ENCEPHABOL 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Encephabol 100 mg drajeuri
Encephabol 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Encephabol 100 mg
Fiecare drajeu conţine 100 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Excipienţi: lactoză monohidrat 19,80 mg, zahăr 121,69 mg.
Encephabol 200 mg
Fiecare drajeu conţine 200 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Excipienţi: zahăr 118,04 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Encephabol 100 mg: drajeuri rotunde, biconvexe, lucioase de culoare galbenă.
Encephabol 200 mg: drajeuri rotunde, biconvexe, lucioase, de culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi vârstnici
Encephabol 100 mg şi Encephabol 200 mg
Pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor cerebrale cronice, din cadrul sindroamelor de demenţă
manifestate prin următoarele simptome semnificative: tulburări de memorie, tulburări de concentrare
şi gândire, fatigabilitate instalată rapid, lipsa controlului şi a motivării, tulburări afective. Principalele
indicaţii sunt: sindroamele de demenţă degenerativă primară, demenţă vasculară şi formele mixte ale
acestora. Răspunsul individual la tratament nu poate fi anticipat.
Encephabol 200 mg
Pentru tratamentul adjuvant al sechelelor neurologice după traumatisme cranio-cerebrale, manifestate
prin următoarele simptome semnificative: stare de conştienţă afectată, tulburări de atenţie, scăderea
performanţelor cerebrale.
Nu există experienţă clinică relevantă privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi vârstnici
În funcţie de gradul de severitate al afecţiunii sau de răspunsul individual la tratament sunt
recomandate următoarele doze: 1 drajeu Encephabol 200 mg, administrat de 3 ori pe zi sau 2 drajeuri
Encephabol 100 mg, administrate de 3 ori pe zi.
Aceste doze corespund unei doze zilnice maxime de 600 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Copii
Nu există experienţă clinică relevantă privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
Mod de administrare
Drajeurile se înghit întregi, preferabil cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul sau după masă.
Pentru a evita agravarea tulburărilor de somn, ultima doză nu trebuie administrată după-amiaza târziu
sau seara.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului:
- frecvent, în afecţiunile cronice, cum sunt sechele după traumatisme cranio-cerebrale şi sindroame de
demenţă, eficacitatea medicamentului comparativ cu placebo se observă după 3-4 săptămâni de
tratament. În general, efectul optim a fost observat după 6-12 săptămâni. În afecţiunile cronice, durata
tratamentului trebuie să fie de minim 8 săptămâni înaintea evaluării eficacităţii.
După 3 luni de tratament trebuie reevaluată decizia continuării tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la diclorhidrat de piritinol sau la oricare dintre excipienţi.
Encephabol drajeuri nu trebuie utilizat la pacienţii cu poliartrită reumatoidă şi care au asociate:
- afectare renală preexistentă;
- tulburări severe ale funcţiei hepatice;
- modificări grave ale numărului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau în antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Encephabol drajeuri trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu :
- afectare renală preexistentă;
- tulburări severe ale funcţiei hepatice;
- modificări grave ale numărului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau în antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
Notă: Înainte de iniţierea tratamentului cu piritinol trebuie stabilit dacă simptomele sunt datorate unei
afecţiuni primare care necesită un tratament specific.
La pacienţii cu hipersensibilitate la D-penicilamină pot să apară reacţii adverse similare, datorită
structurii chimice înrudite cu piritinolul (gruparea tiol).
Pacienţii cu poliartrită reumatoidă au o hipersensibilitate crescută la diferiţi compuşi chimici care
conţin gruparea –SH, deci şi la piritinol, probabil asociată afecţiunii. De aceea, la pacienţii cu
poliartrită reumatoidă, se recomandă periodic controale medicale şi teste de laborator (vezi pct. 4.8).
3
Encephabol 100 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Encephabol 100 mg şi Encephabol 200 mg conţin zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este posibil ca piritinol să amplifice reacţiile adverse care apar la administrarea de penicilamină, săruri
de aur, sulfasalazină şi levamisol.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Piritinol traversează bariera fetoplacentară. La şobolani şi şoareci, investigaţiile sistemice nu au
demonstrat niciun efect teratogen sau embriotoxic.
Probabil numai cantităţi mici de piritinol sunt excretate în lapte. Datorită consideraţiilor de principiu,
piritinolul trebuie utilizat în timpul sarcinii şi alăptării numai după evaluarea atentă a beneficiului
terapeutic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi că diclorhidrat de piritinol monohidrat influenţează capacitatea de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomandă pacienţilor să fie avertizaţi asupra riscului de
afectare a modului de reacţie (de exemplu ameţeli, oboseală), în special la începutul tratamentului şi la
creşterea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie*, agranulocitoză*, eozinofilie*, trombocitopenie*.
Investigaţii diagnostice
Valori serice crescute ale transaminazelor*, apariţia de anticorpi antinucleari*, apariţia de celule
lupice, anticorpi antiinsulină*.
Tulburări gastro-intestinale
Manifestări gastro-intestinale, greaţă, vărsături, stomatită, diaree.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate, febră*, frisoane.
Tulburări hepatobiliare
Tulburări ale funcţiei hepatice*, colestază*, hepatită*, hepatită colestatică*, icter.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate * (în principal erupţii tranzitorii la nivel
cutanat şi la nivelul mucoaselor, prurit, vărsături, diaree, febră, frisoane).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar scăzut.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie, artralgie, slăbiciune musculară*, polimiozită*.
4
Tulburări ale sistemului nervos
Tulburări ale somnului, excitabilitate crescută, cefalee, ameţeli, tulburări ale gustului*, parestezie*.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Proteinurie, sindrom nefrotic, hematurie*.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii*, prurit, urticarie*, lichen plan*, pemfigoid bulos *, alopecie*, onicoliză*.
*Dacă apare vreuna dintre aceste reacţii adverse, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi, dacă este
necesar, trebuie iniţiat tratament simptomatic.
Pacienţii cu poliartrită reumatoidă au o hipersensibilitate crescută la piritinol, posibil asociată
afecţiunii.
De aceea, în special sau mai frecvent la aceşti pacienţi, pot să apară anumite reacţii adverse, precum şi
reacţiile adverse care sunt caracteristice medicamentelor antireumatice, incluzând: leucopenie,
agranulocitoză, eozinofilie, trombocitopenie, tulburări ale funcţiei hepatice, valori serice crescute ale
transaminazelor, colestază, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie, lichen plan, pemfigoid bulos,
apariţia de anticorpi antinucleari, celule lupice, anticorpi antiinsulină, parestezie.
La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, trebuie efectuate periodic controale medicale şi teste de
laborator (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Pe baza datelor obţinute din experimente la animale şi pe baza experienţei clinice, toxicitatea
piritinolului este mică. Dacă apar semne de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte psihostimulante şi nootrope, codul ATC: N06BX02.
Piritinolul este o substanţă aparţinând grupei de medicamente nootrope. Studiile efectuate atât la
animal cât şi la om au demonstrat că piritinolul îmbunătăţeşte metabolismul cerebral redus, prin
creşterea aportului şi utilizării glucozei de către neuron (de asemenea, la nivel cerebral tulburările
metabolismului glucozei sunt considerate un factor patogen important în apariţia demenţei de tip
Alzheimer - ATD), metabolizarea acizilor nucleici, eliberarea acetilcolinei la nivel cortical şi la nivelul
corpului striat şi transmiterea colinergică. Acest efect al piritinolului (de îmbunătăţire a transmiterii
impulsului nervos colinergic) este important în special în demenţa degenerativă, deoarece deficitul
colinergic este considerat factorul patogen predominant în ATD.
Piritinolul determină stabilizarea structurii şi funcţiei membranei neuronale prin inhibarea enzimelor
lizozomale şi prin prevenirea formării radicalilor liberi.
În special în ATD, reducerea degradării fosfolipidelor asociată înaintării în vârstă, se presupune că este
un factor patogen.
La animale, piritinolul creşte viteza conducerii impulsului nervos în diferitele zone ale creierului,
rezultând o îmbunătăţire a traseului EEG.
5
În plus, piritinolul exercită efecte hemoreologice, prin îmbunătăţirea deformabilităţii eritrocitelor, prin
creşterea conţinutului de ATP din membrana eritrocitară şi prin creşterea fluidităţii sanguine.
Acest efect este important în special în demenţa vasculară (VD).
Studiile efectuate la om au demonstrat o creştere a fluxului sanguin, a turnover-ului şi a vitezei de
captare a oxigenului în zonele cerebrale ischemice, precum şi o creştere a vitezei turnover-ului
glucozei în special în zonele cerebrale ischemice. Acest efect are o importanţă deosebită în demenţă
vasculară (VD).
Investigaţiile EEG au demonstrat o creştere a activităţii de tip alfa, cu o scădere simultană a activităţii
de tip theta şi delta.
La pacienţi, piritinolul influenţează performanţa mentală afectată (în special funcţiile de învăţare şi
memorare). La subiecţii sănătoşi, o îmbunătăţire a capacităţii şi rapidităţii performanţei mentale şi a
activităţii psihomotorii poate fi demonstrată în condiţii adecvate (de exemplu în prezenţa hipoxiei sau
după administrare îndelungată).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Atât după administrarea orală, cât şi după administrarea intravenoasă, piritinolul este rapid clivat prin
reducere la nivelul legăturilor disulfidice ale moleculei şi transformat în metaboliţi farmacologic activi.
Distribuţie
20-40% din piritinol se leagă reversibil de proteinele plasmatice. Au fost identificaţi următorii
metaboliţi: 2-metil-3-hidroxi-4-hidroximetil-5-metilmercaptopiridină şi 2-metil-3-hidroxi-4-
hidroximetil-5-metilsulfinilmetilpiridină.
După administrare orală, piritinolul este rapid absorbit. După 5 minute de la administrarea orală,
piritinolul marcat cu 14C este prezent în sânge, indicând faptul că absorţia de la nivelul stomacului
începe imediat. Radioactivitatea plasmatică maximă se atinge după 30-60 minute de la administrarea
orală a 100 mg de diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a radioactivităţii totale este de 2,5 ore (intervalul cuprins între 2-8 ore). După
24 de ore de la administrare, medicamentul este eliminat complet din compartimentul central (sânge).
După administrarea orală a drajeului, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între
6,2-6,7 ore.
După administrare orală de doze repetate nu s-a observat niciun efect de cumulare. Concentraţiile
toxice nu au fost atinse nici chiar în prezenţa insuficienţei renale.
La animal, pe baza studiile efectuate cu diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C, se poate
presupune că concentraţiile tisulare sunt comparabile cu concentraţiile plasmatice. Piritinolul şi
metaboliţii săi traversează bariera hemato-encefalică, acumulându-se în special în substanţa cenuşie.
Biodisponibilitatea medie absolută este de 54% (38-69%).
Metabolizare şi eliminare
Piritinolul este metabolizat foarte rapid. Metaboliţii sunt excretaţi sub forma lor conjugată, în special
prin rinichi. După administrare orală sau intravenoasă, excreţia urinară totală este de 72,4-74,2% timp
de 24 ore. Cea mai mare parte este excretată în timpul primelor patru ore după administrare. Numai 5%
din substanţa activă se excretă în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doza unică
Studiile de toxicitate acută efectuate la şobolan, şoarece, iepure, pisică, câine, nu au demonstrat efecte
toxice la administrarea dozelor terapeutice de diclorhidrat de piritinol monohidrat.
6
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate cronică efectuate la şobolan (100 mg/kg), maimuţă (100 mg/kg,), câine (25
mg/kg, nu au demonstrat efecte toxice.
S-a determinat DL50 după administrarea i.v.: 80-260 mg/kg.
S-a determinat DL50 după administrarea orală: 800-8200 mg/kg în funcţie de specie.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Encephabol 100 mg
Nucleu
Carmeloză sodică 7000
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidonglicolat de sodiu
Lactoză monohidrat
Celuloză pulbere
Strat de drajefiere
Galben de chinolină 70% (E 104)
Ceară
Gelatină
Acacia
Făină de grâu
Dioxid de titan (E171)
Caolin
Talc
Zahăr
Encephabol 200 mg
Nucleu
Carmeloză sodică 7000
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon glicolat de sodiu
Celuloză pulbere
Strat de drajefiere
Ceară
Gelatină
Gumă arabică
Metilceluloză
Povidonă 25
Glicerol
Carbonat de calciu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dioxid de titan (E 171)
Caolin
Talc
Zahăr
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri
Cutie cu un flacon din sticlă brună, tip III, închis cu capac cu filet din Al, acoperit cu PEJD, a 100
drajeuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA
Frankfurter Strasse 250
64293 Darmstadt
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4154/2011/01-02-03
4155/2011/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Encephabol 100 mg drajeuri
Encephabol 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Encephabol 100 mg
Fiecare drajeu conţine 100 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Excipienţi: lactoză monohidrat 19,80 mg, zahăr 121,69 mg.
Encephabol 200 mg
Fiecare drajeu conţine 200 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Excipienţi: zahăr 118,04 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Encephabol 100 mg: drajeuri rotunde, biconvexe, lucioase de culoare galbenă.
Encephabol 200 mg: drajeuri rotunde, biconvexe, lucioase, de culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi vârstnici
Encephabol 100 mg şi Encephabol 200 mg
Pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor cerebrale cronice, din cadrul sindroamelor de demenţă
manifestate prin următoarele simptome semnificative: tulburări de memorie, tulburări de concentrare
şi gândire, fatigabilitate instalată rapid, lipsa controlului şi a motivării, tulburări afective. Principalele
indicaţii sunt: sindroamele de demenţă degenerativă primară, demenţă vasculară şi formele mixte ale
acestora. Răspunsul individual la tratament nu poate fi anticipat.
Encephabol 200 mg
Pentru tratamentul adjuvant al sechelelor neurologice după traumatisme cranio-cerebrale, manifestate
prin următoarele simptome semnificative: stare de conştienţă afectată, tulburări de atenţie, scăderea
performanţelor cerebrale.
Nu există experienţă clinică relevantă privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi vârstnici
În funcţie de gradul de severitate al afecţiunii sau de răspunsul individual la tratament sunt
recomandate următoarele doze: 1 drajeu Encephabol 200 mg, administrat de 3 ori pe zi sau 2 drajeuri
Encephabol 100 mg, administrate de 3 ori pe zi.
Aceste doze corespund unei doze zilnice maxime de 600 mg diclorhidrat de piritinol monohidrat.
Copii
Nu există experienţă clinică relevantă privind administrarea Encephabol drajeuri la copii.
Mod de administrare
Drajeurile se înghit întregi, preferabil cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul sau după masă.
Pentru a evita agravarea tulburărilor de somn, ultima doză nu trebuie administrată după-amiaza târziu
sau seara.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului:
- frecvent, în afecţiunile cronice, cum sunt sechele după traumatisme cranio-cerebrale şi sindroame de
demenţă, eficacitatea medicamentului comparativ cu placebo se observă după 3-4 săptămâni de
tratament. În general, efectul optim a fost observat după 6-12 săptămâni. În afecţiunile cronice, durata
tratamentului trebuie să fie de minim 8 săptămâni înaintea evaluării eficacităţii.
După 3 luni de tratament trebuie reevaluată decizia continuării tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la diclorhidrat de piritinol sau la oricare dintre excipienţi.
Encephabol drajeuri nu trebuie utilizat la pacienţii cu poliartrită reumatoidă şi care au asociate:
- afectare renală preexistentă;
- tulburări severe ale funcţiei hepatice;
- modificări grave ale numărului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau în antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Encephabol drajeuri trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu :
- afectare renală preexistentă;
- tulburări severe ale funcţiei hepatice;
- modificări grave ale numărului de celule sanguine;
- boli autoimune acute sau în antecedente, cum sunt lupus eritematos, miastenie, pemfigus.
Notă: Înainte de iniţierea tratamentului cu piritinol trebuie stabilit dacă simptomele sunt datorate unei
afecţiuni primare care necesită un tratament specific.
La pacienţii cu hipersensibilitate la D-penicilamină pot să apară reacţii adverse similare, datorită
structurii chimice înrudite cu piritinolul (gruparea tiol).
Pacienţii cu poliartrită reumatoidă au o hipersensibilitate crescută la diferiţi compuşi chimici care
conţin gruparea –SH, deci şi la piritinol, probabil asociată afecţiunii. De aceea, la pacienţii cu
poliartrită reumatoidă, se recomandă periodic controale medicale şi teste de laborator (vezi pct. 4.8).
3
Encephabol 100 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Encephabol 100 mg şi Encephabol 200 mg conţin zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este posibil ca piritinol să amplifice reacţiile adverse care apar la administrarea de penicilamină, săruri
de aur, sulfasalazină şi levamisol.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Piritinol traversează bariera fetoplacentară. La şobolani şi şoareci, investigaţiile sistemice nu au
demonstrat niciun efect teratogen sau embriotoxic.
Probabil numai cantităţi mici de piritinol sunt excretate în lapte. Datorită consideraţiilor de principiu,
piritinolul trebuie utilizat în timpul sarcinii şi alăptării numai după evaluarea atentă a beneficiului
terapeutic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi că diclorhidrat de piritinol monohidrat influenţează capacitatea de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomandă pacienţilor să fie avertizaţi asupra riscului de
afectare a modului de reacţie (de exemplu ameţeli, oboseală), în special la începutul tratamentului şi la
creşterea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie*, agranulocitoză*, eozinofilie*, trombocitopenie*.
Investigaţii diagnostice
Valori serice crescute ale transaminazelor*, apariţia de anticorpi antinucleari*, apariţia de celule
lupice, anticorpi antiinsulină*.
Tulburări gastro-intestinale
Manifestări gastro-intestinale, greaţă, vărsături, stomatită, diaree.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate, febră*, frisoane.
Tulburări hepatobiliare
Tulburări ale funcţiei hepatice*, colestază*, hepatită*, hepatită colestatică*, icter.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate * (în principal erupţii tranzitorii la nivel
cutanat şi la nivelul mucoaselor, prurit, vărsături, diaree, febră, frisoane).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar scăzut.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie, artralgie, slăbiciune musculară*, polimiozită*.
4
Tulburări ale sistemului nervos
Tulburări ale somnului, excitabilitate crescută, cefalee, ameţeli, tulburări ale gustului*, parestezie*.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Proteinurie, sindrom nefrotic, hematurie*.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii*, prurit, urticarie*, lichen plan*, pemfigoid bulos *, alopecie*, onicoliză*.
*Dacă apare vreuna dintre aceste reacţii adverse, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi, dacă este
necesar, trebuie iniţiat tratament simptomatic.
Pacienţii cu poliartrită reumatoidă au o hipersensibilitate crescută la piritinol, posibil asociată
afecţiunii.
De aceea, în special sau mai frecvent la aceşti pacienţi, pot să apară anumite reacţii adverse, precum şi
reacţiile adverse care sunt caracteristice medicamentelor antireumatice, incluzând: leucopenie,
agranulocitoză, eozinofilie, trombocitopenie, tulburări ale funcţiei hepatice, valori serice crescute ale
transaminazelor, colestază, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie, lichen plan, pemfigoid bulos,
apariţia de anticorpi antinucleari, celule lupice, anticorpi antiinsulină, parestezie.
La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, trebuie efectuate periodic controale medicale şi teste de
laborator (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Pe baza datelor obţinute din experimente la animale şi pe baza experienţei clinice, toxicitatea
piritinolului este mică. Dacă apar semne de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte psihostimulante şi nootrope, codul ATC: N06BX02.
Piritinolul este o substanţă aparţinând grupei de medicamente nootrope. Studiile efectuate atât la
animal cât şi la om au demonstrat că piritinolul îmbunătăţeşte metabolismul cerebral redus, prin
creşterea aportului şi utilizării glucozei de către neuron (de asemenea, la nivel cerebral tulburările
metabolismului glucozei sunt considerate un factor patogen important în apariţia demenţei de tip
Alzheimer - ATD), metabolizarea acizilor nucleici, eliberarea acetilcolinei la nivel cortical şi la nivelul
corpului striat şi transmiterea colinergică. Acest efect al piritinolului (de îmbunătăţire a transmiterii
impulsului nervos colinergic) este important în special în demenţa degenerativă, deoarece deficitul
colinergic este considerat factorul patogen predominant în ATD.
Piritinolul determină stabilizarea structurii şi funcţiei membranei neuronale prin inhibarea enzimelor
lizozomale şi prin prevenirea formării radicalilor liberi.
În special în ATD, reducerea degradării fosfolipidelor asociată înaintării în vârstă, se presupune că este
un factor patogen.
La animale, piritinolul creşte viteza conducerii impulsului nervos în diferitele zone ale creierului,
rezultând o îmbunătăţire a traseului EEG.
5
În plus, piritinolul exercită efecte hemoreologice, prin îmbunătăţirea deformabilităţii eritrocitelor, prin
creşterea conţinutului de ATP din membrana eritrocitară şi prin creşterea fluidităţii sanguine.
Acest efect este important în special în demenţa vasculară (VD).
Studiile efectuate la om au demonstrat o creştere a fluxului sanguin, a turnover-ului şi a vitezei de
captare a oxigenului în zonele cerebrale ischemice, precum şi o creştere a vitezei turnover-ului
glucozei în special în zonele cerebrale ischemice. Acest efect are o importanţă deosebită în demenţă
vasculară (VD).
Investigaţiile EEG au demonstrat o creştere a activităţii de tip alfa, cu o scădere simultană a activităţii
de tip theta şi delta.
La pacienţi, piritinolul influenţează performanţa mentală afectată (în special funcţiile de învăţare şi
memorare). La subiecţii sănătoşi, o îmbunătăţire a capacităţii şi rapidităţii performanţei mentale şi a
activităţii psihomotorii poate fi demonstrată în condiţii adecvate (de exemplu în prezenţa hipoxiei sau
după administrare îndelungată).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Atât după administrarea orală, cât şi după administrarea intravenoasă, piritinolul este rapid clivat prin
reducere la nivelul legăturilor disulfidice ale moleculei şi transformat în metaboliţi farmacologic activi.
Distribuţie
20-40% din piritinol se leagă reversibil de proteinele plasmatice. Au fost identificaţi următorii
metaboliţi: 2-metil-3-hidroxi-4-hidroximetil-5-metilmercaptopiridină şi 2-metil-3-hidroxi-4-
hidroximetil-5-metilsulfinilmetilpiridină.
După administrare orală, piritinolul este rapid absorbit. După 5 minute de la administrarea orală,
piritinolul marcat cu 14C este prezent în sânge, indicând faptul că absorţia de la nivelul stomacului
începe imediat. Radioactivitatea plasmatică maximă se atinge după 30-60 minute de la administrarea
orală a 100 mg de diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a radioactivităţii totale este de 2,5 ore (intervalul cuprins între 2-8 ore). După
24 de ore de la administrare, medicamentul este eliminat complet din compartimentul central (sânge).
După administrarea orală a drajeului, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între
6,2-6,7 ore.
După administrare orală de doze repetate nu s-a observat niciun efect de cumulare. Concentraţiile
toxice nu au fost atinse nici chiar în prezenţa insuficienţei renale.
La animal, pe baza studiile efectuate cu diclorhidrat de piritinol monohidrat marcat cu 14C, se poate
presupune că concentraţiile tisulare sunt comparabile cu concentraţiile plasmatice. Piritinolul şi
metaboliţii săi traversează bariera hemato-encefalică, acumulându-se în special în substanţa cenuşie.
Biodisponibilitatea medie absolută este de 54% (38-69%).
Metabolizare şi eliminare
Piritinolul este metabolizat foarte rapid. Metaboliţii sunt excretaţi sub forma lor conjugată, în special
prin rinichi. După administrare orală sau intravenoasă, excreţia urinară totală este de 72,4-74,2% timp
de 24 ore. Cea mai mare parte este excretată în timpul primelor patru ore după administrare. Numai 5%
din substanţa activă se excretă în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doza unică
Studiile de toxicitate acută efectuate la şobolan, şoarece, iepure, pisică, câine, nu au demonstrat efecte
toxice la administrarea dozelor terapeutice de diclorhidrat de piritinol monohidrat.
6
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate cronică efectuate la şobolan (100 mg/kg), maimuţă (100 mg/kg,), câine (25
mg/kg, nu au demonstrat efecte toxice.
S-a determinat DL50 după administrarea i.v.: 80-260 mg/kg.
S-a determinat DL50 după administrarea orală: 800-8200 mg/kg în funcţie de specie.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Encephabol 100 mg
Nucleu
Carmeloză sodică 7000
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidonglicolat de sodiu
Lactoză monohidrat
Celuloză pulbere
Strat de drajefiere
Galben de chinolină 70% (E 104)
Ceară
Gelatină
Acacia
Făină de grâu
Dioxid de titan (E171)
Caolin
Talc
Zahăr
Encephabol 200 mg
Nucleu
Carmeloză sodică 7000
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon glicolat de sodiu
Celuloză pulbere
Strat de drajefiere
Ceară
Gelatină
Gumă arabică
Metilceluloză
Povidonă 25
Glicerol
Carbonat de calciu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dioxid de titan (E 171)
Caolin
Talc
Zahăr
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri
Cutie cu un flacon din sticlă brună, tip III, închis cu capac cu filet din Al, acoperit cu PEJD, a 100
drajeuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA
Frankfurter Strasse 250
64293 Darmstadt
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4154/2011/01-02-03
4155/2011/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2012
