BISOPROLOL FUMARAT AUROBINDO 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 5 mg comprimate filmate
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat 5 mg, echivalent la bisoprolol 4,24 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat 10 mg, echivalentla bisoprolol 8,48 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, inscripționate cu „I” şi o linie mediană
pe o față şi cu „11” pe cealaltă față, cu diametrul de 6,8 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 10 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, inscripționate cu „I” şi o linie mediană pe
o față şi cu „13” pe cealaltă față, cu diametrul de 8,9 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală cronică stabilă
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Pentru ambele indicaţii, doza este de 5 mg de bisoprolol fumarat o dată pe zi. În caz de necesitate,
doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.
În toate cazurile, doza se ajustează individual, în special conform cu frecvenţa pulsului şi succesul
terapeutic.
Insuficiență renală sau hepatică
La pacienţii cu tulburări de funcţie hepatică sau renală de severitate uşoară până la moderată, în mod
2
normal nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficiență renală severă (clearance-ul
creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei hepatice este recomandat să nu
se depăşească o doză zilnică de 10 mg bisoprolol fumarat.
Experienţa privind utilizarea bisoprololului la pacienţii cu dializă renală este limitată; cu toate acestea,
nu există dovezi conform cărora schema de tratament ar trebui modificată.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii
Nu este recomandată utilizarea de bisoprolol la copii deoarece nu există experiențăîn ceea ce privește
adminstrarea lui la aceștia.
Durata tratamentului pentru toate indicaţiile
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, o terapie pe termen lung.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc, întrucât acest fapt ar putea cauza o agravare
tranzitorie a afecţiunii. În special la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul nu trebuie
întrerupt în mod subit. Se recomandă reducerea treptată a dozei zilnice.
Mod de administrare
Comprimatele Bisoprolol Fumarat AUROBINDOse administrează dimineaţa, cu sau fără alimente. Se
înghit cu o cantitate de lichid şi nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Bisoprolol este contraindicat la pacienţii cu:
insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienţei cardiace care
necesită terapie inotropă intravenoasă
şoc cardiogen
bloc atrioventricular de gradul II sau III (fără stimulator cardiac)
sindrom de sinus bolnav
bloc sinoatrial
bradicardie simptomatică
hipotensiune arterială simptomatică
astm bronşic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică
forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud
feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
acidoză metabolică
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la bisoprolol sau
la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale:
Întreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie să se facă brusc decât în cazurile în care această
măsură este clar indicată, întrucât poate cauza o agravare tranzitorie a afecţiunii cardiace, în special la
pacienţii cu boală cardiacă ischemică(vezi pct. 4.2).
Precauţii:
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală şi
insuficienţă cardiacă asociată.
Bisoprolol trebuie utilizat cu precauţie în:
diabet zaharat în care se înregistrează fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei. Simptomele de
3
hipoglicemie (de exemplu, tahicardie, palpitaţii sau transpiraţie) pot fi mascate,
repaus alimentar strict,
terapie de desensibilizare în desfăşurare. Similar altor betablocante, bisoprololul poate amplifica
atât sensibilitatea la alergeni, cât şi severitatea reacţiilor anafilactice. Tratamentul cu epinefrină
poate să nu ofere întotdeauna efectul terapeutic preconizat,
bloc atrioventricular de gradul I,
angină vasospastică Printzmetal,
boală ocluzivă arterială periferică. Poate apărea agravarea simptomelor, în special la începerea
tratamentului.
La pacienţii cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis, betablocantele (de exemplu, bisoprolol)
trebuie administrate numai după o considerare atentă a beneficiilor în raport cu riscurile.
Simptomele de tireotoxicoză pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol.
La pacienţii cu feocromocitom, bisoprolol nu trebuie administrat decât după blocada receptorului alfa.
La pacienţii cărora li se administrează anestezie generală, betablocada reduce incidenţa aritmiilor şi a
ischemiei miocardice în timpul inducţiei şi intubaţiei şi în perioada postoperatorie. În prezent, se
recomandă continuarea perioperatorie a întreţinerii betablocadei. Anestezistul trebuie să fie informat
cu privire la betablocadă, din cauza potenţialului de apariţie a interacţiunilor cu alte medicamente,
cauzând bradiaritmii, atenuarea tahicardiei reflexe şi scăderea abilităţii reflexe de compensare a
pierderilor de sânge. Se consideră necesară retragerea terapiei cu betablocante înainte de intervenţiile
chirurgicale, care trebuie efectuată treptat şi încheiată cu circa 48 de ore înainte de anestezie.
În astmul bronşic sau alte boli pulmonare obstructive cronice, care pot cauza simptome, se recomandă
terapia bronhodilatatoare concomitentă. Ocazional, poate apărea o creştere a rezistenţei căilor
respiratorii la pacienţii cu astm; prin urmare, poate fi necesară suplimentarea dozei de beta2-agoniști.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti de calciu de tipul verapamilului şi, într-o mai mică măsură, de tipul diltiazemului: efect
negativ asupra contractilităţii şi conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil
la pacienţii cu tratament cu betablocante poate cauza hipotensiune arterială profundă şi bloc
atrioventricular.
Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină,
rilmenidină): utilizarea concomitentă de medicamente antihipertensive cu acţiune centrală poate
intensifica scăderea tonusului simpatic central şi, astfel, poate cauza reducerea frecvenţei cardiace, a
debitului cardiac şi vasodilatarea. Retragerea bruscă, în special înaintea întreruperii betablocantelor,
poate creşte riscul de „hipertensiune arterială de rebound”.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu, chinidină, disopiramidă; lidocaină, fenitoină;
flecainidă, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potenţat şi
poate creşte efectul inotrop negativ.
Antagonişti de calciu de tipul dihidropiridinei (de exemplu, felodipină şi amlodipină): utilizarea
concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă creşterea riscului de
deteriorare ulterioară a funcţiei de pompă ventriculară la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă): efectul asupra timpului de
conducere atrioventriculară poate fi potenţat.
Medicamente parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere
atrioventriculară şi riscul de bradicardie.
4
Betablocantele topice (de exemplu, picăturile oftalmice pentru tratamentul glaucomului) pot
intensifica efectele sistemice ale bisoprololului.
Insulină şi medicamente antidiabetice orale: potențează efectul de reducere a glicemiei. Blocada beta-
adrenoreceptorilor poate masca simptomele de hipoglicemie.
Substanţe anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială (vezi
pct. 4.4).
Glicozide digitalice: creşterea timpului de conducere atrioventriculară, reducerea frecvenţei cardiace.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): medicamentele AINS pot reduce efectul
hipotensiv al bisoprololului.
Betasimpatomimetice (de exemplu, izoprenalină, dobutamină): asocierea cu bisoprolol poate reduce
efectul ambelor substanţe.
Simpatomimetice care afectează atât beta cât şi alfaadrenoreceptorii (de exemplu, norepinefrină,
epinefrină): asocierea cu bisoprolol poate demasca efectele vasoconstrictoare mediate de
alfaadrenoreceptori ale acestor substanţe, cauzând creşterea tensiunii arteriale şi claudicaţie
intermitentă exacerbată. Astfel de interacţiuni sunt considerate a fi mai probabile când sunt utilizate
betablocantele neselective.
Utilizarea concomitentă cu medicamente antihipertensive, precum şi cu alte medicamente care au
potenţialul de a reduce tensiunea arterială (de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice,
fenotiazine), poate creşte riscul de hipotensiune arterială.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Meflochină: risc crescut de bradicardie.
Inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B): Efect hipotensiv crescut al
betablocantelor, dar şi risc de episod hipertensiv.
Rifampicină: este posibilă o uşoară reducere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
bisoprololului, pe seama inducerii enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor. În
mod normal, nu este necesară ajustarea dozei.
Derivați de ergotamină: exacerbarea tulburărilor circulatorii periferice.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina:
Bisoprololul are efecte farmacologice care pot cauza efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau asupra
fătului/nou-născutului. În general, medicamentele blocante ale β-adrenoreceptorilor reduc perfuzia
placentară, care a fost asociată cu retard de creştere, deces intrauterin, avort sau travaliu prematur. Pot
apărea reacţii adverse (de exemplu, hipoglicemie, bradicardie) la făt şi copilul nou-născut. Sunt de
preferat medicamentele blocante ale β
1-adrenoreceptorilor dacă tratamentul cu medicamente blocante
ale β-adrenoreceptorilor este necesar.
Bisoprolol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât în caz de clară necesitate. Dacă tratamentul cu
bisoprolol este considerat necesar, trebuie monitorizate circulaţia sanguină uteroplacentară şi creşterea
fetală. Trebuie luat în considerar un alt tratamentîn caz de efecte dăunătoare asupra sarcinii sau a
fătului. Nou-născutul trebuie monitorizat îndeaproape. Simptomele de hipoglicemie şi bradicardie
sunt, în general, de aşteptat în primele 3 zile.
Alăptarea:
5
Nu există date privind excretarea bisoprololului în laptele uman sau siguranţa expunerii la bisoprolol
la sugari. Prin urmare, alăptarea la sân nu este recomandată în timpul administrării Bisoprolol Fumarat
AUROBINDO
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cadrul unui studiu la pacienţi cu boală cardiacă coronariană, bisoprololul nu a afectat performanţa în
conducerea vehiculelor. Cu toate acestea, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor la tratament,
nu poate fi exclus un efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest fapt
trebuie luat în considerare în principal la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei sau dacă se
asociază cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
S-au observat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu bisoprolol, cu următoarele
frecvenţe:
Foarte frecvente (≥10%),
frecvente (≥1% şi <10%),
mai puţin frecvente (≥0,1% şi <1%),
rare (≥0,01% şi <0,1%),
foarte rare (<0,01%)
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea valorilor plasmatice de trigliceride, creşterea valorilor enzimelor hepatice
(ALT, AST)
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Tulburări de conducere AV; agravarea insuficienţei cardiace preexistente;
bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: reducerea lăcrimării (a se lua în considerare dacă pacientul foloseşte lentile de
contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu istoric de boală respiratorie
obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: afectări gastrointestinale cum ar fi greţuri, vărsături, diaree, constipaţie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt prurit, eritem facial tranzitor, erupţii cutanate
tranzitorii
Foarte rare: alopecie. Betablocantele pot provoca sau agrava psoriazisul sau induce erupţii
cutanate asemănătoare cu psoriazisul.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
6
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară, crampe musculare
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de răceală sau de amorţeală la nivelul extremităţilor, hipotensiune arterială
mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Tulburări generaleşi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: tulburări de potenţă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, tulburări de somn
Rare: coşmaruri, halucinaţii
*Aceste simptome apar în special la începerea tratamentului. În general sunt uşoare şi dispar de obicei
în decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cele mai frecvente semne preconizate în caz de supradoză cu un betablocant sunt bradicardia,
hipotensiunea arterială, bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută şi hipoglicemia. Fiind raportate
doar câteva cazuri de supradoză cu bisoprolol, există o experienţă limitată în ceea ce privește
supradozajul cu bisoprolol. S-au observat bradicardie şi/sau hipotensiune arterială. Toţi pacienţii s-au
recuperat. Există o amplă variaţie interindividuală a sensibilităţii la o singură doză mare de bisoprolol
şi pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt, probabil, foarte sensibili.
În general, în caz de supradoză, se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi administrarea
tratamentului suportiv şi simptomatic.
Pe baza acţiunilor farmacologice preconizate şi a recomandărilor pentru alte betablocante, următoarele
măsuri generale pot fi luate în considerare atunci când acest fapt se impune din punct de vedere clinic.
Bradicardie: administraţi atropină pe cale intravenoasă. Dacă răspunsul este inadecvat, izoprenalina
sau un alt medicament cu proprietăţi cronotrop pozitive pot fi administrate cu precauţie. În anumite
circumstanţe, poate fi necesară introducerea unui pacemaker transvenos.
Hipotensiune arterială : trebuie administrate fluide şi vasopresoare pe cale intravenoasă. Glucagonul
intravenos poate fi util.
Bloc atrioventricular (de gradul II sau III): pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi trataţi cu
izoprenalină prin perfuzie sau stimulare cardiacă temporară.
7
Agravare acută a insuficienţei cardiace: administraţi diuretice, agenţi inotropi, agenţi vasodilatatori pe
cale intravenoasă.
Bronhospasm: administraţi terapie bronhodilatatoare de exemplu, izoprenalină, medicamente beta2-
simpatomimetice şi/sau aminofilină.
Hipoglicemie: administraţi glucoză pe cale intravenoasă.
Date limitate sugerează că bisoprololul este foarte greu dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente betablocante, betablocante selective
Codul ATC: C07AB07
Bisoprololul este un medicament antagonist beta1-adrenoreceptor selectiv potent, care nu are activitate
simpatomimetică intrinsecă şi activitatea relevantă de stabilizare a membranelor. Acesta demonstrează
numai o afinitate scăzută cu beta2-receptorul din muşchii netezi ai bronhiilor şi din vasele sanguine,
precum şi la beta2-receptorii implicaţi în reglarea metabolismului. Prin urmare, în general,
bisoprololul nu se preconizează a influenţa rezistenţa căilor respiratorii şi efectele metabolice beta2-
mediate. Selectivitatea sa la receptorii beta1 se extinde în afara valorilor de dozaj terapeutic.
Bisoprololul este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi al anginei pectorale. Similar altor
agenţi beta1-blocanţi, mecanismul de acţiune în hipertensiunea arterială este neclar. Cu toate acestea,
se cunoaşte că bisoprololul reduce în mod semnificativ activitatea reninei plasmatice.
Mecanism antianginos: prin inhibarea betareceptorilor cardiaci,bisoprololul inhibă răspunsul la
activarea simpatică. Aceasta determină reducerea frecvenţei cardiace şi a contractilităţii, micșorând
astfel cererea de oxigen a muşchiului cardiac.
În administrarea de scurtă durată la pacienţii cu boală cardiacă coronariană fără insuficienţă cardiacă
cronică, bisoprololul reduce frecvenţa cardiacă şi debitul sistolic şi, astfel, debitul cardiac şi consumul
de oxigen. În administrarea de lungă durată, rezistenţa periferică, iniţial ridicată, se reduce.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bisoprololul se absoarbe aproape complet din tractul gastrointestinal. În asociere cu efectul foarte
redus de prim pasaj hepatic, acest fapt determină o biodisponibilitate ridicată, de aproximativ, 90%.
Legarea bisoprololului de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Volumul de distribuţie este
de 3,5 l/kg. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/h.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (10-12 ore) oferă o eficacitate de 24 de ore în urma
unei doze cu administrare o dată pe zi.
Bisoprololul se excretă din organism pe două căi: 50% este metabolizat de ficat în metaboliţi inactivi,
care se excretă renal. Restul de 50% se excretă renal în formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se
produce la nivel renal şi hepatic în măsuri egale, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu
afectare a funcţiei hepatice sau insuficienţă renală.
Cinetica bisoprololului este liniară şi independentă de vârstă.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (stadiul III conform clasificării NYHA), concentrațiile
plasmatice ale bisoprololului sunt mai mari şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
8
mai lung comparativ cu voluntarii sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru este
de 64±21 ng/ml, la o doză zilnică de 10 mg, şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
17±5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
carcinogenitatea. Similar altor medicamentebeta-blocante, bisoprololul a cauzat toxicitate maternă
(reducerea aportului alimentar şi reducerea greutăţii corporale) şi embrionară/fetală (creşterea
incidenţei resorbţiilor, reducerea greutăţii la naştere a copilului, întârziere în dezvoltarea fizică) la doze
mari, dar nu a avut efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Miezul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Hidrogenfosfat de calciu anhidru
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă tip A
Stearat de magneziu
Învelişul comprimatului:
Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
Oxid galben de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO comprimate filmate sunt disponibile în blistere din PA-
PVC/Aluminiu cu folie detașabilă din hârtie-PE/Aluminiu şi flacon PEÎD cu capac din PP, prevăzut cu
desicant (silicagel).
Mărimi de ambalaj:
Ambalaj cu blistere: 20, 28, 30, 50, 90, 100 comprimate filmate
Ambalaj cu flacon PEÎD: 30, 500 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9601/2017/01-08
9602/2017/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizației - Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 5 mg comprimate filmate
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat 5 mg, echivalent la bisoprolol 4,24 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat 10 mg, echivalentla bisoprolol 8,48 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, inscripționate cu „I” şi o linie mediană
pe o față şi cu „11” pe cealaltă față, cu diametrul de 6,8 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO 10 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, inscripționate cu „I” şi o linie mediană pe
o față şi cu „13” pe cealaltă față, cu diametrul de 8,9 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală cronică stabilă
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Pentru ambele indicaţii, doza este de 5 mg de bisoprolol fumarat o dată pe zi. În caz de necesitate,
doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.
În toate cazurile, doza se ajustează individual, în special conform cu frecvenţa pulsului şi succesul
terapeutic.
Insuficiență renală sau hepatică
La pacienţii cu tulburări de funcţie hepatică sau renală de severitate uşoară până la moderată, în mod
2
normal nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficiență renală severă (clearance-ul
creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei hepatice este recomandat să nu
se depăşească o doză zilnică de 10 mg bisoprolol fumarat.
Experienţa privind utilizarea bisoprololului la pacienţii cu dializă renală este limitată; cu toate acestea,
nu există dovezi conform cărora schema de tratament ar trebui modificată.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii
Nu este recomandată utilizarea de bisoprolol la copii deoarece nu există experiențăîn ceea ce privește
adminstrarea lui la aceștia.
Durata tratamentului pentru toate indicaţiile
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, o terapie pe termen lung.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc, întrucât acest fapt ar putea cauza o agravare
tranzitorie a afecţiunii. În special la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul nu trebuie
întrerupt în mod subit. Se recomandă reducerea treptată a dozei zilnice.
Mod de administrare
Comprimatele Bisoprolol Fumarat AUROBINDOse administrează dimineaţa, cu sau fără alimente. Se
înghit cu o cantitate de lichid şi nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Bisoprolol este contraindicat la pacienţii cu:
insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienţei cardiace care
necesită terapie inotropă intravenoasă
şoc cardiogen
bloc atrioventricular de gradul II sau III (fără stimulator cardiac)
sindrom de sinus bolnav
bloc sinoatrial
bradicardie simptomatică
hipotensiune arterială simptomatică
astm bronşic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică
forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud
feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
acidoză metabolică
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la bisoprolol sau
la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale:
Întreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie să se facă brusc decât în cazurile în care această
măsură este clar indicată, întrucât poate cauza o agravare tranzitorie a afecţiunii cardiace, în special la
pacienţii cu boală cardiacă ischemică(vezi pct. 4.2).
Precauţii:
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală şi
insuficienţă cardiacă asociată.
Bisoprolol trebuie utilizat cu precauţie în:
diabet zaharat în care se înregistrează fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei. Simptomele de
3
hipoglicemie (de exemplu, tahicardie, palpitaţii sau transpiraţie) pot fi mascate,
repaus alimentar strict,
terapie de desensibilizare în desfăşurare. Similar altor betablocante, bisoprololul poate amplifica
atât sensibilitatea la alergeni, cât şi severitatea reacţiilor anafilactice. Tratamentul cu epinefrină
poate să nu ofere întotdeauna efectul terapeutic preconizat,
bloc atrioventricular de gradul I,
angină vasospastică Printzmetal,
boală ocluzivă arterială periferică. Poate apărea agravarea simptomelor, în special la începerea
tratamentului.
La pacienţii cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis, betablocantele (de exemplu, bisoprolol)
trebuie administrate numai după o considerare atentă a beneficiilor în raport cu riscurile.
Simptomele de tireotoxicoză pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol.
La pacienţii cu feocromocitom, bisoprolol nu trebuie administrat decât după blocada receptorului alfa.
La pacienţii cărora li se administrează anestezie generală, betablocada reduce incidenţa aritmiilor şi a
ischemiei miocardice în timpul inducţiei şi intubaţiei şi în perioada postoperatorie. În prezent, se
recomandă continuarea perioperatorie a întreţinerii betablocadei. Anestezistul trebuie să fie informat
cu privire la betablocadă, din cauza potenţialului de apariţie a interacţiunilor cu alte medicamente,
cauzând bradiaritmii, atenuarea tahicardiei reflexe şi scăderea abilităţii reflexe de compensare a
pierderilor de sânge. Se consideră necesară retragerea terapiei cu betablocante înainte de intervenţiile
chirurgicale, care trebuie efectuată treptat şi încheiată cu circa 48 de ore înainte de anestezie.
În astmul bronşic sau alte boli pulmonare obstructive cronice, care pot cauza simptome, se recomandă
terapia bronhodilatatoare concomitentă. Ocazional, poate apărea o creştere a rezistenţei căilor
respiratorii la pacienţii cu astm; prin urmare, poate fi necesară suplimentarea dozei de beta2-agoniști.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti de calciu de tipul verapamilului şi, într-o mai mică măsură, de tipul diltiazemului: efect
negativ asupra contractilităţii şi conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil
la pacienţii cu tratament cu betablocante poate cauza hipotensiune arterială profundă şi bloc
atrioventricular.
Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină,
rilmenidină): utilizarea concomitentă de medicamente antihipertensive cu acţiune centrală poate
intensifica scăderea tonusului simpatic central şi, astfel, poate cauza reducerea frecvenţei cardiace, a
debitului cardiac şi vasodilatarea. Retragerea bruscă, în special înaintea întreruperii betablocantelor,
poate creşte riscul de „hipertensiune arterială de rebound”.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu, chinidină, disopiramidă; lidocaină, fenitoină;
flecainidă, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potenţat şi
poate creşte efectul inotrop negativ.
Antagonişti de calciu de tipul dihidropiridinei (de exemplu, felodipină şi amlodipină): utilizarea
concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă creşterea riscului de
deteriorare ulterioară a funcţiei de pompă ventriculară la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă): efectul asupra timpului de
conducere atrioventriculară poate fi potenţat.
Medicamente parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere
atrioventriculară şi riscul de bradicardie.
4
Betablocantele topice (de exemplu, picăturile oftalmice pentru tratamentul glaucomului) pot
intensifica efectele sistemice ale bisoprololului.
Insulină şi medicamente antidiabetice orale: potențează efectul de reducere a glicemiei. Blocada beta-
adrenoreceptorilor poate masca simptomele de hipoglicemie.
Substanţe anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială (vezi
pct. 4.4).
Glicozide digitalice: creşterea timpului de conducere atrioventriculară, reducerea frecvenţei cardiace.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): medicamentele AINS pot reduce efectul
hipotensiv al bisoprololului.
Betasimpatomimetice (de exemplu, izoprenalină, dobutamină): asocierea cu bisoprolol poate reduce
efectul ambelor substanţe.
Simpatomimetice care afectează atât beta cât şi alfaadrenoreceptorii (de exemplu, norepinefrină,
epinefrină): asocierea cu bisoprolol poate demasca efectele vasoconstrictoare mediate de
alfaadrenoreceptori ale acestor substanţe, cauzând creşterea tensiunii arteriale şi claudicaţie
intermitentă exacerbată. Astfel de interacţiuni sunt considerate a fi mai probabile când sunt utilizate
betablocantele neselective.
Utilizarea concomitentă cu medicamente antihipertensive, precum şi cu alte medicamente care au
potenţialul de a reduce tensiunea arterială (de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice,
fenotiazine), poate creşte riscul de hipotensiune arterială.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Meflochină: risc crescut de bradicardie.
Inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B): Efect hipotensiv crescut al
betablocantelor, dar şi risc de episod hipertensiv.
Rifampicină: este posibilă o uşoară reducere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
bisoprololului, pe seama inducerii enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor. În
mod normal, nu este necesară ajustarea dozei.
Derivați de ergotamină: exacerbarea tulburărilor circulatorii periferice.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina:
Bisoprololul are efecte farmacologice care pot cauza efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau asupra
fătului/nou-născutului. În general, medicamentele blocante ale β-adrenoreceptorilor reduc perfuzia
placentară, care a fost asociată cu retard de creştere, deces intrauterin, avort sau travaliu prematur. Pot
apărea reacţii adverse (de exemplu, hipoglicemie, bradicardie) la făt şi copilul nou-născut. Sunt de
preferat medicamentele blocante ale β
1-adrenoreceptorilor dacă tratamentul cu medicamente blocante
ale β-adrenoreceptorilor este necesar.
Bisoprolol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât în caz de clară necesitate. Dacă tratamentul cu
bisoprolol este considerat necesar, trebuie monitorizate circulaţia sanguină uteroplacentară şi creşterea
fetală. Trebuie luat în considerar un alt tratamentîn caz de efecte dăunătoare asupra sarcinii sau a
fătului. Nou-născutul trebuie monitorizat îndeaproape. Simptomele de hipoglicemie şi bradicardie
sunt, în general, de aşteptat în primele 3 zile.
Alăptarea:
5
Nu există date privind excretarea bisoprololului în laptele uman sau siguranţa expunerii la bisoprolol
la sugari. Prin urmare, alăptarea la sân nu este recomandată în timpul administrării Bisoprolol Fumarat
AUROBINDO
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cadrul unui studiu la pacienţi cu boală cardiacă coronariană, bisoprololul nu a afectat performanţa în
conducerea vehiculelor. Cu toate acestea, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor la tratament,
nu poate fi exclus un efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest fapt
trebuie luat în considerare în principal la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei sau dacă se
asociază cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
S-au observat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu bisoprolol, cu următoarele
frecvenţe:
Foarte frecvente (≥10%),
frecvente (≥1% şi <10%),
mai puţin frecvente (≥0,1% şi <1%),
rare (≥0,01% şi <0,1%),
foarte rare (<0,01%)
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea valorilor plasmatice de trigliceride, creşterea valorilor enzimelor hepatice
(ALT, AST)
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Tulburări de conducere AV; agravarea insuficienţei cardiace preexistente;
bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: reducerea lăcrimării (a se lua în considerare dacă pacientul foloseşte lentile de
contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu istoric de boală respiratorie
obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: afectări gastrointestinale cum ar fi greţuri, vărsături, diaree, constipaţie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt prurit, eritem facial tranzitor, erupţii cutanate
tranzitorii
Foarte rare: alopecie. Betablocantele pot provoca sau agrava psoriazisul sau induce erupţii
cutanate asemănătoare cu psoriazisul.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
6
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară, crampe musculare
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de răceală sau de amorţeală la nivelul extremităţilor, hipotensiune arterială
mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Tulburări generaleşi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: tulburări de potenţă
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, tulburări de somn
Rare: coşmaruri, halucinaţii
*Aceste simptome apar în special la începerea tratamentului. În general sunt uşoare şi dispar de obicei
în decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cele mai frecvente semne preconizate în caz de supradoză cu un betablocant sunt bradicardia,
hipotensiunea arterială, bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută şi hipoglicemia. Fiind raportate
doar câteva cazuri de supradoză cu bisoprolol, există o experienţă limitată în ceea ce privește
supradozajul cu bisoprolol. S-au observat bradicardie şi/sau hipotensiune arterială. Toţi pacienţii s-au
recuperat. Există o amplă variaţie interindividuală a sensibilităţii la o singură doză mare de bisoprolol
şi pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt, probabil, foarte sensibili.
În general, în caz de supradoză, se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi administrarea
tratamentului suportiv şi simptomatic.
Pe baza acţiunilor farmacologice preconizate şi a recomandărilor pentru alte betablocante, următoarele
măsuri generale pot fi luate în considerare atunci când acest fapt se impune din punct de vedere clinic.
Bradicardie: administraţi atropină pe cale intravenoasă. Dacă răspunsul este inadecvat, izoprenalina
sau un alt medicament cu proprietăţi cronotrop pozitive pot fi administrate cu precauţie. În anumite
circumstanţe, poate fi necesară introducerea unui pacemaker transvenos.
Hipotensiune arterială : trebuie administrate fluide şi vasopresoare pe cale intravenoasă. Glucagonul
intravenos poate fi util.
Bloc atrioventricular (de gradul II sau III): pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi trataţi cu
izoprenalină prin perfuzie sau stimulare cardiacă temporară.
7
Agravare acută a insuficienţei cardiace: administraţi diuretice, agenţi inotropi, agenţi vasodilatatori pe
cale intravenoasă.
Bronhospasm: administraţi terapie bronhodilatatoare de exemplu, izoprenalină, medicamente beta2-
simpatomimetice şi/sau aminofilină.
Hipoglicemie: administraţi glucoză pe cale intravenoasă.
Date limitate sugerează că bisoprololul este foarte greu dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente betablocante, betablocante selective
Codul ATC: C07AB07
Bisoprololul este un medicament antagonist beta1-adrenoreceptor selectiv potent, care nu are activitate
simpatomimetică intrinsecă şi activitatea relevantă de stabilizare a membranelor. Acesta demonstrează
numai o afinitate scăzută cu beta2-receptorul din muşchii netezi ai bronhiilor şi din vasele sanguine,
precum şi la beta2-receptorii implicaţi în reglarea metabolismului. Prin urmare, în general,
bisoprololul nu se preconizează a influenţa rezistenţa căilor respiratorii şi efectele metabolice beta2-
mediate. Selectivitatea sa la receptorii beta1 se extinde în afara valorilor de dozaj terapeutic.
Bisoprololul este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi al anginei pectorale. Similar altor
agenţi beta1-blocanţi, mecanismul de acţiune în hipertensiunea arterială este neclar. Cu toate acestea,
se cunoaşte că bisoprololul reduce în mod semnificativ activitatea reninei plasmatice.
Mecanism antianginos: prin inhibarea betareceptorilor cardiaci,bisoprololul inhibă răspunsul la
activarea simpatică. Aceasta determină reducerea frecvenţei cardiace şi a contractilităţii, micșorând
astfel cererea de oxigen a muşchiului cardiac.
În administrarea de scurtă durată la pacienţii cu boală cardiacă coronariană fără insuficienţă cardiacă
cronică, bisoprololul reduce frecvenţa cardiacă şi debitul sistolic şi, astfel, debitul cardiac şi consumul
de oxigen. În administrarea de lungă durată, rezistenţa periferică, iniţial ridicată, se reduce.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bisoprololul se absoarbe aproape complet din tractul gastrointestinal. În asociere cu efectul foarte
redus de prim pasaj hepatic, acest fapt determină o biodisponibilitate ridicată, de aproximativ, 90%.
Legarea bisoprololului de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Volumul de distribuţie este
de 3,5 l/kg. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/h.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (10-12 ore) oferă o eficacitate de 24 de ore în urma
unei doze cu administrare o dată pe zi.
Bisoprololul se excretă din organism pe două căi: 50% este metabolizat de ficat în metaboliţi inactivi,
care se excretă renal. Restul de 50% se excretă renal în formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se
produce la nivel renal şi hepatic în măsuri egale, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu
afectare a funcţiei hepatice sau insuficienţă renală.
Cinetica bisoprololului este liniară şi independentă de vârstă.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (stadiul III conform clasificării NYHA), concentrațiile
plasmatice ale bisoprololului sunt mai mari şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
8
mai lung comparativ cu voluntarii sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru este
de 64±21 ng/ml, la o doză zilnică de 10 mg, şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
17±5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
carcinogenitatea. Similar altor medicamentebeta-blocante, bisoprololul a cauzat toxicitate maternă
(reducerea aportului alimentar şi reducerea greutăţii corporale) şi embrionară/fetală (creşterea
incidenţei resorbţiilor, reducerea greutăţii la naştere a copilului, întârziere în dezvoltarea fizică) la doze
mari, dar nu a avut efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Miezul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Hidrogenfosfat de calciu anhidru
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă tip A
Stearat de magneziu
Învelişul comprimatului:
Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
Oxid galben de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Bisoprolol Fumarat AUROBINDO comprimate filmate sunt disponibile în blistere din PA-
PVC/Aluminiu cu folie detașabilă din hârtie-PE/Aluminiu şi flacon PEÎD cu capac din PP, prevăzut cu
desicant (silicagel).
Mărimi de ambalaj:
Ambalaj cu blistere: 20, 28, 30, 50, 90, 100 comprimate filmate
Ambalaj cu flacon PEÎD: 30, 500 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9601/2017/01-08
9602/2017/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizației - Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
