OFTAQUIX 5 mg/ml
Substanta activa: LEVOFLOXACINUMClasa ATC: S01AE05Forma farmaceutica: PIC. OFT., SOL.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. PEJD cu picurator din PEJD si capac cu filet din PEID X 5 ml picaturi oftalmice, solutie
Producator: SANTEN OY - FINLANDA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături oftalmice, soluţie conţine levofloxacină hemihidrat 5,12 mg, echivalent cu
levofloxacină 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,05 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, de culoare galben deschis până la galben-verzui deschis, fără particule vizibile.
Soluţie izotonă ajustată la valoarea pH-ului fiziologic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Oftaquix este indicat în tratamentul topic al infecţiilor bacteriene oftalmice externe, la pacienţii cu
vârsta 1 an, cauzate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Oftaquix este indicat la adulţi, copii cu vârsta de 1 an şi peste până la 12 ani şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 12 şi 18 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În cazul tuturor categoriilor de pacienţi, în primele două zile se instilează una sau două picături în
ochiul (ochii) afectat (afectaţi) la intervale de două ore, de maxim 8 ori pe zi, în stare de veghe, iar
ulterior, de patru ori pe zi, din ziua 3 până în ziua 5.
În cazul în care sunt utilizate concomitent mai multe medicamente oftalmice cu administrare topică,
este necesar un interval de cel puţin 15 minute între instilări.
Pentru a preveni contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei, vârful picurător nu trebuie să intre în
contact cu pleoapele sau cu zonele adiacente.
2
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi de evoluţia clinică sau bacteriologică a
infecţiei. Durata obişnuită de tratament este de 5 zile.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pentru tratamentul ulcerului cornean şi oftalmiei gonococice la
nou-născuţi.
Oftaquix nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an din cauza datelor insuficiente privind
siguranta şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă.
Utilizare la vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Dozele la copii cu vârsta de 1 an şi peste sunt asemănătoare cu cele recomandate la adulţi.
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix la copiii cu vârsta sub 1 an. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Administrare oftalmică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi
enumeraţi la pct. 6.1., de exemplu clorura de benzalconiu.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Oftaquix nu trebuie administrat subconjunctival. Soluţia nu trebuie introdusă direct în camera
anterioară a ochiului.
Administrarea sistemică a fluorochinolonelor a fost asociată cu reacţii de hipersensibilitate, chiar şi ca
urmare a administrării unei doze unice. Trebuie întreruptă administrarea medicamentului în cazul în
care devine manifestă o reacţie alergică la levofloxacină.
Similar altor medicamente antiinfecţioase, utilizarea prelungită poate determina suprainfecţii cu
microorganisme non-sensibile, inclusiv fungi. În cazul în care infecţia se agravează sau nu se observă
o ameliorare clinică în decursul unei perioade rezonabile de tratament, utilizarea trebuie întreruptă şi
va fi instituit un tratament alternativ. În cazurile în care, din considerente clinice, este necesară decizia
medicului, pacientul va fi examinat cu ajutorul biomicroscopiei cu lampa cu fantă sau, acolo unde este
indicat, utilizând coloraţia cu fluoresceină.
Pacienţii cu infecţii oculare bacteriene externe nu trebuie să poarte lentile de contact.
Oftaquix conţine clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţie oculară.
Copii şi adolescenţi
Pentru copiii cu vârsta de 1 an şi peste, sunt similare atenţionările şi precauţiile speciale pentru
utilizare indicate la adulţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunea unor medicamente cu levofloxacina.
Deoarece concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei obţinute ca urmare a administrării
oftalmice sunt de cel puţin 1000 de ori mai mici decât cele raportate ca urmare a administrării orale a
dozelor standard, este improbabil ca interacţiunile menţionate în cazul administrării sistemice a
levofloxacinei să fie relevante clinic.
3
Copii şi adolescenţi
Nu s-au efectuat studii cu privire la interacţiunile dintre medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date clinice adecvate privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile efectuate la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea pentru reproducere (vezi
pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om. Oftaquix nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu
excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea
Levofloxacina se elimină în laptele uman. Cu toate acestea, în cazul administrării dozelor terapeutice de
Oftaquix nu se anticipează apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptaţi. Oftaquix nu trebuie utilizat în
timpul alăptării, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial
pentru sugar.
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii la şobolani, la expuneri ce depaseau semnificativ
expunerea maximă la om după administrarea oculară (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oftaquix are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
În cazul în care există orice efecte tranzitorii asupra vederii, pacientul trebuie sfătuit să aştepte până
când acestea dispar, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Se anticipează ca aproximativ 10% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse. În general, reacţiile
adverse sunt clasificate ca uşoare sau moderate, sunt tranzitorii şi, de regulă, se limitează la nivelul
ochiului.
Deoarece medicamentul conţine şi clorură de benzalconiu, substanţa activă sau acest excipient pot
determina apariţia eczemei de contact şi/sau a iritaţiei.
În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse, definite ca
fiind în mod sigur, probabil sau posibil asociate tratamentului cu Oftaquix:
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare (>1/10000 şi 1/1000 şi 1/100 şi 1/1000 şi <1/100):
Lipire a pleoapelor, chemoză, reacţie papilară conjunctivală, edem palpebral, disconfort ocular, prurit
ocular, dureri oculare, conjunctivită, foliculi conjunctivali, xeroftalmie, eritem palpebral şi fotofobie.
În cadrul studiilor clinice nu s-au observat precipitate corneene.
4
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100): rinită
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) :
edem laringian
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi sunt considerate
asemănătoare cu cele raportate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Cantitatea totală de levofloxacină dintr-un flacon care conţine picături oftalmice, soluţie este prea mică
pentru a cauza efecte toxice ca urmare a ingerării accidentale. În cazul în care se consideră necesar,
pacientul poate fi monitorizat clinic şi pot fi luate măsuri pentru susţinerea funcţiilor vitale. În cazul
supradozajului local cu levofloxacină, se vor spăla ochii cu apă curată (de la robinet), la temperatura
camerei.
Copii şi adolescenţi
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, măsurile de tratament în caz de supradozaj sunt asemănătoare cu
cele efectuate la adulţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, antiinfecţioase, fluorochinolone.
Codul ATC: S01AE05
Levofloxacina este izomerul L al substanţei racemice, ofloxacină. Activitatea antibacteriană a
ofloxacinei este determinată, în primul rând, de izomerul L.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul
complexului ADN-girază - topoizomerază II şi topoizomerazei IV. Levofloxacina acţionează cu
preferinţă asupra ADN-girazei din bacteriile Gram-negativ şi topoizomerazei IV din bacteriile Gram-
pozitiv.
Mecanisme de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la levofloxacină se poate dezvolta în primul rând din cauza celor două
mecanisme principale, şi anume scăderea concentraţiei intrabacteriene a unui medicament sau
modificarea enzimelor ţintă asupra cărora acţionează medicamentul. Modificarea enzimelor ţintă este
determinată de mutaţii ale genelor cromozomiale care codifică AND-giraza (gyrA şi gyrB) şi
topoizomeraza IV (parC şi parE; grlA şi grlB pentru Staphylococcus aureus). Rezistenţa determinată
de scăderea concentraţiei intrabacteriene a medicamentului apar
e fie din cauza porinelor membranei
exterioare (OmpF) care împiedică pătrunderea fluorochinolonelor în bacteriile Gram-negativ, fie din
cauza pompelor de eflux. Rezistenţa mediată de eflux a fost descrisă pentru pneumococi (PmrA),
stafilococi (NorA), microorganisme anaerobe şi bacterii Gram-negativ. Pe lângă aceasta, pentru
Klebsiella pneumoniae şi E. coli a fost descrisă rezistenţa la chinolone mediată de plasmide
(determinată de gena qnr).
Rezistenţă încrucişată
Între fluorochinolone poate să apară rezistenţa încrucişată. Este posibil ca mutaţiile singulare să nu
determine rezistenţa clinică însă, în general, mutaţiile multiple au drept rezultat rezistenţa clinică la
toate medicamentele din clasa fluorochinolonelor. Modificarea porinelor membranei exterioare şi a
5
sistemelor de eflux poate avea o specificitate de substrat largă, ţintind mai multe clase de medicamente
antibacteriene şi determinând polirezistenţa.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (Comisia Europeană pentru Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar
sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt următoarele:
Pseudomonas spp., Staphylococcus spp., Streptococcus A,B,C,G:
sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Streptococcus pneumoniae: sensibile ≤2 mg/l, rezistente >2 mg/l
Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >1 mg/l
Toate celelalte microorganisme patogene: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Spectrul antibacterian
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi este de
dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special cînd se tratează infecţii severe. De
aceea, informaţiile prezentate oferă doar o ghidare aproximativă privind probabilitatea ca aceste
microorganisme să fie sensibile sau nu la levofloxacină. În cazul în care este necesar, trebuie cerut
sfatul unui expert, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât eficacitatea
medicamentului, în cel puţin unele tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
În următorul tabel sunt prezentate doar speciile bacteriene care sunt în mod frecvent responsabile de
infecţiile oculare, cum este conjunctivita.
Spectrul antibacterian – categoria de sensibilitate şi caracteristicile rezistenţei, conform EUCAST
Categoria I: Specii frecvent sensibile
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (MSSA)*
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Streptococi din grupa Viridans
Aerobi Gram-negativ
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Pseudomonas aeruginosa (izolat din comunitate)
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis (Tratamentul pacienţilor cu conjunctivită cauzată
de Chlamydia necesită tratament antimicrobian
concomitent administrat pe cale sistemică)
Categoria II: Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (MRSA)**
Staphylococcus epidermidis
Aerobi Gram-negativ
Pseudomonas aeruginosa (izolat din spital)
* MSSA = tulpini de Staphylococcus aureus sensibile la meticilină
** MRSA = tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină
Datele privind rezistenţa prezentate în tabel se bazează pe rezultatele unui studiu multicentric de
supraveghere (Studiul oftalmic) cu privire la rezistenţa la speciile bacteriene izolate obţinute de la
pacienţi cu infecţii oftalmice, efectuat în Germania, în perioada iunie-noiembrie 2004.
Microorganismele au fost clasificate ca sensibile la levofloxacină pe baza sensibilităţii in vitro şi a
concentraţiilor plasmatice atinse după tratamentul administrat pe cale sistemică. După administrarea
topică, local se ating concentraţii maxime mai mari decât cele plasmatice. Cu toate acestea, nu se ştie
6
dacă şi în ce mod cinetica medicamentului administrat oftalmic (topic) poate modifica activitatea
antibacteriană a levofloxacinei.
Copii şi adolescenţi
Proprietăţile farmacodinamice observate la copiii cu vârsta de 1 an şi peste sunt similare cu cele de la
adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea oftalmică, levofloxacina persistă în pelicula lacrimală.
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi, concentraţiile medii ale levofloxacinei din pelicula
lacrimală măsurate la 4 şi la 6 ore de la administrarea topică au fost de 17,0 micrograme/ml, respectiv
de 6,6 micrograme/ml. Cinci din şase subiecţi incluşi în studiu au prezentat concentraţii egale cu 2
micrograme/ml sau mai mult, la 4 ore de la administrare. La patru din şase subiecţi, această
concentraţie s-a menţinut la 6 ore de la administrare.
Concentraţia plasmatică a levofloxacinei a fost măsurată la 15 voluntari sănătoşi adulţi, la diverse
momente în timp, pe parcursul unei perioade de tratament cu levofloxacină de 15 zile. Concentraţia
plasmatică medie a levofloxacinei la 1 oră de la administrare a variat între 0,86 nanograme/ml în ziua
1 şi 2,05 nanograme/ml în ziua 15. Cea mai mare valoare a concentraţiei plasmatice maxime a
levofloxacinei, egală cu 2,25 nanograme/ml, a fost măsurată în ziua 4, după 2 zile de administrare la
intervale de 2 ore, în total 8 doze pe zi. Concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei au crescut
de la 0,94 nanograme/ml în ziua 1 la 2,15 nanograme/ml în ziua 15, iar aceste valori sunt de mai mult
de 1000 de ori mai mici decât cele obţinute ca urmare a administrării orale a dozelor standard de
levofloxacină.
Până în prezent, nu se cunosc concentraţiile plasmatice de levofloxacină atinse după administrarea la
nivelul ochilor infectaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice s-au observat numai la expuneri considerabil mai mari decât expunerea maximă la
om obţinută ca urmare a administrării oftalmice de levofloxacină şi au relevanţă mică pentru utilizarea
clinică.
În cadrul studiilor efectuate la animale, s-a demonstrat că inhibitorii de girază au determinat tulburări
de creştere la nivelul articulaţiilor ce sunt supuse greutăţii corporale.
Similar altor fluorochinolone, în urma administrării orale de doze mari, levofloxacina a demonstrat
efecte asupra cartilajului (formare de vezicule, cavităţi) la şobolani şi la câini.
Potenţialul cataractogen nu poate fi exclus, din cauza lipsei unor investigaţii specifice.
Pe baza datelor deţinute în prezent, tulburările de vedere manifestate la animale nu pot fi excluse.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Levofloxacina administrată oral la şobolani în doze de până la 810 mg/kg şi zi nu a fost teratogenă.
Deoarece s-a demonstrat că levofloxacina este absorbită complet, cinetica medicamentului este liniară.
Nu s-au observat diferenţe la nivelul parametrilor farmacocinetici între doza unică şi dozele repetate
administrate pe cale orală. Expunerea sistemică la şobolani, în cazul administrării orale de doze de 810
mg/kg şi zi, a fost de aproximativ 50000 de ori mai mare decât cea atinsă la om, atunci când au fost
administrate oftalmic dozele de levofloxacină conţinute în 2 picături de soluţie, aplicate bilateral.
La şobolani, doza cea mai mare a crescut mortalitatea fetală şi maturizarea întârziată a coincis cu
toxicitatea maternă.
Nu s-a observat niciun efect teratogen în urma administrării or
ale la iepuri a unor doze de până la 50
mg/kg şi zi sau ca urmare a administrării intravenoase a unor doze de până la 25 mg/kg şi zi.
Levofloxacina nu a determinat nicio modificare a fertilităţii la şobolani, atunci când s-au administrat
oral doze de până la 360 mg/kg şi zi; ca urmare a administrării acestor doze s-au obţinut concentraţii
plasmatice de 16000 de ori mai mari decât cele atinse ca urmare a administrării oftalmice a 8 doze la
om.
7
Genotoxicitate
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifere, dar a indus
in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc, la doze de 100
micrograme/ml sau mai mari, în absenţa activării metabolice. Testele efectuate in vivo nu au
demonstrat niciun potenţial genotoxic.
Potenţial fototoxic
Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă, au demonstrat
faptul că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Administrarea unei soluţii
oftalmice de levofloxacină 3% pe pielea bărbierită a unor hamsteri nu a demonstrat niciun potenţial de
fotosensibilizare sau de fototoxicitate cutanată. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic
într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Potenţial carcinogen
În cadrul unui studiu pe termen lung privind carcinogenitatea, efectuat la şobolani, levofloxacina nu a
demonstrat niciun potenţial carcinogen sau tumorigen în urma administrării orale zilnice, ca parte a
regimului alimentar, în doze de până la 100 mg/kg şi zi, timp de 2 ani.
Evaluarea riscului asupra mediului înconjurător (ERM)
Concentraţia calculată de Oftaquix care să prezinte influenţă asupra mediului (PECSurfacewater) este sub
limita de acţiune de 0,01 micrograme/l iar valoarea LogKow a levofloxacinei este sub limita de
acţiune de 4,5.
Este puţin probabil ca Oftaquix să reprezinte un risc pentru mediul înconjurător, deoarece nu există
alte motive de îngrijorare în ceea ce priveşte medicamentul şi substanţa activă din compoziţia acestuia,
levofloxacina.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu (0,05 mg în 1 ml picături oftalmice, soluţie)
Clorură de sodiu
Acid clorhidric 5 N (pentru ajustarea pH-ului)
Hidrohid de sodiu 5 N (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După prima deschidere: a se utiliza în decurs de 28 de zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită precauţii speciale de păstrare.
A se păstra flaconul bine închis.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
8
Flacon de culoare albă, din polietilenă de densitate joasă (PEJD), cu capacitatea de 5 ml, cu vârf
picurător din PEJD şi capac cu filet din polietilenă de densitate înaltă (PEÎD). Fiecare flacon conţine 5
ml picături oftalmice, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Santen Oy
Niittyhaankatu 20
33720 Tampere
Finlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9806/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației - Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături oftalmice, soluţie conţine levofloxacină hemihidrat 5,12 mg, echivalent cu
levofloxacină 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,05 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, de culoare galben deschis până la galben-verzui deschis, fără particule vizibile.
Soluţie izotonă ajustată la valoarea pH-ului fiziologic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Oftaquix este indicat în tratamentul topic al infecţiilor bacteriene oftalmice externe, la pacienţii cu
vârsta 1 an, cauzate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Oftaquix este indicat la adulţi, copii cu vârsta de 1 an şi peste până la 12 ani şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 12 şi 18 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În cazul tuturor categoriilor de pacienţi, în primele două zile se instilează una sau două picături în
ochiul (ochii) afectat (afectaţi) la intervale de două ore, de maxim 8 ori pe zi, în stare de veghe, iar
ulterior, de patru ori pe zi, din ziua 3 până în ziua 5.
În cazul în care sunt utilizate concomitent mai multe medicamente oftalmice cu administrare topică,
este necesar un interval de cel puţin 15 minute între instilări.
Pentru a preveni contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei, vârful picurător nu trebuie să intre în
contact cu pleoapele sau cu zonele adiacente.
2
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi de evoluţia clinică sau bacteriologică a
infecţiei. Durata obişnuită de tratament este de 5 zile.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pentru tratamentul ulcerului cornean şi oftalmiei gonococice la
nou-născuţi.
Oftaquix nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an din cauza datelor insuficiente privind
siguranta şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă.
Utilizare la vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Dozele la copii cu vârsta de 1 an şi peste sunt asemănătoare cu cele recomandate la adulţi.
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix la copiii cu vârsta sub 1 an. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Administrare oftalmică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi
enumeraţi la pct. 6.1., de exemplu clorura de benzalconiu.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Oftaquix nu trebuie administrat subconjunctival. Soluţia nu trebuie introdusă direct în camera
anterioară a ochiului.
Administrarea sistemică a fluorochinolonelor a fost asociată cu reacţii de hipersensibilitate, chiar şi ca
urmare a administrării unei doze unice. Trebuie întreruptă administrarea medicamentului în cazul în
care devine manifestă o reacţie alergică la levofloxacină.
Similar altor medicamente antiinfecţioase, utilizarea prelungită poate determina suprainfecţii cu
microorganisme non-sensibile, inclusiv fungi. În cazul în care infecţia se agravează sau nu se observă
o ameliorare clinică în decursul unei perioade rezonabile de tratament, utilizarea trebuie întreruptă şi
va fi instituit un tratament alternativ. În cazurile în care, din considerente clinice, este necesară decizia
medicului, pacientul va fi examinat cu ajutorul biomicroscopiei cu lampa cu fantă sau, acolo unde este
indicat, utilizând coloraţia cu fluoresceină.
Pacienţii cu infecţii oculare bacteriene externe nu trebuie să poarte lentile de contact.
Oftaquix conţine clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţie oculară.
Copii şi adolescenţi
Pentru copiii cu vârsta de 1 an şi peste, sunt similare atenţionările şi precauţiile speciale pentru
utilizare indicate la adulţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunea unor medicamente cu levofloxacina.
Deoarece concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei obţinute ca urmare a administrării
oftalmice sunt de cel puţin 1000 de ori mai mici decât cele raportate ca urmare a administrării orale a
dozelor standard, este improbabil ca interacţiunile menţionate în cazul administrării sistemice a
levofloxacinei să fie relevante clinic.
3
Copii şi adolescenţi
Nu s-au efectuat studii cu privire la interacţiunile dintre medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date clinice adecvate privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile efectuate la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea pentru reproducere (vezi
pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om. Oftaquix nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu
excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea
Levofloxacina se elimină în laptele uman. Cu toate acestea, în cazul administrării dozelor terapeutice de
Oftaquix nu se anticipează apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptaţi. Oftaquix nu trebuie utilizat în
timpul alăptării, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial
pentru sugar.
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii la şobolani, la expuneri ce depaseau semnificativ
expunerea maximă la om după administrarea oculară (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oftaquix are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
În cazul în care există orice efecte tranzitorii asupra vederii, pacientul trebuie sfătuit să aştepte până
când acestea dispar, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Se anticipează ca aproximativ 10% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse. În general, reacţiile
adverse sunt clasificate ca uşoare sau moderate, sunt tranzitorii şi, de regulă, se limitează la nivelul
ochiului.
Deoarece medicamentul conţine şi clorură de benzalconiu, substanţa activă sau acest excipient pot
determina apariţia eczemei de contact şi/sau a iritaţiei.
În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse, definite ca
fiind în mod sigur, probabil sau posibil asociate tratamentului cu Oftaquix:
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare (>1/10000 şi 1/1000 şi 1/100 şi 1/1000 şi <1/100):
Lipire a pleoapelor, chemoză, reacţie papilară conjunctivală, edem palpebral, disconfort ocular, prurit
ocular, dureri oculare, conjunctivită, foliculi conjunctivali, xeroftalmie, eritem palpebral şi fotofobie.
În cadrul studiilor clinice nu s-au observat precipitate corneene.
4
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100): rinită
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) :
edem laringian
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi sunt considerate
asemănătoare cu cele raportate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Cantitatea totală de levofloxacină dintr-un flacon care conţine picături oftalmice, soluţie este prea mică
pentru a cauza efecte toxice ca urmare a ingerării accidentale. În cazul în care se consideră necesar,
pacientul poate fi monitorizat clinic şi pot fi luate măsuri pentru susţinerea funcţiilor vitale. În cazul
supradozajului local cu levofloxacină, se vor spăla ochii cu apă curată (de la robinet), la temperatura
camerei.
Copii şi adolescenţi
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, măsurile de tratament în caz de supradozaj sunt asemănătoare cu
cele efectuate la adulţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, antiinfecţioase, fluorochinolone.
Codul ATC: S01AE05
Levofloxacina este izomerul L al substanţei racemice, ofloxacină. Activitatea antibacteriană a
ofloxacinei este determinată, în primul rând, de izomerul L.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul
complexului ADN-girază - topoizomerază II şi topoizomerazei IV. Levofloxacina acţionează cu
preferinţă asupra ADN-girazei din bacteriile Gram-negativ şi topoizomerazei IV din bacteriile Gram-
pozitiv.
Mecanisme de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la levofloxacină se poate dezvolta în primul rând din cauza celor două
mecanisme principale, şi anume scăderea concentraţiei intrabacteriene a unui medicament sau
modificarea enzimelor ţintă asupra cărora acţionează medicamentul. Modificarea enzimelor ţintă este
determinată de mutaţii ale genelor cromozomiale care codifică AND-giraza (gyrA şi gyrB) şi
topoizomeraza IV (parC şi parE; grlA şi grlB pentru Staphylococcus aureus). Rezistenţa determinată
de scăderea concentraţiei intrabacteriene a medicamentului apar
e fie din cauza porinelor membranei
exterioare (OmpF) care împiedică pătrunderea fluorochinolonelor în bacteriile Gram-negativ, fie din
cauza pompelor de eflux. Rezistenţa mediată de eflux a fost descrisă pentru pneumococi (PmrA),
stafilococi (NorA), microorganisme anaerobe şi bacterii Gram-negativ. Pe lângă aceasta, pentru
Klebsiella pneumoniae şi E. coli a fost descrisă rezistenţa la chinolone mediată de plasmide
(determinată de gena qnr).
Rezistenţă încrucişată
Între fluorochinolone poate să apară rezistenţa încrucişată. Este posibil ca mutaţiile singulare să nu
determine rezistenţa clinică însă, în general, mutaţiile multiple au drept rezultat rezistenţa clinică la
toate medicamentele din clasa fluorochinolonelor. Modificarea porinelor membranei exterioare şi a
5
sistemelor de eflux poate avea o specificitate de substrat largă, ţintind mai multe clase de medicamente
antibacteriene şi determinând polirezistenţa.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (Comisia Europeană pentru Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar
sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt următoarele:
Pseudomonas spp., Staphylococcus spp., Streptococcus A,B,C,G:
sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Streptococcus pneumoniae: sensibile ≤2 mg/l, rezistente >2 mg/l
Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >1 mg/l
Toate celelalte microorganisme patogene: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Spectrul antibacterian
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi este de
dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special cînd se tratează infecţii severe. De
aceea, informaţiile prezentate oferă doar o ghidare aproximativă privind probabilitatea ca aceste
microorganisme să fie sensibile sau nu la levofloxacină. În cazul în care este necesar, trebuie cerut
sfatul unui expert, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât eficacitatea
medicamentului, în cel puţin unele tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
În următorul tabel sunt prezentate doar speciile bacteriene care sunt în mod frecvent responsabile de
infecţiile oculare, cum este conjunctivita.
Spectrul antibacterian – categoria de sensibilitate şi caracteristicile rezistenţei, conform EUCAST
Categoria I: Specii frecvent sensibile
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (MSSA)*
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Streptococi din grupa Viridans
Aerobi Gram-negativ
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Pseudomonas aeruginosa (izolat din comunitate)
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis (Tratamentul pacienţilor cu conjunctivită cauzată
de Chlamydia necesită tratament antimicrobian
concomitent administrat pe cale sistemică)
Categoria II: Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Aerobi Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (MRSA)**
Staphylococcus epidermidis
Aerobi Gram-negativ
Pseudomonas aeruginosa (izolat din spital)
* MSSA = tulpini de Staphylococcus aureus sensibile la meticilină
** MRSA = tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină
Datele privind rezistenţa prezentate în tabel se bazează pe rezultatele unui studiu multicentric de
supraveghere (Studiul oftalmic) cu privire la rezistenţa la speciile bacteriene izolate obţinute de la
pacienţi cu infecţii oftalmice, efectuat în Germania, în perioada iunie-noiembrie 2004.
Microorganismele au fost clasificate ca sensibile la levofloxacină pe baza sensibilităţii in vitro şi a
concentraţiilor plasmatice atinse după tratamentul administrat pe cale sistemică. După administrarea
topică, local se ating concentraţii maxime mai mari decât cele plasmatice. Cu toate acestea, nu se ştie
6
dacă şi în ce mod cinetica medicamentului administrat oftalmic (topic) poate modifica activitatea
antibacteriană a levofloxacinei.
Copii şi adolescenţi
Proprietăţile farmacodinamice observate la copiii cu vârsta de 1 an şi peste sunt similare cu cele de la
adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea oftalmică, levofloxacina persistă în pelicula lacrimală.
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi, concentraţiile medii ale levofloxacinei din pelicula
lacrimală măsurate la 4 şi la 6 ore de la administrarea topică au fost de 17,0 micrograme/ml, respectiv
de 6,6 micrograme/ml. Cinci din şase subiecţi incluşi în studiu au prezentat concentraţii egale cu 2
micrograme/ml sau mai mult, la 4 ore de la administrare. La patru din şase subiecţi, această
concentraţie s-a menţinut la 6 ore de la administrare.
Concentraţia plasmatică a levofloxacinei a fost măsurată la 15 voluntari sănătoşi adulţi, la diverse
momente în timp, pe parcursul unei perioade de tratament cu levofloxacină de 15 zile. Concentraţia
plasmatică medie a levofloxacinei la 1 oră de la administrare a variat între 0,86 nanograme/ml în ziua
1 şi 2,05 nanograme/ml în ziua 15. Cea mai mare valoare a concentraţiei plasmatice maxime a
levofloxacinei, egală cu 2,25 nanograme/ml, a fost măsurată în ziua 4, după 2 zile de administrare la
intervale de 2 ore, în total 8 doze pe zi. Concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei au crescut
de la 0,94 nanograme/ml în ziua 1 la 2,15 nanograme/ml în ziua 15, iar aceste valori sunt de mai mult
de 1000 de ori mai mici decât cele obţinute ca urmare a administrării orale a dozelor standard de
levofloxacină.
Până în prezent, nu se cunosc concentraţiile plasmatice de levofloxacină atinse după administrarea la
nivelul ochilor infectaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice s-au observat numai la expuneri considerabil mai mari decât expunerea maximă la
om obţinută ca urmare a administrării oftalmice de levofloxacină şi au relevanţă mică pentru utilizarea
clinică.
În cadrul studiilor efectuate la animale, s-a demonstrat că inhibitorii de girază au determinat tulburări
de creştere la nivelul articulaţiilor ce sunt supuse greutăţii corporale.
Similar altor fluorochinolone, în urma administrării orale de doze mari, levofloxacina a demonstrat
efecte asupra cartilajului (formare de vezicule, cavităţi) la şobolani şi la câini.
Potenţialul cataractogen nu poate fi exclus, din cauza lipsei unor investigaţii specifice.
Pe baza datelor deţinute în prezent, tulburările de vedere manifestate la animale nu pot fi excluse.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Levofloxacina administrată oral la şobolani în doze de până la 810 mg/kg şi zi nu a fost teratogenă.
Deoarece s-a demonstrat că levofloxacina este absorbită complet, cinetica medicamentului este liniară.
Nu s-au observat diferenţe la nivelul parametrilor farmacocinetici între doza unică şi dozele repetate
administrate pe cale orală. Expunerea sistemică la şobolani, în cazul administrării orale de doze de 810
mg/kg şi zi, a fost de aproximativ 50000 de ori mai mare decât cea atinsă la om, atunci când au fost
administrate oftalmic dozele de levofloxacină conţinute în 2 picături de soluţie, aplicate bilateral.
La şobolani, doza cea mai mare a crescut mortalitatea fetală şi maturizarea întârziată a coincis cu
toxicitatea maternă.
Nu s-a observat niciun efect teratogen în urma administrării or
ale la iepuri a unor doze de până la 50
mg/kg şi zi sau ca urmare a administrării intravenoase a unor doze de până la 25 mg/kg şi zi.
Levofloxacina nu a determinat nicio modificare a fertilităţii la şobolani, atunci când s-au administrat
oral doze de până la 360 mg/kg şi zi; ca urmare a administrării acestor doze s-au obţinut concentraţii
plasmatice de 16000 de ori mai mari decât cele atinse ca urmare a administrării oftalmice a 8 doze la
om.
7
Genotoxicitate
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifere, dar a indus
in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc, la doze de 100
micrograme/ml sau mai mari, în absenţa activării metabolice. Testele efectuate in vivo nu au
demonstrat niciun potenţial genotoxic.
Potenţial fototoxic
Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă, au demonstrat
faptul că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Administrarea unei soluţii
oftalmice de levofloxacină 3% pe pielea bărbierită a unor hamsteri nu a demonstrat niciun potenţial de
fotosensibilizare sau de fototoxicitate cutanată. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic
într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Potenţial carcinogen
În cadrul unui studiu pe termen lung privind carcinogenitatea, efectuat la şobolani, levofloxacina nu a
demonstrat niciun potenţial carcinogen sau tumorigen în urma administrării orale zilnice, ca parte a
regimului alimentar, în doze de până la 100 mg/kg şi zi, timp de 2 ani.
Evaluarea riscului asupra mediului înconjurător (ERM)
Concentraţia calculată de Oftaquix care să prezinte influenţă asupra mediului (PECSurfacewater) este sub
limita de acţiune de 0,01 micrograme/l iar valoarea LogKow a levofloxacinei este sub limita de
acţiune de 4,5.
Este puţin probabil ca Oftaquix să reprezinte un risc pentru mediul înconjurător, deoarece nu există
alte motive de îngrijorare în ceea ce priveşte medicamentul şi substanţa activă din compoziţia acestuia,
levofloxacina.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu (0,05 mg în 1 ml picături oftalmice, soluţie)
Clorură de sodiu
Acid clorhidric 5 N (pentru ajustarea pH-ului)
Hidrohid de sodiu 5 N (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După prima deschidere: a se utiliza în decurs de 28 de zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită precauţii speciale de păstrare.
A se păstra flaconul bine închis.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
8
Flacon de culoare albă, din polietilenă de densitate joasă (PEJD), cu capacitatea de 5 ml, cu vârf
picurător din PEJD şi capac cu filet din polietilenă de densitate înaltă (PEÎD). Fiecare flacon conţine 5
ml picături oftalmice, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Santen Oy
Niittyhaankatu 20
33720 Tampere
Finlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9806/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației - Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
