RISPERIDONA ARENA 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 2 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 3 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATI VĂ ŞI CANTITATI VĂ
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excpient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTI CĂ
Comprimat filmat
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- RISPERIDON Ă ARENA este indicat în tratamentul schizofreniei.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe
asociate tulburării afective bipolare.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
măsurile nonfarmacologice şi atunci când există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul simptomatic de scurt ă durată (până la 6
săptămâni) al agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de
5 ani şi adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mi ntal diagnosticat conform
criteriilor DSM -IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau a altor tipuri de comportamente
distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă
a unui program de tratament complet, incluzând măsuri psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca
2
risperidona să fie prescrisă de către un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a
adolescentului sau de medici cu experienţă în tratamentul tulburării de comportament la copii şi
adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie
Adulţi
RISPERI DONĂ ARENA poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Doza poate fi mărită în a doua zi la 4 mg.
Ulterior , doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este ne voie. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, poate fi
adecvat ă o creştere treptată mai lentă a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Siguranţa dozelor mai mari de 16 mg pe
zi nu a fost evaluat ă şi, prin urmare nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoadele maniacale în tulburarea afectivă bipolară.
Adulţi
RISPERI DONĂ ARENA trebuie administrat într- o schemă terapeutică zilnică o dată pe zi, începând
cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie efectua te la intervale de cel puţin
24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze variabile într -
un interval de la 1 până la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui
pacient . La pacienţii cu episoade maniacale nu au fost investigate doze le zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPERIDON Ă ARENA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandat ă pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 18 ani cu manie
bipolară, datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitatea persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer , forma moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este nevoie , această doză poate fi
3
ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
La majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
RISPERIDONĂ ARENA nu trebuie utilizat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate
persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
periodic, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. La majoritatea pacienţilor doza optimă este de 1 mg o dată pe zi.
Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg
o datăpe zi. Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o
dată pe zi. Dacă este nece sar, această doză poate fi ajustat ă individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe
zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg
o dată pe zi. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi
pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPERIDON Ă ARENA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
RISPERI DONĂ ARENA nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 5 ani,
deoarece nu există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţ iunea activă antipsihotică
faţă de adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
L a pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele u lterioare trebuie înjumătăţite, iar stabilirea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
RISPERI DONĂ ARENA trebuie utilizat cu pr udenţă la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
RISPERIDONĂ ARENA este destinat administrării pe cale orală. Alimentele nu influenţează
absorbţia RISPERIDONĂ ARENA.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După întreruperea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute ale sindromului de
întrerupere, incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot
apărea recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involunt are (cum
sunt acatisia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea treptată a
tratamentului anterior , în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu RISPERIDON Ă ARENA. De
asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, schimbarea tratamentului de la un
antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu RISPERIDONĂ ARENA poate fi făcută înlocuind
4
următoarea injecţie. Necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente trebuie reevaluată
periodic.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Morta litate generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută comparativ cu
cei cărora li s -a administrat placebo într- o meta-analiză a 17 studii clinice controlate realizate cu
antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă. În studiile placebo-controlate cu risperidonă efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă
comparativ cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relati v (intervalul de
încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au
decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67 -100).
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo cu risperid onă efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a observat
o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) comparativ cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s-a observat în două di n cele patru studii clinice. Utilizarea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a evidenţiat
rezultate similare .
Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica ace st rezultat şi nu s- a observat
un model asociat cu cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie luate
în considerare riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte
diuretice puternice îna inte de a se lua decizia utilizării. Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii
printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Independent de
tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată cu grijă la
pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii vârstnici cu demenţă a existat o incidenţă
semnificativ mai mare (aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC, cum sunt accident vascular
cerebral (inclusiv letal) şi atacuri ischemice tranzitorii (AIT) la pacienţii trataţi cu risperidonă
comparativ cu pacienţii care au primit placebo (vârsta medie 85 de ani, intervalul de vârstă 73-97). O
analiză combinată a d atelor din 6 studii controlate cu placebo efectuate în principal la pacienţii
vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au
apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712) din pacienţii care au
primit placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul
acest ui risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau
alte cat egorii de pacienţi. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru
accidente vasculare cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă mixt ă sau vascular ă comparativ cu
demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu risperidonă.
5
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, ţinând cont de factorii predictivi de risc p entru accident vascular cerebral la fiecare pacient în
parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi
simptomele posibilelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţel or şi
picioarelor şi tulbuirări de vedere sau vorbire. Trebuie luate prompt în considerare toate opţiunile de
tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie utilizată doar o durată scurtă de timp pentru agresivitate per sistentă la pacienţii cu
demenţă Alzheimer moderată până la severă în plus faţă de măsurile nonfarmacologice care au avut
eficacitate limitată sau au fost lipsite de eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau
autoagresivitate.
Periodi c, trebuie reevaluaţi pacienţii, precum şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate să apară hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă din punct de vedere
clinic a fost observată în perioada de după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a
risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. R isperidona trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza trebuie stabilită treptat
conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie luată în
considerare o reducere a dozei.
Dis chinezi e tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagoni ste asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea dischi neziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi /sau
feţei. Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al dischi neziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale dis chineziei tar dive trebuie luată în considerare întreruperea tuturor
medicamentelor antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
Pe parcursul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de conştienţ ă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatin -fosfokinazei. Semne suplimentare pot include
mioglobinuria (rabdomioliza) şi insuficienţa renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea
tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.
Boal ă Parkinson şi demenţă cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu în cazul prescrierii medicamentelor antipsihotice,
inclusiv risperidonă, pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Le wy (DCL). Boala
Parkinson se poate agrava în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot prezenta un risc
crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o hiper sensibilitate la medicamentele antipsihotic e;
aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei hipersensibilităţi poate să
includă confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptome le
extrapiramidale.
Hiperglicemie
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemia sau
exacerbarea unui diabet zaharat pre- existent. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a
pacienţilor cu diabet zaharat şi a celor cu factori de risc prezenţi pentru apariţia diabetului zaharat.
6
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că la om, creşterea celulelor tumorale la sân poate fi
stimulată de prolactină. Deşi până în prezent , în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demo nstrată nici o legătură clară cu administrarea de antipsihotice , se recomandă precauţie în cazul
utilizării la pacienţii cu antecedente medicale semnificative. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie
la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de
prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată în perioada de după puner ea pe piaţă. Similar
altor antipsihotice, se recomandă prudenţă atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu
afecţiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT,
bradicardie sau tulburări electrolitice (hipo kaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul de
efecte aritmogene, şi în c azul utiliză rii concomitente cu medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni
care pot scădea teoretic pragul convulsiv.
Priapism
Priapismul poate să apară în timpul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa-
adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a f ost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea risperidonei pacienţilor care au
stări c are ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice
susţinute, expunerea la temperaturi extre me, tratament concomitent cu medicamente care au acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Copii şi adolescenţi
Anterior prescrierii risperidonei unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament sau alte
tulburări de comportament disruptive , aceştia trebuie evaluaţi complet în ceea ce priveşte cauzele
fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau condiţiile sociale inadecvate.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la acest grup de populaţie din cauza posibilelor
consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei poate
ameliora impactul sedării asupra capacităţii de atenţie la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşteri medii ale greutăţii corporale şi ale indicelui de masă corporală
(IMC). În studiile largi, deschise, de lungă durată, modificările de înălţime se încadrau în valorile
aşteptate ale normelor corespunzătoare vârstei. Efectul tratamentului de lungă durată cu risperidonă
asupra maturizării sexuale şi înălţimii nu a fost studiat în mod adecvat.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie luată în considerare evaluarea clinică periodică a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţial legate de prolactină.
7
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări periodice cu scopul de a
identifica simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de doz e la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se re comandă precauţie în prescrierea risperidonei î n asociere cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de
exemplu chinidină, disopiramidă, procainamid[ă , antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodaronă,
sotalol), antidepresive triciclice (adică amitriptilin ă), antidepresive tetraciclice (adică maprotilin ă),
unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochină ) şi
cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipocalcemie, hipomagneziemie),
bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite
medicamente, dar nu este completă.
Po tenţialul risperidonei de a influenţa alte medicamente
Risperidona trebuie utiliza tă cu precauţie în asociere cu alte substanţe active cu acţiune centrală,
incluzând alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. Dacă această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă
doza eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată în perioada de după punerea pe piaţă în
cazul administrării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului,
digoxinei sau topirama tului.
Potenţialul altor medicamente de a influenţa risperidona
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea,
efect inductor asupra enzimei hepatice CYP 3A4, precum şi asupra glicoproteinei P. În cazul iniţierii
sau întreruperii tratamentului concomitent cu carbamazepin ă sau alţi inductori ai enzimelor hepatice
CYP 3A4 /glicoproteina P (gp - P), medicul trebuie să reevalueze doza de risperidonă .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei şi într-o
măsură mai mică pe cea a fracţiun ii activ e antipsihotic e. Este de aşteptat ca alţi inhibitori ai CYP 2D6,
cum este chinidina, să influenţeze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. În
cazul iniţierii sau întreruperii tratamentului concomitent cu fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie
să reevalueze doza de risperidonă.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi gp - P, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi asupra fracţiunii active antipsihotice.
8
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu
modifică farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică. Cimet idina şi ranitidina
cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai uşor pe cea a fracţiunii active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
Utilizarea concomite ntă a medicamentelor psihostimulante (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la
copii şi adolescenţi nu a modificat farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi concomitent cu
furosemid.
Administrarea concomitentă pe cale orală a risperidonei cu paliperidona nu este recomandată,
deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate determina
expunerea suplimentară la fracţiunea activă antipsihotică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Conform datelor din
perioada de după puner ea pe piaţă s -au observat simptome extrapiramidale reversibile la nou -născuţi
în urma administrării risperidonei în timpul ultimului trimestru de sarcină la mamă. De aceea, nou-
născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Î n studiile la animale risperidona nu s-a dovedit a fi teratogenă,
dar s-au descoperit alte tipuri de efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om este necunoscut. De aceea, risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu
excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea
tratamentului, aceasta nu trebuie realizată brusc.
Alăptare
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi- risperidona sunt excretate în lapte . De asemenea, la om,
s-a demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi- risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu
există date disponibile privind reacţiile adverse evidenţiate la sugari. De aceea, trebuie evaluat
beneficiul alăptării faţă de potenţialele riscuri pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaj e
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje datorită posibilelor efecte asupra vederii şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se cunoaşte
sensibilitatea lor la acest medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Mai jos sunt lis tate toate RAM raportate în sudiile clinice şi î n perioada de după punerea pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
9
Reacţii adverse la medicament clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creşterea valorilor prolactinei sang uine
a, creştere în greutate
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă, trasee electrocardiogr afice
anormale, creşterea glicemiei, creşterea valorilor serice ale transaminazelor,
scăderea numărului de leucocite, creşterea temperaturii corporale, creşterea
numărului de eozinofile, scăderea valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor
creatin -fosfokinazei sanguine
Rare Scăderea temperaturii corporale
Tulburări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală,
palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, trombocitopenie
Rare Granulocitopenie
F recvenţă necunoscută Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonism
b, cefalee
Frecvente Acatisieb, ameţeli, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letarg ie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Lipsa de răspuns la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, afectarea stării de
conştienţ ă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu, dizartrie,
tulburări de atenţie, hipersomnie, ameţeală posturală, tulburări de echilibru,
dis chi nezie tardivă, tulburări de vorbire, coordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, comă diabetică, tulburări vasculare cerebrale,
ischemie cerebrală, tulburări motorii
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente Conjunctivită, hiperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel ocular,
xeroftalmie , hiperlacrimaţie, fotofobie
Rare Acuitate vizuală redusă, mişcări rotatorii ale globilor oculari, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Otalgie, tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringolaringiană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie, congestie pulmonară, tulburări respiratorii,
raluri, congestie de tract respirator, disfonie
Rare Sindromul de apnee în somn, hiperventilaţie
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, durere abdominală, dispepsie,
xerostomie, disconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, tumefierea buzelor, cheilită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enurezis
Mai puţin frecvente Disurie, incontinenţă urinară, pola chiurie
10
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, eritem
Mai puţin frecvente Edem angioneurotic, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee,
modificări de culoare ale pielii, alopecie, dermatită seboreică, uscăciunea
pielii, hiperkeratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, dorsalgii, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, m ialgie, cervicalgii, artrită, postură anormală,
rigiditatea articulaţiilor, dureri toracice musculo -scheletice
Rare Rabdomioliză
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apetitului alimentar, apetit alimentar scăzut
Mai puţin frecvente Anorexie, polidipsie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
F recvenţă necunoscută Intoxicaţie cu apă
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior,
infecţie ale tractului urinar
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţie virală, infecţii otice, amigdalită, celulită, otită medie, infecţii
oculare, infecţie localizată, acarodermatită, infecţii ale tractului respirator,
cistită, onicomic oză
Rare Otită medie cronică
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Febră, fatigabilitate, edem periferic , astenie, dureri toracice
Mai puţin frecvente Edem facial, tulburări de mers, senzaţie de anormalitate, letargie, sindrom
pseudo- gripal, sete, disconfort toracic, frisoane
Rare Edem generalizat, hipotermie, sindrom de întrerupere, senzaţie de răceală
per iferică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
F recvenţă necunoscută Şoc anafilactic
Tulburări hepatobiliare
Rare Icter
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţ in frecvente Amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţii erectile, tulburări de ejaculare,
galactoree, ginecomastie, tulburări menstruale, secreţii vaginale
F recvenţă necunoscută Priapism
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, agit aţie, tulburări de somn
Mai puţin frecvente Stare de confuzie, manie, libidou scăzut, apatie, nervozitate
11
Rare Anorgasmie, aplatizare afectivă
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să determine ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie , rigiditate intermitentă, bradichinezie, hipochi nezie, facies în
mască, contracţie musculară, achi nezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian , şi
reflex glabelar anormal), acatisie (acatisie, agitaţie, hiperchinezie şi sindromul picioarelor neliniştite),
tremor, dis chinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare,
contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm,
miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include
tremor şi tremor parkinsonian. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome
care nu sunt exclusiv de origine extrapiramidală.
Mai jos este prezentată o listă a RAM suplimentare asociate cu risperidona care au fost identificate ca
RAM în timpul studiilor clinice care investigau formularea risperidonei injectabile cu acţiune de lungă
durată, dar care nu au fost raportate ca fiind RAM în studiile clinice care au investigat risperidona
administrată pe cale orală. Acest tabel exclude acele reacţii adverse asociate în mod specific cu
formularea sau calea de administrare injectabilă a risperidonei.
Reacţii adverse suplimentare raportate pentru formularea injectabilă cu acţiune de lungă durată a
risperidonei, dar nu şi pentru risperidona administrată oral, clasificate pe aparate, sisteme şi organe
Investigaţii diagnostice
Scăderea în greutate, creşterea valorilor gamma -glutamiltransferazei, creşterea valorilor serice ale
enzimelor hepatice
Tulburări cardiace
Bradicardie
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie
Tulburări ale sistemului nervos
Parestezie, convulsii
Tulburări oculare
Blefarospasm
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij
Tulburări gastro -intestinale
Durer i dentare, spasmul limbii
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Eczemă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri la nivelul regiunii gluteale
Infecţii şi infestări
Infecţii ale tractului respirator inferior, infecţii, gastroenterită, abces subcutanat
12
Leziuni şi intoxicaţii
Căderi
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Dureri
Tulburări psihice
Depresie
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, experienţa după punerea pe piaţă cu risperidonă a raportat cazuri foarte rare
de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într-o
analiză combinată a mai multor studii controlate cu placebo fiecare cu durata de la 6 la 8 săptămâni.
Rezultatele analizei au evidenţiat o incidenţă semnificativ statistic mai mare a creşterii ponderale
pentru risperidonă (18%) în comparaţie cu placebo (9%). Într-un grup de studii controlate cu placebo,
fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de
≥ 7% la momentul final al studiului a fost comparabilă în tre grupuril e cu risperidomă (2,5%) şi
placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare în grupul de control activ (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive , în studiile de lungă durată, greutatea corporală a crescut cu o medie de
7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii normali cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12 -16 ani, această valoare a
creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ
5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
R eacţii le adverse la medicament raportate cu o incidenţă mai mare la pacienţii vârstnici cu demenţă
sau la copii şi adolescenţi comparativ cu grupul pacienţilor adulţi sunt descrise mai jos :
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecv enţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin
două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar,
edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
U rmătoarele RAM au fost raportate cu o frecvenţă ≥ 5% la copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi cu o
frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, dureri abdominale, ameţe li, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
4.9 Supradozaj
13
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din amplificarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie şi hipotensiune
arterială, precum şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, au fost raportate prelungirea
intervalului QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de
risperidonă şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea implică rii mai multor
medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi o oxigenare şi ventila ţie adecvat ă. Trebuie
luate în considerare efectuarea lavajului gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi
administr area de cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când inge stia medicamentului a avut
loc cu mai puţin de o oră în urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată imediat şi
trebuie să includă o monitorizare electrocardiografică cont inuă pentru a diagnostica în timp util
aritmi ile posibile.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru risperidonă . De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de medicamente simpatomimetice. În cazul simptomelor
extrapiramidale grave, trebuie administrat un medicament anticolinergic. Supravegherea medicală
atentă şi monitorizarea trebuie să continue până la ameliorarea stării pacientului.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi uni ce. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa
1-adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D
2
puternic, fiind considerată eficace în ameliorarea simptomel or schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele
clasice. Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa
reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective
ale schizofreniei.
Efect e farmacodinamice
Schizofrenie
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurt ă durată al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au inclus peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM -IV pentru schizofrenie. În cadrul un ui studiu cu durata de 6 săptămâni, controlat cu placebo,
care a implicat creşterea treptată a dozelor de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori
pe zi, risperidona a fost superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte scorul total pentru Scala Scurtă
de Evaluare P sihiatrică (BPRS). În cadrul unui studiu clinic controlat cu placebo cu durata de 8
săptămâni, care a investigat 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi, administrate de două
14
ori pe zi), toate cele patru grupe tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu placebo în ceea ce
priveşte scorul total pentru Scala Sindromului P ozitiv şi Negativ ( PANSS ). Într-un studiu clinic
comparativ al dozelor, c u durata de 8 săptămâni, care a i nvestigat cinci doze fixe de risperidonă (1, 4,
8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupele tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS . Într-un studiu clinic comparativ al dozelor , controlat cu placebo, cu durata de 4
săptămâni, care a investigat 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi),
ambele grup e tratate cu risperidonă au fost superioare celor care au primit placebo pe baza
măsurători lor PANSS , inclusiv scorul total al PANSS şi cuantificarea răspunsului la tratament
(reducere >20% în scorul total PANSS). Într-un studiu clinic de lungă durată, pacienţii adulţi trataţi
ambulatoriu care îndeplineau în pr incipal criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care au fost stabili
clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, au fost repartizaţi aleatoriu
pentru a primi, fie risperidonă în doze de 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de
observaţie a recidivelor. La pacienţii trataţi cu risperidonă perioada de timp până la apariţia recidivei a
fost semnificativ mai lungă comparativ cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea afectivă bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu
tulburarea afectivă bipolară de tip I a fost demonstrată în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate
cu placebo, care au inclus aproximativ 820 de pacienţi diagnosticaţi cu tulburare afectivă bipolară de
tip I, pe baza criteriilor DSM- IV. În cele trei studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la
6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superi oară faţă
de placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit, adică, modificarea scorului
total pe Scala de evaluare a maniei la tineri (YMRS) de la valoarea iniţială la săptămâna 3. Rezultatele
obţinute pentru criteriile secundare de evaluare a eficacităţii au fost, în general, concordante cu cele
obţinute pentru criteriul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere ≥ 50% a scorului total YMRS de
la de la valoarea iniţială până la finalul studiului în săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru
risperidonă faţă de placebo. Unul din tre cele trei studii a inclus un braţ cu haloperidol şi o fază de tip
dublu orb a tratamentului de întreţinere cu durata de 9 săptămâni. Eficacitatea s-a menţinut pe parcusul
celor 9 săptămâni ale tratamentului de întreţinere. Modificarea valorii iniţiale a scorului total YMRS a
indicat o ameliorare continuă şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei a dăugată stabilizatorilor dispoziţie i în tratam entul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb cu durata de trei săptămâni la aproximativ
300 de pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru tulburarea afectivă bipolară de tip I. În
cadrul unui studiu clini c cu durata de 3 săptămâni, eficacitatea risperidona în doze de 1 până la 6 mg
pe zi începând cu 2 mg pe zi adăugată tratamentului cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau
valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit , adică,
modificarea scorului total YMRS de la valoarea iniţială la săptămâna 3. În cadrul studiului al doilea cu
durata de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
administrată în asociere cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului
sau carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost efectul inductor al carbamazepin ei asupra
eliminării risperidonei şi 9-hidroxi-risperidonei determinând concentraţii plasmatice mai mici de
risperidonă şi 9-hidroxi-risperidonă decât cele terapeutice. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost
exclus într -o analiză retrospectivă , risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului
sau valproatului administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS.
Agresivitate persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simp tomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, a fost demonstrat în trei studii clinice controlate cu placebo , de tip dublu orb,
realizate la 1150 de pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze
fixe de risperidonă de 0,5, 1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupe tratate
cu risperidonă în intervalul de doze 0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi.
15
Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi
mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform
măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de punctare a bolii Al zheimer [BEHAVE-AD] şi
Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de
scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de
proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă,
Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tulburări de comportament
Eficacitatea r isperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo realizate la aproximativ 240
de pacienţi cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM- IV de tulburări de comportament
disruptive (DBD) şi funcţie intelectuală la graniţă, retard mintal uşor sau moderat/tulburări de învăţare.
În cele două studii, risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară
faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit, adică, modificarea de la
valoarea iniţială pe subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-
CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona e ste metabolizată în 9 -hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
cea a risperidonei (vezi Metabolizare şi Eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea pe cale orală, realizând concentraţia plasmati că
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% ( CV=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei pentru un comprimat este de 94% ( CV=10%)
compara tiv cu soluţia. Absorbţia nu este influenţată de alimente şi astfel risperidona poate fi
administrată cu sau fără alimente. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este
atinsă într-o zi la majoritatea pacienţilor. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a 9-
hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de administrare a dozei.
Distribuţi e
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se leagă
de albumină şi alfa
1- acid glicoproteină. Legarea de proteinele plasmatice a risperidonei este de 90%;
iar cea a metabolitului activ, 9 -hidroxi-risperidonă de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9-hidroxi- risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu cea a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi -risperidona formează
fracţiunea antipsihotică activă. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi
CYP 2D6 transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP
2D6 o transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi
concentraţii mai mari de 9 -hidroxirisperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei
şi a 9-hidroxi-risperidonei combinată (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de
doze unice şi repetate, este similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N- dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona la o concentraţie relevantă clinic nu inhibă substanţial metabolizarea
medicamentelor de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6, CYP
2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după administrare, 70% din
doz a administrată se exc retă prin urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona plus 9-
hidroxirisperidona reprezintă 35-45% din doza administrată. Restul reprezintă metaboliţi i inactivi.
16
După administrarea pe cale orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de
înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-
risperidonei şi al fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Lin earitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic al
dozelor.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu uni -doză de farmacocinetică a arătat în medie concentraţii plasmatice ale fracţiunii
antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi un
clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă renală s- au
observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a clearance-
ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a fost
normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii
libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
F armacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Gen, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională se pare că nu a evidenţiat nici un factor pre cum genul , rasa şi
fumatul care să influenţeze farmacocinetic a risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor de toxicitate subcronică, în care administrarea a fost iniţiată la câini şi şobolani
i maturi sexual, au apărut efecte dependente de doză la nivelul tractul ui genital masculin şi feminin şi
al glandele mamare. Aceste efecte au fost legate de concentraţiile plasmatice crescute de prolactină, ca
urmare a acţiunii blocante a risperidonei asupra receptorului dopaminergic D
2. În plus, studiile pe
culturi de ţesut sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de
prolactină. Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În cadrul s tudiilor de toxicitate asupra
funcţiei de reproducere cu risperidonă efectuate la şobolan au fost observate reacţii adverse asupra
comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere ca şi a supravieţuirii
puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost asociată cu deficite cognitive la vârsta
adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte
negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui. Risperidona nu a fost genotoxică într-o bat erie
de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei administrată pe cale orală la şobolani şi şoareci
s- au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece), adenoamelor endocrine
pancreatice (şobolan), şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi legate
de antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D
2 şi de hiperprolactinemie. Nu se
cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate legate de tumori la rozătoare în ceea ce priveşte riscul
la om. M odelele animale realizate in vitro şi in vivo , arată că dozele mari de risperidonă pot determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de apariţie a torsad ei
vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
17
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu.
Film - hipromeloză 5 cP (E 464), macrogol 400.
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Fi lm - alcool polivinilic , dioxid de titan (E 171) , macrogol 3350, talc, Yell ow orange aluminiu lake (E
110), Quinoline yellow aluminiu lake (E 104), oxid galben de fer (E172).
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Film - hipromeloză 5cP, macrogol 400, dioxid de titan (E 171), talc, Quinoli ne yellow aluminiu lake
(E 104).
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Film - alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, Quinoline
yellow aluminiu lake (E 104), Indigo carmine aluminiu lake (E 132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temp eraturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC- PE-PVDC /Al -PVDC a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
Nu există cerinţe speciale.
7. DEŢINĂT ORUL AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str . Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZ AŢIILOR DE PUNERE PE PI AŢĂ
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
18
92/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
93/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
94/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
95/2007/01
9. DATA AUTORIZĂRI I
Au torizare – Mai 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 2 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 3 mg comprimate filmate
RISPERI DONĂ ARENA 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATI VĂ ŞI CANTITATI VĂ
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excpient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTI CĂ
Comprimat filmat
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- RISPERIDON Ă ARENA este indicat în tratamentul schizofreniei.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe
asociate tulburării afective bipolare.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
măsurile nonfarmacologice şi atunci când există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
RISPERI DONĂ ARENA este indicat în tratamentul simptomatic de scurt ă durată (până la 6
săptămâni) al agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de
5 ani şi adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mi ntal diagnosticat conform
criteriilor DSM -IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau a altor tipuri de comportamente
distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă
a unui program de tratament complet, incluzând măsuri psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca
2
risperidona să fie prescrisă de către un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a
adolescentului sau de medici cu experienţă în tratamentul tulburării de comportament la copii şi
adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie
Adulţi
RISPERI DONĂ ARENA poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Doza poate fi mărită în a doua zi la 4 mg.
Ulterior , doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este ne voie. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, poate fi
adecvat ă o creştere treptată mai lentă a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Siguranţa dozelor mai mari de 16 mg pe
zi nu a fost evaluat ă şi, prin urmare nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoadele maniacale în tulburarea afectivă bipolară.
Adulţi
RISPERI DONĂ ARENA trebuie administrat într- o schemă terapeutică zilnică o dată pe zi, începând
cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie efectua te la intervale de cel puţin
24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze variabile într -
un interval de la 1 până la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui
pacient . La pacienţii cu episoade maniacale nu au fost investigate doze le zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPERIDON Ă ARENA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandat ă pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 18 ani cu manie
bipolară, datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitatea persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer , forma moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este nevoie , această doză poate fi
3
ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
La majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
RISPERIDONĂ ARENA nu trebuie utilizat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate
persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
periodic, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. La majoritatea pacienţilor doza optimă este de 1 mg o dată pe zi.
Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg
o datăpe zi. Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o
dată pe zi. Dacă este nece sar, această doză poate fi ajustat ă individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe
zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg
o dată pe zi. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi
pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării RISPERIDON Ă ARENA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
RISPERI DONĂ ARENA nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 5 ani,
deoarece nu există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţ iunea activă antipsihotică
faţă de adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
L a pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele u lterioare trebuie înjumătăţite, iar stabilirea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
RISPERI DONĂ ARENA trebuie utilizat cu pr udenţă la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
RISPERIDONĂ ARENA este destinat administrării pe cale orală. Alimentele nu influenţează
absorbţia RISPERIDONĂ ARENA.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După întreruperea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute ale sindromului de
întrerupere, incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot
apărea recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involunt are (cum
sunt acatisia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea treptată a
tratamentului anterior , în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu RISPERIDON Ă ARENA. De
asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, schimbarea tratamentului de la un
antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu RISPERIDONĂ ARENA poate fi făcută înlocuind
4
următoarea injecţie. Necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente trebuie reevaluată
periodic.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Morta litate generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută comparativ cu
cei cărora li s -a administrat placebo într- o meta-analiză a 17 studii clinice controlate realizate cu
antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă. În studiile placebo-controlate cu risperidonă efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă
comparativ cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relati v (intervalul de
încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au
decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67 -100).
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo cu risperid onă efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a observat
o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) comparativ cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s-a observat în două di n cele patru studii clinice. Utilizarea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a evidenţiat
rezultate similare .
Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica ace st rezultat şi nu s- a observat
un model asociat cu cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie luate
în considerare riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte
diuretice puternice îna inte de a se lua decizia utilizării. Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii
printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Independent de
tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată cu grijă la
pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii vârstnici cu demenţă a existat o incidenţă
semnificativ mai mare (aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC, cum sunt accident vascular
cerebral (inclusiv letal) şi atacuri ischemice tranzitorii (AIT) la pacienţii trataţi cu risperidonă
comparativ cu pacienţii care au primit placebo (vârsta medie 85 de ani, intervalul de vârstă 73-97). O
analiză combinată a d atelor din 6 studii controlate cu placebo efectuate în principal la pacienţii
vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au
apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712) din pacienţii care au
primit placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul
acest ui risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau
alte cat egorii de pacienţi. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru
accidente vasculare cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă mixt ă sau vascular ă comparativ cu
demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu risperidonă.
5
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, ţinând cont de factorii predictivi de risc p entru accident vascular cerebral la fiecare pacient în
parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi
simptomele posibilelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţel or şi
picioarelor şi tulbuirări de vedere sau vorbire. Trebuie luate prompt în considerare toate opţiunile de
tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie utilizată doar o durată scurtă de timp pentru agresivitate per sistentă la pacienţii cu
demenţă Alzheimer moderată până la severă în plus faţă de măsurile nonfarmacologice care au avut
eficacitate limitată sau au fost lipsite de eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau
autoagresivitate.
Periodi c, trebuie reevaluaţi pacienţii, precum şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate să apară hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă din punct de vedere
clinic a fost observată în perioada de după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a
risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. R isperidona trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza trebuie stabilită treptat
conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie luată în
considerare o reducere a dozei.
Dis chinezi e tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagoni ste asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea dischi neziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi /sau
feţei. Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al dischi neziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale dis chineziei tar dive trebuie luată în considerare întreruperea tuturor
medicamentelor antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
Pe parcursul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de conştienţ ă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatin -fosfokinazei. Semne suplimentare pot include
mioglobinuria (rabdomioliza) şi insuficienţa renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea
tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.
Boal ă Parkinson şi demenţă cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu în cazul prescrierii medicamentelor antipsihotice,
inclusiv risperidonă, pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Le wy (DCL). Boala
Parkinson se poate agrava în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot prezenta un risc
crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o hiper sensibilitate la medicamentele antipsihotic e;
aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei hipersensibilităţi poate să
includă confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptome le
extrapiramidale.
Hiperglicemie
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemia sau
exacerbarea unui diabet zaharat pre- existent. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a
pacienţilor cu diabet zaharat şi a celor cu factori de risc prezenţi pentru apariţia diabetului zaharat.
6
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că la om, creşterea celulelor tumorale la sân poate fi
stimulată de prolactină. Deşi până în prezent , în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demo nstrată nici o legătură clară cu administrarea de antipsihotice , se recomandă precauţie în cazul
utilizării la pacienţii cu antecedente medicale semnificative. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie
la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de
prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată în perioada de după puner ea pe piaţă. Similar
altor antipsihotice, se recomandă prudenţă atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu
afecţiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT,
bradicardie sau tulburări electrolitice (hipo kaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul de
efecte aritmogene, şi în c azul utiliză rii concomitente cu medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni
care pot scădea teoretic pragul convulsiv.
Priapism
Priapismul poate să apară în timpul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa-
adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a f ost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea risperidonei pacienţilor care au
stări c are ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice
susţinute, expunerea la temperaturi extre me, tratament concomitent cu medicamente care au acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Copii şi adolescenţi
Anterior prescrierii risperidonei unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament sau alte
tulburări de comportament disruptive , aceştia trebuie evaluaţi complet în ceea ce priveşte cauzele
fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau condiţiile sociale inadecvate.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la acest grup de populaţie din cauza posibilelor
consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei poate
ameliora impactul sedării asupra capacităţii de atenţie la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşteri medii ale greutăţii corporale şi ale indicelui de masă corporală
(IMC). În studiile largi, deschise, de lungă durată, modificările de înălţime se încadrau în valorile
aşteptate ale normelor corespunzătoare vârstei. Efectul tratamentului de lungă durată cu risperidonă
asupra maturizării sexuale şi înălţimii nu a fost studiat în mod adecvat.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie luată în considerare evaluarea clinică periodică a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţial legate de prolactină.
7
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări periodice cu scopul de a
identifica simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de doz e la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se re comandă precauţie în prescrierea risperidonei î n asociere cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de
exemplu chinidină, disopiramidă, procainamid[ă , antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodaronă,
sotalol), antidepresive triciclice (adică amitriptilin ă), antidepresive tetraciclice (adică maprotilin ă),
unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochină ) şi
cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipocalcemie, hipomagneziemie),
bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite
medicamente, dar nu este completă.
Po tenţialul risperidonei de a influenţa alte medicamente
Risperidona trebuie utiliza tă cu precauţie în asociere cu alte substanţe active cu acţiune centrală,
incluzând alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. Dacă această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă
doza eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată în perioada de după punerea pe piaţă în
cazul administrării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului,
digoxinei sau topirama tului.
Potenţialul altor medicamente de a influenţa risperidona
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea,
efect inductor asupra enzimei hepatice CYP 3A4, precum şi asupra glicoproteinei P. În cazul iniţierii
sau întreruperii tratamentului concomitent cu carbamazepin ă sau alţi inductori ai enzimelor hepatice
CYP 3A4 /glicoproteina P (gp - P), medicul trebuie să reevalueze doza de risperidonă .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei şi într-o
măsură mai mică pe cea a fracţiun ii activ e antipsihotic e. Este de aşteptat ca alţi inhibitori ai CYP 2D6,
cum este chinidina, să influenţeze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. În
cazul iniţierii sau întreruperii tratamentului concomitent cu fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie
să reevalueze doza de risperidonă.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi gp - P, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi asupra fracţiunii active antipsihotice.
8
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu
modifică farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică. Cimet idina şi ranitidina
cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai uşor pe cea a fracţiunii active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
Utilizarea concomite ntă a medicamentelor psihostimulante (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la
copii şi adolescenţi nu a modificat farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi concomitent cu
furosemid.
Administrarea concomitentă pe cale orală a risperidonei cu paliperidona nu este recomandată,
deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate determina
expunerea suplimentară la fracţiunea activă antipsihotică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Conform datelor din
perioada de după puner ea pe piaţă s -au observat simptome extrapiramidale reversibile la nou -născuţi
în urma administrării risperidonei în timpul ultimului trimestru de sarcină la mamă. De aceea, nou-
născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Î n studiile la animale risperidona nu s-a dovedit a fi teratogenă,
dar s-au descoperit alte tipuri de efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om este necunoscut. De aceea, risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu
excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea
tratamentului, aceasta nu trebuie realizată brusc.
Alăptare
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi- risperidona sunt excretate în lapte . De asemenea, la om,
s-a demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi- risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu
există date disponibile privind reacţiile adverse evidenţiate la sugari. De aceea, trebuie evaluat
beneficiul alăptării faţă de potenţialele riscuri pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaj e
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje datorită posibilelor efecte asupra vederii şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se cunoaşte
sensibilitatea lor la acest medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Mai jos sunt lis tate toate RAM raportate în sudiile clinice şi î n perioada de după punerea pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
9
Reacţii adverse la medicament clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creşterea valorilor prolactinei sang uine
a, creştere în greutate
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă, trasee electrocardiogr afice
anormale, creşterea glicemiei, creşterea valorilor serice ale transaminazelor,
scăderea numărului de leucocite, creşterea temperaturii corporale, creşterea
numărului de eozinofile, scăderea valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor
creatin -fosfokinazei sanguine
Rare Scăderea temperaturii corporale
Tulburări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală,
palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, trombocitopenie
Rare Granulocitopenie
F recvenţă necunoscută Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonism
b, cefalee
Frecvente Acatisieb, ameţeli, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letarg ie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Lipsa de răspuns la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, afectarea stării de
conştienţ ă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu, dizartrie,
tulburări de atenţie, hipersomnie, ameţeală posturală, tulburări de echilibru,
dis chi nezie tardivă, tulburări de vorbire, coordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, comă diabetică, tulburări vasculare cerebrale,
ischemie cerebrală, tulburări motorii
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente Conjunctivită, hiperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel ocular,
xeroftalmie , hiperlacrimaţie, fotofobie
Rare Acuitate vizuală redusă, mişcări rotatorii ale globilor oculari, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Otalgie, tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringolaringiană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie, congestie pulmonară, tulburări respiratorii,
raluri, congestie de tract respirator, disfonie
Rare Sindromul de apnee în somn, hiperventilaţie
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, durere abdominală, dispepsie,
xerostomie, disconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, tumefierea buzelor, cheilită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enurezis
Mai puţin frecvente Disurie, incontinenţă urinară, pola chiurie
10
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, eritem
Mai puţin frecvente Edem angioneurotic, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee,
modificări de culoare ale pielii, alopecie, dermatită seboreică, uscăciunea
pielii, hiperkeratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, dorsalgii, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, m ialgie, cervicalgii, artrită, postură anormală,
rigiditatea articulaţiilor, dureri toracice musculo -scheletice
Rare Rabdomioliză
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apetitului alimentar, apetit alimentar scăzut
Mai puţin frecvente Anorexie, polidipsie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
F recvenţă necunoscută Intoxicaţie cu apă
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior,
infecţie ale tractului urinar
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţie virală, infecţii otice, amigdalită, celulită, otită medie, infecţii
oculare, infecţie localizată, acarodermatită, infecţii ale tractului respirator,
cistită, onicomic oză
Rare Otită medie cronică
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Febră, fatigabilitate, edem periferic , astenie, dureri toracice
Mai puţin frecvente Edem facial, tulburări de mers, senzaţie de anormalitate, letargie, sindrom
pseudo- gripal, sete, disconfort toracic, frisoane
Rare Edem generalizat, hipotermie, sindrom de întrerupere, senzaţie de răceală
per iferică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
F recvenţă necunoscută Şoc anafilactic
Tulburări hepatobiliare
Rare Icter
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţ in frecvente Amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţii erectile, tulburări de ejaculare,
galactoree, ginecomastie, tulburări menstruale, secreţii vaginale
F recvenţă necunoscută Priapism
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, agit aţie, tulburări de somn
Mai puţin frecvente Stare de confuzie, manie, libidou scăzut, apatie, nervozitate
11
Rare Anorgasmie, aplatizare afectivă
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să determine ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie , rigiditate intermitentă, bradichinezie, hipochi nezie, facies în
mască, contracţie musculară, achi nezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian , şi
reflex glabelar anormal), acatisie (acatisie, agitaţie, hiperchinezie şi sindromul picioarelor neliniştite),
tremor, dis chinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare,
contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm,
miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include
tremor şi tremor parkinsonian. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome
care nu sunt exclusiv de origine extrapiramidală.
Mai jos este prezentată o listă a RAM suplimentare asociate cu risperidona care au fost identificate ca
RAM în timpul studiilor clinice care investigau formularea risperidonei injectabile cu acţiune de lungă
durată, dar care nu au fost raportate ca fiind RAM în studiile clinice care au investigat risperidona
administrată pe cale orală. Acest tabel exclude acele reacţii adverse asociate în mod specific cu
formularea sau calea de administrare injectabilă a risperidonei.
Reacţii adverse suplimentare raportate pentru formularea injectabilă cu acţiune de lungă durată a
risperidonei, dar nu şi pentru risperidona administrată oral, clasificate pe aparate, sisteme şi organe
Investigaţii diagnostice
Scăderea în greutate, creşterea valorilor gamma -glutamiltransferazei, creşterea valorilor serice ale
enzimelor hepatice
Tulburări cardiace
Bradicardie
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie
Tulburări ale sistemului nervos
Parestezie, convulsii
Tulburări oculare
Blefarospasm
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij
Tulburări gastro -intestinale
Durer i dentare, spasmul limbii
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Eczemă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri la nivelul regiunii gluteale
Infecţii şi infestări
Infecţii ale tractului respirator inferior, infecţii, gastroenterită, abces subcutanat
12
Leziuni şi intoxicaţii
Căderi
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Dureri
Tulburări psihice
Depresie
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, experienţa după punerea pe piaţă cu risperidonă a raportat cazuri foarte rare
de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într-o
analiză combinată a mai multor studii controlate cu placebo fiecare cu durata de la 6 la 8 săptămâni.
Rezultatele analizei au evidenţiat o incidenţă semnificativ statistic mai mare a creşterii ponderale
pentru risperidonă (18%) în comparaţie cu placebo (9%). Într-un grup de studii controlate cu placebo,
fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de
≥ 7% la momentul final al studiului a fost comparabilă în tre grupuril e cu risperidomă (2,5%) şi
placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare în grupul de control activ (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive , în studiile de lungă durată, greutatea corporală a crescut cu o medie de
7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii normali cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12 -16 ani, această valoare a
creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ
5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
R eacţii le adverse la medicament raportate cu o incidenţă mai mare la pacienţii vârstnici cu demenţă
sau la copii şi adolescenţi comparativ cu grupul pacienţilor adulţi sunt descrise mai jos :
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecv enţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin
două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar,
edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
U rmătoarele RAM au fost raportate cu o frecvenţă ≥ 5% la copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi cu o
frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, dureri abdominale, ameţe li, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
4.9 Supradozaj
13
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din amplificarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie şi hipotensiune
arterială, precum şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, au fost raportate prelungirea
intervalului QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de
risperidonă şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea implică rii mai multor
medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi o oxigenare şi ventila ţie adecvat ă. Trebuie
luate în considerare efectuarea lavajului gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi
administr area de cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când inge stia medicamentului a avut
loc cu mai puţin de o oră în urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată imediat şi
trebuie să includă o monitorizare electrocardiografică cont inuă pentru a diagnostica în timp util
aritmi ile posibile.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru risperidonă . De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de medicamente simpatomimetice. În cazul simptomelor
extrapiramidale grave, trebuie administrat un medicament anticolinergic. Supravegherea medicală
atentă şi monitorizarea trebuie să continue până la ameliorarea stării pacientului.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi uni ce. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa
1-adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D
2
puternic, fiind considerată eficace în ameliorarea simptomel or schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele
clasice. Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa
reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective
ale schizofreniei.
Efect e farmacodinamice
Schizofrenie
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurt ă durată al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au inclus peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM -IV pentru schizofrenie. În cadrul un ui studiu cu durata de 6 săptămâni, controlat cu placebo,
care a implicat creşterea treptată a dozelor de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori
pe zi, risperidona a fost superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte scorul total pentru Scala Scurtă
de Evaluare P sihiatrică (BPRS). În cadrul unui studiu clinic controlat cu placebo cu durata de 8
săptămâni, care a investigat 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi, administrate de două
14
ori pe zi), toate cele patru grupe tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu placebo în ceea ce
priveşte scorul total pentru Scala Sindromului P ozitiv şi Negativ ( PANSS ). Într-un studiu clinic
comparativ al dozelor, c u durata de 8 săptămâni, care a i nvestigat cinci doze fixe de risperidonă (1, 4,
8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupele tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS . Într-un studiu clinic comparativ al dozelor , controlat cu placebo, cu durata de 4
săptămâni, care a investigat 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi),
ambele grup e tratate cu risperidonă au fost superioare celor care au primit placebo pe baza
măsurători lor PANSS , inclusiv scorul total al PANSS şi cuantificarea răspunsului la tratament
(reducere >20% în scorul total PANSS). Într-un studiu clinic de lungă durată, pacienţii adulţi trataţi
ambulatoriu care îndeplineau în pr incipal criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care au fost stabili
clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, au fost repartizaţi aleatoriu
pentru a primi, fie risperidonă în doze de 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de
observaţie a recidivelor. La pacienţii trataţi cu risperidonă perioada de timp până la apariţia recidivei a
fost semnificativ mai lungă comparativ cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea afectivă bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu
tulburarea afectivă bipolară de tip I a fost demonstrată în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate
cu placebo, care au inclus aproximativ 820 de pacienţi diagnosticaţi cu tulburare afectivă bipolară de
tip I, pe baza criteriilor DSM- IV. În cele trei studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la
6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superi oară faţă
de placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit, adică, modificarea scorului
total pe Scala de evaluare a maniei la tineri (YMRS) de la valoarea iniţială la săptămâna 3. Rezultatele
obţinute pentru criteriile secundare de evaluare a eficacităţii au fost, în general, concordante cu cele
obţinute pentru criteriul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere ≥ 50% a scorului total YMRS de
la de la valoarea iniţială până la finalul studiului în săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru
risperidonă faţă de placebo. Unul din tre cele trei studii a inclus un braţ cu haloperidol şi o fază de tip
dublu orb a tratamentului de întreţinere cu durata de 9 săptămâni. Eficacitatea s-a menţinut pe parcusul
celor 9 săptămâni ale tratamentului de întreţinere. Modificarea valorii iniţiale a scorului total YMRS a
indicat o ameliorare continuă şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei a dăugată stabilizatorilor dispoziţie i în tratam entul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb cu durata de trei săptămâni la aproximativ
300 de pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru tulburarea afectivă bipolară de tip I. În
cadrul unui studiu clini c cu durata de 3 săptămâni, eficacitatea risperidona în doze de 1 până la 6 mg
pe zi începând cu 2 mg pe zi adăugată tratamentului cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau
valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit , adică,
modificarea scorului total YMRS de la valoarea iniţială la săptămâna 3. În cadrul studiului al doilea cu
durata de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
administrată în asociere cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului
sau carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost efectul inductor al carbamazepin ei asupra
eliminării risperidonei şi 9-hidroxi-risperidonei determinând concentraţii plasmatice mai mici de
risperidonă şi 9-hidroxi-risperidonă decât cele terapeutice. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost
exclus într -o analiză retrospectivă , risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului
sau valproatului administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS.
Agresivitate persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simp tomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, a fost demonstrat în trei studii clinice controlate cu placebo , de tip dublu orb,
realizate la 1150 de pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze
fixe de risperidonă de 0,5, 1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupe tratate
cu risperidonă în intervalul de doze 0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi.
15
Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi
mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform
măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de punctare a bolii Al zheimer [BEHAVE-AD] şi
Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de
scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de
proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă,
Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tulburări de comportament
Eficacitatea r isperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo realizate la aproximativ 240
de pacienţi cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM- IV de tulburări de comportament
disruptive (DBD) şi funcţie intelectuală la graniţă, retard mintal uşor sau moderat/tulburări de învăţare.
În cele două studii, risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară
faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare prestabilit, adică, modificarea de la
valoarea iniţială pe subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-
CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona e ste metabolizată în 9 -hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
cea a risperidonei (vezi Metabolizare şi Eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea pe cale orală, realizând concentraţia plasmati că
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% ( CV=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei pentru un comprimat este de 94% ( CV=10%)
compara tiv cu soluţia. Absorbţia nu este influenţată de alimente şi astfel risperidona poate fi
administrată cu sau fără alimente. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este
atinsă într-o zi la majoritatea pacienţilor. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a 9-
hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de administrare a dozei.
Distribuţi e
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se leagă
de albumină şi alfa
1- acid glicoproteină. Legarea de proteinele plasmatice a risperidonei este de 90%;
iar cea a metabolitului activ, 9 -hidroxi-risperidonă de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9-hidroxi- risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu cea a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi -risperidona formează
fracţiunea antipsihotică activă. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi
CYP 2D6 transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP
2D6 o transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi
concentraţii mai mari de 9 -hidroxirisperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei
şi a 9-hidroxi-risperidonei combinată (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de
doze unice şi repetate, este similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N- dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona la o concentraţie relevantă clinic nu inhibă substanţial metabolizarea
medicamentelor de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6, CYP
2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după administrare, 70% din
doz a administrată se exc retă prin urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona plus 9-
hidroxirisperidona reprezintă 35-45% din doza administrată. Restul reprezintă metaboliţi i inactivi.
16
După administrarea pe cale orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de
înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-
risperidonei şi al fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Lin earitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic al
dozelor.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu uni -doză de farmacocinetică a arătat în medie concentraţii plasmatice ale fracţiunii
antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi un
clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă renală s- au
observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a clearance-
ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a fost
normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii
libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
F armacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Gen, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională se pare că nu a evidenţiat nici un factor pre cum genul , rasa şi
fumatul care să influenţeze farmacocinetic a risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor de toxicitate subcronică, în care administrarea a fost iniţiată la câini şi şobolani
i maturi sexual, au apărut efecte dependente de doză la nivelul tractul ui genital masculin şi feminin şi
al glandele mamare. Aceste efecte au fost legate de concentraţiile plasmatice crescute de prolactină, ca
urmare a acţiunii blocante a risperidonei asupra receptorului dopaminergic D
2. În plus, studiile pe
culturi de ţesut sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de
prolactină. Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În cadrul s tudiilor de toxicitate asupra
funcţiei de reproducere cu risperidonă efectuate la şobolan au fost observate reacţii adverse asupra
comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere ca şi a supravieţuirii
puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost asociată cu deficite cognitive la vârsta
adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte
negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui. Risperidona nu a fost genotoxică într-o bat erie
de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei administrată pe cale orală la şobolani şi şoareci
s- au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece), adenoamelor endocrine
pancreatice (şobolan), şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi legate
de antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D
2 şi de hiperprolactinemie. Nu se
cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate legate de tumori la rozătoare în ceea ce priveşte riscul
la om. M odelele animale realizate in vitro şi in vivo , arată că dozele mari de risperidonă pot determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de apariţie a torsad ei
vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
17
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu.
Film - hipromeloză 5 cP (E 464), macrogol 400.
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Fi lm - alcool polivinilic , dioxid de titan (E 171) , macrogol 3350, talc, Yell ow orange aluminiu lake (E
110), Quinoline yellow aluminiu lake (E 104), oxid galben de fer (E172).
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Film - hipromeloză 5cP, macrogol 400, dioxid de titan (E 171), talc, Quinoli ne yellow aluminiu lake
(E 104).
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Nucleu - amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză
microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfa t de sodiu, stearat de magneziu.
Film - alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, Quinoline
yellow aluminiu lake (E 104), Indigo carmine aluminiu lake (E 132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temp eraturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC- PE-PVDC /Al -PVDC a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
Nu există cerinţe speciale.
7. DEŢINĂT ORUL AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str . Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZ AŢIILOR DE PUNERE PE PI AŢĂ
RISPERIDONĂ ARENA 1 mg
18
92/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 2 mg
93/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 3 mg
94/2007/01
RISPERIDONĂ ARENA 4 mg
95/2007/01
9. DATA AUTORIZĂRI I
Au torizare – Mai 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2012
