
Studiile efectuate la şobolan au indicat o nefrotoxicitate dependentă de doză şi durata de expunere, reversibilă
(necroze izolate ale celulelor de la nivelul tubului contort proximal). La şobolan, leziunile de nefrotoxicitate au
fost evidenţiate la 25-50 ppm după 6 şi 12 ore de expunere. Relevanţa la om a acestor observaţii este
necunoscută.
În studiile clinice, cea mai mare concentraţie de compus A (utilizând soda calcinată ca absorbant de CO2 în
circuit) a fost de 15 ppm la copii şi adolescenţi şi 32 ppm la adulţi. În sistemele care utilizează hidroxidul de
bariu ca absorbant de CO2, s-au evidenţiat concentraţii de până la 61 ppm. Deşi experienţa privind anestezia cu
flux scăzut este limitată, până în prezent nu există dovezi de insuficienţă renală cauzată de compusul A.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu există.
14
6.2 Incompatibilităţi
Sevofluran este stabil atunci când este păstrat în condiţii normale de lumină. Nicio degradare vizibilă a
sevofluranului nu apare în prezenţa acizilor puternici sau a căldurii. Sevofluran nu corodează oţelul inoxidabil,
bronzul, aluminiul, bronzul nichelat, bronzul cromat sau aliajele din cupru-beriliu.Degradarea chimică poate
apărea în cazul expunerii anestezicelor inhalatoare la materialul absorbant CO
2 din instalaţia de anesteziere.
Atunci când este utilizat conform indicaţiilor împreună cu materiale absorbante proaspete, degradarea
sevofluranului este minimă, iar agenţii de degradare sunt nedetectabili şi netoxici. Degradarea sevofluranului şi
apariţia degradării ulterioare este sporită de creşterea temperaturii materialului absorbant, de materialul
absorbant CO
2 uscat (în special cel care conţine hidroxid de potasiu, de exemplu Baralyme®), de concentraţia
crescută de sevofluran şi de fluxul de gaz proaspăt redus. Sevofluranul poate fi suspus degradării alcaline prin
două moduri. Primul rezultă din pierderea fluorurii de hidrogen cu formarea pentafluoroizopropanil fluorometil
eter (PIFE sau mai des întâlnit sub numele Compus A). A doua modalitate de degradare a sevofluranului apare
doar în prezenţa materialelor absorbante de CO
2 uscate şi duce la descompunerea sevofluranului în
hexafluoroizopropanol (HFIP) şi formaldehidă. HFIP este inactiv, non-genotoxic, se glucoronidează rapid, se
elimină şi are gradul de toxicitate comparabil cu cel al sevofluranului. Formaldehida este prezentă în timpul
proceselor normale de metabolizare. Când este expusă la un material absorbant foarte uscat, formaldehida se
poate degrada în metanol şi formiat. Formiatul poate contribui la formarea monoxidului de carbon la temperaturi
înalte. Metanolul poate intra în reacţie cu Compusul A pentru a forma un produs metoxi, Compusul B. Compusul
B poate suferi o eliminare suplimentară de HF, formându-se astfel Compuşii C, D şi E. În prezenţa materialelor
absorbante foarte uscate, în special cele care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme
®), pot apărea
formarea formaldehidei, a metanolului, a monoxidului de carbon, a Compusului A şi poate şi a unor subcompuşi
ai acestuia, Compuşii B, C şi D.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
După deschidere, conţinutul flaconului trebuie utilizat în decurs de 8 săptămâni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la frigider. A se păstra cu dopul bine închis deoarece se
volatilizează. A se păstra în poziţie verticală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane de 250 ml din sticlă brună, tip III, cu sistem de închidere format din două componente - capac cu filet,
compus din carcasă externă din răşină fenolică de culoare neagră şi con intern translucid din PEJD. Sistemul este
prevăzut cu un manşon din PEJD de culoare galbenă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Sevofluranul trebuie administrat prin intermediul unui vaporizator special calibrat pentru sevofluran, folosind un
sistem de administrare special conceput pentru vaporizatori cu sevofluran sau alt sistem specific cu vaporizator
pentru sevofluran.
Materialele absorbante pentru dioxidul de carbon nu trebuie lăsate să se usuce atunci când anestezicele
inhalatorii sunt administrate. S-a raportat că unele anestezice halogenate interacţionează cu materialul absorbant
uscat pentru dioxidul de carbon pentru a forma monoxid de carbon. Cu toate acestea, pentru a reduce riscul de
formare a monoxidului de carbon în circuitele de re-respiraţie şi posibilitatea atingerii unor niveluri înalte de
carboxihemoglobină, materialele absorbante ale CO
2 nu trebuie să se usuce. S-au înregistrat puţine cazuri de
producere de căldură în exces, fum şi incendiu în aparatele de anestezie atunci când sevofluranul a fost
administrat împreună cu material absorbant pentru CO
2 uscat. Dacă se suspectează că materialul absorbant
15
pentru CO2 s-a uscat, atunci el trebuie înlocuit. S-a descoperit că sevofluranul este degradat în prezenţa acizilor
tari Lewis care se pot forma pe suprafeţele de metal sau sticlă în condiţii nefavorabile; trebuie evitată utilizarea
vaporizatorilor care conţin acest tip de acizi tari Lewis sau care pot determina formarea acestora în condiţii
normale de utilizare.
Trebuie folosite doar flacoanele fără miros înţepător.
În cazul în care o sticlă parțial folosit rămâne la sfârșitul procedurii, conținutul poate fi utilizat pentru o perioadă
de până la 8 săptămâni.
Orice produs neutilizat sau deşeu trebuie aruncat în conformitate cu legislaţia locală.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Piramal Healthcare UK Limited
Whalton Road, Morpeth
Northumberland,
NE 61 3YA,
Marea Britanie
Tel : 0044 1670 562400
Fax : 0044 1670 562543
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8418/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sojourn lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sevofluran 100%.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Niciunul
Medicamentul reprezintă doar substanţa activă, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat
Lichid limpede, incolor, volatil
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea şi menţinerea anesteziei generale la pacienţi adulţi şi copii de toate vârstele, inclusiv nou-născuţi la
termen (vezi pct. 4.2 pentru detalii referitoare la vârstă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Premedicaţia trebuie selectată în funcţie de nevoile individuale ale pacientului, selectarea acesteia fiind la
latitudinea anestezistului.
Anestezie chirurgicală:
Sevofluran trebuie distribuit cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare cu Sevofluran, astfel
încât concentraţia vaporilor administraţi să poată fi controlată cu acurateţe. Valorile CAM (concentraţie
alveolară minimă) pentru sevofluran scad odată cu vârsta şi cu adăugarea de protoxid de azot. Dozajul trebuie
individualizat şi titrat în funcţie de vârsta pacientului şi crescută doza până la efectul dorit, în funcţie de vârsta
pacientului şi starea medicală. Tabelul de mai jos prezintă valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de
vârstă.
pii în funcţie de vârstă
Vârsta pacientului (ani) Sevofluran 100% Sevofluran 100%
2
* Nou născuţi la termen. Valorile CAM pentru copiii născuţi prematur nu sunt cunoscute.
** La pacienţii pediatrici de 1 - <3 ani, s-a folosit 60% N
2O/40% O2
Inducţia anesteziei
Doza trebuie individualizată şi titrată astfel încât să se obţină efectul dorit, în conformitate cu vârsta şi starea
clinică a pacientului. Înainte de administrarea vaporilor de sevofluran, se poate administra un barbituric cu
durată scurtă de acţiune sau alt medicament de inducţie pe cale intravenoasă.
Inducţia cu sevofluran poate fi obţinută prin inhalarea a 0,5-1,0% sevofluran în oxigen (O
2), cu sau fără oxid de
azot (N
2O), mărind doza cu 0,5-1,0% sevofluran, până la maxim 8% pentru adulţi, adolescenţi şi copii, până
când se atinge nivelul dorit de profunzime a anesteziei.
La adulţi, o concentraţie de până la 5% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în mai puţin de 2
minute. În cazul copiilor, concentraţii de până la 7% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în
mai puţin de 2 minute.
Menţinerea anesteziei
Anestezia la nivel chirurgical se menţine prin administrarea de vapori 0,5-3% sevofluran cu O
2, cu sau fără
utilizarea concomitentă a N
2O.
Convalescenţă:
Perioada de convalescenţă este scurtă în urma unei anestezii cu sevofluran. În consecinţă, pacienţii pot avea
nevoie de medicamente pentru ameliorarea durerii post-operatorii la scurt timp după operaţie.
Vârstnici:
CAM scade odată cu înaintarea în vârstă. Concentraţia medie de sevofluran necesară pentru a obţine CAM la un
pacient de 80 ani este de aproximativ 50% din cea necesară la un pacient de 20 ani.
Copii şi adolescenţi:
Consultaţi Tabelul 1 pentru valorile CAM la copii şi adolescenţi, în funcţie de vârstă, în cazul utilizării în
oxigen, cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.
Mod de administrare
Administrare inhalatorie. Sevofluranul se administrează fie cu ajutorul unui măşti faciale fie a unui tub
endotraheal. Sevofluranul trebuie administrat doar de personalul pregătit pentru administrarea anestezicelor
generale. Mijloacele necesare menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii, de ventilaţie artificială, de îmbogăţire
în oxigen şi de resuscitare cardiopulmonară trebuie să fie disponibile imediat. Sevofluranul trebuie administrat
cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare de sevofluran, astfel încât concentraţia vaporilor
administraţi să poată fi controlată cu acurateţe. Dacă materialul absorbant al dioxidului de carbon s-a uscat,
trebuie înlocuit înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4) Lichid pentru vapori de inhalat în
oxigen Lichid pentru vapori de inhalat
în 65% N
2O/35% O2
0 – 1 luni* 3,3% 2,0%**
1 - < 6 luni 3,0%
6 luni - < 3 ani 2,8%
3 – 12 2,5%
25 2,6% 1,4%
40 2,1% 1,1%
60 1,7% 0,9%
80 1,4% 0,7%
3
4.3 Contraindicaţii
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran sau la
alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de disfuncţie hepatică, febră sau leucocitoză de cauză
necunoscută după anestezia cu unul din aceste medicamente).
De asemenea, sevofluranul este contraindicat pacienţilor cu susceptibilitate genetică cunoscută sau suspectată la
hipertermie malignă. Sevofluranul este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de insuficienţă hepatică moderată/severă
neexplicată însoţită de icter, febră şi/sau eosinofilie în asociere cu anestezicele halogenate.
Sevofluranul nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de hepatită confirmată, datorată anestezicelor
halogenate inhalatorii, sau antecedente de disfuncţie hepatică inexplicabilă, moderată sau severă, însoţită de
icter, febră şi eozinofilie, după anestezia cu sevofluran.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sevofluranul poate cauza depresie respiratorie, ce poate fi amplificată de premedicaţia cu narcotice sau alte
medicamente care cauzează depresie respiratorie. Funcţia respiratorie trebuie supravegheată şi, dacă este
necesar, asistată.
Administrarea sevofluranului trebuie să se facă numai de către persoane instruite în administrarea anesteziei
generale. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentele necesare pentru menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii, pentru ventilaţie artificială, îmbogăţirea cu oxigen a aerului respirat şi resuscitare circulatorie. Toţi
pacienţii anesteziaţi cu sevofluran trebuie să fie monitorizaţi constant, incluzând aici electrocardiograma (ECG),
tensiunea arterială (TA), saturaţia în oxigen şi concentraţia dioxidului de carbon la sfârşitul expirului (CO2).
Trebuie să se cunoască cu acurateţe concentraţia sevofluranului care se administrează prin vaporizator. Deoarece
anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăţilor fizice, trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare
calibrate special pentru sevofluran. Administrarea anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcţie de
răspunsul pacientului. Hipotensiunea şi depresia respiratorie se accentuează pe măsură ce creşte gradul de
anestezie.
Hipertermia malignă
La persoanele susceptibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor
scheletici, conducând la o creştere a cererii de oxigen şi la instalarea sindromului cunoscut sub numele de
hipertermie malignă. Acest sindrom clinic se caracterizează prin hipercapnee şi poate include rigiditate
musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, şi/sau instabilitate hemodinamică. Unele dintre aceste semne
nespecifice pot, de asemenea, să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi
hipovolemiei.
În studiile clinice, a fost raportat un caz de hipertermie malignă. În plus, au fost raportate cazuri de hipertermie
malignă, ulterioare punerii pe piaţă. Unele din aceste cazuri raportate au fost letale.
Tratamentul presupune întreruperea administrării medicamentelor declanşatoare (de exemplu sevofluran),
administrarea intravenoasă de dantrolen sodic (pentru informaţii suplimentare privind managementul
pacientului, consultaţi informaţiile de prescripţie ale dantrolenului sodic intravenos) şi iniţierea terapiei de
susţinere. Un asemenea tratament include eforturi viguroase de aducere la normal a temperaturii corporale,
susţinere respiratorie şi circulatorie după caz, precum şi tratamentul dezechilibrelor hidro-electrolitice şi acido-
bazice. Ulterior poate apărea insuficienţa renală, iarfluxul urinar trebuind monitorizat şi susţinut, dacă este
posibil. Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată cu rare cazuri de creştere a nivelurilor serice ale
potasiului, care au condus la aritmii cardiace şi deces la copii şi adolescenţi, în perioada post-operatorie.
4
Hiperkaliemie perioperatorie
Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului care
au ca rezultat aritmii cardiace şi deces la copii, în perioada post operatorie. Pacienţii cu afecţiuni neuromusculare
latente precum şi active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne se pare că sunt cei mai vulnerabili.
Utilizarea concomitentă de succinilcolină s-a întâlnit în multe dintre aceste cazuri, dar nu în toate. Aceşti pacienţi
au prezentat şi creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice de creatin kinază şi, în unele cazuri,
modificări în urină care sugerează mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei
maligne, niciunul din aceşti pacienţi nu a prezentat semne şi simptome de rigiditate musculară sau stare
hipermetabolică. Se recomandă tratarea promptă şi intensivă a hiperkaliemiei şi a aritmiilor cardiace rezistente,
precum şi evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă.
S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociată cu torsada vârfurilor (în cazuri
excepţionale, letal). Este necesară precauţie atunci când sevofluranul se administrează la pacienţi susceptibili.
S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii și adolescenți cu boală Pompe.
La pacienţii cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului, este
necesară precauţie.
Hepatic
Din experienţa ulterioară punerii pe piaţă, post operator, s-au raportat cazuri foarte rare, uşoare, moderate sau
severe, de disfuncţii hepatice sau hepatită, cu sau fără icter.
Este necesar discernământ clinic atunci când se decide ca sevofluranul să se administreze la pacienţii cu afecţiuni
hepatice preexistente sau care utilizează medicamente care produc disfuncţii hepatice. La pacienţii care au
prezentat tulburare hepatică, icter, febră sau eozinofilie inexplicabilă după administrarea altor anestezice, se
recomandă să se evite administrarea de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu ajutorul medicamentelor
intravenoase sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).
Pacienţii expuşi repetat, într-un interval relativ scurt, la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran, pot avea un
risc crescut de afectare hepatică.
General
Pe durata de întreţinere a anesteziei, creşterea concentraţiei de sevofluran produce o scădere dependentă de doză
a tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de profunzimea anesteziei, în
asemenea situaţii putând fi corectată prin scăderea concentraţiei inspirate de sevofluran. Datorită insolubilităţii
sevofluranului în sânge, modificările hemodinamice pot interveni mai rapid decât în cazul altor anestezice
volatile. Trebuie acordată atenţie deosebită la calcularea dozelor pentru pacienţi hipovolemici, cu hipotensiune
arterială sau care sunt în alt fel compromişi hemodinamic, de exemplu din cauza medicaţiei concomitente.
La fel ca pentru toate anestezicele, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru evitarea
ischemiei miocardice la pacienţi cu afecţiuni coronariene.
Folosirea sevofluranului în anestezia pentru intervenţii obstetricale trebuie realizată cu precauţie deoarece efectul
relaxant asupra uterului poate creşte riscul de hemoragie uterină (vezi pct. 4.6).
Revenirea din anestezia generală trebuie să fie evaluată cu atenţie înainte ca pacientul să fie transferat de pe
secţia de terapie intensivă. Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil
să fie necesară administrarea postoperatorie precoce de analgezice. Deşi recuperarea conştienței în urma
administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a fost studiat impactul asupra funcţiei
intelectuale în următoarele două sau trei zile după anestezie. La fel ca şi pentru alte anestezice, mici schimbări
ale dispoziţiei pot persista timp de mai multe zile după administrare (vezi pct. 4.7). Revenirea rapidă la copii se
poate asocia cu apariţia unei stări de agitaţie și lipsă de cooperare (la aproximativ 25% din cazuri).
Înlocuirea absorbanţilor de CO
2 uscaţi:
Au fost raportate cazuri rare de încălzire extremă, fum şi/sau foc izbucnit spontan în aparatele de anestezie în
timpul utilizării de sevofluran împreună cu absorbanţi de CO
2 uscaţi, în special cei conţinând hidroxid de potasiu
(de exemplu, Baralyme). O creştere neobişnuit de întârziată sau un declin neaşteptat al concentraţiei de
sevofluran inspirat, prin comparaţie cu valoarea stabilită pe vaporizator, poate fi asociată cu încălzirea excesivă a
recipientului cu absorbant de CO
2.
5
Când absorbantul de CO2 devine uscat, aşa cum se întâmplă după trecerea pentru o perioadă lungă de timp a unui
flux de gaz uscat prin recipientele cu absorbant de CO
2, poate apărea o reacţie exotermă, sporirea degradării
sevofluranului şi generarea de produşi de degradare. Au fost observaţi produşi de degradare a sevofluranului
(metanol, formaldehidă, monoxid de carbon şi Compuşi A, B, C şi D) în circuitul respirator al unui aparat de
anestezie experimental care utiliza absorbanţi de CO
2 uscaţi şi concentraţii maxime de sevofluran (8%) pe
perioade lungi de timp (≥ 2 ore). Concentraţiile de formaldehidă observate în circuitul respirator de anestezie
(utilizând absorbanţi cu conţinut de hidroxid de sodiu) au fost concordante cu nivelurile cunoscute a cauza
iritaţie respiratorie uşoară. Nu este cunoscută relevanţa clinică a produşilor de degradare observaţi în condiţiile
extreme impuse de acest model experimental.
Dacă cineva din personalul medical suspicionează că absorbantul de CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit
înainte de a se utiliza anestezice volatile (de exemplu sevofluran). Ţineţi cont de faptul că indicatorul de culoare
nu se modifică întotdeauna atunci când absorbantul devine uscat. Prin urmare, lipsa unei modificări
semnificative a culorii nu trebuie luată ca o asigurare în sensul unei hidratări adecvate. Înlocuirea absorbanţilor
de CO
2 trebuie să se facă de rutină, indiferent de starea indicatorului de culoare (vezi pct. 6.6).
Insuficienţă renală:
Deşi datele provenite din studii clinice controlate, cu debite scăzute, sunt limitate, constatările efectuate în cadrul
studiilor la om şi la animale sugerează faptul că există un potenţial de afectare renală, despre care se consideră că
se datorează Compusului A.
Prin urmare, sevofluranul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile desfăşurate la
animale şi la om demonstrează faptul că sevofluranul administrat pentru mai mult de 2 ore CAM şi la debite de
gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie şi glicozurie. Vezi şi pct. 5.1.
În cadrul unor studii la şobolani, a fost observată nefrotoxicitatea la animale expuse la niveluri de Compus A
(pentafluoroisopropenil fluorometil eter (PIFE)) care depăşeau pe cele observate de obicei în rutina practicii
clinice. Trebuie luaţi în considerare toţi factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în special
durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, şi concentraţia sevofluranului.
Concentraţia sevofluranului inspirat şi debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza expunerea la
Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depăşească 2 ore CAM la debite cuprinse între 1 şi <2 l/min.
Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt <1 l/min.
Mecanismul acestei toxicităţi renale la şobolani nu este cunoscut, iar relevanţa sa la om nu a fost stabilită.
(Pentru detalii suplimentare, vezi pct. 5.3, Date preclinice de siguranţă.)
Sevofluranul trebuie administrat cu precauţie le pacienţii cu funcţia renală afectată(RFG ≤ 60 ml/min); funcţia
renală trebuie monitorizată postoperator.
Neurochirurgie şi afectări neuromusculare:
La pacienţii cu risc de creştere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie, în asociere
cu manevre de reducere a presiunii intracraniene (de exemplu hiperventilaţie).
Crize convulsive:
Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii şi adulţi tineri, precum şi la adulţi
mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care prezintă risc de
convulsii trebuie evaluată clinic. La copii, trebuie limitată profunzimea anesteziei. EEG poate permite
optimizarea dozării sevofluranului şi poate ajuta la evitarea apariţiei convulsiilor la pacienţii cu predispoziţie
pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 – Copii şi adolescenţi).
Copii şi adolescenţi:
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii şi adulţi
tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. Utilizarea
sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4 – Crize
convulsive).
La copiii a fost observată apariţia de mişcări distonice (vezi pct. 4.8).
6
Sindromul Down
O prevalenţă şi un grad al bradicardiei semnificativ mai mari au fost semnalate în cazul copiilor cu sindrom
Down, în timpul inducţiei cu sevofluran şi după aceea.
Numărul cazurilor cu expunere repetată la sevofluran este limitat. Cu toate acestea, nu există diferenţe evidente
în evenimentele secundare dintre prima expunere şi expunerile ulterioare.
Sevofluranul trebuie utilizat cu atenţie în cazul pacienţilor cu myasthenia gravis. Similar altor anestezice
halogenate, sevofluran poate provoca tuse în timpul inhalării. Sevofluranul poate provoca o prelungire a
intervalului QTc. În practica medicală, se ajunge rar la torsada vârfurilor. Sevofluranul trebuie administrat cu
atenţie în cazul pacienţilor cu risc, precum bătrânii sau pacienţii diagnosticaţi cu sindrom de QTc prelungit
congenital.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sevofluranul s-a dovedit a fi sigur şi eficient în cazul administrării concomitente cu o largă varietate de
medicamente utilizate în mod obişnuit în situaţii chirurgicale, precum medicamente cu tropism pe sistemul
nervos central, medicamente pentru sistemul autonom, relaxante ale muşchilor scheletici, medicamente
antiinfecţioase incluzând aminoglicozide, hormoni şi substituenţi sintetici, produse derivate din sânge,
medicamente cardiovasculare incluzând epinefrină.
Epinefrină/adrenalină
Sevofluranul este similar cu izofluranul în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul aritmogen al
adrenalinei administrate exogen; doza prag de adrenalină care produce tulburări de ritm ventriculare multiple a
fost stabilită la 5 micrograme/kg.
Simpatomimetice cu acţiune indirectă
Există riscul apariţiei unui episod acut de hipertensiune arterială la utilizarea concomitentă de sevofluran şi
medicamente simpatomimetice (amfetamine, efedrină).
Beta-blocante
Sevofluranul poate creşte efectele negative de tip inotrop, cronotrop şi dromotrop ale beta-blocantelor (prin
blocarea mecanismelor compensatorii cardiovasculare).
Verapamil
S-a observat afectarea conducerii atrio-ventriculare în timpul administrării concomitente de verapamil şi
sevofluran.
Inductori ai CYP2E1
Medicamentele şi substanţele care cresc activitatea izoenzimei CYP2E1 a citrocromului P450, cum sunt
izoniazida şi alcoolul etilic, pot creşte metabolizarea sevofluranului, determinând creşteri semnificative ale
concentraţiilor plasmatice de fluoruri. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi izoniazidei poate potenţa
efectul hepatotoxic al izoniazidei.
Sunătoarea (Hypericum perforatum)
La pacienţii trataţi pe termen lung cu sunătoare s-a raportat hipotensiune severă şi întârziere la revenirea din
anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.
Barbiturice
Administrarea de sevofluran este compatibilă cu barbiturice, propofol şi alte anestezice intravenoase utilizate
obişnuit. După folosirea unui anestezic intravenos pot fi necesare concentraţii mai reduse de sevofluran.
Benzodiazepine şi opiacee
Este de aşteptat ca benzodiazepinele şi opiaceele să scadă CAM pentru sevofluran în aceeaşi manieră ca şi alte
anestezice inhalatorii. Administrarea de sevofluran este compatibilă cu benzodiazepinele şi opiaceele utilizate în
mod obişnuit în practica chirurgicală.
Opiaceele precum fentanilul şi sufentanilul, combinate cu sevofluran, pot duce la o scădere sinergică a frecvenţei
cardiace, tensiunii arteriale şi frecvenţei respiratorii.
Protoxid de azot
7
La fel ca şi pentru alte anestezice volatile halogenate, CAM pentru sevofluran este scăzută în cazul administrării
în combinaţie cu protoxid de azot. CAM echivalentă este redusă cu aproximativ 50% la adulţi şi cu aproximativ
25% la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 – Menţinerea anesteziei).
Agenţi blocanţi neuromusculari
La fel ca şi alte anestezice inhalatorii, sevofluranul afectează atât intensitatea cât şi durata blocării
neuromusculare produsă de relaxantele musculare nedepolarizante. Atunci când este utilizat pentru
suplimentarea anesteziei cu alfentanil – N2O, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de
pancuroniu, vecuroniu sau atracuriu. Ajustarea dozelor pentru aceste relaxante musculare la administrarea
concomitentă cu sevofluran este similară cu cea necesară pentru isofluran. Nu a fost studiat efectul
sevofluranului asupra succinilcolinei şi a duratei blocadei neuromusculare depolarizante.
Reducerea dozei agenţilor blocanţi neuromusculari în timpul inducţiei anesteziei poate avea ca rezultat
întârzierea instalării condiţiilor adecvate pentru intubarea endotraheală, sau relaxarea musculară inadecvată,
deoarece potenţarea agenţilor blocanţi neuromusculari este observată la câteva minute după începerea
administrării de sevofluran.
Dintre agenţii nedepolarizanţi, au fost studiate interacţiunile cu vecuroniu, pancuroniu şi atracuriu. În absenţa
unui ghid specific: (1) pentru intubarea endotraheală, nu reduceţi doza relaxantelor musculare nedepolarizante; şi
(2) în timpul menţinerii anesteziei, doza relaxantelor musculare nedepolarizante este probabil să fie redusă în
comparaţie cu anestezia cu N2O/opiaceu. Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie
ghidată de răspunsul la stimularea nervoasă.
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la întreruperea administrării beta-blocantelor şi nu trebuie să întrerupă brusc
utilizarea medicamentelor. Anestezistul trebuie să fie informat cu privire la tratamentul cu beta-blocante.
Dozele de adrenalină sau noradrenalină utilizate pentru acţiunea hemostatică locală prin injecţie subcutanată sau
gingivală trebuie limitată la, de exemplu, 0,1 mg epinefrină în 10 min sau 0,3 mg într-o oră la adulţi. Nu este
recomandată administrarea parenterală de adrenalină şi noradrenalină.
Tulburări grave ale ritmului cardiac sunt asociate cu utilizarea izoprenalinei (reactivitate cardiovasculară
sporită). Nu se recomandă.
Administrarea amfetaminelor şi medicamentelor derivate, precum şi a efedrinei sau a medicamentelor derivate
poate provoca o criză hipertensivă preoperatorie. Se recomandă înreruperea tratamentului cu câteva zile înainte
de operaţie.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor MAO: Nu este exclus riscul producerii unui colaps intraoperator, întrucât
acest fenomen a fost observat şi în cazul altor medicamente anestezice inhalatorii halogenate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile referitoare la reproducere, desfăşurate la şobolani şi iepuri cu concentraţii de până la 1 CAM nu au
relevat efecte nocive asupra fătului, datorate sevofluranului. Nu există studii adecvate şi bine controlate referitor
la femeile gravide; astfel, sevofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este în mod clar necesar.
Travaliul şi naşterea
Într-un studiu clinic, siguranţa sevofluranului a fost demonstrată pentru mame şi nou-născuţi atunci când a fost
utilizat pentru anestezia în timpul operaţiei cezariene. Siguranţa sevofluranului nu a fost demonstrată în cazul
travaliului şi al naşterii pe cale vaginală. Trebuie avut grijă la folosirea în anestezia obstetricală din cauza
efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului şi a creşterii hemoragiei uterine.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sevofluranul sau metaboliţii săi se excretă în laptele matern la om. Se recomandă
administrarea cu atenţie a sevofluranului la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile referitoare la reproducere, desfăşurate la şobolani şi iepuri cu concentraţii de până la 1 CAM nu au
relevat o afectare a fertilităţii datorată sevofluranului.
8
În timpul sarcinii, sevofluranul trebuie administrat doar dacă este strict necesar.
Riscul crescut de hemoragie uterină datorită unui efect de relaxare a sevofluranului asupra uterului.
Utilizarea în timpul travaliului şi naşterii este limitată la un singur studiu de mici dimensiuni, referitor la
cezariană.
Studiile la animale au indicat faptul că sevofluranul nu este teratogen.
Studiile privind reproducerea la şoareci şi iepuri (doze de până la 1 CAM) nu au arătat niciun efect asupra
capacităţii de reproducere a masculilor şi femelelor. În cadrul studiilor la animale nu s-a observat niciun semn de
toxicitate fetală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Similar altor medicamente, pacienţii trebuie avertizaţi că realizarea unor activităţi care necesită stare de alertă
mentală, precum operarea vehiculelor motorizate sau a utilajelor periculoase, poate fi afectată o bună perioadă de
timp după anestezia generală (vezi pct. 4.4).
Nu trebuie să li se permită pacienţilor să conducă vehicule pentru o perioadă de timp corespunzătoare după
anestezia cu sevofluran.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Similar altor anestezice inhalatorii potente, sevofluran poate provoca deprimare cardio-respiratorie în funcţie de
doza administrată. Majoritatea reacțiilor adverse sunt de severitate uşoară până la moderată şi sunt de durată
scurtă. Greaţa şi vărsăturile sunt frecvent observate în perioada postoperatorie, cu incidenţe similare celor
observate în cazul administrării altor anestezice inhalatorii. Aceste efecte sunt sechele frecvente ale operaţiei sau
anesteziei generale care pot fi datorate anestezicului inhalator, a altor medicamente administrate în timpul sau
după operaţie şi a răspunsului pacientului la procedura chirurgicală. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate
au fost după cum urmează:
La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială şi greaţă;
La copii şi adolescenţi: agitaţie, tuse, vărsături şi greaţă.
Rezumatul tabelar al reacţiilor adverse
Datele despre evenimentele adverse sunt obţinute din studiile clinice controlate efectuate în Statele Unite şi
Europa la peste 3200 de pacienţi. Tipul, severitatea şi frecvenţa evenimentelor adverse la pacienţii cărora li s-a
administrat sevofluran sunt comparabile cu evenimentele adverse apărute la pacienţii cărora li s-au administrat
alte anestezice inhalatorii.
Cele mai des întâlnite evenimente adverse asociate cu administrarea sevofluranului sunt greaţa (24%) şi voma
(17%). Agitaţia a apărut frecvent la copii (23%).
Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil asociate cu sevofluranul, din studiile clinice şi din experienţa ulterioară
punerii pe piaţă, sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe, termen preferat şi frecvenţă. Categoriile de frecvenţă utilizate sunt: foarte frecvente (>1/10); frecvente
(>1/100, 1/1.000, 1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000),
inclusiv raportările izolate. Reacţiile adverse din experienţa ulterioară punerii pe piaţă sunt raportate voluntar
dintr-o populaţie cu o rată de expunere necunoscută. Astfel, nu este posibilă estimarea incidenţei reale a
reacţiilor adverse şi iar categoria de frecvenţă este „cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile)”. Tipul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii trataţi cu sevofluran în studiile
clinice au fost comparabile cu reacţiile adverse ale pacienţilor trataţi cu medicamentul de referinţă.
9
Date privind reacţiile adverse, rezultate din studii clinice şi experienţa ulterioară punerii pe piaţă
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse la medicament în studiile clinice cu sevofluran şi în
experienţa ulterioară punerii pe piaţă
Clasificare pe organe şi sisteme Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică 1
Reacţie anafilactoidă
Hipersensibilitate
1
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie
Leucocitoză
Tulburări psihice Foarte frecvente Agitaţie
Mai puţin frecvente Stări confuzive
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Somnolenţă
Ameţeală
Cefalee
Convulsii
2, 3
Distonie
Presiune intracraniană crescută
Tulburări cardiace Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Bradicardie
Tahicardie
Bloc atrioventricular complet
Aritmii cardiace (inclusiv aritmii
ventriculare), Fibrilaţie arterială
Aritmie
Extrasistole ventriculare
Extrasistole supraventriculare
Extrasistole (ventriculare,
supraventriculare, bigeminism)
Stop cardiac 4
Fibrilaţie ventriculară
Torsada vârfurilor
Tahicardie ventriculară
QT prelungit pe electrocardiogramă
Tulburări vasculare Foarte frecvente
Frecvente Hipotensiune arterială
Hipertensiune arterială
10
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Tuse
Tulburare respiratorie
Depresie respiratorie
Spasm laringian
Obstrucţia căilor respiratorii
Edem pulmonar
Apnee
Hipoxie
Astm
Bronhospasm
Dispnee
1
Wheezing 1
Acces de reţinere a res
piraţiei
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Vomă
Greaţă
Hipersecreţie salivară
Pancreatită
Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută Hiperkaliemie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Glicozurie
Nefrită tubulointerstiţială
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită 1, 2
Insuficienţă hepatică 1, 2
Necroză hepatică 1, 2
Icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută Dermatită de contact 1
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
1
Edem facial 1
Urticarie
Tulburări musculo-scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv Cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută Frisoane
Pirexie
Disconfort toracic
1
Hipertermie malignă 1, 2
Edem
11
Investigaţii diagnostice Frecvente
Mai puţin frecvente Glicemie anormală
Teste hepatice anormale 5
Număr anormal de celule albe
Nivel fluorură serică crescut
Creatinină serică crescută1
Aspartat aminotransferază crescută
Creatinina serică crescută
Alanin aminotransferază crescută
Lactat dehidrogenază serică crescută
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate
de procedurile utilizate Frecvente Hipotermie
1 Vezi pct. 4.8 – Descrierea anumitor reacţii adverse 2 Vezi pct. 4.4. 3 Vezi pct. 4.8 – Copii şi adolescenţi. 4 Au existat rapoarte ulterioare punerii pe piaţă, foarte rare, de stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran. 5 Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale rezultatelor testelor funcţiilor hepatice cu
sevofluran şi agenţi de referinţă.
Descrierea anumitor reacţii adverse
În timpul anesteziei cu sevofluran şi după aceea pot apărea creşteri tranzitorii ale nivelurilor serice de fluor
anorganic. În general, concentraţiile de fluor anorganic ating un maxim în decurs de două ore de la încheierea
anesteziei cu sevofluran şi revin la niveluri pre-operatorii în decurs de 48 ore. În studiile clinice, concentraţiile
crescute de fluor nu au fost asociate cu afectarea funcţiei renale.
Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. În plus, au existat rare raportări, ulterioare punerii pe piaţă, de
insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenţi anestezici volatili potenţi, inclusiv
sevofluran. Totuşi, incidenţa reală şi relaţia cu sevofluranul a acestor reacţii nu poate fi stabilită cu certitudine
(vezi pct. 4.4).
Au existat rare raportări de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee,
wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit, bronhospasm, reacţii
anafilactice sau anafilactoide), în special în asociere cu expunerea ocupaţională pe termen lung la agenţii
anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.
La persoanele sensibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor
scheletici, conducând ca o creştere a cererii de oxigen şi la instalarea sindromului cunoscut sub numele de
hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Multe din acestea au apărut la copii şi adulţi tineri,
începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. În câteva cazuri
s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente şi, cel puţin un caz a fost confirmat prin
electroencefalografie (EEG). Deşi în multe cazuri a fost vorba despre crize unice remise spontan sau după
tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul
sau imediat după inducţia cu sevofluran, în timpul revenirii din anestezie şi în perioada recuperatorie
postoperatorie până la maxim o zi după anestezie. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de
convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
12
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ deprimare respiratorie şi insuficienţă circulatorie.
În caz supradozaj, următoarele acţiuni trebuie luate: încetaţi administrarea medicamentului, asiguraţi
permeabilitatea căilor respiratorii şi începeţi ventilaţia asistată sau controlată cu oxigen pur şi stabilizaţi funcţiile
cardiovasculare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Categorie farmacoterapeutică : anestezice generale; hidrocarburi halogenate, codul ATC: N01AB08
Modificările în efectele clinice ale sevofluranului urmează modificărilor concentraţiei inspirate.Sevofluranul este
un anestezic inhalator metil-izopropil-eter halogenat care determină o inducţie şi o fază de recuperare rapide.
CAM (concentraţia alveolară minimă) depinde de vârstă (vezi pct. 4.2).
Sevofluranul determină pierderea stării de conştienţă, abolirea reversibilă a durerii şi activităţii motorii,
diminuarea reflexelor vegetative, deprimare respiratorie şi cardiovasculară. Aceste efecte sunt dependente de
doză.
Sevofluranul prezintă un coeficient de distribuţie sânge/gaz scăzut (0,65), determinând o recuperare rapidă din
anestezie.
Efecte cardiovasculare
Similar tuturor celorlalte medicamente inhalatorii, sevofluranul deprimă funcţiile cardiovasculare într-un mod
dependent de doză. Unul din studiile cu voluntari a indicat faptul că o creştere a concentraţiei de sevofluran
determină o reducere a mediei presiunii arteriale, dar nu s-a înregistrat nicio modificare a ritmului cardiac.
Sevofluranul nu a modificat concentraţiile de noradrenalină plasmatică pe durata acestui studiu.Sevofluranul
produce sensibilizarea miocardului la efectele aritmogene ale adrenalinei administrate exogen. Această
sensibilizare este similară cu cea produsă de izofluran.
Efecte asupra sistemului nervos
La pacienţii cu presiune intracraniană normală (PIC), sevofluranul a avut efecte minime la nivelul PIC şi a
conservat capacitatea de răspuns la CO
2. Siguranţa administrării de sevofluran nu a fost investigată la pacienţii
cu PIC crescut. La pacienţii cu risc de creştere a PIC, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie împreună cu
măsurile necesare de reducere a PIC.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Solubilitatea redusă a sevofluranului în sânge se reflectă în concentraţiile alveolare care cresc rapid în momentul
inducţiei şi scad rapid dupa opirea admistrării medicamentului inhalator.
La oameni, <5% din sevofluranul absorbit este metabolizat. Sevofluranul este defluorizat prin intermediul
citocromului P450(CYP)2E1 în ficat, cu formarea hexafluoroizopropanolului (HFIP) cu eliberare de fluorură
anorganică şi dioxid de carbon (sau un fragment cu un singur carbon). HFIP este mai apoi conjugat rapid cu acid
glucuronic şi excretat în urină. Eliminarea pulmonară rapidă şi în proporţie mare de sevofluran minimizează
cantitatea disponibilă pentru metabolizare.
13
Metabolizarea sevofluranului poate fi crescută de inductorii cunoscuţi CYP2E1 (de exemplu izoniazidă şi alcool
etilic), dar nu este indusă de barbiturice.
Creşterile tranzitorii ale concentraţiilor de fluorură anorganică serică pot apărea în timpul şi după anestezia cu
sevofluran. În general, concentraţiile de fluorură anorganică ating nivelul maxim în cel mult 2 ore de la
întreruperea administrării de sevofluran şi revin în cel mult 48 de ore la nivelul preoperator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice privind toxicitatea după doze unice şi repetate de sevofluran nu au evidenţiat toxicitate
specifică de organ.
Studii asupra funcţiei de reproducere: Studii privind fertilitatea, efectuate la şobolan, au indicat scăderea ratelor
de implantare şi gestaţie după expunerea repetată la doze anestezice. Studiile efectuate la şobolan şi iepure
privind toxicitatea asupra funcţiei de dezvoltare nu au evidenţiat efecte teratogene. La concentraţii subanestezice
în timpul fazei perinatale la şobolani, s-a constatat prelungirea gestaţiei.
Studii ample in vitro şi in vivo privind mutagenitatea sevofluranului au determinat rezultate negative. Nu au fost
realizate studii privind carcinogenitatea.
Efectele asupra funcţiei circulatorii şi a consumului de oxigen: Rezultatul studiilor efectuate la câine au indicat
faptul că sevofluranul nu determină sindrom de furt coronarian şi nu exacerbează o ischemie miocardică
preexistentă. Studiile la animale au indicat faptul că circulaţia hepatică şi renală sunt bine menţinute cu ajutorul
sevofluranului.
Sevofluran reduce rata de metabolizare cerebrală pentru oxigen (RMCO
2) într-un mod asemănător celui
identificat în cazul izofluranului. O reducere de aproximativ 50% a RMCO
2 este observată la concentraţiile ce
ating valorea 2,0 a CAM. Studiile la animale au demonstrat că sevofluranul nu are un efect semnificativ asupra
fluxului sanguin cerebral.
La animale, sevofluranul reprimă în mod semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG) în comparaţie cu
dozele echipotente de izofluran. Nu există nicio dovadă care să ateste că sevofluranul este asociat cu activitatea
epileptiformă din timpul normocapniei sau hipocapniei. Spre deosebire de enfluran, încercările de a provoca o
activitate EEG similară unei convulsii în timpul hipocapniei cu stimuli auditivi ritmici au fost negative.
Compusul A: Compusul A este un produs de degradare al sevofluranului, care apare în substanţele de absorbţie a
CO2. Concentraţia sa creşte în mod normal odată cu creşterea temperaturii absorbantului şi a concentraţiei de
sevofluran şi cu scăderea fluxului de gaz proaspăt.
Studiile efectuate la şobolan au indicat o nefrotoxicitate dependentă de doză şi durata de expunere, reversibilă
(necroze izolate ale celulelor de la nivelul tubului contort proximal). La şobolan, leziunile de nefrotoxicitate au
fost evidenţiate la 25-50 ppm după 6 şi 12 ore de expunere. Relevanţa la om a acestor observaţii este
necunoscută.
În studiile clinice, cea mai mare concentraţie de compus A (utilizând soda calcinată ca absorbant de CO2 în
circuit) a fost de 15 ppm la copii şi adolescenţi şi 32 ppm la adulţi. În sistemele care utilizează hidroxidul de
bariu ca absorbant de CO2, s-au evidenţiat concentraţii de până la 61 ppm. Deşi experienţa privind anestezia cu
flux scăzut este limitată, până în prezent nu există dovezi de insuficienţă renală cauzată de compusul A.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu există.
14
6.2 Incompatibilităţi
Sevofluran este stabil atunci când este păstrat în condiţii normale de lumină. Nicio degradare vizibilă a
sevofluranului nu apare în prezenţa acizilor puternici sau a căldurii. Sevofluran nu corodează oţelul inoxidabil,
bronzul, aluminiul, bronzul nichelat, bronzul cromat sau aliajele din cupru-beriliu.Degradarea chimică poate
apărea în cazul expunerii anestezicelor inhalatoare la materialul absorbant CO
2 din instalaţia de anesteziere.
Atunci când este utilizat conform indicaţiilor împreună cu materiale absorbante proaspete, degradarea
sevofluranului este minimă, iar agenţii de degradare sunt nedetectabili şi netoxici. Degradarea sevofluranului şi
apariţia degradării ulterioare este sporită de creşterea temperaturii materialului absorbant, de materialul
absorbant CO
2 uscat (în special cel care conţine hidroxid de potasiu, de exemplu Baralyme®), de concentraţia
crescută de sevofluran şi de fluxul de gaz proaspăt redus. Sevofluranul poate fi suspus degradării alcaline prin
două moduri. Primul rezultă din pierderea fluorurii de hidrogen cu formarea pentafluoroizopropanil fluorometil
eter (PIFE sau mai des întâlnit sub numele Compus A). A doua modalitate de degradare a sevofluranului apare
doar în prezenţa materialelor absorbante de CO
2 uscate şi duce la descompunerea sevofluranului în
hexafluoroizopropanol (HFIP) şi formaldehidă. HFIP este inactiv, non-genotoxic, se glucoronidează rapid, se
elimină şi are gradul de toxicitate comparabil cu cel al sevofluranului. Formaldehida este prezentă în timpul
proceselor normale de metabolizare. Când este expusă la un material absorbant foarte uscat, formaldehida se
poate degrada în metanol şi formiat. Formiatul poate contribui la formarea monoxidului de carbon la temperaturi
înalte. Metanolul poate intra în reacţie cu Compusul A pentru a forma un produs metoxi, Compusul B. Compusul
B poate suferi o eliminare suplimentară de HF, formându-se astfel Compuşii C, D şi E. În prezenţa materialelor
absorbante foarte uscate, în special cele care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme
®), pot apărea
formarea formaldehidei, a metanolului, a monoxidului de carbon, a Compusului A şi poate şi a unor subcompuşi
ai acestuia, Compuşii B, C şi D.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
După deschidere, conţinutul flaconului trebuie utilizat în decurs de 8 săptămâni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la frigider. A se păstra cu dopul bine închis deoarece se
volatilizează. A se păstra în poziţie verticală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane de 250 ml din sticlă brună, tip III, cu sistem de închidere format din două componente - capac cu filet,
compus din carcasă externă din răşină fenolică de culoare neagră şi con intern translucid din PEJD. Sistemul este
prevăzut cu un manşon din PEJD de culoare galbenă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Sevofluranul trebuie administrat prin intermediul unui vaporizator special calibrat pentru sevofluran, folosind un
sistem de administrare special conceput pentru vaporizatori cu sevofluran sau alt sistem specific cu vaporizator
pentru sevofluran.
Materialele absorbante pentru dioxidul de carbon nu trebuie lăsate să se usuce atunci când anestezicele
inhalatorii sunt administrate. S-a raportat că unele anestezice halogenate interacţionează cu materialul absorbant
uscat pentru dioxidul de carbon pentru a forma monoxid de carbon. Cu toate acestea, pentru a reduce riscul de
formare a monoxidului de carbon în circuitele de re-respiraţie şi posibilitatea atingerii unor niveluri înalte de
carboxihemoglobină, materialele absorbante ale CO
2 nu trebuie să se usuce. S-au înregistrat puţine cazuri de
producere de căldură în exces, fum şi incendiu în aparatele de anestezie atunci când sevofluranul a fost
administrat împreună cu material absorbant pentru CO
2 uscat. Dacă se suspectează că materialul absorbant
15
pentru CO2 s-a uscat, atunci el trebuie înlocuit. S-a descoperit că sevofluranul este degradat în prezenţa acizilor
tari Lewis care se pot forma pe suprafeţele de metal sau sticlă în condiţii nefavorabile; trebuie evitată utilizarea
vaporizatorilor care conţin acest tip de acizi tari Lewis sau care pot determina formarea acestora în condiţii
normale de utilizare.
Trebuie folosite doar flacoanele fără miros înţepător.
În cazul în care o sticlă parțial folosit rămâne la sfârșitul procedurii, conținutul poate fi utilizat pentru o perioadă
de până la 8 săptămâni.
Orice produs neutilizat sau deşeu trebuie aruncat în conformitate cu legislaţia locală.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Piramal Healthcare UK Limited
Whalton Road, Morpeth
Northumberland,
NE 61 3YA,
Marea Britanie
Tel : 0044 1670 562400
Fax : 0044 1670 562543
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8418/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
