INDAPAMIDA BILLEV 1,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamida Billev 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă1,5 mg.
Conţine, de asemenea, lactoză monohidrat 97,58 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate rotunde, uşor biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2. Doze şi mod de administrare
Indapamida se administrează oral.
Se recomandă administrarea unui comprimat pe zi, de preferat dimineaţa. Comprimatele se înghit
întregi, cu apă şi nu trebuie mestecate.
Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, dar creşte excreţia de sare (efect
saluretic).
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corelate cu vârsta, greutatea şi sexul. Pacienţii vârstnici pot
fi trataţi cu Indapamida Billev numai dacă funcţia renală este normală sau minim afectată.
Indapamida Billev nu este recomandat la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor referitoare la
siguranţă şi eficacitate.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţa renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale
sau minim afectate.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţa hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
2
4.3. Contraindicaţii
Indapamida Bilev este contraindicat în:
• Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă;
• Hipokaliemie.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special
în prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat.
Precauţii
Echilibrul hidroelectrolitic
Natriemia
Diureticele pot produce hiponatriemie, uneori cu consecinţe foarte grave. Natriemia va fi măsurată
înainte de tratament şi la intervale regulate în timpul tratamentului. Scăderea natriemiei poate fi iniţial
asimptomatică, de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii vârstnici şi la cei cu ciroză
hepatică, monitorizarea trebuie să fie mai frecventă, (vezi Reacţii adverse şi Supradozaj).
Potasemia
Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipopotasemia. Riscul de
apariţie al hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut,
adică malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cu ciroză, cu edeme şi
ascită, pacienţi cu boală coronariană şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipopotasemia creşte
cardiotoxicitatea medicamentelor digitalice şi riscul de aritmii.
De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit prezintă risc, indiferent dacă etiologia este congenitală
sau iatrogenă. Hipopotasemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în
debutul aritmiilor severe, în mod particular al tulburărilor de ritm cardiac cu potenţial letal, de tipul
torsadei vârfurilor. La aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a concentraţiilor
plasmatice ale potasiului. Primul control al potasemiei se va face în prima săptămână de tratament.
Dacă potasemia este scăzută, este necesară corecţia terapeutică.
Calcemia
Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea
tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea din cauza unui hiperparatiroidism
nediagnosticat anterior. Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea
tratamentului diuretic.
Glicemia
Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, în special în prezenţa
hipopotasemiei.
Acidul uric
Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii cu hiperuricemie.
Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitate maximă în caz de funcţie renală normală sau
minim afectată (creatininemia sub 25 mg/l adică 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia
trebuie corelată cu vârsta, greutatea şi sexul.
3
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină
o reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această
disfuncţie renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate
deteriora o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o
substanţă activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping.
Fotosensibilitate
În timpul tratamentului cu diuretice tiazidice şi cele înrudite, au fost raportate cazuri de reacţii de
fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se
recomandă întreruperea tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se
recomandă protejarea suprafeţelor cutanate expuse la lumina soarelui sau la razele UV artificiale.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrare concomitentă nerecomandată
Litiu
Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de
toxicitate indusă de litiu, la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului).
Dacă diureticele sunt totuşi necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Administrare concomitentă care necesită precauţie:
Medicamente care induc torsada vârfurilor:
- antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină),
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă),
- butirofenone (droperidol, haloperidol),
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos,
halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată
intravenos.
- creştere a riscului de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipopotasemia este un
factor de risc). Înaintea tratamentului asociat, se recomandă monitorizarea hipopotasemiei şi,
dacă este necesar, corectarea acesteia. De asemenea, este necesară monitorizarea clinică, a
electroliţilor plasmatici şi a ECG. Se recomandă utilizarea unor medicamente care nu prezintă
dezavantajul producerii torsadei vârfurilor, în prezenţa hipopotasemiei.
-
Antiinflamatoarele nesteroidiene (administrate sistemic), inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele
mari de acid acetil salicilic (≥3 g pe zi):
- posibilă scădere a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la
pacienţii deshidrataţi (prin scădere a filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea
tratamentului şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă a concentraţiilor plasmatice de
sodiu (în particular la cei cu stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau
insuficienţă renală acută.
4
În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este
necesară:
- întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA
şi, dacă este necesar, reiniţierea tratamentului cu un diuretic care economiseşte potasiul;
- sau administrarea unei doze mici de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte mică de inhibitor
ECA, de preferat după o reducere a dozei de diuretic care nu economiseşte potasiul.
La toţi pacienţii trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu un inhibitor ECA.
Alte medicamente ce produc hipopotasemie:
- amfotericină B (administrată intravenos);
- gluco- şi mineralo-corticoizii (administrare sistemică);
- tetracosactidă;
- laxative stimulante.
Riscul de hipopotasemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată
terapeutic la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu digitală. Aceştia vor
utiliza laxative nestimulante.
Baclofen
Efect antihipertensiv crescut.
Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea
tratamentului.
Medicamente care conţin digitală
Hipopotasemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei.
Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice.
Administrare concomitentă care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Chiar dacă aceste asocieri sunt utile la unii pacienţi, poate apărea totuşi hipopotasemia sau
hiperpotasemia (mai ales la cei cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Trebuie monitorizate
potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi ajustat la nevoie.
Metformina
Din cauza insuficienţei renale funcţionale asociată cu administrarea de diuretice, în special cu diuretice
de ansă, metformina poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135
μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea concomitentă a
metforminei.
Substanţe de contrast iodate
La pacienţii cu deshidratare indusă de administrarea diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută
este crescut, mai ales în cazul utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii
trebuie rehidrataţi înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate.
Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice
Creştere a efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv).
Săruri de calciu
Risc de hipercalcemie, prin scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi
în condiţiile unui raport normal apă/sodiu.
5
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu).
4.6. Sarcină şi alăptare
Sarcina
Ca regulă generală, administrarea diureticelor trebuie evitată la gravide şi diureticele nu trebuie
utilizate niciodată în tratamentul edemelor fiziologice gestaţionale. Diureticele pot produce ischemie
fetoplacentară, cu efect nociv asupra dezvoltării fetale.
Alăptarea
Indapamida este excretată în laptele uman, iar apariţia efectelor la sugar este posibilă. Alăptarea nu
este recomandată în timpul tratamentului cu indapamidă.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii determinate de scăderea
tensiunii arteriale, în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt medicament
antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8. Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse la indapamidă privitoare la parametri clinici şi de laborator sunt
dependente de doză.
Frecvenţa reacţiilor adverse la indapamidă este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (1/10),
frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Diureticele de tip tiazidic, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse:
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tromboctopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincopă.
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută:: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitate de debut a encefalopatiei hepatice în caz de insuficienţă
hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4), hepatită..
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în principal dermatologice, la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice
şi de tip astmatic.
- Frecvente: erupţii maculo-papuloase.
- Mai puţin frecvente: purpură.
- Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson.
- Cu frecvenţă necunoscută: posibilă agravare a unui lupus eritematos diseminat acut preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea electrocardiografică a intervalului QT (vezi pct. 4.4 şi 4.5),
- creşterea uricemiei şi glicemiei în timpul tratamentului: oportunitatea acestor diuretice terbuie
cantarita foarte atent la pacienţii cu gută sau diabet zaharat,
- creşterea concentraţiei enzimelor hepatice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În studiile clinice a fost observată hipopotasemia (potasemie <3,4 mmol/l) la 10 % dintre pacienţi iar
la 4 % dintre pacienţi valorile potasemiei au fost sub 3,2 mmol/l după 4 până la 6 săptămâni de
tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a potasemiei a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipopotasemie este deosebit de gravă la anumite grupe de populaţie cu
risc crescut (vezi pct. 4.4)..
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabilă de deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză secundară compensatorie:
incidenţa şi gravitatea acestora sunt scăzute.
4.9. Supradozaj
Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, adică de aproximativ 27 ori mai mari decât
doza terapeutică.
Semnele de supradozaj acut sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie,
hipopotasemie) şi sunt reprezentate de greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, convulsii, vertij,
somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie, până la anurie (din cauza hipovolemiei).
Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indolic; farmacologic aparţine diureticelor
tiazidice, şi acţionează prin inhibarea absorbţiei de sodiu în segmentul cortical de diluţie al tubulilor
renali. Indapamida creşte excreţia urinară de ioni de sodiu şi clor şi, într-o măsură mai mică, creşte
excreţia ionilor de potasiu şi magneziu, crescând astfel debitul urinar şi prezentând o acţiune
antihipertensivă.
7
În studiile clinice de fază II şi III în cadrul cărora indapamida s-a utilizat în monoterapie, efectul
antihipertensiv a fost menţinut timp de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a
fost de intensitate uşoară.
Acţiunea antihipertensivă a indapamidei se datorează ameliorării complianţei arteriale şi reducerii
rezistenţei arteriolare şi a rezistenţei totale periferice.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Peste o anumită doză, diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, iar
incidenţa reacţiilor adverse continuă să crească. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, nu se va
creşte doza.
Studiile cu tratamente de scurtă, medie şi lungă durată efectuate la pacienţi hipertensivi au arătat că
indapamida:
- nu interferă cu metabolismul lipidelor: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol,
trigliceride
- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi cu diabet
zaharat.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Indapamida 1,5 mg este disponibilă sub forma farmaceutică de comprimate cu eliberare prelungită.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastro-intestinal.
Alimentele influenţează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament
absorbit. Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la administrarea
medicamentului. După atingerea concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile concentraţiilor plasmatice
în intervalul de timp dintre administrarea a două doze sunt reduse. Există, totuşi, variabilitate
individuală între pacienţi.
Distribuţie, metabolizare şi eliminare
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 14 - 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7
zile. Administrarea de doze repetate nu produce acumularea indapamidei.
Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic. 70 % din doza de indapamidă administrată
este eliminată pe cale renală, în mare parte sub formă de metaboliţi (procentul de medicament
nemodificat este de aproximativ 5 %). Aproximativ 20 % din substanţă este eliminată prin materiile
fecale, sub formă de metaboliţi inactivi.
Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu se modifică semnificativ la pacienţii cu insuficienţă
renală.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale au arătat
creşterea proprietăţilor farmacologice ale medicamentului. Nu au fost observate efecte mutagene sau
carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 4000 cP
8
Celuloză
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171).
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVdC/Al: cutie cu 10, 14, 15, 20, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BILLEV PHARMA ApS
Fuglebækgaard, Elmegårdsvej 1A, Tørslev, 3630 Jægerspris
Danemarca
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4341/2012/01-09
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamida Billev 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă1,5 mg.
Conţine, de asemenea, lactoză monohidrat 97,58 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate rotunde, uşor biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2. Doze şi mod de administrare
Indapamida se administrează oral.
Se recomandă administrarea unui comprimat pe zi, de preferat dimineaţa. Comprimatele se înghit
întregi, cu apă şi nu trebuie mestecate.
Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, dar creşte excreţia de sare (efect
saluretic).
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corelate cu vârsta, greutatea şi sexul. Pacienţii vârstnici pot
fi trataţi cu Indapamida Billev numai dacă funcţia renală este normală sau minim afectată.
Indapamida Billev nu este recomandat la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor referitoare la
siguranţă şi eficacitate.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţa renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale
sau minim afectate.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţa hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
2
4.3. Contraindicaţii
Indapamida Bilev este contraindicat în:
• Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă;
• Hipokaliemie.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special
în prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat.
Precauţii
Echilibrul hidroelectrolitic
Natriemia
Diureticele pot produce hiponatriemie, uneori cu consecinţe foarte grave. Natriemia va fi măsurată
înainte de tratament şi la intervale regulate în timpul tratamentului. Scăderea natriemiei poate fi iniţial
asimptomatică, de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii vârstnici şi la cei cu ciroză
hepatică, monitorizarea trebuie să fie mai frecventă, (vezi Reacţii adverse şi Supradozaj).
Potasemia
Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipopotasemia. Riscul de
apariţie al hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut,
adică malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cu ciroză, cu edeme şi
ascită, pacienţi cu boală coronariană şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipopotasemia creşte
cardiotoxicitatea medicamentelor digitalice şi riscul de aritmii.
De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit prezintă risc, indiferent dacă etiologia este congenitală
sau iatrogenă. Hipopotasemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în
debutul aritmiilor severe, în mod particular al tulburărilor de ritm cardiac cu potenţial letal, de tipul
torsadei vârfurilor. La aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a concentraţiilor
plasmatice ale potasiului. Primul control al potasemiei se va face în prima săptămână de tratament.
Dacă potasemia este scăzută, este necesară corecţia terapeutică.
Calcemia
Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea
tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea din cauza unui hiperparatiroidism
nediagnosticat anterior. Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea
tratamentului diuretic.
Glicemia
Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, în special în prezenţa
hipopotasemiei.
Acidul uric
Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii cu hiperuricemie.
Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitate maximă în caz de funcţie renală normală sau
minim afectată (creatininemia sub 25 mg/l adică 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia
trebuie corelată cu vârsta, greutatea şi sexul.
3
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină
o reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această
disfuncţie renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate
deteriora o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o
substanţă activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping.
Fotosensibilitate
În timpul tratamentului cu diuretice tiazidice şi cele înrudite, au fost raportate cazuri de reacţii de
fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se
recomandă întreruperea tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se
recomandă protejarea suprafeţelor cutanate expuse la lumina soarelui sau la razele UV artificiale.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrare concomitentă nerecomandată
Litiu
Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de
toxicitate indusă de litiu, la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului).
Dacă diureticele sunt totuşi necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Administrare concomitentă care necesită precauţie:
Medicamente care induc torsada vârfurilor:
- antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină),
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă),
- butirofenone (droperidol, haloperidol),
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos,
halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată
intravenos.
- creştere a riscului de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipopotasemia este un
factor de risc). Înaintea tratamentului asociat, se recomandă monitorizarea hipopotasemiei şi,
dacă este necesar, corectarea acesteia. De asemenea, este necesară monitorizarea clinică, a
electroliţilor plasmatici şi a ECG. Se recomandă utilizarea unor medicamente care nu prezintă
dezavantajul producerii torsadei vârfurilor, în prezenţa hipopotasemiei.
-
Antiinflamatoarele nesteroidiene (administrate sistemic), inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele
mari de acid acetil salicilic (≥3 g pe zi):
- posibilă scădere a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la
pacienţii deshidrataţi (prin scădere a filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea
tratamentului şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă a concentraţiilor plasmatice de
sodiu (în particular la cei cu stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau
insuficienţă renală acută.
4
În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este
necesară:
- întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA
şi, dacă este necesar, reiniţierea tratamentului cu un diuretic care economiseşte potasiul;
- sau administrarea unei doze mici de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte mică de inhibitor
ECA, de preferat după o reducere a dozei de diuretic care nu economiseşte potasiul.
La toţi pacienţii trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu un inhibitor ECA.
Alte medicamente ce produc hipopotasemie:
- amfotericină B (administrată intravenos);
- gluco- şi mineralo-corticoizii (administrare sistemică);
- tetracosactidă;
- laxative stimulante.
Riscul de hipopotasemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată
terapeutic la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu digitală. Aceştia vor
utiliza laxative nestimulante.
Baclofen
Efect antihipertensiv crescut.
Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea
tratamentului.
Medicamente care conţin digitală
Hipopotasemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei.
Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice.
Administrare concomitentă care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Chiar dacă aceste asocieri sunt utile la unii pacienţi, poate apărea totuşi hipopotasemia sau
hiperpotasemia (mai ales la cei cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Trebuie monitorizate
potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi ajustat la nevoie.
Metformina
Din cauza insuficienţei renale funcţionale asociată cu administrarea de diuretice, în special cu diuretice
de ansă, metformina poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135
μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea concomitentă a
metforminei.
Substanţe de contrast iodate
La pacienţii cu deshidratare indusă de administrarea diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută
este crescut, mai ales în cazul utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii
trebuie rehidrataţi înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate.
Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice
Creştere a efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv).
Săruri de calciu
Risc de hipercalcemie, prin scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi
în condiţiile unui raport normal apă/sodiu.
5
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu).
4.6. Sarcină şi alăptare
Sarcina
Ca regulă generală, administrarea diureticelor trebuie evitată la gravide şi diureticele nu trebuie
utilizate niciodată în tratamentul edemelor fiziologice gestaţionale. Diureticele pot produce ischemie
fetoplacentară, cu efect nociv asupra dezvoltării fetale.
Alăptarea
Indapamida este excretată în laptele uman, iar apariţia efectelor la sugar este posibilă. Alăptarea nu
este recomandată în timpul tratamentului cu indapamidă.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii determinate de scăderea
tensiunii arteriale, în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt medicament
antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8. Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse la indapamidă privitoare la parametri clinici şi de laborator sunt
dependente de doză.
Frecvenţa reacţiilor adverse la indapamidă este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (1/10),
frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Diureticele de tip tiazidic, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse:
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tromboctopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincopă.
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută:: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitate de debut a encefalopatiei hepatice în caz de insuficienţă
hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4), hepatită..
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în principal dermatologice, la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice
şi de tip astmatic.
- Frecvente: erupţii maculo-papuloase.
- Mai puţin frecvente: purpură.
- Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson.
- Cu frecvenţă necunoscută: posibilă agravare a unui lupus eritematos diseminat acut preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea electrocardiografică a intervalului QT (vezi pct. 4.4 şi 4.5),
- creşterea uricemiei şi glicemiei în timpul tratamentului: oportunitatea acestor diuretice terbuie
cantarita foarte atent la pacienţii cu gută sau diabet zaharat,
- creşterea concentraţiei enzimelor hepatice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În studiile clinice a fost observată hipopotasemia (potasemie <3,4 mmol/l) la 10 % dintre pacienţi iar
la 4 % dintre pacienţi valorile potasemiei au fost sub 3,2 mmol/l după 4 până la 6 săptămâni de
tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a potasemiei a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipopotasemie este deosebit de gravă la anumite grupe de populaţie cu
risc crescut (vezi pct. 4.4)..
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabilă de deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză secundară compensatorie:
incidenţa şi gravitatea acestora sunt scăzute.
4.9. Supradozaj
Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, adică de aproximativ 27 ori mai mari decât
doza terapeutică.
Semnele de supradozaj acut sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie,
hipopotasemie) şi sunt reprezentate de greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, convulsii, vertij,
somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie, până la anurie (din cauza hipovolemiei).
Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indolic; farmacologic aparţine diureticelor
tiazidice, şi acţionează prin inhibarea absorbţiei de sodiu în segmentul cortical de diluţie al tubulilor
renali. Indapamida creşte excreţia urinară de ioni de sodiu şi clor şi, într-o măsură mai mică, creşte
excreţia ionilor de potasiu şi magneziu, crescând astfel debitul urinar şi prezentând o acţiune
antihipertensivă.
7
În studiile clinice de fază II şi III în cadrul cărora indapamida s-a utilizat în monoterapie, efectul
antihipertensiv a fost menţinut timp de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a
fost de intensitate uşoară.
Acţiunea antihipertensivă a indapamidei se datorează ameliorării complianţei arteriale şi reducerii
rezistenţei arteriolare şi a rezistenţei totale periferice.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Peste o anumită doză, diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, iar
incidenţa reacţiilor adverse continuă să crească. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, nu se va
creşte doza.
Studiile cu tratamente de scurtă, medie şi lungă durată efectuate la pacienţi hipertensivi au arătat că
indapamida:
- nu interferă cu metabolismul lipidelor: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol,
trigliceride
- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi cu diabet
zaharat.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Indapamida 1,5 mg este disponibilă sub forma farmaceutică de comprimate cu eliberare prelungită.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastro-intestinal.
Alimentele influenţează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament
absorbit. Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la administrarea
medicamentului. După atingerea concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile concentraţiilor plasmatice
în intervalul de timp dintre administrarea a două doze sunt reduse. Există, totuşi, variabilitate
individuală între pacienţi.
Distribuţie, metabolizare şi eliminare
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 14 - 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7
zile. Administrarea de doze repetate nu produce acumularea indapamidei.
Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic. 70 % din doza de indapamidă administrată
este eliminată pe cale renală, în mare parte sub formă de metaboliţi (procentul de medicament
nemodificat este de aproximativ 5 %). Aproximativ 20 % din substanţă este eliminată prin materiile
fecale, sub formă de metaboliţi inactivi.
Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu se modifică semnificativ la pacienţii cu insuficienţă
renală.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale au arătat
creşterea proprietăţilor farmacologice ale medicamentului. Nu au fost observate efecte mutagene sau
carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 4000 cP
8
Celuloză
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171).
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVdC/Al: cutie cu 10, 14, 15, 20, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BILLEV PHARMA ApS
Fuglebækgaard, Elmegårdsvej 1A, Tørslev, 3630 Jægerspris
Danemarca
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4341/2012/01-09
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
