NUROFEN RACEALA SI GRIPA 200 mg/30 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4144/2011/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nurofen Răceală şi Gripă 200 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Excipient: galben amurg FCF (E 110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde biconvexe, de culoare galbenă, cu logo de identificare de culoare neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nurofen Răceală şi Gripă este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii:
congestie nazală şi sinuzală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg):
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze
suplimentare de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor
trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Nu trebuie
depăşită o doză zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Nurofen Răceală şi gripă nu este recomandat pentru utilizarea la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă
împreună cu alimente.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei.
2
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult
de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se
adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de
pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţi.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a
altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau
insuficienţă cardiacă severă (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două
săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO.
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea de ibuprofen concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice, tratamentul cu Nurofen Răceală şi
Gripă 200 mg/30 mg poate precipita bronhospasmul.
3
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism
- obstrucţie piloro-duodenală,
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn)
(vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore;
- posibilitatea mascării semnelor sau simptomelor unei infecţii.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA
şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea
anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
5
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina
leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest
risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,
pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de
ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia
cutanată tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.
Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care
suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară
crescută.
Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în
cazul asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de
ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi
medicamente cu efect supresor asupra activităţii SNC.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-
oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că pseudoefedrina poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
Acest medicament conţine galben amurg (E 110) FCF care poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru ibuprofen
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt
administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările
datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul
utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).
6
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de
ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibuprofen
Alchemia în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o
concentraţie mărită de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare,
administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul
potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la
pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibuprofen Alchemia cu fenitoină sau litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale
litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor.
La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu
funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de
angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei
rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o
astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi
instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea concomitentă de Ibuprofen Alchemia şi diuretice care economisesc potasiu sau
inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
7
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale
şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Pentru pseudoefedrină
Asocieri contraindicate:
IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui
astfel de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.
Asocieri nerecomandate:
Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a
medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,
debrisoquină, metildopa, agenţi blocanţi α- şi β- adrenergici.
Asocieri care necesită precauţie:
Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. In caz de intervenţie chirurgicală programată
este preferabil să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.
IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă
este absolut necesar.
Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii
care primesc glicozide digitalice sau chinidină.
Antidepresive triciclice: administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice poate induce
hipertensiune arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice
(pericol de apariţie a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea
acestei asocieri de medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea
atentă a stării clinice a pacientului.
8
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la
aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La
animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi a
celui de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul
primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata
tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are reacţii adverse asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse,
cum sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai
puţin frecvente), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ar putea fi afectată. Acest efect
este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Majoritatea reacţiilor adverse sunt
dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de doză şi
de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
9
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări Foarte rare A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de
infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care
coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să fie asociată cu
mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene.
Prin urmare, dacă în timpul utilizării apar semne ale unei
infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul
să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este
necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie
antiinfecţioasă/antibiotică.
n cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate
simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei,
cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice
şi limfatice
Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,
trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele
simptome sau semne pot include: febră, durere n gt,
ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală
şi cutanată.
n cazul terapiei pe termen lung, se recomandă verificarea
periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit,
purpură şi exantem, precum şi crize de astm bronşic (uneori
cu hipotensiune arterialăF.
În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze imediat
medicul şi să nu mai utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă.
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include:
edem facial, edem al limbii, edem laringial intern cu
constricţie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere a
tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
Dacă apare unul dintre aceste simptome, lucru ce se poate
întâmpla chiar de la prima administrare, este necesară
intervenţia imediată a unui medic.
10
Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie
Tulburări ale sistemului
nervos
Mai puţin
frecvente
Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee,
ameţeli, somnolenţă, agitaţie, iritabilitate sau oboseală
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente
Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal, cum sunt
pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă,
diaree, constipaţie şi pierderi minore de sânge gastro-
intestinal care, în cazuri excepţionale, pot cauza anemie.
Mai puţin
frecvente
Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi
perforare. Stomatite ulcerative, exacerbare a colitei şi bolii
Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor intestinale, cu
aspect de diafragmă.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea
medicamentului şi să meargă imediat la medic, dacă apare
durere severă la nivelul abdomenului superior, melenă sau
hematemeză.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în cadrul
terapiei pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate sau
ale ţesutului subcutanat
Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică. În cazuri excepţionale, în
timpul unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate
severe şi complicaţii la nivelul ţesutului moale (vezi şi
„Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Rare De asemenea, este posibil să apară rar distrugere a ţesutului
renal (necroză papilară) şi concentraţii plasmatice mari ale
acidului uric.
Foarte rare Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită
interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală
acută. Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic.
Investigaţii diagnostice
Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a
fosfatazei alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei şi ale
hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere a
uricemiei
11
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj:
Ca simptome ale unui supradozaj pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, lipsă de concentrare şi inconştienţă (de asemenea, convulsii mioclonice la copii), precum şi
dureri abdominale, greaţă şi vărsături. În plus, este posibil să apară hemoragii gastro-intestinale,
precum şi tulburări ale funcţiilor hepatică şi renală. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare
respiratorie şi cianoză, senzaţie de sete, anxietate, nelinişte, iritabilitate, febră, tahicardie sinusală,
transpiraţie, insomnie, midriază, vedere încetoşată, iluzii şi halucinaţii vizuale, astenie musculară,
dificultate la micţiune, tremor, convulsii, comă, deprimare respiratorie, hipertensiune arterială, aritmie
supraventriculară şi ventriculară.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Tratamentul include lavaj gastric şi reechilibrare hidroelectrolitică, dacă este cazul.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam i.v. Clorpromazina poate fi utilă pentru tratarea agitaţiei şi
halucinaţiilor. Alfa-adrenoliticele, cum este fentolamina, pot fi necesare în caz de hipertensiune
severă. Beta-adrenoliticele pot fi necesare în cazul apariţiei aritmiei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinaţii,
codul ATC: R01BA52.
Ibuprofen este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele
convenţionale de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace
sinteza de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau
conexă acesteia, edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de
prostaglandine prin inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra
agregării plachetare indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus
şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se
presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza
renală de prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă
cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa,
care determină vasoconstricţia mucoasei nazale, reducând în acest fel rinoreea şi congestia nazală; are
efecte minore şi nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Este un stereoizomer dextrogir al
efedrinei, cu proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor
hiperemice ale căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC.
12
Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează
aproximativ 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi este absorbit complet în
intestinul subţire.
După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi din punct de vedere
farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi pe cale biliară. Timpul
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoşi şi la cei cu boli hepatice şi renale este de
1,8 – 3,5 ore, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Pseudoefedrină
După administrare orală, clorhidratul de pseudoefedrină se absoarbe rapid şi aproape complet din
tractul gastro-intestinal. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore.
Pseudoefedrina se distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern).
Între 50 şi 75% din doza ingerată se excretă sub formă nemodificată în urină, restul se metabolizează
în ficat prin demetilare, parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.
Antiacidele (de exemplu hidroxidul de aluminiu) favorizează absorbţia după administrarea orală
(caolinul, din contră, o reduce); excreţia urinară este diminuată de alcalinizarea urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat, în principal, leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen.
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani.
Rezultatele studiilor preclinice nu adaugă nimic relevant privind utilizarea pseudoefedrinei care să nu
fie incluse deja în Rezumatul caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Povidonă
Fosfat de calciu
Stearat de magneziu
Hipromeloză
Talc
Film
Mastercote Yellow FA 01 56
Alcool industrial metilat
Apă purificată
Hipromeloză (E 464)
Dioxid de titan (E 171)
13
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg (E 110)
Cerneală de inscripţionare - Opacode S-1-277001 Black
Shellac
Oxid de fer negru (E 172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/PVDC-Al a 12 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/PVDC-Al a câte 12 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Reckitt Benckiser Healthcare International Limited
103-105 Bath Road
Slough, Berkshire SL1 3UH
Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4144/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2012
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4144/2011/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nurofen Răceală şi Gripă 200 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Excipient: galben amurg FCF (E 110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde biconvexe, de culoare galbenă, cu logo de identificare de culoare neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nurofen Răceală şi Gripă este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii:
congestie nazală şi sinuzală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg):
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze
suplimentare de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor
trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Nu trebuie
depăşită o doză zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Nurofen Răceală şi gripă nu este recomandat pentru utilizarea la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă
împreună cu alimente.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei.
2
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult
de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se
adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de
pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţi.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a
altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau
insuficienţă cardiacă severă (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două
săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO.
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea de ibuprofen concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice, tratamentul cu Nurofen Răceală şi
Gripă 200 mg/30 mg poate precipita bronhospasmul.
3
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism
- obstrucţie piloro-duodenală,
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn)
(vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore;
- posibilitatea mascării semnelor sau simptomelor unei infecţii.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA
şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea
anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
5
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina
leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest
risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,
pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de
ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia
cutanată tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.
Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care
suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară
crescută.
Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în
cazul asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de
ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi
medicamente cu efect supresor asupra activităţii SNC.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-
oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că pseudoefedrina poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
Acest medicament conţine galben amurg (E 110) FCF care poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru ibuprofen
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt
administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările
datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul
utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).
6
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de
ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibuprofen
Alchemia în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o
concentraţie mărită de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare,
administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul
potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la
pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibuprofen Alchemia cu fenitoină sau litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale
litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor.
La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu
funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de
angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei
rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o
astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi
instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea concomitentă de Ibuprofen Alchemia şi diuretice care economisesc potasiu sau
inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
7
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale
şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Pentru pseudoefedrină
Asocieri contraindicate:
IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui
astfel de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.
Asocieri nerecomandate:
Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a
medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,
debrisoquină, metildopa, agenţi blocanţi α- şi β- adrenergici.
Asocieri care necesită precauţie:
Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. In caz de intervenţie chirurgicală programată
este preferabil să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.
IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă
este absolut necesar.
Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii
care primesc glicozide digitalice sau chinidină.
Antidepresive triciclice: administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice poate induce
hipertensiune arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice
(pericol de apariţie a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea
acestei asocieri de medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea
atentă a stării clinice a pacientului.
8
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la
aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La
animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi a
celui de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul
primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata
tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are reacţii adverse asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse,
cum sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai
puţin frecvente), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ar putea fi afectată. Acest efect
este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Majoritatea reacţiilor adverse sunt
dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de doză şi
de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
9
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări Foarte rare A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de
infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care
coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să fie asociată cu
mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene.
Prin urmare, dacă în timpul utilizării apar semne ale unei
infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul
să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este
necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie
antiinfecţioasă/antibiotică.
n cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate
simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei,
cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice
şi limfatice
Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,
trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele
simptome sau semne pot include: febră, durere n gt,
ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală
şi cutanată.
n cazul terapiei pe termen lung, se recomandă verificarea
periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit,
purpură şi exantem, precum şi crize de astm bronşic (uneori
cu hipotensiune arterialăF.
În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze imediat
medicul şi să nu mai utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă.
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include:
edem facial, edem al limbii, edem laringial intern cu
constricţie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere a
tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
Dacă apare unul dintre aceste simptome, lucru ce se poate
întâmpla chiar de la prima administrare, este necesară
intervenţia imediată a unui medic.
10
Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie
Tulburări ale sistemului
nervos
Mai puţin
frecvente
Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee,
ameţeli, somnolenţă, agitaţie, iritabilitate sau oboseală
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente
Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal, cum sunt
pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă,
diaree, constipaţie şi pierderi minore de sânge gastro-
intestinal care, în cazuri excepţionale, pot cauza anemie.
Mai puţin
frecvente
Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi
perforare. Stomatite ulcerative, exacerbare a colitei şi bolii
Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor intestinale, cu
aspect de diafragmă.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea
medicamentului şi să meargă imediat la medic, dacă apare
durere severă la nivelul abdomenului superior, melenă sau
hematemeză.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în cadrul
terapiei pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate sau
ale ţesutului subcutanat
Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică. În cazuri excepţionale, în
timpul unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate
severe şi complicaţii la nivelul ţesutului moale (vezi şi
„Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Rare De asemenea, este posibil să apară rar distrugere a ţesutului
renal (necroză papilară) şi concentraţii plasmatice mari ale
acidului uric.
Foarte rare Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită
interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală
acută. Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic.
Investigaţii diagnostice
Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a
fosfatazei alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei şi ale
hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere a
uricemiei
11
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj:
Ca simptome ale unui supradozaj pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, lipsă de concentrare şi inconştienţă (de asemenea, convulsii mioclonice la copii), precum şi
dureri abdominale, greaţă şi vărsături. În plus, este posibil să apară hemoragii gastro-intestinale,
precum şi tulburări ale funcţiilor hepatică şi renală. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare
respiratorie şi cianoză, senzaţie de sete, anxietate, nelinişte, iritabilitate, febră, tahicardie sinusală,
transpiraţie, insomnie, midriază, vedere încetoşată, iluzii şi halucinaţii vizuale, astenie musculară,
dificultate la micţiune, tremor, convulsii, comă, deprimare respiratorie, hipertensiune arterială, aritmie
supraventriculară şi ventriculară.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Tratamentul include lavaj gastric şi reechilibrare hidroelectrolitică, dacă este cazul.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam i.v. Clorpromazina poate fi utilă pentru tratarea agitaţiei şi
halucinaţiilor. Alfa-adrenoliticele, cum este fentolamina, pot fi necesare în caz de hipertensiune
severă. Beta-adrenoliticele pot fi necesare în cazul apariţiei aritmiei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinaţii,
codul ATC: R01BA52.
Ibuprofen este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele
convenţionale de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace
sinteza de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau
conexă acesteia, edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de
prostaglandine prin inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra
agregării plachetare indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus
şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se
presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza
renală de prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă
cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa,
care determină vasoconstricţia mucoasei nazale, reducând în acest fel rinoreea şi congestia nazală; are
efecte minore şi nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Este un stereoizomer dextrogir al
efedrinei, cu proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor
hiperemice ale căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC.
12
Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează
aproximativ 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi este absorbit complet în
intestinul subţire.
După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi din punct de vedere
farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi pe cale biliară. Timpul
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoşi şi la cei cu boli hepatice şi renale este de
1,8 – 3,5 ore, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Pseudoefedrină
După administrare orală, clorhidratul de pseudoefedrină se absoarbe rapid şi aproape complet din
tractul gastro-intestinal. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore.
Pseudoefedrina se distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern).
Între 50 şi 75% din doza ingerată se excretă sub formă nemodificată în urină, restul se metabolizează
în ficat prin demetilare, parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.
Antiacidele (de exemplu hidroxidul de aluminiu) favorizează absorbţia după administrarea orală
(caolinul, din contră, o reduce); excreţia urinară este diminuată de alcalinizarea urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat, în principal, leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen.
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani.
Rezultatele studiilor preclinice nu adaugă nimic relevant privind utilizarea pseudoefedrinei care să nu
fie incluse deja în Rezumatul caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Povidonă
Fosfat de calciu
Stearat de magneziu
Hipromeloză
Talc
Film
Mastercote Yellow FA 01 56
Alcool industrial metilat
Apă purificată
Hipromeloză (E 464)
Dioxid de titan (E 171)
13
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg (E 110)
Cerneală de inscripţionare - Opacode S-1-277001 Black
Shellac
Oxid de fer negru (E 172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/PVDC-Al a 12 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/PVDC-Al a câte 12 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Reckitt Benckiser Healthcare International Limited
103-105 Bath Road
Slough, Berkshire SL1 3UH
Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4144/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2012
