OMEPRAZOL SANDOZ 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi:
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20 mg conţine lactoză 117 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule cu cap şi corp de culoare albă, inscripţionate cu “OME 20”, care conţin pelete de culoare
galben închis până la brun
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru tratamentul simptomelor bolii
de reflux gastroesofagian (de exemplu pirozis, regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.
Poate fi necesară administrarea capsulelor timp 2-3 zile consecutiv pentru a obţine ameliorarea
simptomelor.
La majoritatea pacienţilor ameliorarea completă a simptomelor de pirozis se obţine după 7 zile. După
ce s-a obţinut ameliorarea completă, tratamentul trebuie întrerupt.
2
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie consultaţi de un medic înainte de a utiliza Omeprazol
Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente (vezi pct.5.2).
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct.5.2).
Copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Se recomandă înghiţirea capsulelor de Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente dimineaţa,
întregi, cu jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire
Pacienţii pot deschide capsule şi pot înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după
amestecarea conţinutului capsulei cu suc uşor acid, suc de fructe,suc de mere sau apă plată. Pacienţii
trebuie sfătuiţi să utilizeze amestecul imediat după pregătire (sau în decurs de 30 de minute), să-l
amestece întotdeauna bine înainte de administrare şi să clătească paharul foarte bine cu jumătate de
pahar cu apă.
Ca alternativă pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele împreună cu jumătate de pahar cu apă.
Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţi.
Omeprazolul, similar altor inhibitori selectivi ai pompei de protoni nu trebuie administrat concomitent
cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticarea.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct.4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este
obligatorie, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg şi asocierea unei doze de ritonavir 100 mg. Doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
Omeprazolul este un inhibitor CYP 2C19. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol
trebuie ţinut cont de interacţiunea potenţială cu medicamentele metabolizate prin intermediul CYP
3
2C19. Se observă o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca precauţie nu trebuie încurajată utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel.
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente conţine lactoză. De aceea, pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct.5.1).
Pacienţii cu simptome recurente pe termen lung, cum sunt indigestie sau pirozis trebuie să se adreseze
medicului la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează
medicamente eliberate fără prescripţie medicală ca tratament pentru indigestie sau pirozis trebuie să
informeze medicul sau farmacistul, după un program stabilit.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic dacă
Au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenţii chirurgicale gastro-
intestinale
Urmează tratament continuu simptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai
mult
Au peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomalogiei
Pacienţii nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicaţie preventivă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra cineticii altor medicamente
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir este contraindicată (vezi pct.4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) reduce expunerea medie a nelfinavir
cu aproximativ 40% şi a metabolitul activ M8 cu aproximativ 75-90%. Această interacţiune implică,
de asemenea, inhibarea CYP 2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir (vezi pct.4.4). La voluntarii
sănătoşi administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg a determinat o reducere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. La
voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea
atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat scăderea cu 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu administrarea concomitentă cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg.
4
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. S-a raportat rar toxicitatea digoxinei. Oricum, se recomandă
prudenţă la administrarea dozelor mari de omeprazol la pacienţii vârstnici. Se recomandă
monitorizarea pe parcursul tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate pentru o perioadă de 5 zile clopidogrel în
monoterapie (în doză de încărcare de 300 mg urmată de doza de 75 mg pezi) şi concomitent cu
omeprazol (o doză de 80 mg la aceeaşi oră cu o doză de clopidogrel) Expunerea la metabolitul activ al
clopidogrelului s-a redus cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de
clopidogrel şi omeprazol. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a fost diminuată cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de clopidogrel şi omeprazol. În alt studiu
s-a observat că administrarea concomitentă de clopidogrel şi omeprazol, dar la ore diferite, nu a
prevenit interacţiunea lor, determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP 2C19. În
studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicaţiile clinice
ale interacţiunii farmacoconetice/farmacodinamice, manifestate ca evenimente cardio-vasculare.
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului se reduce semnificativ şi
prin urmare, eficacitatea clinică a acestora poate fi influenţată. Trebuie evitată utilizarea concomitentă
cu posaconazol şi erlotinib.
Substanţe active metabolizate prin intermediul CYP 2C19
Omeprazolul este un inhibitor cu acţiune medie a CYP 2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Prin urmare, metabolizarea substanţelor active prin intermediul CYP 2C19 scade şi
expunerea sistemică la aceste substanţe creşte.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Într-un studiu de tip încrucişat efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
omeprazol în doză de 40 mg a crescut Cmax şi ASC alecilostazolului cu 18% şi respectiv 26% şi Cmax şi
ASC ale unuia dintre metaboliţii activi cu 29% şi respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină pe parcursul primelor două
săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă este necesară modificarea dozei, până la
finalul tratamentului cu omeprazol va fi necesară monitorizare şi o nouă ajustare a dozei.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu saquinavir/ritonavir determină creşterea
concentraţiilor plasmatice ale saquinavirului cu aproximativ 70%, asociată cu o tolerabilitate bună la
pacienţii cu infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţia plasmatică de tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi reducerea dozei dacă este necesar.
5
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat prin intermediul CYP 2C19 şi CYP 3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP 2C19 şi CYP 3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Administrarea concomitentă de voriconazol a determinat mai mult decât dublarea
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general nu este
necesară modificarea dozei de omeprazol totuşi, modificarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul pe termen lung.
Inductori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4 sau ale ambele izoenzime
(cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol
prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 de sarcini expuse)
nu au evidenţiat niciun efect advers al omeprazolului asupra sarcinii sau a sănătăţii fătului/noului-
născut. Omeprazolul se poate utiliza pe parcursul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în laptele matern dar este puţin probabil să influenţeze copilul în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectul omeprazolului asupra fertilităţii la om. În studiile la animale după
administrarea de omeprazol, fertilitatea nu a fost influenţată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente să afecteze capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot apare reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de
vedere (vezi pct.4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în studiile clinice efectuate pentru
omeprazol sau în experienţa de după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependent de
doză. Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi în
funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤
1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
6
ASO/frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate, care constau în,
febră, angioedem, şi reacţii anafilactice /şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii
cu afectare hepatică pre-existentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-gohnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare Ginecomastie
7
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Stare generală de rău, edem periferic
Rare Hiperhidroză
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În
literatură au fost descrise utilizări accidentale de doze de până la 560 mg şi au fost primite raportări
izolate cu privire la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg de 120 de ori mai mari decât
doza uzuală recomandată. S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi
cefalee. Au fost descrise cazuri izolate de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. . În cazul utilizării de doze
mai mari, viteza de eliminare nu a fost modificată. Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri inhibă secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune extrem de specific. Este un inhibitor al pompei gastrice de protonidin celule parietale.
Acţionează rapid şi inhibă reversibil secreţia gastrică acidă pe parcursul tratamentului cu doză unică
zilnică.
Omeprazolul este o bază slabă, se acumuleazăşi se transformă în forma activă în mediul acid din
canaliculele intracelulare ale celulelor parietale unde inhibă enzima H+K+ATP-ază- care reprezintă
pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a formării secreţiei acide este dependentă de doză
şi sunt inhibate atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efecte asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală a omeprazolului în doză unică produce inhibarea rapidă şi susţinută a secreţiei
gastrice acide diurne şi nocturne cu un maxim al activităţii după 4 zile de tratament. Utilizarea de
omeprazol în doză de 20 mg asigură o reducere medie susţinută de cel puţin 80% a secreţie gastrice în
decurs de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o reducere a secreţiei acide maxime după
stimularea cu pentagastrină de 70% la 24 de ore după administrarea dozei..
La pacienţii cu ulcer duodenal, administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH gastric de ≥ 3
pentru un timp mediu de 17 ore din 24.
La pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, ca o consecinţă a reducerii secreţiei gastrice acide şi
a acidităţii intragastrice, în funcţie de doza administrată, omeprazolul reduce/normalizează expunerea
esofagului la acid. Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică determinată la un anumit
moment stabilit.
8
Pe parcursul tratamentului pe termen lung, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o
frecvenţă relativ crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate
a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Reducerea acidităţii gastrice, indiferent de cauză, inclusiv prin administrarea de inhibitorii ai pompei
de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului
gastro-intestinal. Tratamentul cu meducamente care reduc aciditatea gastrică poate detrmina o
creştere uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale cum sunt cele cu Salmonella şi
Campylobacter.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă aciditatea gastrică, poate reduce absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamina) prin hipo- şi aclorhidrie. Trebuie să se ţină cont de acest lucru la
pacienţii cu rezerve corporale reduse, cu factori de risc pentru deficit de vitamină B12 sau care
urmează un tratament de lungă durată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazol magneziu sunt instabile în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub
formă de granule gastro-rezistente conţinute în capsule din gelatină. Absorbţia omeprazolului este
rapidă, concentraţiile plasmatice maxime fiind atinse care apar la 1-2 ore de la administrare.
Absorbţia omeprazolului are loc la nivelul intestinului subţire şi, de regulă, este completă în decurs de
3-6 ore. Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio influenţă asupra biodisponibilităţii.
Biodisponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) după o administrarea orală a unei doze unice de
omeprazol este de aproximativ 40%.
După administrarea zilnică repetată biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Aproximativ 95% din
doza de omeprazol se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet prin intermediul citocromului P450 (CYP). O mare parte din
metabolizare este dependentă de enzima CYP2C19 responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului,
metabolitul majoritar din plasmă. Partea restantă este dependentă de altă izoenzimă specifică
CYP3A4 responsabilă de formarea sulfonatului de omeprazol. Ca şi consecinţă a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19 există posibilitatea unor acţiuni de inhibare competitivă şi a unor
interacţiuni de tip medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19. Totuşi datorită afinităţii
reduse pentru CYP3A4 omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea altor substraturi
CYP3A4. În plus faţă de aceste acţiuni, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi la 15-20% din populaţia asiatică enzima CYP2C19 nu
este funcţională,aceştia fiind denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste
persoane metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil în principal prin intermediul CYP3A4.
După administrarea zilnică repetată a omeprazolului în doză de 20 mg ASC medie a fost de 5-10 ori
mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu cei care au o enzima
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă).
9
De asemenea, concentraţiile plasmatice maxime au fost mai mari de 3-5 ori. Aceste informaţii nu au
nicio relevanţă cu privire la dozele recomandate
Excreţie
De regulă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este mai mic de o oră,
atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea zilnică de doze repetate. În perioada
dintre administrarea dozelor, omeprazolul este eliminat complet din plasmă, fără tendinţă de
acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% dintr-o doză de omeprazol
administrată oral se excretă sub formă de metaboliţi în urină, iar restul în materiile fecale, provenind
în principal din secreţia biliară
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. În cazul administrării de doze
repetate, această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie non -liniară doză-ASC.
Dependenţa de timp şi de doză este determinată de reducerea metabolizării la nivelul primului pasaj şi
a clearance-ului sistemic, cauzate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu sulfonat).
Pentru niciunul dintre metaboliţi nu s-a observat vreun efect asupra secreţiei gastrice.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, rezultând o creştere
a ASC. Omeprazolul nu are tendinţă de acumulare în cazul administrării zilnice de doze unice.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare nu sunt
modificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este oarecum redusă la subiecţii vârstnici (75-79 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şobolanii trataţi cu omeprazol, în studiile desfăşurate pe toată durata vieţii, au fost observate
hiperplazie a celulelor gastrice ELC şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Descoperiri similare s-au observat
după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni şi după
fundectomie parţială. Prin urmare, aceste modificări nu sunt determinate de un efect direct al unor
substanţe active individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie
Celuloză microcristalină
Lactoză anhidră
Croscarmeloză sodică
Povidonă (K 25)
Polisorbat 80
10
Hipromelozăftalat
Dibutil sebacat
Talc
Capsula
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Cerneala de imprimare
Shellac
Propilen glicol
Hidroxid de amoniu
Hidroxid de potasiu
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A se păstra flaconul bine închis.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Al/Al
Flacon alb din PEÎD cu capac din PP, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii. Capacul
conţine o capsulă cu desicant.
Mărimi de ambalaj
Blister: 7 şi 14 capsule gastrorezistente.
Flacon: 7, 10 şi 14 capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt precauţii speciale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni nr. 7A,
540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE PIAŢĂ
4724/2012/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi:
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20 mg conţine lactoză 117 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule cu cap şi corp de culoare albă, inscripţionate cu “OME 20”, care conţin pelete de culoare
galben închis până la brun
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru tratamentul simptomelor bolii
de reflux gastroesofagian (de exemplu pirozis, regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.
Poate fi necesară administrarea capsulelor timp 2-3 zile consecutiv pentru a obţine ameliorarea
simptomelor.
La majoritatea pacienţilor ameliorarea completă a simptomelor de pirozis se obţine după 7 zile. După
ce s-a obţinut ameliorarea completă, tratamentul trebuie întrerupt.
2
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie consultaţi de un medic înainte de a utiliza Omeprazol
Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente (vezi pct.5.2).
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct.5.2).
Copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Se recomandă înghiţirea capsulelor de Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente dimineaţa,
întregi, cu jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire
Pacienţii pot deschide capsule şi pot înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după
amestecarea conţinutului capsulei cu suc uşor acid, suc de fructe,suc de mere sau apă plată. Pacienţii
trebuie sfătuiţi să utilizeze amestecul imediat după pregătire (sau în decurs de 30 de minute), să-l
amestece întotdeauna bine înainte de administrare şi să clătească paharul foarte bine cu jumătate de
pahar cu apă.
Ca alternativă pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele împreună cu jumătate de pahar cu apă.
Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţi.
Omeprazolul, similar altor inhibitori selectivi ai pompei de protoni nu trebuie administrat concomitent
cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticarea.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct.4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este
obligatorie, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg şi asocierea unei doze de ritonavir 100 mg. Doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
Omeprazolul este un inhibitor CYP 2C19. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol
trebuie ţinut cont de interacţiunea potenţială cu medicamentele metabolizate prin intermediul CYP
3
2C19. Se observă o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca precauţie nu trebuie încurajată utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel.
Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente conţine lactoză. De aceea, pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct.5.1).
Pacienţii cu simptome recurente pe termen lung, cum sunt indigestie sau pirozis trebuie să se adreseze
medicului la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează
medicamente eliberate fără prescripţie medicală ca tratament pentru indigestie sau pirozis trebuie să
informeze medicul sau farmacistul, după un program stabilit.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic dacă
Au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenţii chirurgicale gastro-
intestinale
Urmează tratament continuu simptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai
mult
Au peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomalogiei
Pacienţii nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicaţie preventivă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra cineticii altor medicamente
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir este contraindicată (vezi pct.4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) reduce expunerea medie a nelfinavir
cu aproximativ 40% şi a metabolitul activ M8 cu aproximativ 75-90%. Această interacţiune implică,
de asemenea, inhibarea CYP 2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir (vezi pct.4.4). La voluntarii
sănătoşi administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg a determinat o reducere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. La
voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea
atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat scăderea cu 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu administrarea concomitentă cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg.
4
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. S-a raportat rar toxicitatea digoxinei. Oricum, se recomandă
prudenţă la administrarea dozelor mari de omeprazol la pacienţii vârstnici. Se recomandă
monitorizarea pe parcursul tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate pentru o perioadă de 5 zile clopidogrel în
monoterapie (în doză de încărcare de 300 mg urmată de doza de 75 mg pezi) şi concomitent cu
omeprazol (o doză de 80 mg la aceeaşi oră cu o doză de clopidogrel) Expunerea la metabolitul activ al
clopidogrelului s-a redus cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de
clopidogrel şi omeprazol. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a fost diminuată cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de clopidogrel şi omeprazol. În alt studiu
s-a observat că administrarea concomitentă de clopidogrel şi omeprazol, dar la ore diferite, nu a
prevenit interacţiunea lor, determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP 2C19. În
studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicaţiile clinice
ale interacţiunii farmacoconetice/farmacodinamice, manifestate ca evenimente cardio-vasculare.
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului se reduce semnificativ şi
prin urmare, eficacitatea clinică a acestora poate fi influenţată. Trebuie evitată utilizarea concomitentă
cu posaconazol şi erlotinib.
Substanţe active metabolizate prin intermediul CYP 2C19
Omeprazolul este un inhibitor cu acţiune medie a CYP 2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Prin urmare, metabolizarea substanţelor active prin intermediul CYP 2C19 scade şi
expunerea sistemică la aceste substanţe creşte.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Într-un studiu de tip încrucişat efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
omeprazol în doză de 40 mg a crescut Cmax şi ASC alecilostazolului cu 18% şi respectiv 26% şi Cmax şi
ASC ale unuia dintre metaboliţii activi cu 29% şi respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină pe parcursul primelor două
săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă este necesară modificarea dozei, până la
finalul tratamentului cu omeprazol va fi necesară monitorizare şi o nouă ajustare a dozei.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu saquinavir/ritonavir determină creşterea
concentraţiilor plasmatice ale saquinavirului cu aproximativ 70%, asociată cu o tolerabilitate bună la
pacienţii cu infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţia plasmatică de tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi reducerea dozei dacă este necesar.
5
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat prin intermediul CYP 2C19 şi CYP 3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP 2C19 şi CYP 3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Administrarea concomitentă de voriconazol a determinat mai mult decât dublarea
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general nu este
necesară modificarea dozei de omeprazol totuşi, modificarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul pe termen lung.
Inductori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4 sau ale ambele izoenzime
(cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol
prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 de sarcini expuse)
nu au evidenţiat niciun efect advers al omeprazolului asupra sarcinii sau a sănătăţii fătului/noului-
născut. Omeprazolul se poate utiliza pe parcursul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în laptele matern dar este puţin probabil să influenţeze copilul în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectul omeprazolului asupra fertilităţii la om. În studiile la animale după
administrarea de omeprazol, fertilitatea nu a fost influenţată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Sandoz 20 mg capsule gastrorezistente să afecteze capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot apare reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de
vedere (vezi pct.4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în studiile clinice efectuate pentru
omeprazol sau în experienţa de după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependent de
doză. Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi în
funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤
1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
6
ASO/frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate, care constau în,
febră, angioedem, şi reacţii anafilactice /şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii
cu afectare hepatică pre-existentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-gohnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare Ginecomastie
7
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Stare generală de rău, edem periferic
Rare Hiperhidroză
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În
literatură au fost descrise utilizări accidentale de doze de până la 560 mg şi au fost primite raportări
izolate cu privire la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg de 120 de ori mai mari decât
doza uzuală recomandată. S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi
cefalee. Au fost descrise cazuri izolate de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. . În cazul utilizării de doze
mai mari, viteza de eliminare nu a fost modificată. Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri inhibă secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune extrem de specific. Este un inhibitor al pompei gastrice de protonidin celule parietale.
Acţionează rapid şi inhibă reversibil secreţia gastrică acidă pe parcursul tratamentului cu doză unică
zilnică.
Omeprazolul este o bază slabă, se acumuleazăşi se transformă în forma activă în mediul acid din
canaliculele intracelulare ale celulelor parietale unde inhibă enzima H+K+ATP-ază- care reprezintă
pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a formării secreţiei acide este dependentă de doză
şi sunt inhibate atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efecte asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală a omeprazolului în doză unică produce inhibarea rapidă şi susţinută a secreţiei
gastrice acide diurne şi nocturne cu un maxim al activităţii după 4 zile de tratament. Utilizarea de
omeprazol în doză de 20 mg asigură o reducere medie susţinută de cel puţin 80% a secreţie gastrice în
decurs de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o reducere a secreţiei acide maxime după
stimularea cu pentagastrină de 70% la 24 de ore după administrarea dozei..
La pacienţii cu ulcer duodenal, administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH gastric de ≥ 3
pentru un timp mediu de 17 ore din 24.
La pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, ca o consecinţă a reducerii secreţiei gastrice acide şi
a acidităţii intragastrice, în funcţie de doza administrată, omeprazolul reduce/normalizează expunerea
esofagului la acid. Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică determinată la un anumit
moment stabilit.
8
Pe parcursul tratamentului pe termen lung, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o
frecvenţă relativ crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate
a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Reducerea acidităţii gastrice, indiferent de cauză, inclusiv prin administrarea de inhibitorii ai pompei
de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului
gastro-intestinal. Tratamentul cu meducamente care reduc aciditatea gastrică poate detrmina o
creştere uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale cum sunt cele cu Salmonella şi
Campylobacter.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă aciditatea gastrică, poate reduce absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamina) prin hipo- şi aclorhidrie. Trebuie să se ţină cont de acest lucru la
pacienţii cu rezerve corporale reduse, cu factori de risc pentru deficit de vitamină B12 sau care
urmează un tratament de lungă durată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazol magneziu sunt instabile în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub
formă de granule gastro-rezistente conţinute în capsule din gelatină. Absorbţia omeprazolului este
rapidă, concentraţiile plasmatice maxime fiind atinse care apar la 1-2 ore de la administrare.
Absorbţia omeprazolului are loc la nivelul intestinului subţire şi, de regulă, este completă în decurs de
3-6 ore. Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio influenţă asupra biodisponibilităţii.
Biodisponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) după o administrarea orală a unei doze unice de
omeprazol este de aproximativ 40%.
După administrarea zilnică repetată biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Aproximativ 95% din
doza de omeprazol se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet prin intermediul citocromului P450 (CYP). O mare parte din
metabolizare este dependentă de enzima CYP2C19 responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului,
metabolitul majoritar din plasmă. Partea restantă este dependentă de altă izoenzimă specifică
CYP3A4 responsabilă de formarea sulfonatului de omeprazol. Ca şi consecinţă a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19 există posibilitatea unor acţiuni de inhibare competitivă şi a unor
interacţiuni de tip medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19. Totuşi datorită afinităţii
reduse pentru CYP3A4 omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea altor substraturi
CYP3A4. În plus faţă de aceste acţiuni, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi la 15-20% din populaţia asiatică enzima CYP2C19 nu
este funcţională,aceştia fiind denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste
persoane metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil în principal prin intermediul CYP3A4.
După administrarea zilnică repetată a omeprazolului în doză de 20 mg ASC medie a fost de 5-10 ori
mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu cei care au o enzima
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă).
9
De asemenea, concentraţiile plasmatice maxime au fost mai mari de 3-5 ori. Aceste informaţii nu au
nicio relevanţă cu privire la dozele recomandate
Excreţie
De regulă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este mai mic de o oră,
atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea zilnică de doze repetate. În perioada
dintre administrarea dozelor, omeprazolul este eliminat complet din plasmă, fără tendinţă de
acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% dintr-o doză de omeprazol
administrată oral se excretă sub formă de metaboliţi în urină, iar restul în materiile fecale, provenind
în principal din secreţia biliară
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. În cazul administrării de doze
repetate, această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie non -liniară doză-ASC.
Dependenţa de timp şi de doză este determinată de reducerea metabolizării la nivelul primului pasaj şi
a clearance-ului sistemic, cauzate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu sulfonat).
Pentru niciunul dintre metaboliţi nu s-a observat vreun efect asupra secreţiei gastrice.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, rezultând o creştere
a ASC. Omeprazolul nu are tendinţă de acumulare în cazul administrării zilnice de doze unice.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare nu sunt
modificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este oarecum redusă la subiecţii vârstnici (75-79 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şobolanii trataţi cu omeprazol, în studiile desfăşurate pe toată durata vieţii, au fost observate
hiperplazie a celulelor gastrice ELC şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Descoperiri similare s-au observat
după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni şi după
fundectomie parţială. Prin urmare, aceste modificări nu sunt determinate de un efect direct al unor
substanţe active individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie
Celuloză microcristalină
Lactoză anhidră
Croscarmeloză sodică
Povidonă (K 25)
Polisorbat 80
10
Hipromelozăftalat
Dibutil sebacat
Talc
Capsula
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Cerneala de imprimare
Shellac
Propilen glicol
Hidroxid de amoniu
Hidroxid de potasiu
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A se păstra flaconul bine închis.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Al/Al
Flacon alb din PEÎD cu capac din PP, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii. Capacul
conţine o capsulă cu desicant.
Mărimi de ambalaj
Blister: 7 şi 14 capsule gastrorezistente.
Flacon: 7, 10 şi 14 capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt precauţii speciale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni nr. 7A,
540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE PIAŢĂ
4724/2012/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2012
