REUXEN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
REUXEN 200 mg comprimate.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 200 mg naproxen.
Excipient: lactoză monohidrat 30,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, cu suprafa ţă uniform ă, cu structur ă compact ă ş i omogen ă, cu margini
rotunjite, gravate cu „Nx 200” pe o fa ţă ş i cu o linie median ă pe cealalt ă fa ţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi
Reuxen este indicat în tratamentul:
- migrenelor,
- cefalee ,
- durerilor dentare,
- nevralgiilor,
- durerilor reumatice (artrită, spondilită anchilozantă), durerilor de spate, muscular,
- durerilor posttraumatice, luxaţii, tendinite,
- în atacul de gută,
- durerilor menstruale,
- reducerea febrei şi simptomel or din răceală şi gripă.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare
Pentru administrare orală.
Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celor mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4.)
Adulţi:
Artrite reumatoide, osteoartrite şi spondilite anchilozante
400 mg până la 1 g administrat în două doze la intervale de 12 ore, sau alternativ, într -o singură adm inistrare.
În următoarele cazuri este recomandată, o doză mai mare 750 mg sau 1 g pe zi în faza acută:
a) la pacienţii care acuză dureri severe pe perioada nopţii sau rigiditate matinală;
b) la pacienţii trecuţi pe tratamentul cu Reuxen de la o doză mare din alt compus antireumatic;
c) în osteoartrite unde simptomul predominant este durerea.
Gută acută
800 mg o dată, apoi câte 200 mg la fiecare 8 ore până la remisiunea atacului de gută.
Afecţiuni musculo -s cheletice acute, dismenoree şi dureri dentare
400 mg iniţial urmat de 200 mg la intervale de 6 – 8 ore în funcţie de necesitate, cu o doză maximă zilnică
după prima zi de 1250 mg.
Vârstnici
Studiile indică faptul că în cazul vârstnicilor, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este
neschimbată, fracţia de naproxen nelegată plasmatic este crescută. Implicaţia acestor constatări pentru
dozarea produsului Reuxen nu este cunoscută. La fel ca şi în cazul altor medicamente utilizate la vârstnici
este prudent să se utilizeze cea mai mică doză eficientă şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în
vedere că pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi la reacţii adverse.
Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat în ceea ce priveşte sângerările gastrointestinale în timpul terapiei
cu AINS -uri.
În ce priveşte efectul de reduc ere a eliminării la pacienţii vârstnici vezi pct. 4.4.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală se va utiliza o doză mai mică. Reuxenul este
contraindicat pacienţilor care pr ezintă un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/minut datorită faptului că
a fost observată acumularea de metaboliţi ai naproxenului în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală,
respectiv în cazul celor supuşi dializei (vezi pct. 4.3.).
Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate de timp şi trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii ale
acestuia sau se constată o intoleranţă la tratament.
4.3 Contraindicaţii
Ulcer peptic activ sau în antecedente, sau sângerări gastrointestinale active ( două sau mai multe episoade
distincte de ulcer dovedit sau sângerare). S ângerări gastrointestinale în antecedente sau perforaţii, corelate cu
terapia anterioară cu AINS -uri.
Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau oricare dintre excipienţi. Avâ nd în vedere că există
posibilitatea reacţiilor de hipersensibilitate încrucişate, Reuxen nu trebuie administrat pacienţilor la care
aspirina sau alte antiinflamatoare / analgezice nesteroidiene le induc sindrom de astm, rinite, polipi nazali sau
urticarie . Aceste reacţii pot fi fatale. În cazul unor asemenea pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice
severe la naproxen.
3
Insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă severă.
Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2. şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare
prezentate mai jos). Pacienţii trataţi cu AINS -uri pe perioade îndelungate trebuie supravegheaţi regulat în
vederea monitorizării reacţiilor adverse.
Pacienţii vârstnici şi/sau cu dizabilităţi sunt în mod particular susceptibili la re acţii adverse la AINS-uri, în
special sângerări gastrointestinale şi perforaţii care pot fi fatale. Utilizarea de AINS -uri pe perioade
îndelungate în cazul acestor pacienţi nu este recomandată. Acolo unde terapia îndelungată este imperios
necesară pacienţi i vor fi evaluaţi regulat.
Acţiunea antipiretică şi antiinflamatoare a Reuxenului poate să reducă febra şi inflamaţia, diminuând astfel
utilitatea acestora ca semne diagnostice.
Bronhospasmul poate de asemenea să fie precipitat în cazul pacienţilor care suferă sau au suferit de astm
bronş ic sau afecţiuni alergice.
La fel ca în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate să apară creştere unuia sau mai
multor teste func ţion ale hepatice. Disfuncţiile hepatice pot fi mai degrabă datorat e hipersenbilităţii decât
toxicităţii directe a naproxenului. Reacţii hepatice severe, inclusiv icterul şi hepatitele (unele cazuri de
hepatite au fost fatale) au fost raportate la acest medicament cât şi la alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene. A fost de asemenea raportată reactivitate încrucişată.
Naproxenul reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de s ângerare. Acest efect trebuie să fie luat în
considerare atunci când se determină timpii de sângerare.
Cu toate că nu a fost rapo rtată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, este posibil ca pacienţii cu
funcţia cardiacă afectată sau compromisă să fie expuşi unui risc mai mare atunci când utilizează Reuxen.
Sângerări gastro- intestinale, ulceraţii şi perforaţii
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, au fost raportate cu toate AINS -urile, în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente
gastro -intestinale grave.
Riscul de sângeră ri gastro-intestinale, ulceraţ ii sau perforaţii este mai mare odată cu creşterea dozelor de
AINS -uri, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi t rebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă
de protoni) ar trebui să fie luată în considerare pentru aceşti pacienţi, şi de asemenea, pentru pac ienţii care
necesită o doză mică de aspirină, sau alte medicamente ce pot creşte riscul de sângerare gastro -intestinală.
(vezi pct. 4.5.).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro- intestinală) mai ales în etapele iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea creşte riscul de
ulceraţie sau sângerare, cum sun t corticosteroizii administraţi pe cale orală, anticoagulantele de tipul
warfarină, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagreganţii plachetari de tipul aspirină (vezi pct.
4.5.)
4
Atunci când apar hemoragii gastro -intestinale sau ulceraţ ii la pacienţii trataţi cu Reuxen, tratamentul trebuie
întrerupt.
Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni
gastro -intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Efecte renale
Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială, hematurie,
proteinurie, necroză renală papilară şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului cu naproxen.
Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine
Administrarea de AINS -uri poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi
poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie sunt cei cu funcţia renală
afectată, cu tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează diuretice şi persoanele în vârstă.
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul acestor pacienţi (a se vedea punctul 4.3)
Utiliza rea la pacienţii cu funcţia renală afectată
Deoarece naproxenul este eliminat într -o mare măsură (95%) pe cale urinară prin filtrare glomerulară,
naproxenul ar trebui să fie utilizat cu mare precauţ ie la pacienţii cu funcţia renală afectată şi de asemenea
este recomandată monitorizarea creatininei serice şi/sau a clearance- ului creatininei în cazul acestor pacienţi.
Reuxenul este contraindicat la pacienţii cu un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/minut.
Hemodializa nu reduce concentraţia plasmatică a naproxenului din cauza gradului mare de legare de
proteinele plasmatice.
Anumiţi pacienţi, în special cei ai căror flux sangvin renal este compromis, cum ar fi cei cu depleţie
vol emică extracelulară, ciroză hepatică, restricţie de sodiu, insuficienţă cardiacă congestivă şi boală renală
preexistentă ar trebui să fie evaluaţi în ce priveşte funcţia renală atât înainte cât şi în timpul tratamentului cu
Reuxen. Unii pacienţi vârstnici la care afectarea renală este probabilă, precum şi la pacienţii care util izează
diuretice pot intra de asem enea în această categorie. La aceşti pacienţi ar trebui luată în considerare o
reducere a dozei zilnice pentru a evita posibila acumulare excesivă a metaboliţilor naproxenului.
Utilizarea la pacienţii cu funcţia hepatică afectată
Afecţiunile cronice hepatice de natură alcoolică şi probabil alte asemenea forme de ciroză reduc concentraţia
plasmatică totală de naproxen, dar concentraţia plasmatică de naproxen liber este crescută. Implicaţia acestei
constatări pentru dozarea Reuxenului este necunoscută, dar este prudent să se utilizeze cea mai mică doză
eficace.
Efecte hematologice
Pacienţii care prezintă tulburări de coagulare sau care se află sub tratament cu medicamente care interferează
cu hemostaza trebuie atent monito rizaţi în cazul în care se administrează medicamente care conţin naproxen.
Pacienţii cu risc crescut de sângerare sau cei aflaţi sub terapie completă cu anticoagulante (de exemplu
derivaţii de dicumarol) pot prezenta un risc crescut de sângerare în cazul în care li se administrează
concomitent produse care conţin naproxen.
Reacţii anafilactice (anafilactoide)
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice (anafilactoide)
pot să apară atât la pacienţii cu a ntecedente cât şi la cei fără antecedente de hipersensibilitate ca urmare a
expunerii la aspirină, alte medicamente antiiflamatoare nesteroidiene sau produse care conţin naproxen.
5
Aceste reacţii pot de asemenea să apară la persoanele cu antecedente de angi oedem, reactivitate
bronhospastică (de exemplu astm) rinite şi polipi nazali.
Reacţiile anafilactoide, cum ar fi anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.
Steroizi
Dacă doza de steroid este redusă sau eliminată în timpul tratamentului cu naproxen, dozajul steroizilor
trebuie să fie redus treptat, iar pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne de efecte
adverse, inclusiv insuficienţă suprarenală şi respectiv pentru eventuala exacerbare a simptomelor de artrită.
Reacţii oculare
St udiile nu au arătat schimbări la nivel ocular atribuite administrării de naproxen. În cazuri rare au fost
raportate reacţii adverse oculare, inclusiv papilită optică, nevrită retrobulbară şi edem papilar, la utilizatorii
de AINS -uri, inclusiv naproxen, deş i nu a putut fi stabilită o relaţie cauză -efect; în consecinţă pacienţii care
dezvoltă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente conţinând naproxen ar trebui să
beneficieze de un examen oftalmologic.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS -uri se asociază cu reten ţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS -uri (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Deşi datele existente
sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc mai mic, acesta nu poate fi
exclus.
Pacienţii cu hipertensiune arterială ne controlată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică,
arteriopatie periferică şi / sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai după o evaluare
atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentul ui de lungă durată la pacienţii cu
factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv poate exista un risc crescut
de meningita aseptică (vezi pct. 4.8).
Reacţii dermatologice
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sin drom Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS -uri (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor
apărân d în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Reuxen trebuie întrerupt la prima
apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase, sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Precauţii legate de fertilitate
Utilizarea naproxenulu i ca şi a altor medicamente cunoscute pentru efectul de inhibare a sintezei de
ciclooxigenaza / prostaglandine poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână însărcinate. La femeile care au dificultăţi în conceperea unui c opil sau sunt în curs de investigare
pentru infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.
6
Asocierea cu alte AINS -uri
Combinarea medicamentelor care conţin naproxen cu alte AINS -uri, inclusiv inhibitori selectivi ai
ci clooxigenazei 2 nu este recomandată, din cauza riscurilor cumulative de inducere a reacţiilor adverse grave
corelate cu administrarea de AINS -uri.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de la ctază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de antiacide sau colestiramină poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu
afectează gradul absorbţiei.
Administrarea concomitentă de alimente poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu afectează gradul
absorbtiei.
Este considerată nesigură administrarea de AINS -uri în asociere cu anticoagulante de tipul warfarină sau
heparină, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât, AINS -urile
pot potenţa efectele anticoagulantelor (v ezi pct. 4.4.).
Alte analgezice inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: Evitaţi utilizarea concomitentă a două sau
mai multe AINS -uri (inclusiv aspirină), deoarece acest lucru poate creşte riscul de efecte adverse (vezi pct.
4.4).
Datorită l egării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se
administrează simultan hidantoine, anticoagulante, alte AINS -uri, aspirina sau sulfonamide cu legare
puternică de proteinele plasmatice ar trebui să fie monitorizaţi î n ceea ce priveşte simptomele de supradozare
la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s- a administrat simultan Reuxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau
sulfoniluree ar trebui să fie monitorizaţi pentru ajustarea dozei dacă este necesar.
Nu au fost observ ate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi anticoagulante sau derivaţii de
sulfoniluree dar cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au fost observate interacţiuni cu alţi
agenţi nesteroidieni din această clasă.
Se recomandă pr udenţă atunci când Reuxenul este administrat concomitent cu diuretice deoarece poate să
apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca fiind inhibat de
unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creş te riscul de nefrotoxicitate al AINS-urilor.
A fost de asemenea raportată inhibarea clearance- ului renal al litiului ceea ce conduce la creşterea
concentraţiilor plasmatice ale acestuia.
Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectu l antihipertensiv al agenţilor
antihipertensivi şi pot creşte riscul de insuficienţă renală asociat cu utilizarea de inhibitori ai ECA.
Probenecidul administrat concomitent cu naproxenul creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi extinde
consider abil timpul de înjumătăţire.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de metotrexat, datorită unei posibile creşteri a
toxicităţii acestuia, având în vedere că naproxenul, alături de alte antiinflamatoare nesteroidiene a fost
raportat ca având un efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în experimentele pe animale.
AINS -urile pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot creşte
concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace în cazul administrării concomitente cu acestea.
La fel ca în cazul tuturor AINS -urilor se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este co- administrată
cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.
7
AINS -urile nu ar trebui să fie utilizate pent ru o perioada de 8 - 12 zile după administrarea mifepristonei,
întrucât acestea pot reduce efectele mifepristonei.
La fel ca în cazul tuturor AINS -urilor se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează
concomitent cu corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro -intestinale sau sângerări.
Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS -urile pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc crescut de
apariţie a convulsiilor.
Există un risc crescut de sângerări gastro- intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt combinate AINS -urile
cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISR S).
Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS -urile sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS -urile sunt utilizate împreună cu
zidovudină. Există dovezi în ceea ce pri veşte un risc sporit de hemartroze şi hematom la hemofilici HIV(+)
care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Este recomandabilă întreruperea temporara a tratamentului cu Reuxen pe o perioadă de 48 de ore înainte de
testarea funcţiei suprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste pentru 17 - cetonsteroizi. În
mod similar, naproxenul poate să interfere ze cu anumite teste de dozare urinară a acidului 5-
hidroxiindolacetic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Au fost raportate anomalii congenitale în asociere cu administrarea de AINS -uri la om; totuşi, acestea sunt
reduse în ceea ce priveşte frecvenţa şi nu par să urmeze un model perceptibil. Ca şi în cazul altor
medicamente de acest tip, naproxenul produce în târzieri ale naşterii la animale şi afectează de asemenea
sistemul cardiovascular uman fetal (închiderea canalului arterial). Utilizarea Reuxenului în ultimul trimestru
de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3). AINS -urile nu trebuie utilizate în timp ul primelor două
trimestre de sarcină, decât dacă beneficiul potenţial pentru pacientă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Travaliu şi naştere
Medicamentele care conţin naproxen nu sunt recomandate în perioada travaliului, deoarece prin efectul lor
de inhibare a sintezei de prostaglandine pot afecta negativ circulaţia fetală şi pot inhiba contracţiile, cu o
tendinţă crescută la sângerare atât pentru mamă cât şi pentru copil.
Fertilitatea
Administrarea AINS precum naproxen poate afecta fertilitatea la f emei. Administrarea Reuxen 200 nu este
recomandată la femeile care intenţionează să rămână gravide (vezi pct. 4.4).
Alăptare
Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea Reuxenului ar trebui să fie evitată la
pacientele care a lăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, ameţeli, vertij, insomnie, oboseală, tulburări vizuale sau depresie
concomitent utilizării de naproxen. În cazul în care pacienţii prezintă aceste efecte sau alte efecte similare
nedorite, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în tratamentul cu AINS -uri şi cu naproxen.
Tulburări gastro-intestinale : Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro -intestinală.
Pirozis, greaţă, vărsături, constipaţie, diaree, flatulenţă, dispepsie, disconfort abdominal şi durere epigastrică.
Reacţiile mai grave care pot să apară su nt sângerările gastro-intestinale, care sunt uneori fatale, în special la
pacienţii vârstnici (vezi pct.4.4.), ulcerul peptic, perforaţie gastro- intestinală, ulceraţii gastro-intestinale non -
peptice, melenă, hematemeză, stomatită, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei ulceroase şi a bolii Crohn
(vezi pct. 4.4), esofagită, gastrită şi pancreatită.
Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie, trombocitopenie, granulocitopenie inclusiv agranulocitoză,
eozinofilie, leucopenie, anemie aplastică şi anem ie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar : reacţii de hipersensibilitate au fost raportate în urma tratamentului cu
AINS -uri la pacienţii cu sau fără antecedente de reacţii de hipersensibilitate anterioare la AINS -uri. Acestea
au constat în (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie (b) reactivitate la nivelul aparatului respirator
constând în astm, agravrea astmului, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diferite tulburări cutanate, incluzând
rash de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic, şi mai rar dermatoze exfoliative şi
buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem multiform).
Tulburări metabolice şi de nutriţie : hiperkaliemie
Tulburări psihice : insomnie, vise anormale, depresie, confuzie şi halucinaţii.
Tul burări ale sistemului nervos : au fost raportate convulsii, ameţeli, dureri de cap,
stări
lipotimice, tulburări
vizuale, somnolenţă, parestezii, nevrită optică retrobulbară, incapacitate de concentrare şi disfuncţii
cognitive. Meningita aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni auto-imune existente, cum ar fi lupusul
eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome de tipul gât înţepenit, dureri de cap,
greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4.).
Tulburări oculare : tulburări vizuale, opacitate corneană, papilită şi papiloedem.
Tulburări acustice şi vestibulare : tinitus, tulburări auditive inclusiv reducerea auzului şi vertij.
Tulburări cardiace : au fost raportate edem, palpitaţii, insuficienţă cardiacă şi insuficienţ ă cardiacă
congestivă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS -uri (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4.).
Tulburări vasculare : hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale : dispnee, astm, pneumonie eozinofilică şi edem pulmonar.
Tulburări he patobiliare: icter, hepatită fatală şi valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : erupţii cutanate inclusiv erupţie medicamentoasă fixă,
mâncărime (prurit), urticarie, echimoze, purpură, transpiraţie. Alopecie, eritem multiform, sindrom Stevens -
Johnson, eritem nodos, lichen plan, erupţ ie pustuloasă, LES, necroliză epidermică, foarte rar necroliză
epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate, ( inclusiv cazuri în care pielea are aspect similar cu porfi ria
cutanată tardivă ”pseudoporfirie” ) sau reacţii asemănătoare epidermolizei buloase care pot să apară foarte
9
rar.
În cazul în care apar semne de fragilitate a pielii, băşici sau alte simptome sugestive pentru pseudoporfirie,
tratamentul trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie monitorizat.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv : mialgii şi slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare : includ, dar nu se limitează la nefrită glomerulară, nefrită interstiţială,
sindrom nef rotic, hematurie, creşterea nivelelor creatininei serice, necroză papilară renală şi insuficienţă
renală.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului : infertilitate feminină.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : sete, febră, oboseală şi stare generală de rău.
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ dureri de cap, arsuri la nivelul stomacului, greaţă, vărsături, dureri
epigastrice, sângerări gastro -intestinale, rareori diaree, dezorientare, excitaţie, somnolenţă, ameţeli, tinitus,
leşin. În cazurile de supradozare semnificativă sunt posibile insuficienţa renală acută şi afectarea ficatului.
După ingestia de AINS -uri pot să apară de asemenea deprimarea respiratorie şi coma, dar aceste sunt reacţii
rare.
Într -un caz de supra dozaj cu naproxen, prelungirea tranzitorie a timpului de protrombina, datorită
hipotrombinemie i ar fi putut fi datorată inhibării selective a sintezei de vitamina K dependent de factorii de
coagulare.
Au existat cazuri de pacienţi care au prezentat crize de epilepsie, dar nu s-a putut stabili dacă acestea au fost
corelate cu administrarea de naproxen sau nu. Nu se cunoaşte care este doza de medicament care ar pune
viaţa în pericol.
Daca este necesar se aplică pacienţilor tratament simptomatic. În termen de o oră de la ingestia unei cantităţi
potenţial toxice se va lua în considerare administrarea de cărbune activat. Alternativ, la adulţi se poate lua în
considerare lavajul gastric în termen de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.
Se va asigura o eliminare adecvată a urinii.
Funcţia renală şi hepatică trebuie atent monitorizate.
Pacienţii trebuie supravegheaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi potenţial toxice din
medicament.
onvulsiile frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam intravenos.
Alte măsuri pot fi de asemenea indicate în funcţie de starea clinică a pacientului.
Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului din cauza gradului mare de legare de
proteinele pl asmatice. Cu toate acestea, hemodializa poate fi utilă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
cărora le- a fost administrat naproxen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: „ Antiinflamatoare / antire umatice nesteroidiene (AINS) - Derivaţi de acid
propionic ”, codul ATC: M01AE 02.
10
Naproxenul este un analgezic antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi antipiretice, asa cum a fost
demonstrat în sistemele clasice de testare pe animale. Naproxenul îşi exe rcită efectul său antiinflamtor chiar
şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată prin intermediul axei
hipofizo- suprarenale.
Naproxenul inhibă prostaglandinsintetaza (la fel ca alte AINS -uri). Cu toate acestea, ca şi î n cazul altor
AINS -uri, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Naproxenul este complet absorbit din tractul gastro- intestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt
atinse în 2 până la 4 ore. Naproxenul este prezent în sânge, în principal sub formă nemodificată, legat
extensiv de proteinele plasmatice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 12 şi 15 ore, ceea ce permite ca faza staţionară să se
atingă într -o perioadă de 3 zile de la iniţierea tratamentului cu un regim de dozaj de două ori pe zi. Gradul de
absorbţie nu este afectat în mod semnificativ de alimente sau de majoritatea antiacidelor. Excreţia se face
preponderent prin urină, în principal sub formă de naproxen conjugat, ş i parţial sub formă nemetabolizată.
Metabolismul la copii este similar cu cel al adulţilor. Bolile cronice hepatice de natură alcoolică reduc
concentraţia plasmatică totală a naproxenului, dar cresc concentraţia naproxenului liber. La vârstnici,
concentraţ iile plasmatice ale naproxenului liber sunt crescute, cu toate că, concentraţiile plasmatice totale
sunt neschimbate
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenicitate
Naproxenul a fost administrat împreună cu alimente la şobolani Sprague -Dawley timp de 24 de luni, în doze
de 8, 16 şi 24 mg/kg/zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.
Mutagenitate
Nu a fost observată mutagenitate în testele pe Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Sachharomyces
cerevisisae (1 linie celulară), şi respectiv în testele efectuate pe limfom de şoarece.
Fertilitate
Naproxenul nu a afectat fertilitatea la şobolani atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 30
mg/kg/zi la masculi şi respectiv în doze de 20 mg/kg/zi la femele.
Teratogenitate
Naproxenul nu s -a dovedit a fi teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg/kg/zi
în timpul organogenezei la şobolani şi iepuri.
Reproducere perinatal / postnatal
Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg/kg/zi în al treilea
trimestru de sarcină a condus la un travaliu dificil.
Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei clase de compuşi şi au fost demonstrate la femele gestante de
şobolan în cazul administrării de aspirină şi indometacin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoz ă monohidrat (
Celuloz ă microcristalin ă
Povidonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Croscarmeloz ă sodic ă
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii s peciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister Al/PVC a 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere Al/PVC a cate 10 comprimate fiecare.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. AC HELCOR S.R.L.
Str. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
România
Tel.: 0362401206
Fax. : 0362401207
e -mail: office@achelcor.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4512/ 2012/01
4512/2012/02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
REUXEN 200 mg comprimate.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 200 mg naproxen.
Excipient: lactoză monohidrat 30,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, cu suprafa ţă uniform ă, cu structur ă compact ă ş i omogen ă, cu margini
rotunjite, gravate cu „Nx 200” pe o fa ţă ş i cu o linie median ă pe cealalt ă fa ţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi
Reuxen este indicat în tratamentul:
- migrenelor,
- cefalee ,
- durerilor dentare,
- nevralgiilor,
- durerilor reumatice (artrită, spondilită anchilozantă), durerilor de spate, muscular,
- durerilor posttraumatice, luxaţii, tendinite,
- în atacul de gută,
- durerilor menstruale,
- reducerea febrei şi simptomel or din răceală şi gripă.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare
Pentru administrare orală.
Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celor mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4.)
Adulţi:
Artrite reumatoide, osteoartrite şi spondilite anchilozante
400 mg până la 1 g administrat în două doze la intervale de 12 ore, sau alternativ, într -o singură adm inistrare.
În următoarele cazuri este recomandată, o doză mai mare 750 mg sau 1 g pe zi în faza acută:
a) la pacienţii care acuză dureri severe pe perioada nopţii sau rigiditate matinală;
b) la pacienţii trecuţi pe tratamentul cu Reuxen de la o doză mare din alt compus antireumatic;
c) în osteoartrite unde simptomul predominant este durerea.
Gută acută
800 mg o dată, apoi câte 200 mg la fiecare 8 ore până la remisiunea atacului de gută.
Afecţiuni musculo -s cheletice acute, dismenoree şi dureri dentare
400 mg iniţial urmat de 200 mg la intervale de 6 – 8 ore în funcţie de necesitate, cu o doză maximă zilnică
după prima zi de 1250 mg.
Vârstnici
Studiile indică faptul că în cazul vârstnicilor, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este
neschimbată, fracţia de naproxen nelegată plasmatic este crescută. Implicaţia acestor constatări pentru
dozarea produsului Reuxen nu este cunoscută. La fel ca şi în cazul altor medicamente utilizate la vârstnici
este prudent să se utilizeze cea mai mică doză eficientă şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în
vedere că pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi la reacţii adverse.
Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat în ceea ce priveşte sângerările gastrointestinale în timpul terapiei
cu AINS -uri.
În ce priveşte efectul de reduc ere a eliminării la pacienţii vârstnici vezi pct. 4.4.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală se va utiliza o doză mai mică. Reuxenul este
contraindicat pacienţilor care pr ezintă un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/minut datorită faptului că
a fost observată acumularea de metaboliţi ai naproxenului în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală,
respectiv în cazul celor supuşi dializei (vezi pct. 4.3.).
Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate de timp şi trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii ale
acestuia sau se constată o intoleranţă la tratament.
4.3 Contraindicaţii
Ulcer peptic activ sau în antecedente, sau sângerări gastrointestinale active ( două sau mai multe episoade
distincte de ulcer dovedit sau sângerare). S ângerări gastrointestinale în antecedente sau perforaţii, corelate cu
terapia anterioară cu AINS -uri.
Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau oricare dintre excipienţi. Avâ nd în vedere că există
posibilitatea reacţiilor de hipersensibilitate încrucişate, Reuxen nu trebuie administrat pacienţilor la care
aspirina sau alte antiinflamatoare / analgezice nesteroidiene le induc sindrom de astm, rinite, polipi nazali sau
urticarie . Aceste reacţii pot fi fatale. În cazul unor asemenea pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice
severe la naproxen.
3
Insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă severă.
Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2. şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare
prezentate mai jos). Pacienţii trataţi cu AINS -uri pe perioade îndelungate trebuie supravegheaţi regulat în
vederea monitorizării reacţiilor adverse.
Pacienţii vârstnici şi/sau cu dizabilităţi sunt în mod particular susceptibili la re acţii adverse la AINS-uri, în
special sângerări gastrointestinale şi perforaţii care pot fi fatale. Utilizarea de AINS -uri pe perioade
îndelungate în cazul acestor pacienţi nu este recomandată. Acolo unde terapia îndelungată este imperios
necesară pacienţi i vor fi evaluaţi regulat.
Acţiunea antipiretică şi antiinflamatoare a Reuxenului poate să reducă febra şi inflamaţia, diminuând astfel
utilitatea acestora ca semne diagnostice.
Bronhospasmul poate de asemenea să fie precipitat în cazul pacienţilor care suferă sau au suferit de astm
bronş ic sau afecţiuni alergice.
La fel ca în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate să apară creştere unuia sau mai
multor teste func ţion ale hepatice. Disfuncţiile hepatice pot fi mai degrabă datorat e hipersenbilităţii decât
toxicităţii directe a naproxenului. Reacţii hepatice severe, inclusiv icterul şi hepatitele (unele cazuri de
hepatite au fost fatale) au fost raportate la acest medicament cât şi la alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene. A fost de asemenea raportată reactivitate încrucişată.
Naproxenul reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de s ângerare. Acest efect trebuie să fie luat în
considerare atunci când se determină timpii de sângerare.
Cu toate că nu a fost rapo rtată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, este posibil ca pacienţii cu
funcţia cardiacă afectată sau compromisă să fie expuşi unui risc mai mare atunci când utilizează Reuxen.
Sângerări gastro- intestinale, ulceraţii şi perforaţii
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, au fost raportate cu toate AINS -urile, în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente
gastro -intestinale grave.
Riscul de sângeră ri gastro-intestinale, ulceraţ ii sau perforaţii este mai mare odată cu creşterea dozelor de
AINS -uri, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi t rebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă
de protoni) ar trebui să fie luată în considerare pentru aceşti pacienţi, şi de asemenea, pentru pac ienţii care
necesită o doză mică de aspirină, sau alte medicamente ce pot creşte riscul de sângerare gastro -intestinală.
(vezi pct. 4.5.).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro- intestinală) mai ales în etapele iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea creşte riscul de
ulceraţie sau sângerare, cum sun t corticosteroizii administraţi pe cale orală, anticoagulantele de tipul
warfarină, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagreganţii plachetari de tipul aspirină (vezi pct.
4.5.)
4
Atunci când apar hemoragii gastro -intestinale sau ulceraţ ii la pacienţii trataţi cu Reuxen, tratamentul trebuie
întrerupt.
Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni
gastro -intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Efecte renale
Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială, hematurie,
proteinurie, necroză renală papilară şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului cu naproxen.
Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine
Administrarea de AINS -uri poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi
poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie sunt cei cu funcţia renală
afectată, cu tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează diuretice şi persoanele în vârstă.
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul acestor pacienţi (a se vedea punctul 4.3)
Utiliza rea la pacienţii cu funcţia renală afectată
Deoarece naproxenul este eliminat într -o mare măsură (95%) pe cale urinară prin filtrare glomerulară,
naproxenul ar trebui să fie utilizat cu mare precauţ ie la pacienţii cu funcţia renală afectată şi de asemenea
este recomandată monitorizarea creatininei serice şi/sau a clearance- ului creatininei în cazul acestor pacienţi.
Reuxenul este contraindicat la pacienţii cu un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/minut.
Hemodializa nu reduce concentraţia plasmatică a naproxenului din cauza gradului mare de legare de
proteinele plasmatice.
Anumiţi pacienţi, în special cei ai căror flux sangvin renal este compromis, cum ar fi cei cu depleţie
vol emică extracelulară, ciroză hepatică, restricţie de sodiu, insuficienţă cardiacă congestivă şi boală renală
preexistentă ar trebui să fie evaluaţi în ce priveşte funcţia renală atât înainte cât şi în timpul tratamentului cu
Reuxen. Unii pacienţi vârstnici la care afectarea renală este probabilă, precum şi la pacienţii care util izează
diuretice pot intra de asem enea în această categorie. La aceşti pacienţi ar trebui luată în considerare o
reducere a dozei zilnice pentru a evita posibila acumulare excesivă a metaboliţilor naproxenului.
Utilizarea la pacienţii cu funcţia hepatică afectată
Afecţiunile cronice hepatice de natură alcoolică şi probabil alte asemenea forme de ciroză reduc concentraţia
plasmatică totală de naproxen, dar concentraţia plasmatică de naproxen liber este crescută. Implicaţia acestei
constatări pentru dozarea Reuxenului este necunoscută, dar este prudent să se utilizeze cea mai mică doză
eficace.
Efecte hematologice
Pacienţii care prezintă tulburări de coagulare sau care se află sub tratament cu medicamente care interferează
cu hemostaza trebuie atent monito rizaţi în cazul în care se administrează medicamente care conţin naproxen.
Pacienţii cu risc crescut de sângerare sau cei aflaţi sub terapie completă cu anticoagulante (de exemplu
derivaţii de dicumarol) pot prezenta un risc crescut de sângerare în cazul în care li se administrează
concomitent produse care conţin naproxen.
Reacţii anafilactice (anafilactoide)
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice (anafilactoide)
pot să apară atât la pacienţii cu a ntecedente cât şi la cei fără antecedente de hipersensibilitate ca urmare a
expunerii la aspirină, alte medicamente antiiflamatoare nesteroidiene sau produse care conţin naproxen.
5
Aceste reacţii pot de asemenea să apară la persoanele cu antecedente de angi oedem, reactivitate
bronhospastică (de exemplu astm) rinite şi polipi nazali.
Reacţiile anafilactoide, cum ar fi anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.
Steroizi
Dacă doza de steroid este redusă sau eliminată în timpul tratamentului cu naproxen, dozajul steroizilor
trebuie să fie redus treptat, iar pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne de efecte
adverse, inclusiv insuficienţă suprarenală şi respectiv pentru eventuala exacerbare a simptomelor de artrită.
Reacţii oculare
St udiile nu au arătat schimbări la nivel ocular atribuite administrării de naproxen. În cazuri rare au fost
raportate reacţii adverse oculare, inclusiv papilită optică, nevrită retrobulbară şi edem papilar, la utilizatorii
de AINS -uri, inclusiv naproxen, deş i nu a putut fi stabilită o relaţie cauză -efect; în consecinţă pacienţii care
dezvoltă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente conţinând naproxen ar trebui să
beneficieze de un examen oftalmologic.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS -uri se asociază cu reten ţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS -uri (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Deşi datele existente
sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc mai mic, acesta nu poate fi
exclus.
Pacienţii cu hipertensiune arterială ne controlată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică,
arteriopatie periferică şi / sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai după o evaluare
atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentul ui de lungă durată la pacienţii cu
factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv poate exista un risc crescut
de meningita aseptică (vezi pct. 4.8).
Reacţii dermatologice
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sin drom Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS -uri (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor
apărân d în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Reuxen trebuie întrerupt la prima
apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase, sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Precauţii legate de fertilitate
Utilizarea naproxenulu i ca şi a altor medicamente cunoscute pentru efectul de inhibare a sintezei de
ciclooxigenaza / prostaglandine poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână însărcinate. La femeile care au dificultăţi în conceperea unui c opil sau sunt în curs de investigare
pentru infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.
6
Asocierea cu alte AINS -uri
Combinarea medicamentelor care conţin naproxen cu alte AINS -uri, inclusiv inhibitori selectivi ai
ci clooxigenazei 2 nu este recomandată, din cauza riscurilor cumulative de inducere a reacţiilor adverse grave
corelate cu administrarea de AINS -uri.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de la ctază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de antiacide sau colestiramină poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu
afectează gradul absorbţiei.
Administrarea concomitentă de alimente poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu afectează gradul
absorbtiei.
Este considerată nesigură administrarea de AINS -uri în asociere cu anticoagulante de tipul warfarină sau
heparină, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât, AINS -urile
pot potenţa efectele anticoagulantelor (v ezi pct. 4.4.).
Alte analgezice inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: Evitaţi utilizarea concomitentă a două sau
mai multe AINS -uri (inclusiv aspirină), deoarece acest lucru poate creşte riscul de efecte adverse (vezi pct.
4.4).
Datorită l egării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se
administrează simultan hidantoine, anticoagulante, alte AINS -uri, aspirina sau sulfonamide cu legare
puternică de proteinele plasmatice ar trebui să fie monitorizaţi î n ceea ce priveşte simptomele de supradozare
la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s- a administrat simultan Reuxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau
sulfoniluree ar trebui să fie monitorizaţi pentru ajustarea dozei dacă este necesar.
Nu au fost observ ate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi anticoagulante sau derivaţii de
sulfoniluree dar cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au fost observate interacţiuni cu alţi
agenţi nesteroidieni din această clasă.
Se recomandă pr udenţă atunci când Reuxenul este administrat concomitent cu diuretice deoarece poate să
apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca fiind inhibat de
unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creş te riscul de nefrotoxicitate al AINS-urilor.
A fost de asemenea raportată inhibarea clearance- ului renal al litiului ceea ce conduce la creşterea
concentraţiilor plasmatice ale acestuia.
Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectu l antihipertensiv al agenţilor
antihipertensivi şi pot creşte riscul de insuficienţă renală asociat cu utilizarea de inhibitori ai ECA.
Probenecidul administrat concomitent cu naproxenul creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi extinde
consider abil timpul de înjumătăţire.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de metotrexat, datorită unei posibile creşteri a
toxicităţii acestuia, având în vedere că naproxenul, alături de alte antiinflamatoare nesteroidiene a fost
raportat ca având un efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în experimentele pe animale.
AINS -urile pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot creşte
concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace în cazul administrării concomitente cu acestea.
La fel ca în cazul tuturor AINS -urilor se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este co- administrată
cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.
7
AINS -urile nu ar trebui să fie utilizate pent ru o perioada de 8 - 12 zile după administrarea mifepristonei,
întrucât acestea pot reduce efectele mifepristonei.
La fel ca în cazul tuturor AINS -urilor se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează
concomitent cu corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro -intestinale sau sângerări.
Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS -urile pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc crescut de
apariţie a convulsiilor.
Există un risc crescut de sângerări gastro- intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt combinate AINS -urile
cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISR S).
Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS -urile sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS -urile sunt utilizate împreună cu
zidovudină. Există dovezi în ceea ce pri veşte un risc sporit de hemartroze şi hematom la hemofilici HIV(+)
care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Este recomandabilă întreruperea temporara a tratamentului cu Reuxen pe o perioadă de 48 de ore înainte de
testarea funcţiei suprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste pentru 17 - cetonsteroizi. În
mod similar, naproxenul poate să interfere ze cu anumite teste de dozare urinară a acidului 5-
hidroxiindolacetic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Au fost raportate anomalii congenitale în asociere cu administrarea de AINS -uri la om; totuşi, acestea sunt
reduse în ceea ce priveşte frecvenţa şi nu par să urmeze un model perceptibil. Ca şi în cazul altor
medicamente de acest tip, naproxenul produce în târzieri ale naşterii la animale şi afectează de asemenea
sistemul cardiovascular uman fetal (închiderea canalului arterial). Utilizarea Reuxenului în ultimul trimestru
de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3). AINS -urile nu trebuie utilizate în timp ul primelor două
trimestre de sarcină, decât dacă beneficiul potenţial pentru pacientă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Travaliu şi naştere
Medicamentele care conţin naproxen nu sunt recomandate în perioada travaliului, deoarece prin efectul lor
de inhibare a sintezei de prostaglandine pot afecta negativ circulaţia fetală şi pot inhiba contracţiile, cu o
tendinţă crescută la sângerare atât pentru mamă cât şi pentru copil.
Fertilitatea
Administrarea AINS precum naproxen poate afecta fertilitatea la f emei. Administrarea Reuxen 200 nu este
recomandată la femeile care intenţionează să rămână gravide (vezi pct. 4.4).
Alăptare
Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea Reuxenului ar trebui să fie evitată la
pacientele care a lăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, ameţeli, vertij, insomnie, oboseală, tulburări vizuale sau depresie
concomitent utilizării de naproxen. În cazul în care pacienţii prezintă aceste efecte sau alte efecte similare
nedorite, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în tratamentul cu AINS -uri şi cu naproxen.
Tulburări gastro-intestinale : Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro -intestinală.
Pirozis, greaţă, vărsături, constipaţie, diaree, flatulenţă, dispepsie, disconfort abdominal şi durere epigastrică.
Reacţiile mai grave care pot să apară su nt sângerările gastro-intestinale, care sunt uneori fatale, în special la
pacienţii vârstnici (vezi pct.4.4.), ulcerul peptic, perforaţie gastro- intestinală, ulceraţii gastro-intestinale non -
peptice, melenă, hematemeză, stomatită, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei ulceroase şi a bolii Crohn
(vezi pct. 4.4), esofagită, gastrită şi pancreatită.
Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie, trombocitopenie, granulocitopenie inclusiv agranulocitoză,
eozinofilie, leucopenie, anemie aplastică şi anem ie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar : reacţii de hipersensibilitate au fost raportate în urma tratamentului cu
AINS -uri la pacienţii cu sau fără antecedente de reacţii de hipersensibilitate anterioare la AINS -uri. Acestea
au constat în (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie (b) reactivitate la nivelul aparatului respirator
constând în astm, agravrea astmului, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diferite tulburări cutanate, incluzând
rash de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic, şi mai rar dermatoze exfoliative şi
buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem multiform).
Tulburări metabolice şi de nutriţie : hiperkaliemie
Tulburări psihice : insomnie, vise anormale, depresie, confuzie şi halucinaţii.
Tul burări ale sistemului nervos : au fost raportate convulsii, ameţeli, dureri de cap,
stări
lipotimice, tulburări
vizuale, somnolenţă, parestezii, nevrită optică retrobulbară, incapacitate de concentrare şi disfuncţii
cognitive. Meningita aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni auto-imune existente, cum ar fi lupusul
eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome de tipul gât înţepenit, dureri de cap,
greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4.).
Tulburări oculare : tulburări vizuale, opacitate corneană, papilită şi papiloedem.
Tulburări acustice şi vestibulare : tinitus, tulburări auditive inclusiv reducerea auzului şi vertij.
Tulburări cardiace : au fost raportate edem, palpitaţii, insuficienţă cardiacă şi insuficienţ ă cardiacă
congestivă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS -uri (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4.).
Tulburări vasculare : hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale : dispnee, astm, pneumonie eozinofilică şi edem pulmonar.
Tulburări he patobiliare: icter, hepatită fatală şi valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : erupţii cutanate inclusiv erupţie medicamentoasă fixă,
mâncărime (prurit), urticarie, echimoze, purpură, transpiraţie. Alopecie, eritem multiform, sindrom Stevens -
Johnson, eritem nodos, lichen plan, erupţ ie pustuloasă, LES, necroliză epidermică, foarte rar necroliză
epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate, ( inclusiv cazuri în care pielea are aspect similar cu porfi ria
cutanată tardivă ”pseudoporfirie” ) sau reacţii asemănătoare epidermolizei buloase care pot să apară foarte
9
rar.
În cazul în care apar semne de fragilitate a pielii, băşici sau alte simptome sugestive pentru pseudoporfirie,
tratamentul trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie monitorizat.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv : mialgii şi slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare : includ, dar nu se limitează la nefrită glomerulară, nefrită interstiţială,
sindrom nef rotic, hematurie, creşterea nivelelor creatininei serice, necroză papilară renală şi insuficienţă
renală.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului : infertilitate feminină.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : sete, febră, oboseală şi stare generală de rău.
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ dureri de cap, arsuri la nivelul stomacului, greaţă, vărsături, dureri
epigastrice, sângerări gastro -intestinale, rareori diaree, dezorientare, excitaţie, somnolenţă, ameţeli, tinitus,
leşin. În cazurile de supradozare semnificativă sunt posibile insuficienţa renală acută şi afectarea ficatului.
După ingestia de AINS -uri pot să apară de asemenea deprimarea respiratorie şi coma, dar aceste sunt reacţii
rare.
Într -un caz de supra dozaj cu naproxen, prelungirea tranzitorie a timpului de protrombina, datorită
hipotrombinemie i ar fi putut fi datorată inhibării selective a sintezei de vitamina K dependent de factorii de
coagulare.
Au existat cazuri de pacienţi care au prezentat crize de epilepsie, dar nu s-a putut stabili dacă acestea au fost
corelate cu administrarea de naproxen sau nu. Nu se cunoaşte care este doza de medicament care ar pune
viaţa în pericol.
Daca este necesar se aplică pacienţilor tratament simptomatic. În termen de o oră de la ingestia unei cantităţi
potenţial toxice se va lua în considerare administrarea de cărbune activat. Alternativ, la adulţi se poate lua în
considerare lavajul gastric în termen de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.
Se va asigura o eliminare adecvată a urinii.
Funcţia renală şi hepatică trebuie atent monitorizate.
Pacienţii trebuie supravegheaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi potenţial toxice din
medicament.
onvulsiile frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam intravenos.
Alte măsuri pot fi de asemenea indicate în funcţie de starea clinică a pacientului.
Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului din cauza gradului mare de legare de
proteinele pl asmatice. Cu toate acestea, hemodializa poate fi utilă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
cărora le- a fost administrat naproxen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: „ Antiinflamatoare / antire umatice nesteroidiene (AINS) - Derivaţi de acid
propionic ”, codul ATC: M01AE 02.
10
Naproxenul este un analgezic antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi antipiretice, asa cum a fost
demonstrat în sistemele clasice de testare pe animale. Naproxenul îşi exe rcită efectul său antiinflamtor chiar
şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată prin intermediul axei
hipofizo- suprarenale.
Naproxenul inhibă prostaglandinsintetaza (la fel ca alte AINS -uri). Cu toate acestea, ca şi î n cazul altor
AINS -uri, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Naproxenul este complet absorbit din tractul gastro- intestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt
atinse în 2 până la 4 ore. Naproxenul este prezent în sânge, în principal sub formă nemodificată, legat
extensiv de proteinele plasmatice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 12 şi 15 ore, ceea ce permite ca faza staţionară să se
atingă într -o perioadă de 3 zile de la iniţierea tratamentului cu un regim de dozaj de două ori pe zi. Gradul de
absorbţie nu este afectat în mod semnificativ de alimente sau de majoritatea antiacidelor. Excreţia se face
preponderent prin urină, în principal sub formă de naproxen conjugat, ş i parţial sub formă nemetabolizată.
Metabolismul la copii este similar cu cel al adulţilor. Bolile cronice hepatice de natură alcoolică reduc
concentraţia plasmatică totală a naproxenului, dar cresc concentraţia naproxenului liber. La vârstnici,
concentraţ iile plasmatice ale naproxenului liber sunt crescute, cu toate că, concentraţiile plasmatice totale
sunt neschimbate
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenicitate
Naproxenul a fost administrat împreună cu alimente la şobolani Sprague -Dawley timp de 24 de luni, în doze
de 8, 16 şi 24 mg/kg/zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.
Mutagenitate
Nu a fost observată mutagenitate în testele pe Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Sachharomyces
cerevisisae (1 linie celulară), şi respectiv în testele efectuate pe limfom de şoarece.
Fertilitate
Naproxenul nu a afectat fertilitatea la şobolani atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 30
mg/kg/zi la masculi şi respectiv în doze de 20 mg/kg/zi la femele.
Teratogenitate
Naproxenul nu s -a dovedit a fi teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg/kg/zi
în timpul organogenezei la şobolani şi iepuri.
Reproducere perinatal / postnatal
Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg/kg/zi în al treilea
trimestru de sarcină a condus la un travaliu dificil.
Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei clase de compuşi şi au fost demonstrate la femele gestante de
şobolan în cazul administrării de aspirină şi indometacin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoz ă monohidrat (
Celuloz ă microcristalin ă
Povidonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Croscarmeloz ă sodic ă
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii s peciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister Al/PVC a 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere Al/PVC a cate 10 comprimate fiecare.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. AC HELCOR S.R.L.
Str. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
România
Tel.: 0362401206
Fax. : 0362401207
e -mail: office@achelcor.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4512/ 2012/01
4512/2012/02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
