DOBUTAMINA CLARIS 12,5 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dobutamină Claris 12,5 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 1 ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14,01 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine dobutamină 250 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 280,2 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg.
Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie.
pH-ul cuprins între 2,50 şi 4,00.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dobutamina este indicată la adulţii care necesită susţinerea funcţiei inotrop pozitive în tratamentul
fracţiei de ejecţie scăzute asociată în mod obişnuit infarctului miocardic, chirurgiei pe cord deschis,
cardiomiopatiei, şocului septic şi şocului cardiogen.
Dobutamina poate utilizată, de asemenea, pentru teste de stres cardiac, în cazurile în care nu pot fi
efectuate teste de efort.
Copii și adolescenţi
Dobutamina este indicată tuturor grupelor de vârstă a populaţiilor de copii şi adolescenţi (de la nou
născut până la vârsta de 18 ani) ca suport inotrop în stări cu debit cardiac scăzut însoţit de
hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi
în şoc septic cardiogen.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Dobutamină Claris concentrat trebuie diluat înainte de utilizare şi trebuie administrat numai prin
perfuzie intravenoasă.
2
Concentraţia de dobutamină administrată depinde de doza şi cantitatea de lichid necesare fiecărui
pacient. Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de
250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Pentru precauţiile speciale de
păstrare a soluţiei diluate, a se vedea pct. 6.4. Concentraţiile mari de dobutamină trebuie administrate
numai cu ajutorul unei pompe de perfuzie sau altui dispozitiv adecvat, pentru a se asigura acurateţea
dozelor administrate. Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt al dobutaminei, trebuie
administrată intravenos sub formă de perfuzie continuă. Dobutamina trebuie administrată intravenos
printr-un ac sau cateter intravenos. Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru
diluarea dobutaminei înainte de utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de
glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare, a se vedea pct. 6.6.
Doze pentru administrarea prin intermediul sistemelor de administrare prin perfuzie
Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de
500 ml (concentraţie finală 0,5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră*
(picături/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi
min ml/oră
(picături/min) 15
(5) 21
(7) 27
(9)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(picături/min) 30
(10) 42
(14) 54
(18)
Ridicat
10 μg/kg şi
min ml/oră
(picături/min) 60
(20) 84
(28) 108
(36)
*Pentru concentraţia dublă, adică 500 mg dobutamină adăugate la 500 ml, sau 250 mg adăugate la
250 ml soluţie, viteza de perfuzie trebuie înjumătăţită.
Doza care va fi administrată poate fi calculată luându-se în considerare tabelul de mai jos. Viteza de
perfuzie în mililitri/min poate fi obţinută prin multiplicarea vitezei de perfuzie pentru fiecare
concentraţie (ml/kg şi minut) în funcţie de greutatea pacientului (kg).
O (1) fiolă Două (2) fiole Patru (4) fiole
250 mg dobutamină
în 1000 ml soluţie
perfuzabilă 500 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 1000 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă
250 micrograme/ml 500 micrograme/ml 1000 micrograme/ml
Doză
micrograme/kg
şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut
2,5 0,01 0,005 0,0025
5 0,02 0,01 0,005
7,5 0,03 0,015 0,0075
10 0,04 0,02 0,01
12,5 0,05 0,025 0,0125
15 0,06 0,03 0,015
Doză pentru seringa pompă
3
Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de
50 ml (concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră
(picături/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi
min ml/oră
(ml/min) 1,5
(0,025) 2,1
(0,035) 2,7
(0,045)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 3,0
(0,05) 4,2
(0,07) 5,4
(0,09)
Ridicat
10 μg/kg şi
min ml/oră
(ml/min) 6,0
(0,10) 8,4
(0,14) 10,8
(0,18)
Pentru populaţia de copii și adolescenţi
Pentru perfuzie intravenoasă continuă utilizându-se o pompă de perfuzie, se diluează până la o
concentraţie de 0,5 până la 1 mg/ml (max. 5 mg/ml dacă există restricţie de lichide) cu soluţie de
glucoză 5% sau de clorură de sodiu 0,9%. Concentraţii mai mari de soluţie se perfuzează numai
printr-un cateter venos central. Soluţia de dobutamină perfuzabilă intravenos este incompatibilă cu
bicarbonatul şi alte soluţii puternic alcaline.
Terapie intensivă la nou născuţi: Se diluează 30 mg/kg greutate corporală până la volumul final de 50
ml soluţie perfuzabilă. O perfuzie intravenoasă cu o viteză de 0,5 ml/oră asigură o doză de 5
micrograme/kg/minut.
Doze
Adulţi
Susţinerea inotropă a miocardului
Doza uzuală este 2,5 până la 10 micrograme/kg şi min, care trebuie ajustată în funcţie de frecvenţa
cardiacă a pacientului, tensiunea arterială, fracţia de ejecţie şi diureză. Perfuzia trebuie iniţiată cu o
viteză de 2,5 micrograme/kg şi minut şi doza poate fi crescută la intervale de 10-30 minute până se
obţine răspunsul hemodinamic dorit sau până când reacţiile adverse cum sunt tahicardia excesivă,
aritmiile, cefaleea sau tremorul limitează creşterea suplimentară a dozei. Doza trebuie ajustată
individual în funcţie de frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi diureză. Ocazional, o doză
redusă, de 0,5 micrograme/kg şi minut produce un răspuns. Ocazional, poate fi necesară o doză de
până la 40 micrograme/kg şi minut, dar această situaţie este rară.
În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului
hemodinamic, care face necesară creşterea dozei.
Doze pentru testul de stres
Dobutamina ar trebui utilizată pentru testul de stres numai în unităţi în care se efectuază deja teste de
efort şi sunt, de asemenea, necesare toate îngrijirile şi măsurile de precauţie obişnuite pentru o astfel
de testare când se utilizează dobutamina în acest scop, incluzând disponibilitatea unui defibrilator şi
prezenţa unui personal specializat în resuscitare.
Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la
5 micrograme/kg şi minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg şi minut, fiecare doză fiind
administrată în perfuzie în decurs de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul
perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este necesară monitorizarea continuă prin
electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei unei denivelări a
segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o supradenivelare a segmentului ST
4
> 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace
semnificative.
Perfuzia cu dobutamină trebuie oprită dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă
prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a
tensiunii arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a
peretelui cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă.
Vârstnici
Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurrezei
şi perfuziei ţesuturilor periferice.
Testul de stres: Atunci când se efectuează testul destres ca alternativă la efortul fizic, doza
recomandată trebuie să înceapă de la 5 micrograme/kg şi minut şi trebuie crescută treptat cu
5 micrograme/kg şi minut la interval de 8 minute, până la o viteză maximă de 20 micrograme/kg şi
minut. Monitorizarea continuă prin ECG este esenţială şi perfuzia trebuie întreruptă în caz de
denivelare a segmentului ST > 3 mm sau în cazul apariţiei oricărei aritmii ventriculare. Perfuzia
trebuie, de asemenea, întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge valorile maxime pentru vârstă/sex,
tensiunea arterială sistolică depăşeşte 220 mm Hg sau apare orice reacţie adversă.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Se recomandă o doză iniţială de 5 micrograme/kg şi minut pentru toate grupele de populaţii de copii şi
adolescenţi (nou născut până la 18 ani), ajustată în funcţie de răspunsul clinic la 2-20 micrograme/kg
şi minut. Ocazional, va produce un răspuns o doză mică de 0,5-1,0 micrograme/kg şi minut.
Există motive pentru a crede că doza minimă eficace pentru copii este mai mare decât cea pentru
adulţi. Este necesară precauţie la administrarea de doze mari, deoarece există de asemenea motive
pentru a crede că doza maximă tolerată la copii este mai mică decât cea pentru adulţi. Cele mai multe
reacţii adverse (în special tahicardia) sunt remarcate atunci când dozele sunt mai mari decât/egale cu
7,5 μg dobutamină/kg şi minut, dar reducerea vitezei de perfuzare a dobutaminei sau întreruperea
acesteia constituie tot ce este necesar pentru cedarea reacţiilor adverse.
S-a remarcat o mare variabilitate la pacienţii copii în ceeace priveşte atât concentraţia plasmatică
necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic (prag) cât şi viteza răspunsului hemodinamic la
creşterea concentraţiei plasmatice, care demonstrează că doza necesară pentru copii nu poate fi
determinată a priori şi trebuie tatonată pentru a se permite ajungerea la doza terapeutică presupusă a fi
cea mai mică “din fereastra terapeutică” pentru copii.
4.3 Contraindicaţii
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau
alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.
Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de
ejecţie ventriculară, sau ambele, este tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice,
pericardită constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică
hipertrofică idiopatică.
Pacienţii cu hipovolemie, cu excepţia cazului în care aceasta a fost corectată prin substituţie
volemică.
Aritmii ventriculare necontrolate grave.
În plus, pentru testul de stres: infarct miocardic recent (în ultimele 30 zile), disecţie de aortă,
anevrism de aortă, angină pectorală instabilă, hipertensiune arterială necontrolată, aritmii
5
necontrolate (incluzând fibrilaţie atrială necontrolată), aritmii ventriculare severe cunoscute,
dezechilibru electrolitic şi anemie severă.
Feocromocitom
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se
accentuează o aritmie, doza de dobutamină trebuie redusă sau administrarea trebuie întreruptă
temporar.
Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, rar ducând la tahicardie sau
fibrilaţie ventriculară. Dobutamina creşte conducerea atrioventriculară, fiind posibil ca pacienţii cu
flutter atrial sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid.
Există posibilitatea ca dobutamina să producă producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace
sau o creştere excesivă a tensiunii arteriale care poate să accentueze sau să extindă ischemia
miocardică, cauzând dureri anginoase şi supradenivelarea segmentului ST; de aceea, este necesară
precauţie după infarctul miocardic (vezi pct. 4.3).
Dobutamina nu va îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi pacienţi cu obstrucţie mecanică care
afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele (vezi pct. 4.3).
Răspunsul inotrop poate fi inadecvat la pacienţii având complianţa ventriculară redusă marcat, de
exemplu cu tamponadă cardiacă, stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică
(vezi pct. 4.3).
Efectul catecolaminic al dobutaminei pe calea inhibării competitive a receptorilor poate fi redus prin
administrarea simultană de blocante ale receptorilor beta-adrenergici. În plus, efectul predominant alfa
la momentul respectiv poate determina o vasoconstricţie periferică cu o creştere consecutivă a
tensiunii arteriale.
Administrare
Înainte de administrarea dobutaminei trebuie corectată hipovolemia cu un înlocuitor de volum
plasmatic corespunzător (vezi pct. 4.3). Similar altor medicamente cu activitate beta-2-agonistă,
dobutamina poate produce ocazional reduceri uşoare ale concentraţiilor serce de potasiu şi poate să
apară hipokaliemie. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei în cursul tratamentului cu
dobutamină.
În timpul administrării dobutaminei trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea
arterială şi viteza de perfuzie. La iniţierea tratamentului se recomandă monitorizarea
electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil.
Precauţii
Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială
severă (tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid,
reducerea dozei sau oprirea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale
tensiunii arteriale. Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată.
Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi
presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare
utilizarea unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu adrenalina sau dopamina.
Dobutamină Claris concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine
metabisulfit de sodiu. Acesta poate
determina reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi episoade severe de astm bronşic sau care pun
viaţa în pericol, la anumite persoane susceptibile. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la
6
populaţie generală nu este cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară
mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic (vezi pct. 4.3).
Dobutamina trebuie utilizată numai sub supravegherea directă a unui medic care are la dispoziţie
facilităţile pentru monitorizarea regulată şi intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali, în special a
volumului sanguin, contractilităţii miocardice, electrocardiografiei, diurezei, tensiunii arteriale şi a
pulsului şi, dacă este posibil, fracţia de ejecţie şi presiunea pulmonară blocată (PWP).
După întreruperea tratamentului de lungă durată cu dobutamină (mai mult de 7 zile) s-a remarcat o
scădere a fracţiei de ejecţie cardiace şi o creştere a PWP.
La pacienţii cu hipertonie preexistentă poate să apară o creştere a tensiunii arteriale.
Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică,
se recomandă monitorizare atentă.
Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt,
dăunătoare pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii
şi rata de supravieţuire.
Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet
zaharat trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată.
Utilizarea dobutaminei pentru testul de stres ca alternativă la testarea prin efort fizic nu este
recomandată la pacienţii cu angină pectorală instabilă, bloc de ramură sau orice afecţiune cardiacă care
poate îi fac neeligibili pentru testul de efort.
Similar altor catecolamine, dobutamina poate declanşa debutul unui episod de angină pectorală la
pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi, în consecinţă, sunt necesare precauţii speciale în cazul
administrării dobutaminei la pacienţii cu boală cardiacă ischemică.
Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori
de monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor
crescute a concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri
marcate ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor.
Ruptura cardiacă este o complicaţie posibilă a infarctului miocardic. Riscul de ruptură cardiacă (la
nivelul septului sau peretelui liber) poate fi influenţat de o varietate de factori care includ locul
infarctului şi timpul scurs de la infarctizare. Au existat raportări foarte rare de rupturi cardiace acute
letale în timpul testului de stres cu dobutamină. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de
dinaintea externării la pacienţi spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În
cazurile raportate de ruptură de perete liber, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi
subţierea peretelui inferior. De aceea, pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul
testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de testare.
Ecocardiografia în timpul administrării de dobutamină
Din cauza posibilelor complicaţii care pun viaţa în pericol, utilizarea în scopul diagnosticării ischemiei
şi vitalităţii, este permisă efectuarea numai de către un medic cu suficientă experienţă personală în
ecocardiografia în timpul testului de stres.
Ecocardiografia în timpul testului de stres cu dobutamină având ca scop diagnosticarea ischemiei şi a
vitalitate trebuie oprită dacă apare unul din următoarele obiective finale:
- atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],
- scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg,
- creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg,
- simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),
- atitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)
7
- tulburări de conducere progresive,
- tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente)
dezvoltate recent,
- creşterea volumului endosistolic,
- apariţia de tulburări de repolarizare (din cauza ischemiei manifestate prin subdenivelarea
orizontală sau descendentă a segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 (60) ms după
punctul J comparativ cu valorile iniţiale, supradenivelarea progresivă sau monofazică a
segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct miocardic anterior,
- atingerea dozei maxime.
De asemenea, în caz de complicaţii grave (vezi pct. 4.8) ecocardigrafia de stres cu dobutamină trebuie
întreruptă imediat.
După terminarea perfuziei, pacienţii trebuie monitorizaţi până la stabilizare.
Copii și adolescenţi
Dobutamina s-a administrat la copii având stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat
insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi în şoc septic
cardiogen. Unele efecte hemodinamice ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau
calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare să fie mai frecventă şi mai intensă la copii
decât la adulţi. Presiunea pulmonară poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate
de fapt să crească, în special la copii cu vârsta mai mică de un an. S-a raportat că sistemul
cardiovascular la nou născuţi este mai puţin sensibil la dobutamină şi efectul hipotensor pare a fi mai
frecvent observat la pacienţii adulţi decât la copii mici.
În consecinţă, având în vedere aceste caracteristici farmacodinamice, utilizarea dobutaminei la copii
trebuie monitorizată cu atenţie.
Acest medicament conţine 0,0504 mmol (1,160 mg) sodiu pe doză. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente beta-blocante
La animale efectele dobutaminei sunt antagonizate de medicamentele blocante beta-adrenergice cum
este propranololul sau metoprololul, ducând la predominanţa efectelor alfa-aderenergice şi creşterea
rezistenţei periferice.
Ca urmare, blocada alfa-adrenergică poate determina manifestarea efectelor beta-1 şi beta-2, ducând la
tahicardie şi vasodilataţie.
Asocierea de dipiridamol la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială
cu potenţial de efecte nocive. Asocierea nu trebuie utilizată la pacienţii suspectaţi de boală
coronariană.
Ecografia în timpul testului de stres cu dobutamină
În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt
beta-blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste.
De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea
ecografiei în timpul testului de stres cu dobutamină.
Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea
treptată a dozei, pot fi observate următoarele:
8
Din cauza duratei prelungite a protocolulului ecocardiografiei în timpul testului de stres, doza totală
mai mare de dobutamină şi administrarea simultană de atropină, există un risc crescut de reacţii
adverse.
Anestezice generale
Au fost raportate aritmii ventriculare la animale la care s-au administrat doze uzuale de dobutamină în
timoul anesteziei cu halotan sau ciclopropan; de aceea, este necesară precauţie atunci când se
administrează dobutamină la pacienţii la care se utilizează aceste anestezice.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi IMAO poate determina creşteri marcate ale tensiunii
arteriale şi a frecvenţei cardiace şi creşterea incidenţei aritmiilor. Pot să apară chiar şi evenimente care
pot pune viaţa în pericol cum sunt pusee de hipertensiune arterială, colaps cardiovascular, hemoragie
intracraniană şi aritmii.
Administrarea medicamentelor β-blocante ca tratament anterior sau concomitent poate duce la
scăderea efectelor inotrop şi cronotrop ca urmare a legării competitive de receptorii β şi la
predominanţa efectelor mediate de receptorii alfa
1, ducând la vasodilataţie periferică.
Vasodilatatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) în asociere cu dobutamina pot
creşte fracţia de ejecţie cardiacă şi pot reduce rezistenţa sistemică periferică şi presiunea de umplere
ventriculară mai mult decât fiecare medicament în monoterapie.
Utilizarea concomitentă de teofilină cu dobutamină a determinat creşterea frecvenţei cardiace într-un
studiu clinic.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi dopamină creşte marcat tensiunea arterială sistemică şi
previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dopaminei în
monoterapie.
Utilizarea dobutaminei concomitent cu medicamente vasoconstrictoare periferice cum este
noradrenalina creşte tensiunea arterială sistemică mult mai accentuat decât oricare dintre medicamente
administrat în monoterapie.
Administrarea concomitentă de dobutamină şi inhibitori ECA (de exemplu captopril) poate determina
creşterea fracţiei de ejecţie însoţită de creşterea consumului miocardic de oxigen. În cazul acestei
asocieri a fost raportată apariţia de dureri toracice şi aritmii.
Efectele dobutaminei pot fi accentuate în cazul utilizării concomitente de entacaponă. Efectele de
creşterea a tensiunii arteriale ale dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice.
Există un risc crescut de hipertensiune arterială atunci când dobutamina este asociată cu doxapram.
Există un risc crescut de ergotism atunci când dobutamina este asociată cu ergotamină şi metisergid.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi oxitocină poate determina, de asemenea, hipertensiune
arterială (prin creşterea efectelor vasopresoare).
Asocierea de sulfat de atropină accentuează creşterea frecvenţei cardiace indusă de dobutamină şi
poate contracara reducerea frecvenţei cardiace observată ocazional în timpul testului de stres cu
dobutamină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina,
dezvoltarea embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă
dobutamina traversează placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
9
Dobutamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale
pentru femeie depăşesc riscul pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapete la animale sau la om. Decizia privind
continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie
luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru
femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de
înjumătăţire plasmatică al acesteia.
4.8 Reacţii adverse
Administrarea în perfuzie cu durata de până la 72 ore nu a evidenţiat alte reacţii adverse decât cele
observate în cazul perfuziilor cu durata mai scurtă. Există dovezi că se dezvoltă o toleranţă parţială în
cazul perfuziilor continue cu concentrat de dobutamină timp de 72 ore sau mai mult; de aceea, pot fi
necesare doze mai mari pentru a menţine aceleaşi efecte.
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie
cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie şi bronhospasm.
Rare: Metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând
anafilaxie şi reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin
severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: Similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice
de potasiu. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au
raportat mioclonii.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice severe, bătăi
cardiace neregulate, aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian,
supradenivelare a segmentului ST pe electricardiogramă.
Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a
ventricului stâng.
10
Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică,
ruptură cardiacă soldată letală în timpul testului de stres cu
dobutamină (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice
indică supradozajul (vezi pct. 4.5).
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară
vasoconstricţie, în special la pacienţii trataţi anterior cu β-blocante.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi „Tulburări ale sistemului
imunitar”).
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Dureri toracice nespecifice.
Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise modificări
inflamatorii locale ca urmare a administrării paravenoase.
Foarte rare: Necroză cutanată.
Copii și adolescenţi
Reacţiile adverse includ creşterea tensiunii arteriale sistolice, hipertensiune arterială sistemică sau
hipotensiune arterială, tahicardie, cefalee şi creşterea presiunii capilare pulmonare ducând la congestie
pulmonară şi edem şi neplăceri simptomatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul s-a raportat rar.
Simptome
Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee,
dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi
cronotrop pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie
miocardică şi fibrilaţie ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei.
Durata de acţiune a dobutaminei este, în general, scurtă (timp de înjumătăţire de aproximativ
2 minute).
Tratament
Din cauza duratei scurte de acţiune a dobutaminei, de regulă este necesară numai reducerea vitezei de
perfuzie sau întreruperea tranzitorie a perfuziei până la stabilizarea pacientului.
Se întrerupe temporar administrarea dobutaminei până ce starea clinică a pacientului se stabilizează.
Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare.
11
Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi
benefice.
Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie inpredictibilă de la nivelul cavităţii bucale
şi tractulului gastrointestinal.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente
adrenergice şi dopaminergice, codul ATC: C01CA07.
Mecanism de acţiune
Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex.
Se crede că efeectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze
terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1
adrenergici, care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului
vascular. Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor
terapeutice de dobutamină este stimularea cardiacă.
În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal
pe calea stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea
alfa-1-adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în
principal, din stereoizomerul-(-) al medicamentului.
Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi
determină o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a
volumului bătaie. Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă congestivă. La doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu
toate acestea, presiunea sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi
crescute din cauza fracţiei de ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu
este modificată substanţial. Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de
regulă, crescute din cauza contractilităţii miocardice crescute.
Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări
neimportante în conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate
fi uşor mai mică decât cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului
sau a altor catecolamine. Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi
valoarea medie a presiunii arterei pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că
dobutamina nu influenţează receptorii dopaminergci şi nu determină vasodilataţie renală sau
mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie
cardiace.
Copii și adolescenţi
Dobutamina exercită de asemenea efecte inotrope la copii, dar răspunsul hemodinamic este totuşi
diferit faţă de cel al adulţilor. Deşi debitul cardiac creşte la copii, există o tendinţă pentru rezistenţa
vasculară sistemică şi presiunea de umplere ventriculară de a scădea mai puţin şi pentru frecvenţa
cardiacă şi pentru tensiunea arterială de a creşte mai mult la copii decât la adulţi. Presiunea capilară
pulmonară poate creşte în cursul perfuziei cu dobutamină la copii cu vârsta de 12 luni sau mai puţin.
Creşteri ale debitului cardiac par a începe la o frecvenţă scăzută a perfuziei intravenoase, la 1,0
micrograme/kg/minut, creşteri ale tensiunii arteriale sistolice la 2,5 micrograme/kg/minut şi modificări
ale frecvenţei cardiace la 5,5 micrograme/kg/minut.
12
Creşterea vitezei de perfuzie a dobutaminei de la 10 la 20 micrograme/kg/minut, în mod uzual, duce la
creşterea ulerioară a debitului cardiac.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului
gastrointestinal. După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după
2 minute. Concentraţiile plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute
de la iniţierea perfuziei intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea
perfuziei.
Distribuţie
Nu se cunoşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este
metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus
inactiv, 3-O-metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Conjugaţii dobutaminei şi
3-O-metildobutaminei sunt eliminaţă în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale.
Copii și adolescenţi
La cei mai mulţi pacienţi copii, este o relaţie log-lineară între concentraţia plasmatică de dobutamină şi
răspunsul hemodinamic care nu corespunde cu un model de prag.
Clearance-ul la dobutamină corespunde cineticii de prim-ordin pentru intervalul de doze de la 0,5 la 20
micrograme/kg/minut. Concentraţia plasmatică de dobutamină poate varia chiar de două ori între
pacienţii copii și adolescenţi la aceeaşi viteză de perfuzie şi există o largă variabilitate atât pentru
concentraţia plasmatică de dobutamină necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic cât şi în
ceeace priveşte viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice. De aceea,
vitezele de perfuzie ale dobutaminei trebuie titrate individual în situaţiile clinice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen
al dobutaminei. Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efec dăunător asupra fetusului şi
nici efecte teratogene. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că dobutamina concentrat pentru soluţie perfuzabilă este incompatibilă cu soluţii alcaline
şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină,
furosemid. Au apărut precipitate în cazul amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină,
diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor incompatibilităţi fizice, dobutamina concentrat nu
trebuie amestecată cu alte medicamente în aceeaşi soluţie.
13
Dobutamina nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau etanol.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După diluare
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 ore la temperaturi cuprinse
între 2° şi 8°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul de păstrare după diluare şi condiţiile înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea
utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi
8°C, cu excepţia cazului în care reconstituirea/diluarea (etc.) s-a realizat în condiţii de asepsie
controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Înainte de prima utilizare a nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Soluţia perfuzabilă trebuie preparată aseptic.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
A se arunca orice cantitate de medicament neutilizat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole a câte 20 ml, din sticlă incoloră (tip I).
Cutie cu 1 fiolă sau 5 fiole.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Concentratul de dobutamină trebuie diluat înainte de utilizare şi se administrează numai prin perfuzie
intavenoasă.
Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrare în perfuzie sunt de
250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Vezi pct. 4.2 pentru modul şi
durata administrării.
Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru diluarea dobutaminei înainte de
utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de
dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.
Soluţia diluată de clorhidrat de dobutamină poate avea o culoare roz modificată. Această modificare
de culoare, care se accentuează în timp, apare ca urmare a unei uşoare oxidări a medicamentului.
Totuşi, aceasta nu reprezintă o pierdere semnificativă a eficacităţii medicamentului în intervalul de
păstrare maxim recomandat de păstrare după diluare de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi
8°C.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14
Claris Lifesciences (UK) Limited
Golden Gate Lodge, Crewe Hall, Crewe, Cheshire, CW1 6UL
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4522/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dobutamină Claris 12,5 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 1 ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14,01 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine dobutamină 250 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 280,2 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg.
Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie.
pH-ul cuprins între 2,50 şi 4,00.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dobutamina este indicată la adulţii care necesită susţinerea funcţiei inotrop pozitive în tratamentul
fracţiei de ejecţie scăzute asociată în mod obişnuit infarctului miocardic, chirurgiei pe cord deschis,
cardiomiopatiei, şocului septic şi şocului cardiogen.
Dobutamina poate utilizată, de asemenea, pentru teste de stres cardiac, în cazurile în care nu pot fi
efectuate teste de efort.
Copii și adolescenţi
Dobutamina este indicată tuturor grupelor de vârstă a populaţiilor de copii şi adolescenţi (de la nou
născut până la vârsta de 18 ani) ca suport inotrop în stări cu debit cardiac scăzut însoţit de
hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi
în şoc septic cardiogen.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Dobutamină Claris concentrat trebuie diluat înainte de utilizare şi trebuie administrat numai prin
perfuzie intravenoasă.
2
Concentraţia de dobutamină administrată depinde de doza şi cantitatea de lichid necesare fiecărui
pacient. Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de
250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Pentru precauţiile speciale de
păstrare a soluţiei diluate, a se vedea pct. 6.4. Concentraţiile mari de dobutamină trebuie administrate
numai cu ajutorul unei pompe de perfuzie sau altui dispozitiv adecvat, pentru a se asigura acurateţea
dozelor administrate. Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt al dobutaminei, trebuie
administrată intravenos sub formă de perfuzie continuă. Dobutamina trebuie administrată intravenos
printr-un ac sau cateter intravenos. Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru
diluarea dobutaminei înainte de utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de
glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare, a se vedea pct. 6.6.
Doze pentru administrarea prin intermediul sistemelor de administrare prin perfuzie
Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de
500 ml (concentraţie finală 0,5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră*
(picături/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi
min ml/oră
(picături/min) 15
(5) 21
(7) 27
(9)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(picături/min) 30
(10) 42
(14) 54
(18)
Ridicat
10 μg/kg şi
min ml/oră
(picături/min) 60
(20) 84
(28) 108
(36)
*Pentru concentraţia dublă, adică 500 mg dobutamină adăugate la 500 ml, sau 250 mg adăugate la
250 ml soluţie, viteza de perfuzie trebuie înjumătăţită.
Doza care va fi administrată poate fi calculată luându-se în considerare tabelul de mai jos. Viteza de
perfuzie în mililitri/min poate fi obţinută prin multiplicarea vitezei de perfuzie pentru fiecare
concentraţie (ml/kg şi minut) în funcţie de greutatea pacientului (kg).
O (1) fiolă Două (2) fiole Patru (4) fiole
250 mg dobutamină
în 1000 ml soluţie
perfuzabilă 500 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă 1000 mg dobutamină în
1000 ml soluţie
perfuzabilă
250 micrograme/ml 500 micrograme/ml 1000 micrograme/ml
Doză
micrograme/kg
şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut Viteză de perfuzie
ml/kg şi minut
2,5 0,01 0,005 0,0025
5 0,02 0,01 0,005
7,5 0,03 0,015 0,0075
10 0,04 0,02 0,01
12,5 0,05 0,025 0,0125
15 0,06 0,03 0,015
Doză pentru seringa pompă
3
Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de
50 ml (concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).
Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră
(picături/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Scăzut
2,5 μg/kg şi
min ml/oră
(ml/min) 1,5
(0,025) 2,1
(0,035) 2,7
(0,045)
Mediu
5 μg/kg şi min ml/oră
(ml/min) 3,0
(0,05) 4,2
(0,07) 5,4
(0,09)
Ridicat
10 μg/kg şi
min ml/oră
(ml/min) 6,0
(0,10) 8,4
(0,14) 10,8
(0,18)
Pentru populaţia de copii și adolescenţi
Pentru perfuzie intravenoasă continuă utilizându-se o pompă de perfuzie, se diluează până la o
concentraţie de 0,5 până la 1 mg/ml (max. 5 mg/ml dacă există restricţie de lichide) cu soluţie de
glucoză 5% sau de clorură de sodiu 0,9%. Concentraţii mai mari de soluţie se perfuzează numai
printr-un cateter venos central. Soluţia de dobutamină perfuzabilă intravenos este incompatibilă cu
bicarbonatul şi alte soluţii puternic alcaline.
Terapie intensivă la nou născuţi: Se diluează 30 mg/kg greutate corporală până la volumul final de 50
ml soluţie perfuzabilă. O perfuzie intravenoasă cu o viteză de 0,5 ml/oră asigură o doză de 5
micrograme/kg/minut.
Doze
Adulţi
Susţinerea inotropă a miocardului
Doza uzuală este 2,5 până la 10 micrograme/kg şi min, care trebuie ajustată în funcţie de frecvenţa
cardiacă a pacientului, tensiunea arterială, fracţia de ejecţie şi diureză. Perfuzia trebuie iniţiată cu o
viteză de 2,5 micrograme/kg şi minut şi doza poate fi crescută la intervale de 10-30 minute până se
obţine răspunsul hemodinamic dorit sau până când reacţiile adverse cum sunt tahicardia excesivă,
aritmiile, cefaleea sau tremorul limitează creşterea suplimentară a dozei. Doza trebuie ajustată
individual în funcţie de frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi diureză. Ocazional, o doză
redusă, de 0,5 micrograme/kg şi minut produce un răspuns. Ocazional, poate fi necesară o doză de
până la 40 micrograme/kg şi minut, dar această situaţie este rară.
În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului
hemodinamic, care face necesară creşterea dozei.
Doze pentru testul de stres
Dobutamina ar trebui utilizată pentru testul de stres numai în unităţi în care se efectuază deja teste de
efort şi sunt, de asemenea, necesare toate îngrijirile şi măsurile de precauţie obişnuite pentru o astfel
de testare când se utilizează dobutamina în acest scop, incluzând disponibilitatea unui defibrilator şi
prezenţa unui personal specializat în resuscitare.
Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la
5 micrograme/kg şi minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg şi minut, fiecare doză fiind
administrată în perfuzie în decurs de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul
perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este necesară monitorizarea continuă prin
electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei unei denivelări a
segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o supradenivelare a segmentului ST
4
> 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace
semnificative.
Perfuzia cu dobutamină trebuie oprită dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă
prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a
tensiunii arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a
peretelui cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă.
Vârstnici
Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurrezei
şi perfuziei ţesuturilor periferice.
Testul de stres: Atunci când se efectuează testul destres ca alternativă la efortul fizic, doza
recomandată trebuie să înceapă de la 5 micrograme/kg şi minut şi trebuie crescută treptat cu
5 micrograme/kg şi minut la interval de 8 minute, până la o viteză maximă de 20 micrograme/kg şi
minut. Monitorizarea continuă prin ECG este esenţială şi perfuzia trebuie întreruptă în caz de
denivelare a segmentului ST > 3 mm sau în cazul apariţiei oricărei aritmii ventriculare. Perfuzia
trebuie, de asemenea, întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge valorile maxime pentru vârstă/sex,
tensiunea arterială sistolică depăşeşte 220 mm Hg sau apare orice reacţie adversă.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Se recomandă o doză iniţială de 5 micrograme/kg şi minut pentru toate grupele de populaţii de copii şi
adolescenţi (nou născut până la 18 ani), ajustată în funcţie de răspunsul clinic la 2-20 micrograme/kg
şi minut. Ocazional, va produce un răspuns o doză mică de 0,5-1,0 micrograme/kg şi minut.
Există motive pentru a crede că doza minimă eficace pentru copii este mai mare decât cea pentru
adulţi. Este necesară precauţie la administrarea de doze mari, deoarece există de asemenea motive
pentru a crede că doza maximă tolerată la copii este mai mică decât cea pentru adulţi. Cele mai multe
reacţii adverse (în special tahicardia) sunt remarcate atunci când dozele sunt mai mari decât/egale cu
7,5 μg dobutamină/kg şi minut, dar reducerea vitezei de perfuzare a dobutaminei sau întreruperea
acesteia constituie tot ce este necesar pentru cedarea reacţiilor adverse.
S-a remarcat o mare variabilitate la pacienţii copii în ceeace priveşte atât concentraţia plasmatică
necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic (prag) cât şi viteza răspunsului hemodinamic la
creşterea concentraţiei plasmatice, care demonstrează că doza necesară pentru copii nu poate fi
determinată a priori şi trebuie tatonată pentru a se permite ajungerea la doza terapeutică presupusă a fi
cea mai mică “din fereastra terapeutică” pentru copii.
4.3 Contraindicaţii
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau
alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.
Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de
ejecţie ventriculară, sau ambele, este tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice,
pericardită constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică
hipertrofică idiopatică.
Pacienţii cu hipovolemie, cu excepţia cazului în care aceasta a fost corectată prin substituţie
volemică.
Aritmii ventriculare necontrolate grave.
În plus, pentru testul de stres: infarct miocardic recent (în ultimele 30 zile), disecţie de aortă,
anevrism de aortă, angină pectorală instabilă, hipertensiune arterială necontrolată, aritmii
5
necontrolate (incluzând fibrilaţie atrială necontrolată), aritmii ventriculare severe cunoscute,
dezechilibru electrolitic şi anemie severă.
Feocromocitom
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se
accentuează o aritmie, doza de dobutamină trebuie redusă sau administrarea trebuie întreruptă
temporar.
Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, rar ducând la tahicardie sau
fibrilaţie ventriculară. Dobutamina creşte conducerea atrioventriculară, fiind posibil ca pacienţii cu
flutter atrial sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid.
Există posibilitatea ca dobutamina să producă producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace
sau o creştere excesivă a tensiunii arteriale care poate să accentueze sau să extindă ischemia
miocardică, cauzând dureri anginoase şi supradenivelarea segmentului ST; de aceea, este necesară
precauţie după infarctul miocardic (vezi pct. 4.3).
Dobutamina nu va îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi pacienţi cu obstrucţie mecanică care
afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele (vezi pct. 4.3).
Răspunsul inotrop poate fi inadecvat la pacienţii având complianţa ventriculară redusă marcat, de
exemplu cu tamponadă cardiacă, stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică
(vezi pct. 4.3).
Efectul catecolaminic al dobutaminei pe calea inhibării competitive a receptorilor poate fi redus prin
administrarea simultană de blocante ale receptorilor beta-adrenergici. În plus, efectul predominant alfa
la momentul respectiv poate determina o vasoconstricţie periferică cu o creştere consecutivă a
tensiunii arteriale.
Administrare
Înainte de administrarea dobutaminei trebuie corectată hipovolemia cu un înlocuitor de volum
plasmatic corespunzător (vezi pct. 4.3). Similar altor medicamente cu activitate beta-2-agonistă,
dobutamina poate produce ocazional reduceri uşoare ale concentraţiilor serce de potasiu şi poate să
apară hipokaliemie. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei în cursul tratamentului cu
dobutamină.
În timpul administrării dobutaminei trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea
arterială şi viteza de perfuzie. La iniţierea tratamentului se recomandă monitorizarea
electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil.
Precauţii
Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială
severă (tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid,
reducerea dozei sau oprirea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale
tensiunii arteriale. Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată.
Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi
presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare
utilizarea unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu adrenalina sau dopamina.
Dobutamină Claris concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine
metabisulfit de sodiu. Acesta poate
determina reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi episoade severe de astm bronşic sau care pun
viaţa în pericol, la anumite persoane susceptibile. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la
6
populaţie generală nu este cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară
mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic (vezi pct. 4.3).
Dobutamina trebuie utilizată numai sub supravegherea directă a unui medic care are la dispoziţie
facilităţile pentru monitorizarea regulată şi intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali, în special a
volumului sanguin, contractilităţii miocardice, electrocardiografiei, diurezei, tensiunii arteriale şi a
pulsului şi, dacă este posibil, fracţia de ejecţie şi presiunea pulmonară blocată (PWP).
După întreruperea tratamentului de lungă durată cu dobutamină (mai mult de 7 zile) s-a remarcat o
scădere a fracţiei de ejecţie cardiace şi o creştere a PWP.
La pacienţii cu hipertonie preexistentă poate să apară o creştere a tensiunii arteriale.
Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică,
se recomandă monitorizare atentă.
Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt,
dăunătoare pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii
şi rata de supravieţuire.
Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet
zaharat trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată.
Utilizarea dobutaminei pentru testul de stres ca alternativă la testarea prin efort fizic nu este
recomandată la pacienţii cu angină pectorală instabilă, bloc de ramură sau orice afecţiune cardiacă care
poate îi fac neeligibili pentru testul de efort.
Similar altor catecolamine, dobutamina poate declanşa debutul unui episod de angină pectorală la
pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi, în consecinţă, sunt necesare precauţii speciale în cazul
administrării dobutaminei la pacienţii cu boală cardiacă ischemică.
Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori
de monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor
crescute a concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri
marcate ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor.
Ruptura cardiacă este o complicaţie posibilă a infarctului miocardic. Riscul de ruptură cardiacă (la
nivelul septului sau peretelui liber) poate fi influenţat de o varietate de factori care includ locul
infarctului şi timpul scurs de la infarctizare. Au existat raportări foarte rare de rupturi cardiace acute
letale în timpul testului de stres cu dobutamină. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de
dinaintea externării la pacienţi spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În
cazurile raportate de ruptură de perete liber, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi
subţierea peretelui inferior. De aceea, pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul
testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de testare.
Ecocardiografia în timpul administrării de dobutamină
Din cauza posibilelor complicaţii care pun viaţa în pericol, utilizarea în scopul diagnosticării ischemiei
şi vitalităţii, este permisă efectuarea numai de către un medic cu suficientă experienţă personală în
ecocardiografia în timpul testului de stres.
Ecocardiografia în timpul testului de stres cu dobutamină având ca scop diagnosticarea ischemiei şi a
vitalitate trebuie oprită dacă apare unul din următoarele obiective finale:
- atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],
- scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg,
- creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg,
- simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),
- atitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)
7
- tulburări de conducere progresive,
- tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente)
dezvoltate recent,
- creşterea volumului endosistolic,
- apariţia de tulburări de repolarizare (din cauza ischemiei manifestate prin subdenivelarea
orizontală sau descendentă a segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 (60) ms după
punctul J comparativ cu valorile iniţiale, supradenivelarea progresivă sau monofazică a
segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct miocardic anterior,
- atingerea dozei maxime.
De asemenea, în caz de complicaţii grave (vezi pct. 4.8) ecocardigrafia de stres cu dobutamină trebuie
întreruptă imediat.
După terminarea perfuziei, pacienţii trebuie monitorizaţi până la stabilizare.
Copii și adolescenţi
Dobutamina s-a administrat la copii având stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat
insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi în şoc septic
cardiogen. Unele efecte hemodinamice ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau
calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare să fie mai frecventă şi mai intensă la copii
decât la adulţi. Presiunea pulmonară poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate
de fapt să crească, în special la copii cu vârsta mai mică de un an. S-a raportat că sistemul
cardiovascular la nou născuţi este mai puţin sensibil la dobutamină şi efectul hipotensor pare a fi mai
frecvent observat la pacienţii adulţi decât la copii mici.
În consecinţă, având în vedere aceste caracteristici farmacodinamice, utilizarea dobutaminei la copii
trebuie monitorizată cu atenţie.
Acest medicament conţine 0,0504 mmol (1,160 mg) sodiu pe doză. Acest lucru trebuie avut în vedere
la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente beta-blocante
La animale efectele dobutaminei sunt antagonizate de medicamentele blocante beta-adrenergice cum
este propranololul sau metoprololul, ducând la predominanţa efectelor alfa-aderenergice şi creşterea
rezistenţei periferice.
Ca urmare, blocada alfa-adrenergică poate determina manifestarea efectelor beta-1 şi beta-2, ducând la
tahicardie şi vasodilataţie.
Asocierea de dipiridamol la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială
cu potenţial de efecte nocive. Asocierea nu trebuie utilizată la pacienţii suspectaţi de boală
coronariană.
Ecografia în timpul testului de stres cu dobutamină
În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt
beta-blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste.
De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea
ecografiei în timpul testului de stres cu dobutamină.
Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea
treptată a dozei, pot fi observate următoarele:
8
Din cauza duratei prelungite a protocolulului ecocardiografiei în timpul testului de stres, doza totală
mai mare de dobutamină şi administrarea simultană de atropină, există un risc crescut de reacţii
adverse.
Anestezice generale
Au fost raportate aritmii ventriculare la animale la care s-au administrat doze uzuale de dobutamină în
timoul anesteziei cu halotan sau ciclopropan; de aceea, este necesară precauţie atunci când se
administrează dobutamină la pacienţii la care se utilizează aceste anestezice.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi IMAO poate determina creşteri marcate ale tensiunii
arteriale şi a frecvenţei cardiace şi creşterea incidenţei aritmiilor. Pot să apară chiar şi evenimente care
pot pune viaţa în pericol cum sunt pusee de hipertensiune arterială, colaps cardiovascular, hemoragie
intracraniană şi aritmii.
Administrarea medicamentelor β-blocante ca tratament anterior sau concomitent poate duce la
scăderea efectelor inotrop şi cronotrop ca urmare a legării competitive de receptorii β şi la
predominanţa efectelor mediate de receptorii alfa
1, ducând la vasodilataţie periferică.
Vasodilatatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) în asociere cu dobutamina pot
creşte fracţia de ejecţie cardiacă şi pot reduce rezistenţa sistemică periferică şi presiunea de umplere
ventriculară mai mult decât fiecare medicament în monoterapie.
Utilizarea concomitentă de teofilină cu dobutamină a determinat creşterea frecvenţei cardiace într-un
studiu clinic.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi dopamină creşte marcat tensiunea arterială sistemică şi
previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dopaminei în
monoterapie.
Utilizarea dobutaminei concomitent cu medicamente vasoconstrictoare periferice cum este
noradrenalina creşte tensiunea arterială sistemică mult mai accentuat decât oricare dintre medicamente
administrat în monoterapie.
Administrarea concomitentă de dobutamină şi inhibitori ECA (de exemplu captopril) poate determina
creşterea fracţiei de ejecţie însoţită de creşterea consumului miocardic de oxigen. În cazul acestei
asocieri a fost raportată apariţia de dureri toracice şi aritmii.
Efectele dobutaminei pot fi accentuate în cazul utilizării concomitente de entacaponă. Efectele de
creşterea a tensiunii arteriale ale dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice.
Există un risc crescut de hipertensiune arterială atunci când dobutamina este asociată cu doxapram.
Există un risc crescut de ergotism atunci când dobutamina este asociată cu ergotamină şi metisergid.
Utilizarea concomitentă de dobutamină şi oxitocină poate determina, de asemenea, hipertensiune
arterială (prin creşterea efectelor vasopresoare).
Asocierea de sulfat de atropină accentuează creşterea frecvenţei cardiace indusă de dobutamină şi
poate contracara reducerea frecvenţei cardiace observată ocazional în timpul testului de stres cu
dobutamină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina,
dezvoltarea embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă
dobutamina traversează placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
9
Dobutamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale
pentru femeie depăşesc riscul pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapete la animale sau la om. Decizia privind
continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie
luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru
femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de
înjumătăţire plasmatică al acesteia.
4.8 Reacţii adverse
Administrarea în perfuzie cu durata de până la 72 ore nu a evidenţiat alte reacţii adverse decât cele
observate în cazul perfuziilor cu durata mai scurtă. Există dovezi că se dezvoltă o toleranţă parţială în
cazul perfuziilor continue cu concentrat de dobutamină timp de 72 ore sau mai mult; de aceea, pot fi
necesare doze mai mari pentru a menţine aceleaşi efecte.
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie
cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie şi bronhospasm.
Rare: Metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând
anafilaxie şi reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin
severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: Similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice
de potasiu. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au
raportat mioclonii.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice severe, bătăi
cardiace neregulate, aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian,
supradenivelare a segmentului ST pe electricardiogramă.
Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a
ventricului stâng.
10
Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică,
ruptură cardiacă soldată letală în timpul testului de stres cu
dobutamină (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice
indică supradozajul (vezi pct. 4.5).
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară
vasoconstricţie, în special la pacienţii trataţi anterior cu β-blocante.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi „Tulburări ale sistemului
imunitar”).
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Dureri toracice nespecifice.
Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise modificări
inflamatorii locale ca urmare a administrării paravenoase.
Foarte rare: Necroză cutanată.
Copii și adolescenţi
Reacţiile adverse includ creşterea tensiunii arteriale sistolice, hipertensiune arterială sistemică sau
hipotensiune arterială, tahicardie, cefalee şi creşterea presiunii capilare pulmonare ducând la congestie
pulmonară şi edem şi neplăceri simptomatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul s-a raportat rar.
Simptome
Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee,
dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi
cronotrop pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie
miocardică şi fibrilaţie ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei.
Durata de acţiune a dobutaminei este, în general, scurtă (timp de înjumătăţire de aproximativ
2 minute).
Tratament
Din cauza duratei scurte de acţiune a dobutaminei, de regulă este necesară numai reducerea vitezei de
perfuzie sau întreruperea tranzitorie a perfuziei până la stabilizarea pacientului.
Se întrerupe temporar administrarea dobutaminei până ce starea clinică a pacientului se stabilizează.
Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare.
11
Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi
benefice.
Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie inpredictibilă de la nivelul cavităţii bucale
şi tractulului gastrointestinal.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente
adrenergice şi dopaminergice, codul ATC: C01CA07.
Mecanism de acţiune
Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex.
Se crede că efeectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze
terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1
adrenergici, care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului
vascular. Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor
terapeutice de dobutamină este stimularea cardiacă.
În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal
pe calea stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea
alfa-1-adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în
principal, din stereoizomerul-(-) al medicamentului.
Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi
determină o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a
volumului bătaie. Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă congestivă. La doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu
toate acestea, presiunea sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi
crescute din cauza fracţiei de ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu
este modificată substanţial. Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de
regulă, crescute din cauza contractilităţii miocardice crescute.
Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări
neimportante în conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate
fi uşor mai mică decât cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului
sau a altor catecolamine. Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi
valoarea medie a presiunii arterei pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că
dobutamina nu influenţează receptorii dopaminergci şi nu determină vasodilataţie renală sau
mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie
cardiace.
Copii și adolescenţi
Dobutamina exercită de asemenea efecte inotrope la copii, dar răspunsul hemodinamic este totuşi
diferit faţă de cel al adulţilor. Deşi debitul cardiac creşte la copii, există o tendinţă pentru rezistenţa
vasculară sistemică şi presiunea de umplere ventriculară de a scădea mai puţin şi pentru frecvenţa
cardiacă şi pentru tensiunea arterială de a creşte mai mult la copii decât la adulţi. Presiunea capilară
pulmonară poate creşte în cursul perfuziei cu dobutamină la copii cu vârsta de 12 luni sau mai puţin.
Creşteri ale debitului cardiac par a începe la o frecvenţă scăzută a perfuziei intravenoase, la 1,0
micrograme/kg/minut, creşteri ale tensiunii arteriale sistolice la 2,5 micrograme/kg/minut şi modificări
ale frecvenţei cardiace la 5,5 micrograme/kg/minut.
12
Creşterea vitezei de perfuzie a dobutaminei de la 10 la 20 micrograme/kg/minut, în mod uzual, duce la
creşterea ulerioară a debitului cardiac.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului
gastrointestinal. După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după
2 minute. Concentraţiile plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute
de la iniţierea perfuziei intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea
perfuziei.
Distribuţie
Nu se cunoşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este
metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus
inactiv, 3-O-metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Conjugaţii dobutaminei şi
3-O-metildobutaminei sunt eliminaţă în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale.
Copii și adolescenţi
La cei mai mulţi pacienţi copii, este o relaţie log-lineară între concentraţia plasmatică de dobutamină şi
răspunsul hemodinamic care nu corespunde cu un model de prag.
Clearance-ul la dobutamină corespunde cineticii de prim-ordin pentru intervalul de doze de la 0,5 la 20
micrograme/kg/minut. Concentraţia plasmatică de dobutamină poate varia chiar de două ori între
pacienţii copii și adolescenţi la aceeaşi viteză de perfuzie şi există o largă variabilitate atât pentru
concentraţia plasmatică de dobutamină necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic cât şi în
ceeace priveşte viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice. De aceea,
vitezele de perfuzie ale dobutaminei trebuie titrate individual în situaţiile clinice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen
al dobutaminei. Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efec dăunător asupra fetusului şi
nici efecte teratogene. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că dobutamina concentrat pentru soluţie perfuzabilă este incompatibilă cu soluţii alcaline
şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină,
furosemid. Au apărut precipitate în cazul amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină,
diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor incompatibilităţi fizice, dobutamina concentrat nu
trebuie amestecată cu alte medicamente în aceeaşi soluţie.
13
Dobutamina nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau etanol.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După diluare
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 ore la temperaturi cuprinse
între 2° şi 8°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul de păstrare după diluare şi condiţiile înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea
utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi
8°C, cu excepţia cazului în care reconstituirea/diluarea (etc.) s-a realizat în condiţii de asepsie
controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Înainte de prima utilizare a nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Soluţia perfuzabilă trebuie preparată aseptic.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
A se arunca orice cantitate de medicament neutilizat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole a câte 20 ml, din sticlă incoloră (tip I).
Cutie cu 1 fiolă sau 5 fiole.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Concentratul de dobutamină trebuie diluat înainte de utilizare şi se administrează numai prin perfuzie
intavenoasă.
Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrare în perfuzie sunt de
250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Vezi pct. 4.2 pentru modul şi
durata administrării.
Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru diluarea dobutaminei înainte de
utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de
dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.
Soluţia diluată de clorhidrat de dobutamină poate avea o culoare roz modificată. Această modificare
de culoare, care se accentuează în timp, apare ca urmare a unei uşoare oxidări a medicamentului.
Totuşi, aceasta nu reprezintă o pierdere semnificativă a eficacităţii medicamentului în intervalul de
păstrare maxim recomandat de păstrare după diluare de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi
8°C.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14
Claris Lifesciences (UK) Limited
Golden Gate Lodge, Crewe Hall, Crewe, Cheshire, CW1 6UL
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4522/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
